Decizia civilă nr. 87/2013. Rezolutiune contract
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 87/R
Ședința publică din data de 20 februarie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: P. M. B.
J. ecător: C. V. - Președinte Secția I civilă
J. ecător: P. G.
G. ier: B. M.
Pe rol este pronunțarea asupra recursului civil declarat de reclamanta C. I.
, domiciliată în B. M., str. M. C., nr. 43, județul M., împotriva sentinței civile nr. 6292 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. _
, având ca obiect rezoluțiune contract.
Dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data din data de _
, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de_ .
Instanța, în urma deliberărilor a pronunțat decizia civilă de față.
T.
Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6292 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ se respinge cererea formulată de reclamanta C. I., domiciliată în B. M., str. M. C., nr. 43, jud. M., în contradictoriu cu pârâții: P. M., domiciliată în B. M., str. P. D., nr. 10/29, jud. M. ; M.
V., domiciliată în sat S., nr. 137, com. Recea, jud. M., prin curator G. Ana;
C. D. și P. C. A., ambii domiciliați în loc. U., str. I. M., nr. 1/21, jud. M., având ca obiect acțiune revocatorie.
Obligă reclamanta la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial, în sumă de 3.000 lei, în favoarea pârâtei P. M. .
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că, reclamanta a solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâți, autentificat la data de 28 mai 2008 sub nr. 478 de către BNP Măgurean M., cu consecința întoarcerii bunului imobil înstrăinat - teren, în patrimoniul vânzătoarelor debitoare, pârâte de rang 1 și 2, raportat la rezoluțiunea judiciară a antecontractului
de vânzare cumpărare, încheiat între reclamantă în calitate de promitentă cumpărătoare și pârâta de rang 1 în calitate de promitentă vânzătoare, respectiv având în vedere existența creanței stabilite prin hotărâre judecătorească în favoarea reclamantei, imposibil de executat, prin încheierea în mod fraudulos a contractului atacat în prezenta pricină.
Reclamanta a susținut crearea unei stări de insolvabilitate a debitoarei P. M.
, prin încheierea contractului atacat, în timpul procesului existent între părți.
Creanța reclamantei a fost stabilită prin Decizia civilă nr. 25/A/_ a T. ui M., pronunțată în dosarul nr._, prin care a fost admis în parte, apelul declarat de reclamanta C. I. împotriva Sentinței civile nr. 3992/_ a Judecătoriei B. M., s-a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la_ respectiv a fost obligată pârâta P. M. la plata către reclamantă a sumei de 45.000 euro (conform Încheierii de rectificare) precum și a cheltuielilor de judecată în sumă de 7.561 lei.
Hotărârea pronunțată în apel - definitivă - a rămas irevocabilă prin respingerea recursului, de către Curtea de Apel C. .
Având în vedere prevederile art. 975 Cod civil, temei juridic al cererii reclamantei, pentru admisibilitatea acțiunii revocatorii, reclamanta trebuia să dovedească îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
existența creanței sale, certe, exigibile și anterioară actului de înstrăinare pe care-l atacă,
prejudiciul - imposibilitatea realizării creanței împotriva debitorului, fără readucerea în patrimoniul acestuia a bunurilor transmise prin actul a cărei anulare se cere,
conivența frauduloasă dintre debitor și terțul achizitor în scopul vătămării reclamantei.
Instanța a reținut că deși antecontractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată nu a fost validat ci din contră a fost desființat, reclamanta doar la data de 05 februarie 2009 a obținut o hotărâre favorabilă, care justifică existența creanței pretinse, conform celor de mai sus.
Iar contractul atacat în cauză, încheiat de pârâți printre care în calitate de vânzătoare și pârâta P. M. - debitoarea reclamantei, este datat 28 mai 2008, este adevărat pe parcursul primului proces în fond, în care reclamanta nu a avut câștig de cauză, până la pronunțarea hotărârii definitive, acesta având doar o speranță legitimă.
Însă la momentul încheierii contractului atacat, creanța creditoarei - pretenția reclamantei era litigioasă, neîndeplinind condițiile de a fi certă, lichidă (raportat strict la creanța reclamantei creditoare) și exigibilă, conform dispozițiilor art. 379 Cod procedură civilă, prin urmare nu era anterioară actului atacat.
În fine, chiar și cu privire la imposibilitatea executării silite, instanța reține că deși s-a demarat executarea silită, aceasta nu a continuat împotriva pârâtei debitoare P. M., care este și beneficiara unor venituri din pensii.
Cu privire la cea de-a treia cerință impusă de lege pentru admisibilitatea cererii reclamantei, instanța constată că pârâta a înstrăinat imobilul ce a făcut obiectul antecontractului inițial încheiat între părți, fiului său, care este real că a afirmat cu ocazia administrării probei cu interogatoriul, că mama sa
pârâta P. M., administrând o societate comercială, opera cu diverse resurse financiare - "învârtea bani";. În aceeași măsură, pârâtul P. C., a precizat că personal a solicitat mamei sale să îl ajute cu o sumă de bani sau cu un teren pe care urma să îl aducă garanție la bancă, necesar contractării unui credit, aspect care se confirmă în cauză.
Reține instanța că este posibilă conivența frauduloasă deși aceasta nu a fost dovedită, tocmai raportat la situația terțului dobânditor - pârât care este fiul pârâtei
P. M., putând fi apreciate ca subiective deci apărările acestora, în virtutea relației dintre ei.
Însă, pentru a putea fi vorba despre o atare conivență frauduloasă, reclamanta trebuia să dovedească că terțul achizitor a avut cunoștință despre existența creanței sale și că a achiziționat bunul respectiv tocmai pentru ca astfel, reclamanta să nu mai poată încasa creanța de la debitoarea sa.
Nu este deci suficientă existența intenției frauduloase din partea debitoarei reclamantei - pârâta P. M., ci aceeași intenție trebuie dovedită și din partea terțului achizitor (pârâtul P. C. în acțiunea pauliană).
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamanta C.
I., solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii cererii de chemare în judecată cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată în caz de opunere.
În motivarea recursului se susține că, sentința civilă atacată este nelegală și netemeinică, pentru considerentele ce urmează.
În mod greșit s-a apreciat de către instanța de fond neîndeplinirea condițiilor de admitere a acțiunii pauliene. Condiția anteriorității creanței reclamantului față de actul fraudulos cunoaște limitări, în situații cum este și cea din speța dedusă judecății, în care la momentul încheierii actului fraudulos, creanța exista în principiu. Actul fraudulos a fost întocmit în cursul procesului prin care s-a stabilit definitiv creanța reclamantei, cu o lună înaintea pronunțării primei instanțe, astfel că este evident că actul a fost încheiat cu intenția clară din parte părților de a o prejudicia pe reclamantă, care era pe cale să obțină un titlu executoriu.
Tot greșit apreciază instanța de fond că deși s-a demarat executarea silită, aceasta nu a continuat împotriva pârâtei deși aceasta este beneficiara unor venituri din pensie. Eroarea instanței constă în aceea că aceasta nu ține cont că față de valoarea creanței și anume 45000 euro, executarea silită prin poprire asupra pensiei constând într-o plată lunară de 200 lei nu constituie o realizare efectivă a creanței.
Prin întâmpinarea formulată, intimata P. M. a invocat în principal excepția netimbrării recursului iar sub aspectul fondului a solicitat instanței respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea poziției sale procesuale, intimata susține că, pentru a fi admisibilă acțiunea pauliană se impune a fi îndeplinite următoarele condiții:
creanța celui care exercită acțiunea pauliană să fie certă, lichidă și exigibilă. Acțiunea pauliană poate fi introdusă doar de creditorii anteriori actului a cărei revocare se cere, pentru că în momentul încheierii sale creditorul posterior nu avea un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului
actul să fi fost creat în frauda drepturilor creditorului, respectiv să-i fi cauzat un prejudiciu, prejudiciul constând în aceea că, debitorul și-a provocat o stare de insolvabilitate, dar dovada insolvabilității trebuie făcută de creditor. Acțiunea pauliană fiind o acțiune subsidiară, una din condițiile admiterii acesteia este constatarea insolvabilității debitorului, ori în cauză nu a fost dovedită insolvabilitatea debitoarei intimate P. M. .
frauda debitorului, adică acesta să fi știut că prin încheierea actului își agravează insolvabilitatea cauzând creditorilor săi un prejudiciu. În cauză, la momentul încheierii actului, P. M. nu avea calitatea de debitoare a reclamantei, neavând nici o datorie. Contractul de vânzare cumpărare s-a încheiat pentru că fiul intimatei i-a solicitat mamei sale sprijin pentru a putea pune garanție un teren în vederea obținerii unui credit, aspect care se confirmă prin înscrierile de carte funciară.
complicitatea terțului dobânditor la frauda debitorului - nici această cerință nu a fost dovedită de către recurentă, în sensul că nu s-a probat că dobânditorul a avut cunoștință despre existența creanței reclamantei recurente și că a achiziționat bunul tocmai ca recurenta să nu mai poată încasa creanța de la debitoarea sa.
Recursul a fost legal timbrat cu taxa de timbru în valoare de 905 lei achitată cu chitanța nr. 1192 din_ și un timbru judiciar de 5 lei, astfel că excepția netimbrării recursului nu a mai fost susținută de intimată.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond, prin prisma tuturor criticilor aduse acesteia de către recurentă, dar și din oficiu sub aspectul motivelor de ordine publica, instanța apreciază ca nefondat recursul declarat împotriva acesteia pentru considerentele ce urmează.
Potrivit dispozițiilor art. 975 Cod civil, pentru admisibilitatea unei acțiuni revocatorii formulate de creditor este necesar a se îndeplini mai multe condiții, respectiv dovedirea existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile a creditorului împotriva debitorului ce încheie actul, a producerii unui prejudiciu creditorului prin încheierea actului, în sensul producerii sau măririi stării de insolvabilitate, a existenței unei fraude a debitorului la încheierea actului în sensul provocării conștiente a insolvabilității, precum și a unei complicități la fraudă a terțului cu care debitorul a încheiat actul cu titlu oneros, în sensul cunoașterii de către terț a faptului că debitorul prin încheierea actului își provoacă ori mărește insolvența.
La momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 478/_, reclamanta recurenta nu avea o creanță certă, lichidă și exigibilă pe care să o opună intimatei P. M. . Astfel, prin sentința civilă nr. 3992 din_ pronunțată în dosarul nr. 4913 al Judecătoriei B. M., care a avut ca obiect rezoluțiunea antecontractului de vânzare cumpărare din_ încheiat între recurenta din prezenta cauză și intimată, acțiunea a fost respinsă, soluția fiind modificată prin decizia civilă nr. 25/A din_ a T. ui M. în sensul admiterii acțiunii, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2363/R din_ a Curții de
Apel C., acesta fiind de fapt momentul la care recurenta are față de intimată o creanță certă, lichidă și exigibilă.
La data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, în evidențele de carte funciară nu existau înscrieri referitoare la sarcini ale imobilului - obiect al vânzării - sau mențiuni ce ar fi putut conduce la concluzia de complicitate la fraudă a terțului, cum este cazul în speță, astfel că, apreciem că nu sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute de lege pentru admisibilitatea acțiunii pauliene.
Cu probatoriul administrat în cauză la instanța de fond nu s-a făcut nici dovada stării de insolvabilitatea a debitoarei
Față de considerentele reținute, tribunalul apreciază că în mod corect instanța de fond a avut în vedere că nu se poate reține îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de lege pentru admisibilitatea acțiunii formulate, soluția pronunțată fiind sub acest aspect temeinică, în consecință urmează a fi menținută prin respingerea recursului.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate intimatei, în sumă de 1000 lei reprezentând onorariu de avocat dovedit cu chitanța depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
RESPINGE ca nefondat
recursul declarat de C. I., domiciliată în B. M.
, str. M. C., nr. 43, în contra sentinței civile nr. 6292 din_ a Judecătoriei B.
M., județul M. .
Obligă
pe recurenta C. I. să plătească intimatei P. M., domiciliată în
B. M., str. P. D., nr. 10/29 suma de - 1000 - lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ
.
Pronunțată în ședință publică de azi_ .
Președinte | J. ecători | G. ier | |||
P. M. B., C. | V. | , | P. G. , | B. M. |
Red./T.red C.V./_ Ex. 2
J. ecător fond: B. I.
| ← Decizia civilă nr. 439/2013. Rezolutiune contract | Încheierea civilă nr. 88/2013. Rezolutiune contract → |
|---|
