Decizia civilă nr. 41/2013. Rezolutiune contract
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 4204
DECIZIE CIVILĂ Nr.41/A
Ședința publică din 27 Februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE A. S. T.
J. ecător D. T.
G. ier A. S.
Pe rol este soluționarea apelului formulat de reclamantul D. L., cu dom. în B. M., A. J. nr. 2/11, împotriva sentinței civile nr. 1340/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul D. L. asistat de avocat D. u I., se prezintă intimatul P. V. asistat de avocat Mocanu A. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul apelantului, avocat D. u I. arată că părțile nu au reușit să ajungă la o înțelegere.
Apărătorul intimatului avocat Mocanu A. confirmă această împrejurarea cu mențiunea că și în prezent intimatul este de acord să tranzacționeze amiabil.
Instanța pune în discuție, raportat la prevederile art. 129 Cod procedură civilă, dacă sunt cereri în probațiune de formulat.
Apărătorul apelantului, avocat D. u I. învederează instanței că nu înțelege să formuleze cereri în probațiune.
Apărătorul intimatului avocat Mocanu A. arată că nu înțelege să formuleze cereri în probațiune.
T. constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterile judiciare orale asupra apelului.
Apărătorul apelantului, avocat D. u I. solicită admiterea apelului, în principal casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată. Arată că în aprecierea sa, prima instanță nu a aplicat prevederile art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă, întrucât pentru aflarea adevărului trebuia să insiste în administrarea altor probe. Arată că apelantul a fost de bună- credință, vânzătorul fiind cel care după încheierea promisiunii de vânzare-
cumpărare nu a mai permis accesul apelantului în imobil și a adus îmbunătățiri imobilului dovedind rea-credință. Cu cheltuieli de judecată în sumă de 1500 lei reprezentând onorariu avocat.
Apărătorul intimatului avocat Mocanu A. solicită respingerea apelului și menținerea sentinței atacate. Arată că în aprecierea sa intimatul nu a dovedit rea-credință din moment ce a manifestat și manifestă disponibilitate în perfectarea contractului de vânzare-cumpărare în condițiile stipulate. Cel care nu dorește încheierea contractului este apelantul aceasta fiind cel de rea- credință. Cu cheltuieli de judecată în sumă de 1500 lei reprezentând onorariu avocat.
Având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Prin sentința civilă nr. 1340/_, pronunțată în dosarul nr. _
, Judecătoria Baia Mare a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul D. L. în contradictoriu cu pârâtul P. V. având ca obiect rezoluțiune promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare.
În temeiul art. 19 din OUG 51/2008 a fost obligat reclamantul, D. L.
, de la data rămânerii irevocabile a sentinței, să restituie suma de 5878,5 lei reprezentând ajutorul public judiciar de care a beneficiat.
A fost obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele considerente:
La data de 19 august 2008, între reclamantul D. L. și pârâtul P. V. s-a încheiat actul juridic denumit de părți "Promisiune bilaterală de vânzare- cumpărare";. Obiectul acestei convenții l-a constituit asumarea obligației de către promitentul vânzător P. V. ca în schimbul sumei de 50.000 euro să înstrăineze promitentului cumpărător D. L. dreptul de proprietate asupra apartamentului compus dintr-o cameră și dependințe în suprafață de 37,81 mp și cota de 160/694 teren în indiviziune situat în B. M. str. S. B. nr. 59 ap. 3.
Corelativ obligației de a perfecta în viitor contractul de vânzare- cumpărare în formă autentică, promitentul cumpărător s-a obligat să cumpere imobilul și să încheie contractul în formă autentică cel mai târziu la data de _
.
Potrivit mențiunilor contractuale la data încheierii promisiunii a fost achitată suma de 7000 euro cu titlu de arvună.
Contractul a fost depus în copie la fila 4-5 din dosar fond.
Reclamantul a solicitat rezoluțiunea promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare, arătând că a solicitat în mai multe rânduri pârâtului să se prezinte la notar pentru a încheia contractul în formă autentică.
În acest sens la dosarul cauzei nu a fost depusă nici o dovadă, iar susținerea reclamantului nu a fost probată nici prin alte mijloace de probă. Dimpotrivă, pârâtul a depus la dosarul cauzei Ordonanța din data de 6 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, în cuprinsul căreia se reține că reclamantul s-a prezentat la domiciliul pârâtului pentru a-i solicita restituirea sumei de bani achitată cu titlu de arvună, ocazie cu care între reclamant și pârât a avut loc o altercație pârâtul suferind leziuni ce au necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale.
Instanța a reține faptul că reclamantul nu s-a prezentat la domiciliul pârâtului pentru a-i solicita să se prezinte la notar ci pentru a-i solicita restituirea sumei achitate cu titlu de arvună.
Potrivit art. 1020-1021 C.civ., condiția rezolutorie se prezumă a fi inserată în contractele sinalagmatice. Rezoluțiunea contractului urmează însă a fi dispusă în condițiile în care pârâtul nu-și execută în mod culpabil obligațiile asumate prin actul a cărei rezoluțiune se solicită.
Pârâtul a arătat că este de acord cu încheierea contractului, însă cel care nu mai dorește încheierea acestuia este chiar reclamantul. Din acest punct de vedere se constată că pârâtul nu are nici o culpă în neexecutarea convenției încheiate cu reclamantul, astfel că cererea acestuia va fi respinsă.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, constatând culpa procesuală a reclamantului, instanța l-a obligat pe acesta să plătească pârâtului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, justificat prin înscrisurile depuse la dosar.
Reclamantul a beneficiat de acordarea ajutorului public judiciar în prezenta cauză. Potrivit art. 19 alin. 2 din OUG 51/2008, "instanța poate dispune însă, odată cu soluționarea cauzei, obligarea părții care a beneficiat de ajutor public judiciar la restituirea, în tot sau în parte, a cheltuielilor avansate de către stat, dacă prin comportamentul nediligent avut în timpul procesului a cauzat pierderea procesului ori dacă prin hotărâre judecătorească s-a constatat că acțiunea a fost exercitată abuziv.";
În prezenta cauză reclamantul nu a solicitat administrarea altor probe decât proba cu înscrisuri, fiind depus la dosarul înscrisul constatator al convenției a cărei rezoluțiune se solicită.
Din acest punct de vedere s-a considerat că prezenta acțiune a fost exercitată în mod abuziv, în condițiile în care nu s-a făcut dovada celor susținute în cererea de chemare în judecată. Mai mult decât atât potrivit stării de fapt reținute de instanță, reclamantul s-a deplasat la domiciliul pârâtului solicitându-i restituirea sumei de bani achitate cu titlu de arvună, deoarece s-a răzgândit în privința perfectării contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Având în vedere și textul legal menționat mai sus, reclamantul a fost obligat la plata în favoarea statului a sumelor acordate cu titlu de autor public judiciar.
Împotriva sentinței civile nr. 1340/_ a Judecătoriei B. M., în termenul legal, a formulat recurs recalificat în baza art. 282 indice 1 Cod procedură civilă drept apel, apelantul D. L., solicitând casarea sentinței apelate cu trimiterea cauzei spre rejudecare și în subsidiar modificarea sentinței apelate în sensul admiterii apelului, schimbării sentinței primei instanțe și admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivele de apel apelantul a arătat că între apelant și intimat s-a încheiat la data de 19 august 2008 un act juridic denumit de părți "promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare";. Obiectul acestei convenții l-a constituit asumarea obligației de către promitentul vânzător P. V. ca în schimbul a
50.000 de euro să înstrăineze promitentului cumpărător D. L. dreptul de proprietate asupra apartamentului compus dintr-o cameră și dependințe în suprafață de 37,81 mp și cota de 160/694 teren în indiviziune situat în B. M., str. S. B. nr. 59 ap. 3.
Corelativ acestei obligații de a perfecta în viitor contractul de vânzare- cumpărare în formă autentică promitentul cumpărător s-a obligat să cumpere imobilul cel mai târziu la data de_ și a notificat în CF promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare în favoarea sa. A cumpărat geamuri termopan și alte materiale de construcții, însă la trei zile după ce a dat banii apelantul nu a mai fost lăsat să intre în curtea casei. De ce să cumpere aceste materiale și să notifice în CF dacă nu ar fi avut intenția de cumpărare?
Hotărârea pronunțată a fost dată fără să se aplice o egalitate de tratament a celor două părți în administrarea probelor.
În speță, ambele părți au susținut la rândul lor că au dorit încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, acuzându-se reciproc de rea-credință.
Promitentul vânzător a susținut că promitentul cumpărător nu mai dorește să încheie contractul, iar promitentul cumpărător a arătat că s-a deplasat de mai multe ori la locuința promitentului vânzător pentru încheierea contractului, însă acesta nu a mai răspuns solicitărilor. Mai mult, a observat că după primirea arvunei a făcut investiții în acel imobil ceea ce i-a întărit bănuiala că acesta nu mai dorește să vândă și l-a determinat să se adreseze instanței de judecată cerând rezoluțiunea promisiunii de vânzare-cumpărare și restabilirea situației anterioare.
Instanța manifestându-și rolul activ ar fi trebuit să ceară potrivit art.129 indice 1 pct. 5 Cod procedură civilă administrarea altor probe pe care le-ar fi ordonat în cauză dacă părțile s-ar fi împotrivit, ceea ce nu a făcut, apreciind că apelantul a cerut concursul instanței abuziv, luând în considerare doar Ordonanța din data de_ a Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare
în care între cei doi s-a produs o altercație în urma căreia intimatul a suferit leziuni ce au necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale, fără a intra în judecata fondului.
Probele depuse la dosarul cauzei nu sunt îndestulătoare, iar instanța de fond trebuia să manifeste o mult mai mare diligență în administrarea probelor de la acest dosar și să ceară administrarea și altor probe pe care le consideră necesare în dezlegarea acestei pricini.
Instanța arată în considerentele hotărârii că "la dosarul cauzei nu a fost depusă nici o dovadă, iar susținerea reclamantului nu a fost probată nici prin alte mijloace de probă";, ori, tocmai din acest punct de vedere instanța de fond trebuia să impună reclamantului administrarea și altor probe, sub sancțiunea decăderii.
De asemenea apelantul critică în motivele de apel și dispoziția privind restituirea sumei reprezentând ajutorul public judiciar în valoare de 5878,5 lei.
În drept, apelantul a invocat dispozițiile art. 282 și art. 298 Cod procedură civilă - filele 28-29.
Intimatul P. V. a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
În motivare, intimatul a arătat că între apelant și intimat s-a încheiat o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare la data de_ prin care acesta s-a obligat să-i vândă apelantului un apartament situat în B. M., str. S. B. nr. 59/3 înscris în CF 5927 B. M. nr. topo 194/4. Prețul vânzării s-a stabilit la
50.000 euro și suma trebuia să se achite după cum urmează: 7000 euro avans, cu titlu de arvună, la data semnării promisiunii bilaterale de vânzare- cumpărare, care s-a și achitat, iar, diferența de 43.000 euro urma să se achite în cel mult 36 de luni de la data semnării promisiunii bilaterale de vânzare- cumpărare, dată la care se va încheia și contractul autentic la Notarul Public.
În contract s-a stipulat că în situația în care cumpărătorul se răzgândește și nu mai încheie contractul autentic până la_ acesta pierde arvuna, iar dacă vânzătorul refuză încheierea contractului, acesta este obligat să restituie dublul arvunei.
Cumpărătorul nu a făcut dovada că și-a manifestat intenția de a încheia contractul autentic la Notarul Public, mai mult el l-a șicanat pe intimat să-i restituie arvuna întrucât nu mai dorește încheierea contractului, apelând inclusiv la amenințare, motiv pentru care intimatul a făcut plângere la poliție. În acest sens intimatul a depus la dosar la instanța de fond Ordonanța din_ a procurorului M. D. A. și o adresă a poliției Municipiului B. M. .
Intimatul a fost disponibil și este în continuare disponibil să meargă la Notarul Public să semneze contractul autentic în condițiile stipulate în promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare și anume să-i achite diferența de preț în sumă de 43.000 euro, deși s-a depășit termenul de_ .
Cât privește faptul că s-a prevăzut în promisiunea bilaterală de vânzare- cumpărare posibilitatea notificării acestuia în CF dovedește însă o dată faptul
că intimatul nu avea de gând să vândă acel apartament la altcineva, intimatul dorind să respecte promisiunea cu cumpărătorul.
Faptul că, cumpărătorul a adus și a depozitat niște geamuri termopan la intimat, acest lucru nu înseamnă că acesta a vrut să schimbe geamurile, ci le-a adus ca să depoziteze pur și simplu și nu cu intenția de a le folosi la casa cumpărată.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile art. 115-119 Cod procedură
civilă.
Apelantul nu a solicitat administrarea de probe nici prin cererea de apel,
nici ulterior, în fața instanței de apel.
Analizând sentința civilă nr. 1340/0_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, prin prisma dispozițiilor art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă și în considerarea motivelor de apel formulate, tribunalul reține următoarele:
Atât în fața primei instanțe cât și în apel, apelantul a fost asistat respectiv reprezentat prin avocat. Apelantul nu a propus probe.
Prin cererea de apel, apelantul critică sentința atacată apreciind că prima instanță nu a avut rol activ și nu a administrat probe în dovedirea susținerilor apelantului-reclamant însă nu specifică în cererea de apel care sunt acele probe considerate pertinente, concludente și utile pe care prima instanță nu le-a administrat.
Prin cererea de apel, formulată prin avocat apelantul reclamant, deși este asistat de avocat, nu propune niciun fel de probe nici în apel.
Art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă arată că instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
Potrivit art. 292 alin. 1 Cod procedură civilă, părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare.
Apelantul nu a arătat în cererea de apel, formulată și motivată prin avocat astfel de mijloace de apărare și dovezi. De asemenea, nici cu prilejul dezbaterilor, reprezentantul apelantului, avocat nu a propus probe în apel.
Potrivit art. 129 pct. 5 indice 1 Cod procedură civilă, părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
Reclamantul a solicitat rezoluțiunea promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare, arătând că a solicitat în mai multe rânduri pârâtului să se prezinte la notar pentru a încheia contractul în formă autentică.
În acest sens la dosarul cauzei nu a fost depusă nici o dovadă, iar susținerea reclamantului nu a fost probată nici prin alte mijloace de probă. Dimpotrivă, pârâtul a depus la dosarul cauzei Ordonanța din data de 6 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, în cuprinsul căreia se
reține că reclamantul s-a prezentat la domiciliul pârâtului pentru a-i solicita restituirea sumei de bani achitată cu titlu de arvună, ocazie cu care între reclamant și pârât a avut loc o altercație pârâtul suferind leziuni ce au necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale.
Instanța a reținut faptul că reclamantul nu s-a prezentat la domiciliul pârâtului pentru a-i solicita să se prezinte la notar ci pentru a-i solicita restituirea sumei achitate cu titlu de arvună.
Potrivit art. 1020-1021 C.civ., condiția rezolutorie se prezumă a fi inserată în contractele sinalagmatice. Rezoluțiunea contractului urmează însă a fi dispusă în condițiile în care pârâtul nu-și execută în mod culpabil obligațiile asumate prin actul a cărei rezoluțiune se solicită.
Așa fiind, în mod corect prima instanță a reținut că nu s-a dovedit culpa pârâtului în neexecutarea convenției încheiate cu reclamantului, cererea de chemare în judecată fiind în mod corect respinsă.
În ceea ce privește critica din motivele de apel, vizând dispoziția de restituire a ajutorului public acordat la fondul cauzei, tribunalul apreciază această critică întemeiată.
Art. 19 alin. 2 din OUG nr. 51/2008 prevede că instanța poate dispune, odată cu soluționarea cauzei, obligarea părții care a beneficiar de ajutor public judiciar la restituirea în tot sau în parte, a cheltuielilor avansate de către stat, dacă prin comportamentul nediligent avut în timpul procesului, a cauzat pierderea procesului ori dacă prin hotărârea judecătorească s-a constatat că acțiunea a fost exercitată abuziv.
Prima instanță a dat o interpretare excesivă acestui text de lege, în prezenta cauză. Astfel, potrivit art. 109 alin. 1 Cod procedură civilă, oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane, trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente. Împrejurarea că cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată nu conduce în mod automat la concluzia că reclamantul a avut un comportament nediligent sau că acțiunea a fost exercitată abuziv. O interpretare de această manieră încalcă dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind accesul la justiție.
Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul va admite în parte apelul și va schimba în parte sentința atacată în sensul că înlătură din sentință dispoziția privind restituirea sumei de 5878,5 lei reprezentând ajutorul public judiciar de care apelantul-reclamant a beneficiat.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, apelantul va fi obligat la plata către intimatul P. V. a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariul avocațial, justificat cu chitanța depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite în parte apelul declarat de către apelantul D. L., domiciliat în B. M., A. J. nr. 2/111 jud. M., împotriva sentinței civile nr. 1340/_ a Judecătoriei B. M., pe care o schimbă în parte în sensul că înlătură din sentință dispoziția privind restituirea sumei de 5878,5 lei reprezentând ajutorul public judiciar de care a beneficiat.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile nr. 1340/_ .
Obligă pe apelant la plata către intimatul P. V., domiciliat în B. M., str. S. B. nr.59/3 M. a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de azi, 27 februarie 2013.
PREȘEDINTE | J. ECĂTOR | GREFIER | |
S. T. A. | Ț. D. | SA |
Red.DȚ/_
Tred. A.S. /09 Martie 2013 - 4 ex
J. ecător la fond: P. M. B.
| ← Încheierea civilă nr. 152/2013. Rezolutiune contract | Încheierea civilă nr. 373/2013. Rezolutiune contract → |
|---|
