Decizia civilă nr. 533/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 533
Ședința publică din data de 14 mai 2013
Completul compus din: Președinte: P. R. M. Judecător: I. D. -D.
Judecător: C. D. Grefier: M. L. -M.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții C. G. , C. S. , cu domiciliul procesual ales la sediul cabinetului av. P. M., str. Tudor Vladimirescu, nr. 3, bloc Flora, ap. 9,loc. Z., jud. Sălaj, C. V. domiciliat în
Z., str. Sfânta Vineri, nr. 34, bl. A-12, sc. B, et. 3, ap. 20, jud. Sălaj și F. L. domiciliată în loc. A., nr. 53, jud. Sălaj împotriva sentinței civile nr. 632/_ pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurenților-reclamanți, avocat P. M., lipsă fiind intimatul-pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recursul este motivat și semnat, nu a fost depusă la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar și au fost depuse prin serviciul registratură al instanței o serie de înscrisuri (filele 11-16) de către recurenții- reclamanți.
Instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 1591 Cod procedură civilă este competentă să judece prezenta cauză.
Reprezentanta recurenților-reclamanți depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 355,50 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei (fila 17).
Întrebată fiind de instanță, reprezentanta recurenților-reclamanți arată că nu are alte cereri în probațiune și solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Instanța, în raport cu obiectul cererii și a actelor de la dosar reține cauza în pronunțare asupra recursului declarat.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 632 din_, pronunțată de J. Z., în dosar nr._, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții C. G.
, C. S., C. V.
și F. L.
împotriva pârâtului M. Z. - prin primar
, privind obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 lei, reprezentând diferența de valoare dintre imobilul cu suprafața de 1 ha 1500 mp teren situat în zona "Sala
Sporturilor - Pompieri"; din Z. și imobilul în suprafață de 1 ha 1500 mp - teren arabil situat în parcela "Palkert";, înscris în C.F. 591/N Z. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții C. G., C. S., C. V. și F. L. au chemat în judecată pârâtul M. Z. - prin P., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 10.000 lei, reprezentând diferența de valoare dintre imobilul cu suprafața de 1 ha 1500 mp, teren situat în zona "Sălii Sporturilor - Pompieri"; din Z. și imobilul în suprafață de 1 ha 1500 mp, teren situat în parcela "Palkert";, înscris în CF 591/N Z. . Reclamanții solicită și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii se arată că, în aplicarea Legii 18/1991, s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate după defuncta Ortelecan Ludovica, pentru suprafața de 1 ha 1500 mp, teren intravilan situat în Z., în zona Sălii Sporturilor, proprietatea defunctei conform registrului agricol. Cererea de reconstituire a fost admisă pentru suprafața solicitată, nefiind însă atribuit vechiul amplasament, ci o suprafață de 1 ha 1500 mp în parcela "Palkert";, aceasta fiind mult inferioară ca valoare terenului solicitat spre reconstituire.
S-a reținut că autorii reclamanților, C. Gheorghe și C. M., au solicitat în temeiul Legii 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,15 ha teren agricol, în calitate de moștenitori ai defunctei Ortelecan Ludovica. Dovada proprietății s-a făcut cu înscrierile din registrul agricol din anul 1959, unde fosta proprietară figura cu suprafața de 1,15 ha teren arabil în parcela
"Jakobfi Tag"; din Z. .
Comisiile de fond funciar au validat cererea de reconstituire pentru întreaga suprafață solicitată, de 1,15 ha, însă, motivat de împrejurarea că vechiul amplasament nu făcea parte din patrimoniul CAP, fiind preluat de Statul român înainte de 1989, în vederea construirii de blocuri de locuințe, Comisia Locală de Fond Funciar Z. a adresat moștenitorilor fostului proprietar oferta de atribuire a terenului pe un alt amplasament, respectiv în parcela Palkert din Z., ofertă acceptată de moștenitori și finalizată prin întocmirea procesului verbal de punere în posesie nr. 874 din_ și mai apoi prin eliberarea Titlului de Proprietate nr. 41726/19868/1994.
În dosarul acvirat, cu nr._ al Judecătoriei Z. a fost soluționată cererea formulată de aceiași reclamanți, în contradictoriu cu comisia locală și cea județeană de fond funciar, prin care s-a solicitat constatarea nulității procesului verbal de punere în posesie mai sus menționat și modificarea titlului de proprietate emis în baza lui în privința amplasamentului, reclamanții solicitând în concret
atribuirea vechiului amplasament ce a aparținut defunctei Ortelecan Ludovica, situat în zona "Sala sporturilor"; din Z., în măsura în care acest amplasament a rămas liber, nefiind ocupat de blocurile de locuințe construite în acea zonă înainte de anul 1989.
Prin Sentința civilă nr. 3111/2012 pronunțată în respectivul dosar, cererea reclamanților a fost respinsă ca neîntemeiată, iar soluția a fost menținută de instanța de recurs, Tribunalul Sălaj, prin Decizia civilă nr. 76/2012.
Relevant pentru soluționarea cauzei de față este faptul că prin hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul acvirat s-a stabilit, cu putere de lucru judecat, faptul că antecesorii reclamanților au acceptat, prin semnarea procesului verbal de
punere în posesie și prin necontestarea titlului de proprietate în timpul vieții lor, amplasamentul oferit de Comisia Locală în schimbul vechiului amplasament, iar oferta făcută de Comisia Locală a fost legală, întemeiată pe dispozițiile art. 24 din Legea 18/1991 (art. 23 alin.2 din Legea 18/1991 în forma existentă la data eliberării titlului de proprietate).
Dreptul de opțiune între cele două forme de reconstituire în echivalent aparține exclusiv persoanei îndreptățite la reconstituire, nu și Comisiei de fond funciar, însă el trebuie exercitat unitar, fiind indivizibil. Astfel, acceptarea ofertei de amplasament de către persoana îndreptățită generează o prezumție absolută că amplasamentul oferit corespunde, din punct de vedere valoric, cu vechiul amplasament, persoana în cauză pierzând dreptul de a solicita și despăgubiri pentru același teren. Este inadmisibilă așadar cumularea celor două forme de reconstituire prin echivalent, în natură și sub formă de despăgubiri. Or, în cazul de față, o atare cerere formulează reclamanții care, acceptând prin autorii lor oferta de amplasament pentru întreaga suprafață de teren solicitată și validată, urmăresc să obțină și despăgubiri pentru pretinsa diferență dintre valoarea vechiului amplasament și cel oferit și acceptat.
De principiu, persoanele cărora le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 18/1991 și Legii 1/2000 nu au posibilitatea de a opta între calea prevăzută de aceste acte normative și aplicarea dreptului comun în materia revendicării, respectiv despăgubirii.
Cu atât mai mult, persoanele care au utilizat procedura Legii 18/1991, cum este și cazul reclamanților, nu mai pot exercita, ulterior, acțiuni în despăgubire, având în vedere regula electa una via și principiul securității raporturilor juridice.
Împotriva hotărârii astfel rezumate au declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea acestuia și casarea sentinței atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Hotărârea este criticată pentru nelegalitate, după cum urmează :
Dispozițiile art. 24 alin. 1 și 2 se referă la suprafața de teren aferentă casei de locuit construită de membrii cooperatori care au primit terenuri de la C.A.P. în vederea construirii casei de locuit, alin. 2 al art. 24 din Legea nr. 18/1991 reglementând situația "foștilor proprietari"; ai acestor terenuri intravilane atribuite proprietarilor caselor.
Situației expuse de subsemnații în acțiunea civilă introductivă nu îi sunt aplicabile aceste dispoziții legale, astfel că instanța a realizat o greșită aplicare a legii.
Instanța a apreciat de asemenea greșit că dreptul de opțiune între cele două forme de reconstituire, în echivalent sau sub forma de despăgubiri aparțin exclusiv persoanei îndreptățite la reconstituire, trebuind să fie exercitat unitar, fiind indivizibil.
Mai susțin recurenții care subliniază că amplasamentul acordat este mult inferior celui deținut anterior cooperativizării de către antecesorii reclamanților, iar la data depunerii cererii de reconstituire, terenul era liber, nefiind în proprietatea statului român.
Deliberând asupra recursului de față, tribunalul reține următoarele:
Procesul verbal de punere în posesie prin care antecesoarea reclamanților, defuncta Ortelecan Ludovica, a fost pusă în posesie cu suprafața
de 1,15 ha în parcela Palkert precum și Titlul de proprietate emis ulterior cu privire la această suprafață au făcut obiectul cercetării judecătorești în dosar nr._ al Judecătoriei Z. . Prin sentința civilă nr. 3111/2012 judecătoria a respins acțiunea reclamanților constatând deci legalitatea acestor acte de reconstituire.
Chiar și numai din această perspectivă de analiză, apare nefondată solicitarea reclamanților de a primi o diferență de valoare dintre terenul care a constituit proprietatea antecesorilor și terenul legal atribuit, conform unei sentințe judecătorești intrate în puterea lucrului judecat.
Prima instanță s-a și referit la acest aspect evocând efectul pozitiv al autorității de lucru judecat cu privire la faptul că prin hotărârea judecătorească irevocabilă s-a statuat faptul că antecesorii reclamanților au acceptat prin semnarea procesului verbal de punere în posesie și prin necontestarea titlului de proprietate în timpul vieții lor, amplasamentul oferit de Comisia locală, în schimbul vechiului amplasament.
Tot astfel, întemeiat a stabilit judecătoria ca fiind inadmisibil a se cumula cele două forme de reconstituire în natură și sub formă de despăgubiri - pentru unul și același teren, în lipsa unor norme legale care să reglementeze această ipoteză.
Inserarea, din eroare, a unui text legal care într-adevăr nu are aplicabilitate în această cauză ( art. 24 din Legea nr. 18/1991) nu atrage nelegalitatea hotărârii, căci în considerentele acesteia sunt amplu dezbătute și prezentate concluziv aspecte de ordin principial pentru care acțiunea reclamanților a fost respinsă ca nefondată, inclusiv cele care se referă la întâietatea aplicării legii speciale în speță (Legea nr. 18/ 1991, Legea nr. 1/2000), față de dreptul comun în materia revendicării și a despăgubirilor.
Se constată, printre cele ce preced, că hotărârea atacată este temeinică și legală, drept pentru care în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul de față va fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții C. G., C. S. ,
C. V. și F. L. împotriva Sentinței civile nr. 632 din 05 martie 2013, a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier, P. R. -M. I. D. -D. C. D. M. L. -M.
Red. IDD/_
Dact. MLM./_ /2 ex.
Jud. fond: H. I. -D.
| ← Decizia civilă nr. 1253/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 73/2013. Pretenții → |
|---|
