Decizia civilă nr. 90/2013. Sechestru asigurator
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ /a1
DECIZIA CIVILĂ NR. 90/A/2013
Ședința publică din data de 26 august 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: B. I. S., judecător JUDECĂTOR: F. G. C.
GREFIER: M. D.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de reclamanta M. V., împotriva încheierii civile din data de_ de respingere a cererii de înființare a sechestrului asigurător, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamantei apelantă, avocat Ceoarec D., lipsă fiind pârâtul intimat M. O. C. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că la dosarul cauzei nu există dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu pârâtul intimat M. O. C., dar acesta a transmis instanței în data de 23 august 2013, prin e- mail, faptul că are cunoștință despre termenul de judecată acordat, exprimându-și totodată apărările în scris (f. 11-12), motiv pentru care instanța apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită, intimatul având cunoștință de termenul de judecată și de obiectul cererii de apel.
De asemenea, se constată că reprezentanta reclamantei a depus la dosarul cauzei chitanța nr. 20084420727 din_ privind achitarea taxei judiciare de timbru, precum și timbru judiciar, în cuantumul indicat de instanță.
Tribunalul constată că este competent să soluționeze apelul formulat în cauză, potrivit art.
953 alin. 3 raportat la art. 95 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă.
Reprezentanta reclamantei apelante, avocat Ceoarec D. arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, tribunalul declară închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Având cuvântul în dezbaterea apelului, reprezentanta reclamantei apelante avocat Ceoarec
solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, pentru motivele arătate în scris, fără cheltuieli de judecată.
Deliberând constată,
TRIBUNALUL
Prin încheierea civilă din data de_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. _
, s-a respins cererea de sechestru asigurător formulată de reclamanta M. V. în contradictoriu cu pârâtul M. O. C., ca fiind neîntemeiată.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a constatat că deși reclamanta a solicitat înființarea unui sechestru asigurător asupra unui imobil al pârâtului, invocând în drept dispozițiile art. 951, art. 952 alin. 1 și 3 din Noul Cod de procedură civilă, aceasta nu a depus dovezi în sensul că ar avea o creanță certă, lichidă, exigibilă și constatată în scris împotriva debitorului, pentru a putea face aplicabile dispozițiile legale invocate (din cuprinsul actului încheiat cu numitul Petri I. a rezultat că acesta a executat pentru reclamantă un monument funerar la data de_, tatăl pârâtului - M. Teodor decedând la data de_ ).
S-a reținut că a fost neîndoielnic în speță că situația prezentată de reclamantă se circumscrie alin. 2 al art. 952 din Noul Cod de procedură civilă, caz în care plata cauțiunii este obligatorie, cuantumul cauțiunii fiind fix, determinabil în funcție de valoarea reclamată.
Cum, în procedura sechestrului asigurător ce se încadrează în dispozițiile art. 952 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, plata cauțiunii constituie o condiție de fond pentru însăși înființarea sechestrului asigurător, iar nu de procedură, de natură a obstrucționa accesul la justiție, văzând că
reclamanta nu a achitat nicio sumă de bani cu titlu de cauțiune, instanța a respins cererea formulată, ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, reclamanta M. V. a formulat apel, solicitând instanței schimbarea în tot a acesteia, ca fiind nelegală și netemeinică pentru ca, rejudecând pricina să se dispună admiterea solicitării de instituire a sechestrului asigurător asupra imobilului-apartament situat în mun. B., str. Decebal, nr. 26, sc. C, etaj 1, ap. 8, jud. B. - Năsăud, identificat în CF nr. 51142-C1-U17/B., top 8306/b/8, proprietate tabulară a defunctului său fiu, M. Teodor, decedat în_, conform certificatului n. seria NX nr. 659320/Prim. Mun. B. .
În motivare s-a arătat că, apelanta solicită admiterea apelului fără obligarea acesteia la plata de cauțiune, fiind bolnavă de cancer, ciroză hepatică etc. și are un venit lunar (pensie) de 606 lei, aspecte probate cu înscrisuri în dosar.
S-a arătat că aceeași solicitare a adresat-o și primei instanțe, însă aceasta, fără a-i pune în vedere să plătească cauțiune, termen de plată etc., apreciind în mod eronat și contra dispozițiilor art. 953 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă că "plata cauțiunii constituie condiție de fond pentru însăși înființarea sechestrului asigurător, iar nu de procedură";, a înțeles să-i respingă cererea.
Așadar, apelanta a arătat că legiuitorul nu a dispus imperativ plata cauțiunii, dimpotrivă, a lăsat la latitudinea instanțelor de judecată să stabilească "dacă este cazul"; unei plăți de cauțiune. Or, aceasta a arătat că a făcut dovada că mai are puțin de trăit, fiind bolnavă de cancer și că, astfel își cheltuiește majoritar pensia cu cumpărarea de medicamente în acest sens, astfel că nu a fost în stare dă plătească și o cauțiune, după ce că a fost atât de vătămată prin preluarea apartamentului în cauză de către nepotul ei.
Apelanta a mai precizat că are convingerea că legiuitorul a avut în vedere și astfel de cazuri când a stabilit că numai "dacă este cazul"; este obligatorie plata unei cauțiuni.
Referitor la lipsa dovezilor care ar proba creanța pretinsă de apelantă, aceasta a arătat că își va dovedi acțiunea (așa cum este legal) prin toate mijloacele de probă, mai ales cu martori.
Așa fiind, apelanta a menționat că prima instanță nu avea voie să ia în calcul doar înscrisul- act încheiat cu numitul Petri I., referitor la realizarea pietrei funerare la mormântul fiului ei, înscris care se va corobora cu depozițiile martorilor ce vor fi audiați în dosar, cu interogatoriul pârâtului etc.
S-a menționat că apelanta se consideră îndreptățită să solicite instituirea sechestrului asigurător, instituție creată conform art. 953 din Noul Cod de procedură civilă, tocmai "pentru a indisponibiliza bunurile mobile/imobile urmăribile ale debitorului, aflate în posesia acestuia, în scopul valorificării lor în momentul în care creditorul unei sume de bani va obține un titlu executoriu";, ceea ce a încercat apelanta prin acțiunea civilă, obiect al dosarului.
Apelanta a precizat că, dacă se va respinge apelul, aceasta va rămâne definitiv păgubită, nepotul ei locuind în D. emarca și a ignorat-o dintotdeauna, ca și când nici nu ar fi existat (așa cum a făcut și cu defunctul său tată), după ce va primi diferența de preț (5000 euro) pentru apartamentul în cauză, va pleca din țară și nu va mai avea ocazia recuperării niciunei sume din cea pretinsă.
Așadar, apelanta a solicitat admiterea apelului cu dispunerea înființării sechestrului asigurător, până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului civil nr._ aflat pe rolul Judecătoriei B., cu obiect pretenții și astfel, să se dispună de îndată, înființarea sechestrului asigurător asupra bunului anterior identificat, pentru ca pârâtul și mama acestuia, veniți în țară doar pentru a vinde apartamentul defunctului ei fiu, să fie împiedicați să-l înstrăineze.
Intimatul M. O. -C. a formulat apărări scrise, arătând următoarele aspecte:
Din punct de vedere, atât legal, cât și etic sau moral, intimatul a considerat că este dreptul său ca unic moștenitor să păstreze apartamentul pe care l-a moștenit în urma morții tatălui său, Teodor M. . Totodată, a considerat că este dreptul său - pe care și-l apară - să acționeze cum dorește legat de aceasta moștenire, putând alege să locuiască în apartamentul moștenit, sau să-l vândă. Însă nici una dintre aceste variante nu au fost practic posibile, fiind tot timpul amenințat de atitudinea agresiva a bunicii sale. Ea personal, și alte persoane din cercul ei, l-au șicanat și au sabotat vânzarea apartamentului prin Remax Imobiliare B., cu care el a colaborat. Ca rezultat, nu a fost adevărat ceea ce ea a susținut, și anume că apartamentul a fost vândut, bunica împiedicând toate tratativele de vânzare, șicanând agenția.
Intimatul a menționat că bunica sa nu l-a anunțat despre moartea tatălui său și aceasta intenționat, imediat după moartea acestuia închiriind apartamentul, considerându-se în drept la aceasta. Urmarea a fost că ea a creat astfel o sumedenie de facturi: cheltuieli la asociație neachitate, electricitate și gaz închis, datorită chiriașilor, care nu au achitat altceva decât chiria plătită ei. Intimatul a arătat că nu a fost anunțat și invitat la înmormântarea tatălui său - lucru cu care a rămas neîmpăcat în suflet. Totuși, după ce unele persoane binevoitoare l-au anunțat despre decesul tatălui său, acesta a venit în România pentru acte de succesiune. A descoperit intrând în apartamentul lui abandonat de chiriași, că bunica sa golise apartamentul de toate bunurile materiale. Totodată, s-a menționat că înainte să intre în apartament i-a făcut o vizita bunicii sale și a rugat-o să-i înmâneze cheia, acesta având actele de succesiune finalizate, însă ea a refuzat să-i dea cheile, astfel că a cerut ajutorul poliției. În tratativele intermediate de poliție, ea a pretins de la acesta suma de 15.000 RON în schimbul cheii, obligându-l astfel să intre forțat în apartamentul moștenit.
Intimatul a precizat că nu este adevărat nimic din cea ce bunica lui susține despre relația acestuia cu tatăl său, aceștia având o relație apropiată, în măsura în care distanța fizică le-a permis, tatăl său vizitându-l cinci ani la rând în D. emarca, iar el l-a vizitat pe el în România. În copilărie, când venea în D. emarca, locuia împreuna cu acesta și mama lui, iar după ce mama acestuia s-a recăsătorit în 2001, l-a vizitat pe el în România, pozele atașate adeverind acest lucru. Datorită contactului cu tatăl său și faptul că el l-a dus în călătorii și drumeții prin România, intimatul a susținut că a menținut o oarecare legătură culturală cu țara și și-a dezvoltat limba română, chiar dacă a fost plecat din România de la vârsta de 6 ani.
Totodată, s-a susținut că, atâta timp cât tatăl său a fost în viață, intimatul a avut o relație și cu bunica acestuia, M. V., dovada făcând-o unele poze, în care ea a fost fotografiată împreună cu intimatul și tatăl lui. După moartea tatălui, intimatul a întrerupt însă relațiile cu ea, înțelegând că intențiile ei nu au fost bune în ceea ce a privit dreptul său de moștenitor.
S-a susținut că rezervele intimatului de a avea o relație în continuare cu bunica lui se datorează anturajului ei și modului ei ilegal de a acționa și cu care să aibă de a face. De exemplu, după moartea tatălui său și înainte să ajungă el în România pentru a face actul de succesiune, bunica acestuia s-a grăbit să vândă mașina defunctului tată, un Fiat Punto, recurgând la semnătura falsă și falsificând data vânzării probabil. Deși sursele sale de informație sunt sigure, și ar fi putut astfel să acționeze împotriva bunicii, el a ales să relateze în mod pasiv până acum, nedorind ea să fie acuzată de ceva și garantându-i că nu va avea nicio pretenție la mașina tatălui.
Referitor la cheltuielile de înmormântare etc, intimatul a arătat că ele au fost în mare parte suportate de Palatul Copiilor, unde tatăl lui a fost angajat, ceea ce ușor poate fi confirmat de aceasta instituție. Din acest motiv, au fost inacceptabile dovezile bunicii sale, cum că ea ar fi suportat cheltuielile exagerate pe care le-a invocat, facturile anexate ca și dovezi fiind neverificate de autoritățile competente. Același lucru a fost valabil și pentru facturile privitoare la medicamentele tatălui său (nesemnate cu semnături indescifrabile). S-a menționat că intimatul personal l-a ajutat financiar pe tatăl său, după vârsta de 18 ani, când a avut un venit propriu (bursă de studii). Iar înainte de această dată, mama lui i-a trimis și ea bani tatălui său, el fiind un om iubit și prețuit, ajutat de aceea la nevoie.
În concluzie, s-a arătat că intimatul a fost obosit și epuizat din cauza acestui caz intentat de bunica lui și se bucură de aceea să se dea sentința finală, cât mai repede posibil, considerând că este de-a dreptul absurd, ca el - ca singur moștenitor - să trebuiască să-și apere dreptul asupra unei moșteniri, pe care atât legea, cât și tatăl său, au considerat că-i revine și a considerat totodată că este și mai absurd, ca o mamă - mama tatălui său - își cere plata pentru a-și fi ajutat fiul bolnav de la propriul ei nepot, adică intimatul. În concepția acestuia, a fi mamă este gratuit. În plus, intimatul a precizat că nu este bogat, locuind în D. emarca într-un apartament închiriat împreună cu mama lui, un apartament care este mai mic ca suprafață decât micul apartament pe care l-a moștenit și decât apartamentul în care bunica lui locuiește. Nu are foarte mulți bani, deoarece a studiat până acum și datorează statului danez 40.000 de euro în împrumut de studii. Mama acestuia, care l-a crescut fără ajutorul vreunei pensii alimentare din partea tatălui său, nu este bogată de asemenea, datorând încă în prezent o parte din banii împrumutați pentru vacanțele sale cu tatăl lui, băncilor daneze. Nu deține deci nici o proprietate în D. emarca și nici lucruri de valoare semnificativă, în timp ce bunica lui deține totuși propriul ei apartament, iar acum ea dorește și o parte din singurul lucru de valoare,
care i-a revenit intimatului prin moștenire, singura proprietate pe care a deținut-o vreodată, singurul lucru care este al său și pe care-l consideră un cadou din partea tatălui său.
Intimatul a arătat că nu poate "produce" dovezi, așa cum bunica acestuia a procedat (că nu îi stă în caracter...). Nu a avut nici măcar posibilitatea economică de a plăti un avocat. Persoanele care l-au ajutat de-a lungul procesului, cunoștințe și prieteni ai tatălui său, membrii ai familiei lui etc. ar putea fi martori în caz de nevoie, însă aceștia au făcut deja îndeajuns pentru el și nu a dorit să-i implice într-un eventual proces, mai ales ca aceasta ar putea afecta relațiile lor cu bunica lui. Referitor la pretențiile bunicii sale, intimatul a arătat că nu dorește să împartă valoarea apartamentului de 16-17.000 euro cu ea, deoarece tată lui a avut asigurare de viață, a fost angajat la Palatul Copiilor, care a finanțat înmormântarea, bunica pretinzând suma de 15.000 RON ultima oară când a vorbit cu ea. El a avut o relație bună și a menținut contactul cu tatăl lui, care i-a promis că în caz că el va trece din viață, el va moșteni apartamentul - chiar dacă l-a sfătuit să-1 vândă și să folosească banii pentru tratament în străinătate. Ultima lor înțelegere din 27 iulie 2010, cu doua săptămâni înainte de moartea lui, a fost să-l aștepte în D. emarca, unde urma să-l ducă la un doctor.
Totodată, s-a arătat că tatăl intimatului nu a dorit conform celor de mai sus să-i testeze apartamentul său mamei sale, ci a dorit să i-l lase lui, conform legislației. Tatăl său nu a numit față de vreo persoană facturile pe care bunica lui le invoca.
Intimatul a arătat că are încrederea că tribunalul va da o sentință dreaptă legat de pretențiile bunicii sale și va respecta sentința, nedorind ca "drama" să continue, și că cel care va judeca acest caz, o va face în conformitate cu experiența acestuia, personală de părinți ai unor copii și de copii ai unor părinți.
Analizând încheierea atacată prin prima motivelor de apel formulate, tribunalul constată că nu există temeiuri care să determine modificarea încheierii, apelul urmând a fi respins ca neîntemeiat pentru următoarele argumente:
Reclamanta M. V. a solicitat odată cu formularea acțiunii în pretenții în contradictoriu cu pârâtul M. O. C. și instituirea unui sechestru asigurător asupra apartamentului situat în mun. B., str. Decebal, nr. 26, sc. C, etaj 1, ap. 8, jud. B. -Năsăud, identificat în CF nr. 51142- C1-U17/B., top 8306/b/8, proprietate tabulară a defunctului său fiu, M. Teodor, decedat în_ . Această cerere a fost soluționată de instanța de fond prin încheierea din data de_, fiind respinsă solicitarea determinat de faptul că reclamanta nu a achitat cauțiune în valoare ½ din valoarea pretențiilor formulate.
Apelanta a apreciat această încheiere ca fiind nelegală, întrucât cauțiunea în cazul ei nu ar fi fost obligatorie, iar instanța a procedat oricum greșit prin faptul că a soluționat cererea fără a i se pune în vedere în prealabil necesitatea consemnării cauțiunii.
Relevante în cauză sunt dispozițiile art. 951 din Noul cod de procedură civilă, conform cărora sechestrul asigurător constă în indisponibilizarea bunurilor mobile sau/și imobile urmăribile ale debitorului aflate în posesia acestuia sau a unui terț în scopul valorificării lor în momentul în care creditorul unei sume de bani va obține un titlu executoriu. Totodată în art. 952 din Noul cod de procedură civilă sunt prevăzute condițiile de înființare ale acestei măsuri asiguratorii:
Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată în scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat cerere de chemare în judecată. El poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de către instanță.
Același drept îl are și creditorul a cărui creanță nu este constatată în scris, dacă dovedește că a intentat acțiune și depune, odată cu cererea de sechestru, o cauțiune de jumătate din valoarea reclamată.
Instanța poate încuviința sechestrul asigurător chiar și atunci când creanța nu este exigibilă, în cazurile în care debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească averea. În aceste cazuri, creditorul trebuie să dovedească îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute la alin. (1) și să depună o cauțiune, al cărei cuantum va fi fixat de către instanță.
Se poate observa cu ușurință că textul legal prevede condiții diferite în cazul creditorilor având creanțe constate în scris și exigibile (alin. 1), respectiv neexigibile (alin.3), față de creditorii, a căror creanță nu este constatată în scris (alin. 2). Dacă în cazul primilor cauțiunea este fixată de
instanță și în situația unei creanțe exigibile și constate prin înscris (alin. 1) cauțiunea nu este prevăzută cu caracter imperativ, în situația creanțelor neconstatate în scris, cauțiunea este întotdeauna obligatorie și cuantumul ei nu este stabilit de instanță, ci este prevăzut de norma legală mai sus citată, reprezentând jumătate din valoarea reclamată. Rezultă astfel că în situația unui creditor care nu se află în posesia unui înscris constatator al creanței, acesta odată cu formularea cererii de instituire a sechestrului asigurător, trebuie să depună și dovada consemnării cauțiunii în cuantumul prevăzut de art. 952 alin.2 din Noul cod de procedură civilă, respectiv de jumătate din valoarea pretențiilor formulate.
Tribunalul apreciază că în situația de față instanța de fond în mod corect a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 952 alin.2 din Noul cod de procedură civilă, pretențiile reclamantei în sumă de 35.000 lei rezultând din cheltuielile efectuate de reclamantă în ultimii opt ani de viață în favoarea fiului ei M. Teodor (antecesorul pârâtului), cheltuielile de înmormântare și de pomenire, fără a exista vreun înscris constatator. Așa cum a reținut și instanța de fond actul intitulat
"contract"; depus la fila 11 din dosarul de fond este încheiat cu numitul Petri I., privește suma de
13.000.000 lei ROL și este datat_, anterior decesului lui M. Teodor, astfel încât nu se poate aprecia că acest înscris este constatator al întregii creanțe pretinse de reclamantă. Rezultă astfel că în lipsa constatării în scris a creanței, nu pot fi invocate în cauză dispozițiile art. 952 alin. 1 din Noul cod de procedură civilă care ar permite stabilirea unei cauțiuni mai mici sau chiar analizarea cererii de instituirii sechestrului fără plata cauțiunii. Nu poate constitui justificare necunoașterea dispozițiilor legale incidente, cu atât mai mult cu cât reclamanta a fost asistată de avocat ales.
Față de reținerile de mai sus cu privire la obligativitatea cauțiunii în cuantum de ½ din pretențiile formulate, tribunalul apreciază că nu se mai impune analizarea situației materiale a reclamantei, textul legal (art. 952 alin.2 Noul cod de procedură civilă) nepermițând vreo derogare de la aceste dispoziții.
Având în vedere că reclamanta nu a depus odată cu cererea formulată dovada consemnării cauțiunii, instanța de fond nu a mai procedat la verificarea celorlalte condiții privind instituirea sechestrului, iar pentru aceleași considerente, ele nu vor fi analizate nici în calea apelului.
Raportat la cele evidențiate mai sus, tribunalul urmează să respingă, ca neîntemeiat, apelul formulat de reclamanta M. V., împotriva încheierii civile din data de_ de respingere a cererii de înființare a sechestrului asigurător, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei B. .
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge, ca neîntemeiat, apelul formulat de reclamanta M. V., cu domiciliul în B.
, str. M., nr. 3, sc. C, ap. 42, jud. B. -Năsăud, împotriva încheierii civile din data de_ de respingere a cererii de înființare a sechestrului asigurător, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei B. .
Fără cheltuieli de judecată Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | ||
B. | I. S. F. G. | C. | M. D. |
Red/Dact
B.I.Sz/M.D. /_ -2 ex
| ← Decizia civilă nr. 106/2013. Sechestru asigurator | Decizia civilă nr. 407/2013. Sechestru asigurator → |
|---|
