Decizia civilă nr. 910/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ DOSAR NR._
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr.677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR.910/R/2013
Ședința publică din 19 Septembrie 2013 Completul este constituit din: PREȘEDINTE: C. -V. B. JUDECĂTOR: C. -A. C. JUDECĂTOR: D. T.
GREFIER: A. -P. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta pârâtă Ț. R. , în contra Sentinței civile nr.4024/27 Februarie 2013, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimatul reclamant B. T. , având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reprezentanta recurentei pârâte, doamna avocat A. P., în substituirea domnului avocat Virgiliu Ghidra și reprezentanta intimatului reclamant, doamna avocat P. M. D., în substituirea domnului avocat Dedulea P., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată că recursul declarat de recurentă pârâtă a fost declarat în termen, motivat, comunicat cu intimatul reclamant, conform dispozițiilor instanței cu ocazia pregătirii dosarului pentru primul termen de judecată și astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare atașată la fila 16 dosar, recursul fiind timbrat cu 806 lei taxă judiciară de timbru și 4,85 lei timbru judiciar (25).
Se constată că la data de 11 Septembrie 2013 s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul de registratură al tribunalului întâmpinare din partea intimatului reclamant prin care a solicitat respingerea recursului, întâmpinare la care s-a atașat și împuternicirea avocațială a avocatului titular (f.17-24), un exemplar din întâmpinare fiind înmânat reprezentantei recurentei pârâte, care își depune la dosar împuternicirea avocațială de substituire (f.26), solicitând acordarea unui termen în vederea studierii și formulării poziției procesuale.
T. ul după deliberare, respinge cererea de amânare formulată de către reprezentanta recurentei pârâte pentru studiul întâmpinării raportat la data depunerii întâmpinării la dosar - 11 Septembrie 2013, dispunând lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea studierii acesteia.
La reluarea cauzei, au răspuns reprezentanta recurentei pârâte, doamna avocat A.
P., în substituirea domnului avocat Virgiliu Ghidra și reprezentanta intimatului reclamant, doamna avocat P. M. D., în substituirea domnului avocat Dedulea P., lipsă fiind părțile.
Reprezentanta recurentei pârâte învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune, solicitând amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Reprezentanta intimatului pârât arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
T. ul după deliberare, nemaifiind alte chestiuni prealabile de invocat ori înscrisuri de depus la dosar, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantelor părților asupra recursului promovat în cauză.
Reprezentanta recurentei pârâte solicită, în principal, admiterea recursului, cu consecința casării hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond iar, în subsidiar, modificarea hotărârii atacate, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată raportat la caracterul nefondat al acesteia, cu cheltuieli de judecată. În susținerea cuvântului pe fond arată că, cu ocazia întocmirii raportului de expertiză încuviințat, având ca obiect stabilirea costurilor rezonabile de reparații necesare pentru autoturismul avariat, expertul desemnat în cauză a realizat expertiza doar pe baza înscrisurilor depuse de reclamant la dosar, respectiv deviz de reparații eliberat de S.C. Premium Cars S.R.L. și factura fiscală emisă de S.C. BVB Autuservice S.R.L. și pe baza informațiilor culese de la reclamant. Dat fiind că era vorba de o expertiză tehnică în cadrul căreia expertul trebuia să se pronunțe cu privire la multiple aspecte, pârâta a considerat că devin incidente art.208 Cod procedură civilă potrivit căruia dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la fața locului, ea nu poate fi făcută decât după citarea părților prin carte poștală. Având în vedere aceste dispoziții legale, cât și modul în care expertul a înțeles să întocmească expertiza, recurenta a apreciat oportun ca la termenul din data de 20 Februarie 2013 să invoce nulitatea raportului de expertiză și totodată, a înțeles să nu achite diferența de onorariu pentru expert, întrucât instanța urma să se pronunțe asupra excepției nulității raportului și eventual să desemneze un alt expert în vederea realizării lucrării, urmând a depune restul de onorariu direct în contul noului expert, în cuantumul solicitat de noul expert și încuviințat de instanță, fie instanța respingea excepția nulității, ipoteză în care instanța fondului trebuia să analizeze obiecțiunile formulate și să pună în vedere expertului soluționarea acestora, timp în care pârâta urma să achite diferența de onorariu în contul aceluiași expert. Instanța de fond sesizând neplata diferenței de onorariu expert, a refuzat să pună în discuție atât excepția nulității, cât și obiecțiunile formulate de pârâtă, apreciind incidente art.170 alin.3 Cod procedură civilă, decăzând-o pe pârâtă din probă raportului de expertiză. Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța de fond a dispus în neconcordanță cu dispozițiile legale în vigoare, întrucât niciodată nu a pus în discuția părților cuantumul cheltuielilor de judecată, respectiv nu a solicitat niciodată reprezentantului reclamantului să precizeze cuantumul onorariului pentru a fi discutat în contradictorialitate, astfel că reclamantul a înțeles să solicite drept onorariu avocațial o sumă cu mult peste valoarea serviciilor prestate, în jurul sumei de 6.000 lei.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate, ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea cuvântului pe fond arată că primul motiv de recurs se referă la faptul că, în mod greșit instanța fondului ar fi decăzut-o pe recurentă din probă cu expertiza, dar pentru a se pronunța instanța cu privire la acest motiv de recurs, trebuie avut în vedere faptul că singurul obiectiv la expertiză propus de către recurentă în cadrul întâmpinării depuse la dosar era să se stabilească costurile rezonabile reale și necesare reparării daunelor produse asupra autoturismului reclamantului, iar expertul pornind de la acest obiectiv, a putut să răspundă solicitării luând în considerare doar actele existența la dosar și indicate în raport. Prin urmare, în speță sunt aplicabile dispozițiile art.208 alin.1 Cod procedură civilă, respectiv numai dacă era necesară o lucrare la fața locului, expertul având obligația citării părților împrocesuate și, prin urmare nu se impunea constatarea nulității absolute a raportului de expertiză întocmit în cauză pe motivul necitării părților la efectuarea expertizei. În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, solicită respingerea acestuia ca nefondat iar, în ceea ce privește motivele de recurs invocate pe fondul cauzei, solicită de asemenea a fi respinse ținând cont de cele învederate în cuprinsul întâmpinării formulate. Referitor la motivul de recurs referitor la cheltuielile de judecată, solicită respingerea acestui motiv de recurs ca nefondat, cu mențiunea că la dosarul cauzei au fost depuse două chitanțe care se referă la onorariul avocațial, cea de-a doua chitanță fiind emisă la data de 07 Ianuarie 2013, dată la care nici măcar nu fusese depus la dosar raportul de expertiză întocmit în cauză, astfel că nu avea de unde să aibă indicii clare cum se va finaliza litigiul, iar în ceea ce privește
cuantumul acestuia, acesta a fost stabilit ținându-se cont și de toate activitățile desfășurate de avocatul angajat în cauză în vederea soluționării litigiului - convocare la conciliere, o corespondență mai îndelungată cu reprezentanții recurentei, redactarea acțiunii introductive de instanță, probațiunea administrată, prezentarea la termenele de judecată, etc. Contrar susținerilor recurentei, avocatul angajat în cauză a arătat în mod clar la ultimul termen de judecată care este cuantumul cheltuielilor de judecată, tocmai pentru a putea fi discutat în contradictoriu, dar recurenta înțeles să nu discute această problemă.
În concluzie, solicită respingerea recursului pentru motivele arătate, cu cheltuieli de judecată, depunând la dosar chitanța nr.133/11 Septembrie 2013 în cuantum de 700 lei, onorariu avocațial (f.29).
După închiderea dezbaterilor s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul de registratură al tribunalului o cerere din partea recurentei pârâte, prin care a solicitat ca în temeiul art.242 alin.2 Cod procedură civilă, să se procedeze la judecarea cauzei și în lipsa sa de la dezbateri (f.28).
T. ul reține cauza în vederea pronunțării.
T R I B U N A L U L
Deliberând, reține că prin Sentința civilă nr.4024/27 Februarie 2013 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N.,
a fost admisă cererea în pretenții formulată de reclamantul B. T. în contradictoriu cu pârâta Ț.
R. și, în consecință a fost obligată pârâta la plata sumei de 25.264 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate la autoturismul marca Volvo având număr de înmatriculare CJ - 16 - BBU, conform facturii 0000090/03 Februarie 2011, precum și dobânda legală aferentă acestei sume începând cu data punerii în întârziere, respectiv 23 Februarie 2011 și până la achitarea integrală a sumei.
A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 8.122,56 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
La data de 8 decembrie 2010, potrivit procesului verbal de contravenție seria CC nr.7301518/_, parata a provocat un accident rutier in care a fost implicat si autoturismul aflat in proprietatea reclamantului.
Polița de asigurare nu acoperea si ziua in care s-a produs respectivul incident rutier, motiv pentru care reclamantul s-a prezentat in fata organelor de politie pentru a i se putea întocmi autorizația de reparații.
Ulterior eliberării Autorizației de reparații seria CR nr.2414968/_, s-a prezentat la un service autorizat de firma VOLVO in vederea efectuării reparațiilor necesare. Având in vedere faptul ca suma care trebuia plătită era extrem de mare, a apelat la un alt service auto, care i-a întocmit in cele din urma devizul pentru suma de 25.264 lei.
Petentul a convocat-o la conciliere pe parata la data de 23 februarie 2011 cu notificarea nr.3/_, iar la data de 2 martie 2011, prin reprezentanții săi, parata a comunicat o oferta pentru suma de 2000 lei.
Pârâta nu a contestat răspunderea sa juridică, doar cuantumul prejudiciului cauzat.
În speță, sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale- prev.art.998-999 Cod civil, respectiv: exista un prejudiciu, care este cuantificat in factura depusa la dosar, exista fapta ilicita constatată prin procesul verbal de contravenție, exista un raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, exista vinovăția paratei care a cauzat prejudiciul.
Legal citată la interogatoriu, pârâta a lipsit nejustificat, ceea ce a determinat aplicarea art. 225 Cod procedură civilă.
Contrar susținerilor pârâtei, lipsa citării părților la efectuarea expertizei și solicitarea de informații de către expert numai din partea reclamantului nu atrage nulitatea raportului de expertiză.
În consecință, raportat la lucrările dosarului, la concluziile de specialitate ale expertului, reținând că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de
art.998-999 cod civil instanța a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 25.264 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate la autoturismul marca Volvo având număr de înmatriculare CJ - 16 - BBU, conform facturii 0000090/03 Februarie 2011, precum și dobânda legală aferentă acestei sume începând cu data punerii în întârziere, respectiv 23 Februarie 2011 și până la achitarea integrală a sumei.
În ceea ce privește pretențiile accesorii, care se referă la obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente debitului principal, instanța apreciat că sunt fondate și întrucât pârâtul nu a achitat prețul produselor livrate, în cauză au devenit incidente dispozițiile art.43 Codul comercial, O.G. nr.9/2000 care prevăd că datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobânzi de drept din ziua când devin exigibile.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 8.122,56 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu avocațial.
Împotriva Sentinței civile nr.4024/27 Februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, a declarat recurs, în termen legal, pârâta Ț. R.
(f,3- 11), prin care a solicitat, în principal, admiterea recursului cu consecința casării hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond iar în subsidiar, modificarea hotărârii recurate, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată raportat la caracterul nefondat al acesteia, cu cheltuieli de judecată.
În motivare
a arătat că, cu ocazia întocmirii raportului de expertiză încuviințat având ca obiectiv stabilirea costurilor rezonabile de reparații necesare pentru autoturismul avariat, expertul desemnat în cauză a realizat expertiza doar pe baza înscrisurilor depuse de reclamant la dosar - deviz de reparații, eliberat de S.C. Premium Cars S.R.L. și factură fiscală emusă de S.C. BVB Autoservice S.R.L. și pe baza informațiilor culese de la reclamant.
Dat fiind că era vorba de o expertiză tehnică în cadrul căreia expertul trebuia să se pronunțe cu privire la multiple aspecte, pârâta a considerat că devin incidente art.208 Cod procedură civilă potrivit căruia dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la fața locului, ea nu poate fi făcută decât după citarea părților prin carte poștală.
Având în vedere aceste dispoziții legale, cât și modul în care expertul a înțeles să întocmească expertiza, recurenta a apreciat oportun ca la termenul din data de 20 Februarie 2013 să invoce nulitatea raportului de expertiză și totodată, a înțeles să nu achite diferența de onorariu pentru expert, întrucât instanța urma să se pronunțe asupra excepției nulității raportului și eventual să desemneze un alt expert în vederea realizării lucrării, urmând a depune restul de onorariu direct în contul noului expert, în cuantumul solicitat de noul expert și încuviințat de instanță, fie instanța respingea excepția nulității, ipoteză în care instanța fondului trebuia să analizeze obiecțiunile formulate și să pună în vedere expertului soluționarea acestora, timp în care pârâta urma să achite diferența de onorariu în contul aceluiași expert. Instanța de fond sesizând neplata diferenței de onorariu expert, a refuzat să pună în discuție atât excepția nulității, cât și obiecțiunile formulate de pârâtă, apreciind incidente art.170 alin.3 Cod procedură civilă, decăzând-o pe pârâtă din probă raportului de expertiză.
Instanța de fond a ignorat în mod vădit dispozițiile art.170 alin.4 Cod procedură civilă ce prevede că "Depunerea sumei se va face și după împlinirea termenului dacă prin aceasta nu se amână judecata";.
Însă chiar dacă instanța de fond a ignorat dispozițiile art.170 alin.4 Cod procedură civilă, este de notorietate faptul că neplata onorariului expertului nu atrage decăderea din probă, ci atrage sancțiunea dării în debit, întrucât odată încuviințată probă raportului de expertiză și stabilit onorariul expertului, încheierea instanței are forță executorie astfel că în caz de neplată a onorariului, cel în culpă urmează a fi executat silit.
Referitor la raportul de expertiză tehnică dispus și efectuat în cauză, recurenta subliniază faptul că raportat la neîndeplinirea de către expert a obligațiilor impuse de art.208 alin.1 Cod procedură civilă, acesta este în mod neîndoielnic lovit de nulitate, aceasta deoarece specificul expertizei presupunea în mod imperios necesar efectuarea de lucrări la fața locului, neputând fi efectuată doar pe baza actelor depuse la dosar.
Prin urmare, odată ce a fost decăzută din probă raportului de expertiză, nu există vreun temei legal pentru ca instanța de fond să țină cont de această probă la soluționarea cauzei.
Pe fondul cauzei, recurenta recunoaște în totalitate obligația de reparație a autoturismului avariat, însă apreciază că este esențial și obligatoriu ca întinderea obligației să se determine în mod corect, raportat la însărăcirea efectiv suferită de către reclamant.
Raportat la cuantumul pretins de către reclamant care depășea până și valoarea autoturismului, consideră că pentru o asemenea daună trebuia ca autoturismul să fi suferit daune majore, care să fi fost vizibile, astfel că ar fi fost sesizate și de către agentul care a constatat producerea accidentului.
Apreciază că se impune efectuarea unei noi expertize care să ateste conformitatea facturii a cărei contravaloare o solicită reclamantul cu piesele efectiv schimbate la autoturism, cât și valoarea acestor piese și a orelor de muncă necesare pentru montaj și abia după certificarea de către un expert a tuturor acestor aspecte, instanța va putea fi aptă să se pronunțe cu privire la întinderea reală a prejudiciului și în funcție de acesta să stabilească obligația de plată a sa.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța de fond a dispus în neconcordanță cu dispozițiile legale în vigoare, întrucât niciodată nu a pus în discuția părților cuantumul cheltuielilor de judecată, respectiv nu a solicitat niciodată reprezentantului reclamantului să precizeze cuantumul onorariului pentru a fi discutat în contradictorialitate, astfel că reclamantul a înțeles să solicite drept onorariu avocațial o sumă cu mult peste valoarea serviciilor prestate, în jurul sumei de 6.000 lei.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Prin întâmpinarea formulată
(f.17-23), intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate, ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
În motivare
a arătat că primul motiv de recurs se referă la faptul că, în mod greșit instanța fondului ar fi decăzut-o pe recurentă din probă cu expertiza, dar pentru a se pronunța instanța cu privire la acest motiv de recurs, trebuie avut în vedere faptul că singurul obiectiv la expertiză propus de către recurentă în cadrul întâmpinării depuse la dosar era să se stabilească costurile rezonabile reale și necesare reparării daunelor produse asupra autoturismului reclamantului, iar expertul pornind de la acest obiectiv, a putut să răspundă solicitării luând în considerare doar actele existența la dosar și indicate în raport.
Prin urmare, în speță sunt aplicabile dispozițiile art.208 alin.1 Cod procedură civilă, respectiv numai dacă era necesară o lucrare la fața locului, expertul având obligația citării părților împrocesuate și, prin urmare nu se impunea constatarea nulității absolute a raportului de expertiză întocmit în cauză pe motivul necitării părților la efectuarea expertizei. În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, solicită respingerea acestuia ca nefondat iar, în ceea ce privește motivele de recurs invocate pe fondul cauzei, solicită de asemenea a fi respinse ținând cont de cele învederate în cuprinsul întâmpinării formulate.
Referitor la motivul de recurs referitor la cheltuielile de judecată, solicită respingerea acestui motiv de recurs ca nefondat, cu mențiunea că la dosarul cauzei au fost depuse două chitanțe care se referă la onorariul avocațial, cea de-a doua chitanță fiind emisă la data de 07 Ianuarie 2013, dată la care nici măcar nu fusese depus la dosar raportul de expertiză întocmit în cauză, astfel că nu avea de unde să aibă indicii clare cum se va finaliza litigiul, iar în ceea ce privește cuantumul acestuia, acesta a fost stabilit ținându-se cont și de toate activitățile desfășurate de avocatul angajat în cauză în vederea soluționării litigiului - convocare la conciliere, o corespondență mai îndelungată cu reprezentanții recurentei, redactarea acțiunii introductive de instanță, probațiunea administrată, prezentarea la termenele de judecată, etc.
Contrar susținerilor recurentei, avocatul angajat în cauză a arătat în mod clar la ultimul termen de judecată care este cuantumul cheltuielilor de judecată, tocmai pentru
a putea fi discutat în contradictoriu, dar recurenta înțeles să nu discute această problemă.
În concluzie, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.115 și următoarele Cod procedură civilă, art.274 Cod procedură civilă.
Analizând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele:
Judecătoria a constatat decăderea pârâtei din proba cu expertiza, pentru considerentul că aceasta a omis să își îndeplinească obligația achitării diferenței de onorariu în sumă de 360 lei datorat domnului expert Sandor Ladislau.
Efectul decăderii din probă este acela că instanța nu va ține cont de aceasta la pronunțarea soluției.
În speță, deși instanța a decăzut recurenta din proba cu expertiza, din considerentele sentinței atacate rezultă însă că a avut în vedere această probă la pronunțarea soluției. Aceasta, în condițiile în care recurenta invocase nulitatea raportului de expertiză și de asemenea a formulat numeroase obiecțiuni la expertiză.
Referitor la raportul de expertiză, instanța a reținut în considerente că acesta este lămuritor, chiar dacă nu este foarte laborios, nefiind necesară cercetarea la fața locului.
T. ul apreciază însă că analiza probei cu expertiza făcută de către instanță este insuficientă, în condițiile în care, în cuprinsul obiecțiunilor depuse la filele 71-77 dosar, recurenta formulase observații pertinente și a alăturat de asemenea, un deviz de lucrări provenind de la un alt service auto, în care sunt cuprinse lucrări aproximativ similare celor cuprinse în devizul prezentat de reclamant, însă al căror preț este inferior celui stabilit în expertiză.
Pentru justa soluționare a cauzei era necesar ca aspectele semnalate de recurentă să fie lămurite de expert.
In plus, art. 170 alin. 3 Cod pr.civ. reținut de instanță pentru a dispune decăderea pârâtei din proba cu expertiza, in opinia tribunalului, acoperă situația in care partea căreia i s-a încuviințat proba cu expertiza, nu a depus suma necesară pentru plata expertului iar proba nu a fost administrată.
Acest text legal nu poate constitui temei legal pentru decăderea părții dintr-o probă deja administrată, instanța având posibilitatea ca prin hotărâre să dispună obligarea pârâtei la plata diferenței de onorariu.
În opinia instanței, în modalitatea în care a procedat, instanța a încălcat dispozițiile art. 129 alin. 5 C.pr.civ., dreptul la apărare al recurentei, prin faptul că a pronunțat soluția în baza unei probe nediscutate în contradictoriu, în condițiile în care, anterior a decăzut recurenta din aceeași probă.
Fără a fi lămurite toate aspectele semnalate de recurentă în cuprinsul obiecțiunilor la expertiză, fondul litigiului nu este pe deplin lămurit.
Văzând dispozițiile art. 312 alin. 1, 2 și 3 coroborat cu art. 304 pct. 9 C.pr.civ., tribunalul va admite recursul declarat de pârâta Ț. R. împotriva Sentinței civile nr.4024/27 Februarie 2013 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -
N., pe care o va casa și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu ocazia rejudecării, instanța va solicita expertului să răspundă obiecțiunilor formulate de recurentă și va administra orice probe le va socoti necesare pentru lămurirea pe deplin a cauzei.
Pentru considerentele reținute mai sus, in temeiul disp. art. 312 alin 1, 3 și 5 coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod pr.civ, va admite recursul declarat de pârâta Ț. R. împotriva Sentinței civile nr.4024/27 Februarie 2013 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va casa și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ț. R. împotriva Sentinței civile nr.4024/27 Februarie 2013 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 Septembrie 2013
Președinte, C. -V. B. | Judecător, C. -A. C. | Judecător, D. T. |
Grefier, A. -P. B. |
Redactat A.P.B./20 Septembrie 2013 Red. CB/ Tehnored. C.H.
4 ex. / _
Jud. fond. S. Iuga
| ← Încheierea civilă nr. 3/2013. Pretenții | Sentința civilă nr. 1976/2013. Pretenții → |
|---|
