Decizia civilă nr. 197/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 197/R/2013
Ședința publică din data de 25 aprilie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: I. C., judecător
JUDECĂTOR: S. I. JUDECĂTOR: N. C. GREFIER: C. S.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de chematul în garanție C.
O.
împotriva sentinței civile nr. 11/2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru reclamantul intimat D. M. se prezintă avocat P. escu Steluța C., cu împuternicire avocațială depusă în ședință publică, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că, în data de_, s-a depus la dosar la fila 13 o cerere de renunțare la judecata recursului declarat de chematul în garanție C. O., cerere formulată de avocatul ales în baza unei procuri speciale atașate la cererea de renunțare la judecată.
Reprezentantul reclamantului intimat, avocat P. escu Steluța C., nu se cererii de renunțare la judecata recursului, însă, având în vedere faptul că cererea de renunțare s-a formulat ulterior citării părților, solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței pe care o depune la dosar.
T R I B U N A L U L,
deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 11/2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._ a fost admisă în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul D.
M. împotriva pârâtului D. I. .
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul D. I. împotriva pârâtului C. O., și, în consecință:
Pârâtul D. I. a fost obligat să-i plătească reclamantului D. M. suma de 2280 lei despăgubiri civile și prejudiciu (câștig) nerealizat, precum și cheltuieli de judecată în sumă de 1110 lei.
Pârâtul chemat în garanție C. O. a fost obligat să plătească pârâtului D.
I. suma de 2280 lei despăgubiri civile și cheltuieli de judecată în sumă de 1420 lei. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă precizată și înregistrată la Judecătoria Năsăud sub nr. _
, reclamantul D. M. l-a chemat în judecată pe pârâtul D. I., solicitând instanței ca pe baza probelor ce se vor administra să fie obligat pârâtul la plata sumei de 1.000 lei reprezentând contravaloarea animalului omorât, precum și la suma de 2.600 lei reprezentând despăgubiri civile în valoare de 40 lei/zi, începând cu data de_ și până la data înregistrării acțiunii la instanță. S-a solicitat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că a fost proprietarul unei perechi de cai pe care a încredințat-o numitului C. O., păstorul comunal, în data de_, în vederea deplasării lor la munte pe perioada verii. În ziua de_, C. O. a coborât cu animalele de la munte, având obligația de a le deplasa la Circa Sanitar Veterinară din
R., unde există posibilitatea separării lor în siguranță, pe rase. Nerespectându-și obligația și obiceiul local, a dus aceste animale în Piața Mică din comuna R., fără a separa cabalinele de bovine, iar în aceste condiții, taurul proprietatea pârâtului a lovit cu coarnele unul din caii proprietatea sa, spărgându-i burta și impunându-se sacrificarea acestuia pe loc.
Reclamantul a menționat că prețul cu care a cumpărat acest animal este de
1.000 lei, iar prejudiciul suferit este de 1.000 lei - valoarea animalului și 40 lei/zi, reprezentând câștigul nerealizat de 50 lei/zi, din care se scad cheltuielile zilnice pentru întreținerea calului, în cuantum de 10 lei/zi.
În final, s-a arătat că legalmente obligat la repararea prejudiciului este pârâtul
D. I., întrucât are paza juridică a animalului conform art. 1001 cod civil vechi. În drept, s-au invocat prevederile art. 1001 Cod civil vechi.
În probațiune, reclamantul a uzat de proba cu înscrisuri, sens în care a depus un înscris sub semnătură privată intitulat contract de vânzare cumpărare, precum și un document de identificare pentru cabaline cu nr. 128/2004. Totodată, s-a servit și de un probatoriu testimonial cu martorii Porcius Ștefan Ionică și Cotu A. .
Pârâtul, legal citat, s-a prezentat în instanță și a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că în principiu nu se opune admiterii acțiunii, dar și o cerere de chemare în garanție a numitului C. O., prin care a solicitat să fie obligat chematul în garanție să îi achite suma la care va fi obligat de instanță să o achite reclamantului cu titlu de despăgubiri; să fie obligat chematul în garanție să îi achite suma la care va fi obligat să o achite reclamantului cu titlu cheltuieli de judecată, dar și să îi achite cheltuielile de judecată efectuate cu acest proces.
În motivarea cererii, pârâtul D. I. a arătat că a încredințat numitului C. O. în iunie 2011 animalul proprietatea sa pentru ca acesta să îl îngrijească, iar la finalul verii să i-l restituie în bune condiții. A menționat că această persoană s-a angajat să supravegheze animalul, iar ulterior să i-l restituie în bune condiții.
De asemenea, a arătat că numitul C. O. nu a dus animalele la locul destinat pentru a fi preluate de proprietari așa cum prevede obiceiul locului, astfel că neîndeplinind îndatoririle sale, toate faptele indicate au fost contrare unei bune supravegheri a animalului.
În privința despăgubirilor a arătat că reclamantul nu ar fi putut obține profitul de 40 lei/zi cu animalul, deoarece contravaloarea unei zile de muncă cu animalul este
mai mică și, mai mult decât atât, reclamantul nu ar avea de muncă zilnic, mai ales că nu are voie să facă efort din cauze medicale și nu poate muncii cu caii.
În drept, s-au invocat prevederile art. 115 Cod procedură civilă, art. 998-999 Cod civil vechi și art. 1001 Cod civil.
În dovedirea cererii de chemare în garanție, pârâtul D. I. s-a folosit de un probatoriu testimoniul cu martirul Borzași S. .
Pârâtul-chemat în garanție C. O., legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare sau alte cereri scrise.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului coroborat cu depoziția martorilor Porcius Ștefan Ionică, Cotu A. și Borzași S. audiați în cauză, judecătoria a statuat că reclamantul D. M. deține în proprietate un cal, iar pârâtul D. I. un taur, animale pe care în anul 2011 le-au predat păstorului comunal C. O. pentru a fi duse la păscut împreună cu alte animale.
La data de 29 august 2011, pârâtul C. O. a coborât cu animalele în localitatea R. pentru a da posibilitatea proprietarilor să-și ridice animalele, însă pentru faptul că nu a separat animalele pe rase și nu le-a adus într-un loc special amenajat, așa cum este obiceiul locului, taurul pârâtului D. I. a lovit cu cornul în burta calului ce aparținea reclamantului. În urma impactului, calul a decedat la aceeași dată, pe loc, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor audiați.
Din înscrisul sub semnătură privată existent la dosar, intitulat "contract de vânzare-cumpărare";, coroborat cu declarațiile martorilor, s-a reținut că valoarea unui cal de natura celui decedat se ridică la suma de 1000 lei.
Pe de altă parte, din aceleași probe s-a reținut că dacă reclamantul ar fi folosit în continuare calul pentru munci în gospodărie și munci agricole ar fi avut un câștig în medie de 40 lei/zi lucrătoare. Din acest punct de vedere sunt întemeiate în parte pretențiile reclamantului, prin care solicită pârâtului despăgubiri civile în sumă de 2600 lei cu titlu câștig nerealizat, începând cu data de_ și până la data promovării acțiunii, respectiv_ . Pentru perioada mai sus arătată, reclamantul ar fi putut avea un câștig cu folosința calului într-un cuantum maxim de 1280 lei, considerând că ar fi muncit cu calul cel mult 4 zile/săptămână, perioada incluzându- se în sezonul de toamnă, unde animalele sunt folosite mai mult la muncile câmpului. În consecință, s-au respins pretențiile reclamantului pentru restul sumei de 1320 lei.
În ceea ce privește persoanele care sunt ținute a răspunde, principiul este că răspunderea pentru animal incumbă persoanei care la momentul producerii prejudiciului avea paza juridică a animalului. Paza juridică decurge de regulă din dreptul pe care îl are o persoană de a se folosi de animalul respectiv, ori în această situație este proprietarul animalului, în speță, pârâtul D. I. .
Paza materială a animalului aparține pârâtului chemat în garanție C. O., el fiind cel care avea atribuția de a duce animalele la pășunat și care nu-i acordă dreptul de a se folosi, în propriul interes, de animalul încredințat.
Dispozițiile art. 1001 Cod civil vechi prevăd că "proprietarul unui animal sau acela care se servește cu dânsul, în cursul serviciului, este responsabil de prejudiciul cauzat de animal, sau că animalul se află în paza sa, sau că a scăpat";.
De asemenea, în speță au fost dovedite și condițiile răspunderii civile delictuale ale pârâtului chemat în garanție C. O., care se face vinovat de producerea incidentului prin neîndeplinirea obligațiilor ce incumbă calității sale de păstor de animale.
Raportat la situația de fapt sus menționată, s-a reținut că pârâtului D. I. îi revine răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale, prevăzute de art. 1001 Cod civil vechi, iar pârâtului-chemat în garanție C. O. răspunderea civilă delictuală prevăzută de art. 998 și 999 Cod civil vechi, astfel încât s-a admis în parte acțiunea reclamantului, precum și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul D. I. și a fost obligat pârâtul D. I. să-i plătească reclamantului D. M. suma totală de 2.280 lei, din care 1.000 lei reprezintă valoarea calului decedat, dovedită în cauză, și suma de 1280 lei, reprezintă prejudiciul (câștigul) nerealizat de reclamant în urma decesului acestui cal. Totodată, a fost obligat pârâtul chemat în garanție C. O. să plătească pârâtului D. I. suma totală de 2280 lei cu titlu despăgubiri civile.
Având în vedere că reclamantul și pârâtul D. I. au efectuat cheltuieli cu acest proces așa cum rezultă din înscrisurile justificative existente la dosar, în baza art. 274 Cod procedură civilă, acesta din urmă a fost obligat să-i plătească reclamantului suma de 1110 lei cu titlu cheltuieli de judecată, ce reprezintă contravaloarea taxei de timbru și a onorariului de avocat. În baza aceluiași text legal, a fost obligat pârâtul C. O. să plătească pârâtului D. I. cheltuieli de judecată în sumă totală de 1420 lei.
Împotriva sentinței expuse a declarat recurs, în termen legal, chematul în garanție C. O., prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea în parte a hotărârii în sensul respingerii cererii de chemare în garanție cu motivarea că, în calitate de păstor comunal, a predat animalele pârâtului D. I. și a încasat bani pentru munca prestată conform înțelegerii avute, caz în care responsabilitatea asupra animalelor nu-i mai revenea recurentului.
S-a mai subliniat că nu a ales vitele în curtea ce aparține de Circa Veterinară pentru că se executau lucrări de renovare a construcției de pe acel domeniu, fapt care l-a obligat să găsească alt loc ferit de traficul rutier. La fața locului s-a prezentat și un agent de poliție care le-a sugerat reclamantului și pârâtului să găsească o cale amiabilă de împăcare, concluzionând că recurentul era exonerat de orice responsabilitate.
În probațiune a solicitat ascultarea martorilor oculari, apreciind că cei audiați la fond au ajuns ulterior incidentului și au depus mărturie din cele auzite.
Pentru termenul de judecată de astăzi, recurentul, prin mandatar avocat cu împuternicire specială (f. 14), impusă de prevederile art. 69 alin. 1 Cod procedură civilă, a depus la dosar o cerere prin care declară că renunță la judecata recursului (f. 13). În aceste condiții, tribunalul urmează să facă în cauză aplicarea dispozițiilor art. 246 alin. 1 din același cod, dând eficiență principiului disponibilității ce guvernează procesul civil.
Reclamantul intimat D. M., prin avocat, nu s-a opus actului de dispoziție exprimat de recurent, însă a cerut ca recurentul să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată suportate de partea pe care o reprezintă în recurs, constând în onorariu avocațial de 800 lei (f. 16), solicitare care va fi încuviințată în baza art. 246 alin. 3 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de chematul în garanție C.
O.
, cu domiciliul în localitatea R., str. G., nr. 955, județul Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 11/2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._ .
Obligă pe recurent să plătească intimatului D. M. , domiciliat în localitatea R., str. P., nr. 17, județul Bistrița-Năsăud, suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
I. C. S. | I. | - N. | C. C. | S. |
Red. I.C. - _
Dact. C.S. - 2 ex. /_ Jud. fond P. A.R.
| ← Decizia civilă nr. 631/2013. Pretenții | Încheierea civilă nr. 118/2013. Pretenții → |
|---|
