Decizia civilă nr. 631/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 631
Ședința publică din data de 4 iunie 2013
Completul compus din:
Președinte: K. M., președinte instanță Judecător: I. D. -D.
Judecător: D. G., președinte secție civilă Grefier: M. L. -M.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul B. G. P. , cu domiciliul în M., nr. 109, jud. Sălaj, împotriva sentinței civile nr. 1621 din _
, pronunțată de J. Șimleu Silvaniei în dosar nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentului-pârât, avocat C. I., lipsă fiind intimatul-reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recursul este motivat și semnat și nu a fost achitată taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar dispuse în sarcina recurentului-pârât.
Instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 1591 Cod procedură civilă este competentă să judece prezenta cauză.
Reprezentantul recurentului-pârât solicită instanței să-i fie încuviințat să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar alături de împuternicire avocațială până la ora 12.
Întrebat fiind de instanță, reprezentantul recurentului-pârât arată că nu are alte cereri în probațiune și solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În susținerea recursului formulat, reprezentantul recurentului-pârât arată că sentința atacată este netemeinică și a fost dată cu încălcarea legii. Acesta solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre judecare instanței competente, respectiv T. ui Sălaj, în speță fiind vorba de un litigiu de muncă și nu de unul comercial cum greșit a apreciat instanța de fond.
Reprezentantul recurentului-pârât mai arată că până în_ clientul său era angajat al firmei cu contract individual de muncă și nu era posibil să aibă în același timp și calitatea de comerciant, legea interzicând acest lucru.
Mai mult, reprezentantul recurentului-pârât susține că de la data încetării raporturilor de muncă cu societatea reclamantă și până la data înregistrării acțiunii la instanța de fond au trecut mai mult de 3 ani, astfel pretențiile reclamantei fiind prescrise.
În ce privește factura despre care vorbește instanța de fond, reprezentantul recurentului-pârât susține că nu a fost semnată de clientul său și, în consecință, nu îi este opozabilă.
Reprezentantul recurentului-pârât solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre judecare instanței competente. Cu cheltuieli de judecată.
Instanța, în raport cu obiectul cererii și a actelor de la dosar reține cauza în pronunțare asupra recursului declarat.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 1621 din_, pronunțată de J. Șimleu Silvaniei în dosar nr._, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâtul B. G. P. .
S-a admis cererea înaintată de reclamanta S. T. S.R.L. Ip și s-a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 2959 lei reprezentând contravaloare motorină, împreună cu dobânda legală, începând cu data scadenței și până la plata efectivă, în favoarea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la_ sub nr._ reclamanta S. T.
S.R.L. Ip a chemat în judecată pe pârâtul B. G. P. solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 2959 lei reprezentând contravaloarea integrală a facturii nr. 03192/_, sumă cu care debitorul figurează în evidențele contabile, și dobânda legală de la data scadenței facturii și până la data achitării.
În motivare, reclamantul arată că a desfășurat cu debitorul diverse relații comerciale, având ca obiect furnizarea de motorină. În derularea raporturilor comerciale, reclamanta a arătat că și-a îndeplinit toate obligațiile, dar, cu toate acestea, pârâtul nu a achitat contravaloarea cantității de motorină livrată. Reclamanta a încercat soluționarea divergenței și pe cale amiabilă, invitând debitorul la conciliere directă.
Analizând cu prioritate excepția invocată de către pârât, instanța a reținut că, potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege, termenul general de prescripție fiind de trei ani, potrivit art. 3 din același act normativ.
Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau de la data nașterii raportului de drept, potrivit art. 7 din același decret, în speță_, data emiterii facturii fiscale, iar cererea de chemare în judecată a fost depusă la data de_ (data poștei - f. 20), în termenul menționat anterior.
Pe fondul cauzei s-a reținut că potrivit facturii fiscale nr. 03192/_, reclamanta a livrat pârâtului cantitatea de 763 litri de motorina în valoarea de 2.959,98 lei (f. 7).
Potrivit dispozițiilor art. 46 Cod comercial în vigoare, la emiterea acesteia facturile acceptate constituie mijloc de probă al obligațiilor comerciale.
Acceptarea poate fi expresă sau tacită.
Pârâtul nu a returnat factura reclamantei la momentul primirii, împrejurare care valorează acceptare tacită.
Împotriva hotărârii astfel rezumate a declarat recurs pârâtul solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Criticile recurentului vizează următoarele:
J. Șimleu Silvaniei a judecat procesul în alt cadru juridic decât cel legal
- respectiv apreciind nelegal că a fost sesizată cu un litigiu comercial or, în prezenta speță este vorba despre un litigiu clasic - de dreptul muncii -trebuind soluționat în fond de Tribunalul Sălaj, secția litigii de muncă.
Sunt în continuare reiterate susținerile cu privire la excepția prescripției.
Menționează recurentul că fiind angajat, eventualele pagube produse firmei trebuiau recuperate prin mijloacele specifice dreptului muncii - decizie de imputare sau angajament de plată - ceea ce nu s-a făcut.
Deliberând asupra recursului de față, tribunalul reține următoarele:
Raportat la data emiterii facturii -_ - prima instanță a soluționat corect excepția prescripției, dat fiind faptul că acțiunea a fost înaintată la data de_, deci înăuntrul termenului general de prescripție, de 3 ani, prevăzut de art. 3 din Decretul 167/1958, aplicabil în cauză.
Pe fondul cauzei, hotărârea primei instanțe urmează a fi modificată în întregime, pentru cele ce mai jos se vor arăta.
După cum și pârâtul s-a apărat prin întâmpinare și a susținut în cadrul recursului de față, emiterea unei facturi nu constituie, în sine, un just titlu pentru ca cel față de care aceasta s-a emis să fie obligat la plata valorii acolo menționate.
Probele dosarului nu confirmă că între părți s-au derulat relații comerciale în cadrul cărora pârâtul recurent, ca persoană fizică, să desfășoare activități care să reclame consumul unei cantități mari de carburant. Nu există între părți un contract cadru care să consfințească modul de derulare a unor relații în concret și care, prin coroborare, (căci existența unui asemenea contract nu este obligatorie) să permită concluzia că datele consemnate în factură sunt reale.
Factura nu este semnată de către pârât, iar documentele tipizate atașate cererii introductive, denumite "Fișa limită de consum (colectivă)"; sunt emise în perioada în care între părți au existat raporturi de muncă, astfel că pârâtul este menționat în aceste fișe în calitate de angajat, nicidecum de partener comercial (carnet de muncă, f. 38, fond).
Se constată așadar că nu s-a dovedit în cauză că în mod efectiv reclamanta a furnizat pârâtului 763 litri motorină, în data de_, pentru care acesta datorează acesteia 2959,98 lei, drept pentru care, în baza art. 312 pct. 2 Cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, recursul de față va fi admis în sensul solicitat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă va obliga intimata la plata cheltuielilor de judecată către recurent.
Pentru aceste motive
În numele L E G I I,
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâtul B. G. contra sentinței civile nr.
1621/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei.
Modifică hotărârea atacată și judecând cauza în fond respinge acțiunea în pretenții a reclamantei S. T. S.R.L. împotriva pârâtului B. G. .
Obligă intimata la 1000 lei cheltuieli de judecată la fond și în recurs. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | ||
K. M. | I. | D. D. | G. | M. L. M. | |
Plecat în CO Semnează vicepreședinte instanță | Plecat în CO Semnează vicepreședinte instanță | ||||
DP | DP |
Red.IDD/_ /Dact.MLM/_ /2 ex./Jud. fond C. A. S.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Sentința civilă nr. 273/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 197/2013. Pretenții → |
|---|
