Decizia civilă nr. 311/2013. Pretenții

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr._ *

Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

DECIZIA CIVILĂ NR. 311/A/_

Ședința publică din data de 11 iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. -A. C.

JUDECĂTOR: D. T. GREFIER: D. B.

S-a luat spre examinare-în vederea pronunțării, apelul declarat de
apelanta SC S. S. C., SC A.	P.	SRL și chemații în garanție A. R. - A. V. I.	G.	T. A. SA - S.	SA- C.
împotriva Sentinței civile nr. 14199/_ pronunțată în dosarul nr. _
al Judecătoriei C. -N. ADMINISTRATOR J.	privind și pe intimații B. O., SC S. H & B I. SRL având ca obiect pretenții.	R.	S.

La apelul nominal efectuat în ședință publică, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, tribunalul constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în Încheierea de ședință din data de_, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.

T. UL

Prin Sentința civilă nr. 14199 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. , s-a admis acțiunea formulată de reclamantul B.

O., așa cum a fost precizată și extinsă și s-au admis cererile de chemare în garanție formulate de către pârâtele SC S. R. și SC S. P. SRL.

Instanța a obligat pârâtele SC S. R., SC S. P. SRL și chematele în garanție A. T. A. și A. R. A. SA să plătească reclamantului 130.000 RON daune materiale, 900.000 RON daune morale, 1.775 RON rentă lunară de la data formulării acțiunii_ până la redobândirea capacității de muncă și 500 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în dimineața zilei de_, reclamantul împreună cu numitul L. Ștefan S., șoferul autoutilitarei marca Peugeot Boxer, cu nr. de înmatriculare_, proprietatea pârâtei SC S. R. SRL se deplasau în direcția Oradea - C.

-N. . Ajungând pe raza comunei Izvorul Crișului, într-o curbă dreapta situată la km 518+550, autoutilitara a părăsit sensul de mers și a pătruns pe contrasens tamponând frontal autospecializata marca Daimler cu nr. de înmatriculare_, proprietatea SC S. SRL. Autoutilitara transporta acid sulfuric, într-un recipient. Datorită impactului puternic, încărcătura autospecialei, respectiv acidul sulfuric transportat in caroseria acesteia, s-a scurs pe o rază de 40 mp. pe partea carosabila. In urma acestui accident,

ambii conducători auto, respectiv L. Ștefan S. și Beian I. au decedat la locul impactului, iar reclamantul a suferit arsuri de gradul III pe tot corpul fiind încadrat in gradul IV de handicap.

Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Huedin din data de_ s-a stabilit faptul că accidentul rutier s-a produs din vina exclusivă a șoferului autoutilitarei marca Peugeot, respectiv L. Ștefan S., care prin trecerea pe contrasens a încălcat prevederile art. 129 și 135 alin. 1 din Regulile de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002.

Șoferul L. Ștefan S., prepusul pârâtei comitente, in momentul in care s-a produs accidentul se afla in exercitarea atribuțiilor de serviciu, efectuând un transport de marfă din Germania spre R., respectiv C. -N.

, dar acesta transporta la bordul mașinii firmei și pe reclamantul Boboș O.

, un prieten de-al său cu care a avut o înțelegere verbală de a-i transporta până în Germania și înapoi in R. .

Așa cum se evidențiază și prin cercetările efectuate de către ITM, există o culpă a celeilalte societăți pârâte, respectiv SC S. SRL in producerea acestor consecințe grave pentru reclamant, întrucât autospecializata marca Daimler nu a avut montată plăcuța avertizoare cu indicativul de transport pentru acid sulfuric contrar prevederilor art. 18 (1) lit. c din Legea nr. 90 republicată, în 2001, iar conform procesului-verbal de constatare la fața locului nr. 86060/_, întocmit de Poliția Huedin, s-a reținut faptul că recipientul in care se transporta acidul sulfuric nu era asigurat corespunzător in caroseria autospecializatei.

Referitor la întinderea prejudiciului,instanța a constatat că reclamantul a suferit mai multe tipuri de prejudicii corporale.

Prejudiciul corporal poate avea un caracter material (economic) in varianta îngrijirilor medicale (damnam emergens), a incapacității de munca (lucram, cassans) si urs caracter moral, cu următoarele variante: suferințe și dureri fizice (pretium doloris - prețul durerii), prejudiciu de agrement (în accepțiunea actuală - imposibilitatea de a avea o viață de calitate) și prejudiciu estetic (pretium pulchritudinis). Conform recomandării făcute de Consiliul Europei si de Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Protocolul 11 al Convenției Europene privind Drepturile Omului din 1994), dreptul la indemnizare este consacrat prin rezoluția nr. 75- 7 a C.E., care recomanda indemnizarea prejudiciilor corporale reprezentate prin dureri fizice, insomnii, sentimentele de inferioritate, sau în caz de limitare a anumitor activități recreative (teatru, activități sportive, activități tip hobby, ele).

In ce privește daunele materiale suferite de reclamant, acestea cuprind cheltuielile pentru remedierea stării de sănătate și a integrității fizice (filele 109-113, 147-290-30,5, 317- 355, 363-390, 401-409, 440-612, 517-521,

530-552, 560-576) și pierderea veniturilor profesionale până la ameliorare.

Acestea corespund ansamblului cheltuielilor spitalicești, medicale, paramedicale, farmaceutice și asimilate suportate de către reclamant. Se mai constituie în astfel de cheltuieli onorariile pe care victima a fost constrânsă sa le plătească medicilor, cheltuielile de transport.

Pierderea veniturilor profesionale suferite de victimă din cauza incapacității sale de muncă constituie un prejudiciu patrimonial. Evaluarea acestor pierderi trebuie efectuată in concreto, prin raportarea la veniturile anterioare realitate de către victimă și prin raportarea la veniturile pe care le realizează în prezent. Astfel, anterior producerii accidentului, reclamantul realiza un venit net de 2339 RON, luna noiembrie 2005 (f 517, 518, 540- 543, 545 - 548), iar în prezent realizează un venit lunar de 739 RON in luna ianuarie 2008 - f 559. Urmare accidentului suferit, reclamantul a fost

încadrat în gradul 4 de handicap, fiind pensionat potrivit deciziei nr. 2. din_ . Prin urmare, diferența dintre veniturile profesionale realizate anterior și pensia de invaliditate pe care o primește în prezent constituie prejudiciul numit pierderea veniturilor profesionale și pentru care instanța a dispus obligarea la plata unei rente de 1775 RON/lună de la data formulării acțiunii (_ ) până la redobândirea capacității de muncă.

Instanța a apreciat că reclamantul este îndreptățit la daunele morale solicitate. Reclamantul este o persoana tânără, care are în prezent vârsta de

31 de ani și care, urmare accidentului suferit, și-a pierdut parțial simțul văzului și a rămas cu numeroase cicatrice pe față și pe corp. De asemenea, trebuie observat că reclamantul a fost supus la multiple intervenții chirurgicale și ulterior a efectuat mai multe tratamente în tară și străinătate. S-a remarcat deficitul de imagine suferit, urmare a impactului mediatic al accidentului suferit.

Daunele morale acoperă deficitul funcțional sau prejudiciul de agrement, suferințele și durerile fizice sau psihice îndurate și prejudiciul estetic suferit. Prejudiciu de agrement (în accepțiunea actuală - imposibilitatea de a avea o viață de calitate) se traduce prin pierderea calității vieții, a activităților și a bucuriilor uzuale ale vieții curente, mai ales în timpul spitalizărilor dar și ulterior, prin pierderea de autonomie personală pe care o trăiește în activitățile sale zilnice. Prejudiciul de agrement vizează repararea imposibilității, pentru victimă, de a practica în mod regulat o activitate specifică sportivă sau de petrecere a timpului liber. Suferințele

îndurate sunt atât suferințele fizice, cât și suferințele psihice și sunt date de gravitatea afecțiunilor de multitudinea și prelungirea în timp a tratamentelor la care a fost supus. Prejudiciul estetic se impune a fi reparat, întrucât victima a suferit o alterare a aspectului fizic, putând avea consecințe personale, prejudiciabile, legate în special de modul în care o primesc terții. Prejudiciul estetic repară atingerile fizice și, mai general, elementele de natură să altereze aspectul fizic al victimei, precum cicatricele. Deși nu înlocuiesc și nu aduc înapoi aspectul fizic și starea de sănătate, nefiind în prezența unei reparații în natură, ci în prezența unei reparații prin echivalent, prin plata unei sume de bani, daunele morale recunosc și justifică prejudiciul suferit.

Referitor la persoanele ținute să repare prejudiciul, s-a arătat că pârâta SC STILMEX SRL era la momentul producerii prejudiciului, angajatorul șoferului L. Ștefan S. cel care prin fapta sa a provocat accidentul de circulație. Prin urmare, această pârâtă era la acel moment comitent, iar prejudiciul a fost cauzat de către fapta prepusului său. Așa cum inclusiv pârâta STILMEX recunoaște în momentul producerii accidentului, prepusul său - șoferul L. Ștefan S., se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, efectuând un transport de marfă în interesul pârâtei. Împrejurarea că ar exista în actul adițional la contractul de muncă o clauză care interzice folosirea autovehiculul în interes personal - nu poate fi reținută în cauză, în sensul că transportul benevol al reclamantului în autovehicul s-a făcut abuziv, fără știrea pârâtei. Exercitarea abuzivă a funcțiilor încredințate de către prepus nu este o clauză de exonerare de răspundere a comitentului, ci atrage angajarea răspunderii comitentului. De altfel, transportul unei persoane în vehicul cu ocazia exercitării funcțiilor încredințate în interesul comitentului, nu echivalează cu folosirea de către prepus a vehiculului în interes personal. Doar în cazul în care transportul de marfă era făcut de către prepus în interesul său, comitentul era exonerat de răspundere.

De asemenea, susținerile că prepusul șofer nu a respectat perioadele de odihnă cu privire la care a fost instruit, nu constituie o situație de exonerare, ci reprezintă o exercitare abuzivă a funcției încredințate în interesul comitentului (transportul de marfă realizându-se în interesul pârâtei).

S-a mai susținut că reclamantul și-a asumat riscul unui posibil accident în momentul în care a înțeles să însoțească șoferul în cursă. Este admis unanim în doctrină că în cazul contractului de transport benevol, persoana transportată benevol va putea să obțină despăgubiri de la paznicul juridic al lucrului (de la șofer), dar nu în temeiul răspunderii pentru lucrurile ce le avem în pază (art. 1000 al. 1 C.civ.), ci pentru fapta proprie a șoferului (art. 998 C.civ.). Prin urmare, față de îndeplinirea condițiilor răspunderii civile a prepusului șofer pentru fapta proprie și în această situație poate fi angajată răspunderea comitentului angajator.

În consecință, pârâta S., în calitate de comitent, garantează comportamentul prepusului său și răspunde pentru faptele acestuia, chiar dacă au fost exercitate abuziv, întrucât exercitarea abuzivă s-a făcut în interesul comitentei.

Cât privește răspunderea pârâtei SG S., s-a observat că aceasta transporta pe drumurile publice acid sulfuric într-un recipient montat pe autovehicul cu nr. de înmatriculare_ . În urma impactului între acest autovehicul și autovehiculul cu nr._, recipientul s-a spart și o cantitate de acid sulfuric s-a scurs pe șosea, cauzând arsuri de gradul III și IV reclamantului. Doar în situația în care se probează că pârâta S. a respectat toate obligațiile legale impuse în cazul transportării unor asemenea substanțe periculoase și vehiculul care efectua transportul nu a determinat producerea accidentului este exonerată de răspundere. Cât privește producerea accidentului, a impactului dintre vehicule, acesta s-a produs din culpa exclusivă a prepusului SC S., fiind exclusă orice culpă a șoferului - prepusul pârâtei SC S. .

Potrivit Procesului verbal de cercetare nr. 5255/_, întocmit de ITM C., autospeciala cu nr._ nu a avut montate plăcuțe avertizoare cu indicativul de transport acid sulfuric, contrar prevederilor art. 18 alin. 1 lit. c din Legea nr. 90/1996 în vigoare la daca producerii accidentului. Ulterior, prin Procesul verbal de constatare a contravenției nr. 0004228/_, ITM

C. a amendat pârâta SC S. pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 18 alin. 1 lit. c din Legea nr. 90/1996. Prin Sentința civilă nr. 823/_

, pronunțată de către Judecătoria Huedin în dosar nr. 1280/2005, a fost anulat procesul verbal de constatare a contravenției, cu motivarea că "prin procesul verbal a fost sancționată petenta, societate comercială, însă obligațiile referitoare la normele de protecția muncii revin unei persoane fizice desemnată de conducerea pe tentei".

Pârâta SC S. a încălcat dispozițiile art. 18 alin. 1 lit. c din Legea nr. 90/1996, în sensul ca autospeciala cu nr._ nu a avut montate plăcuțe avertizoare cu indicativul de transport acid sulfuric. Existența vizibilă a acestor plăcuțe ar fi putut avertiza celălalt șofer, care cunoscând încărcătura transportată și periculozitatea impactului cu aceasta, ar fi putut alege să evite încărcătura periculoasă și să caute o altă modalitate de

impact. Dacă pârâta își îndeplinea obligația de informare (cu privire la natura substanței periculoase) prin inscripționarea pe autospecială, putem prezuma că celălalt șofer - fiind informat, ar fi putut avea un alt comportament la volan, care ar fi putut determina o evitare a autospecialei cu consecința unui alt impact. Față de aceste împrejurări, instanța a reținut

existența unei culpe în sarcina pârâtei SC S., respectiv încălcarea art. 18 al. 1 lit. c din Legea nr. 90/1996, chiar dacă, în ce privește ancorarea recipientului, prin raportul de expertiză s-a stabilit că acesta a fost corect ancorat.

În ce privește chemata în garanție A. T. (asigurătorul de răspundere civilă și respectiv de casco al pârâtei SC S. ), aceasta a încheiat cu pârâta Polița de asigurare nr. 2050919/_ privind asigurarea autovehiculelor pentru avarii având ca obiect autovehiculul cu nr._ și Polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă cu nr. 110218084 din_ .

Raportat la de asigurarea nr. 2050919/_ și de secțiunea B, din Condițiile generale, asigurarea de accidente a persoanelor din autovehicul asigurat pentru avarii asigurătorul atât conducătorul auto, cât și persoanele transportate din autovehicul, sunt asigurate până la suma asigurată de 9000 euro din care 3000 euro asigurare in caz de deces și 6000 euro asigurare in caz de invaliditate.

În ce privește chemata în garanție A. R. A. SA

(asigurătorul de răspundere civila al SC S. ) și aceasta este ținută asemănător celuilalt chemat în garanție.

Susținerile referitoare la art. 22 pct. 13 din Ordinul nr. 3108/2004 nu sunt incidente, întrucât în cazul asigurătorului A. T., asiguratul SC S. nu efectua niciun transport de produse periculoase și răspunderea asigurătorului intervine pentru accidentul produs din culpa exclusivă a șoferului asiguratei SC S. . Cât privește asigurătorul A., nici în cazul acestuia nu sunt incidente dispozițiile art. 22 pct. 13, întrucât nu a existat o culpă a asiguratului referitoare la siguranța ancorării recipientului care transporta acidul sulfuric ci a existat o lipsă de informare (prin neinscripționarea vehiculului), instanța reținând că prejudiciul SC S. s-a datorat lipsei de informare și în consecință, pierderii unei șanse de a evita coliziunea.

Împotriva hotărârii primei instanțe au declarat apel pârâta SC S.

P. S.R.L., chemata în garanție SC A. T. A. SA și SC A.

R. A. V. I. G. SA.

Prin Decizia comercială nr. 21/A/_ a T. ului Comercial C., s- au admis apelurile declarate de către SC SAD ACHIT P. SRL și SC A.

R. A. V. I. G. SA, reprezentată prin S. C. și A. T.

A. SA reprezentată prin S. C., în contradictoriu cu intimații B.

, SC S. R. SRL, prin administrator judiciar H 85 B I. SPRL, împotriva Sentinței civile nr. 14199/_ a Judecătoriei C. -N. și în consecință, s-a anulat în totalitate sentința civilă nr. 14199/_ a Judecătoriei C. -N. și s-a reținut cauza pentru judecată în primă instanță la Tribunalul Comercial Cluj.
Prin Decizia civilă nr.746/24 martie 2010 a Curții de Apel C.,
decizia pronunțată în apel de către T. ul Comercial a fost casată ca urmare a recursului promovat de către reclamantul B. O., reținându-se caracterul civil al raportului juridic dedus judecății, cauza fiind trimisă pentru judecarea apelurilor T. ului C., Secția civilă.
Prin decizia civilă nr. 422/A/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, s-au respins apelurile promovate de către pârâta SC S.
SRL, de către chemata în garanție A. T. A. SA - S. C. și chemata în garanție SC A. R. - A. V. I. G. SA - S.

C., împotriva sentinței Judecătoriei C. -N., care a fost păstrată în întregime.

Apelanții au fost obligați în solidar la plata cheltuielilor de judecată în apel în favoarea intimatului B. O., stabilite în cuantum de 2000 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, cu privire la caracterul comercial al cauzei, că problema a fost tranșată irevocabil prin decizia de casare, stabilindu-se caracterul civil al acesteia, motivele de apel referitoare la excepția necompetenței materiale urmând, astfel, a fi înlăturate.

De asemenea, pentru aceleași considerente, nu se mai impune nici analizarea motivelor de apel referitoare la excepția de prematuritate și inadmisibilitate a acțiunii datorită lipsei procedurii de conciliere directă.

Curtea s-a pronunțat în mod irevocabil și sub aspectul necesității suspendării cauzei datorită intrării în insolvență a pârâtei S. R. SRL, reținându-se că faptul că una dintre pârâte este în procedura insolvenței nu atrage aplicarea art. 36 din Legea nr. 85/2006, întrucât reclamantul a fost înscris în tabelul definitiv consolidat al averii debitoarei în baza sentinței pronunțate de Judecătorie, iar suspendarea prezentului demers judiciar l-ar lipsi de posibilitatea de a obține un titlu de creanță definitiv și irevocabil, putând fi vulnerabil față de eventualele acțiuni întemeiate pe dispozițiile art.

75 din Legea nr. 85/2006. Prin urmare, nu se mai impune analizarea apelului nici sub acest aspect.

Cu referire la excepția lipsei de competență materială a judecătoriei în soluționarea cauzei, tribunalul a reținut că, prin cererea introductivă, reclamantul a solicitat despăgubiri în valoare de 20000 lei - daune materiale și 200000 lei - daune morale, majorându-și ulterior, printr-o modificare de acțiune, pretențiile la 130000 lei și respectiv 900000 lei.

Potrivit art.18 C.pr.civ, instanța investită potrivit dispozițiilor referitoare la competența după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior investirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect.

Situația în speță se circumscrie pe deplin în ipoteza art.18 C.pr.civ, prin urmare, judecătoria era competentă din punct de vedere material să soluționeze cauza, iar excepția este neîntemeiată.

Cu referire la excepția lipsei calității procesuale a pârâtelor, la greșita constituire a cadrului procesual și ca urmare a inadmisibilității acțiunii principale, tribunalul a reținut că opinia apelantelor este neîntemeiată. Astfel, reclamantul a pornit o acțiune în despăgubire întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, respectiv art.1000 alin.3 C.civ, pretinzând că prepușii pârâtelor au cauzat un accident de circulație în urma căruia viața și sănătatea reclamantului au fost serios afectate, fiindu-i aduse prejudicii materiale și morale.

Textul legal menționat instituie o răspundere indirectă a comitentului pentru prepusul său, fundamentată pe ideea de garanție, ceea ce presupune că ori de câte ori se dovedește în cauză culpa prepusului, fapta ilicită prejudiciul și raportul de cauzalitate, comitentul răspunde față de persoana păgubită.

Ambele pârâte aveau încheiate pentru autoturismele implicate în accident polițe de asigurare de răspundere civilă, pârâtele chemând în garanție asiguratorii.

În această ordine de idei, instanța a reținut că peste dispoziția de drept comun se suprapun reglementările din domeniul asigurărilor, potrivit cărora despăgubirile se stabilesc pe baza convenției dintre persoana păgubită și asigurator. În această situație, dreptul la despăgubire se exercită printr-o acțiune îndreptată împotriva asiguratorului de răspundere civilă, cu

citarea obligatorie a persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului, în calitate de intervenienți forțați.

Cei doi șoferi ai autovehiculelor implicate în accident sunt decedați, prin urmare, în cauză aceștia nu mai pot fi citați, impunându-se citarea persoanelor răspunzătoare, care în cauză sunt pârâtele, respectiv titularele polițelor de asigurare. Nu se poate susține că datorită decesului persoanelor vinovate procedura specială nu se mai poate exercita, iar paguba nu se mai poate repara, fiind evident că indiferent de procedură, cea de drept comun sau cea specială, din materia asigurărilor, pârâtele tot ajung să stea în justiție în legătură cu pagubele produse prin accident.

Esențial este în cauză că asiguratorii sunt părți în proces și dacă susținerile reclamantului sunt dovedite, asiguratorii pot fi ținuți să repare pagubele produse reclamantului.

Sub aspectul fondului, referitor la acțiunea principală, tribunalul a reținut existența răspunderii civile delictuale a ambelor pârâte.

T. ul a stabilit că au fost dovedite în cauză toate elementele răspunderii civile delictuale, fapta ilicită, prejudiciul, culpa angajatului pârâtei S. în producerea accidentului și raportul de cauzalitate, cu mențiunea că sunt îndeplinite și condițiile speciale referitoare la răspunderea comitentului pentru prepus - raportul de prepușenie și desfășurarea unei activități în interesul pârâtelor.

În legătură cu acest aspect, s-a menționat că răspunderea pârâtei SC

S. R. SRL, sub aspectul răspunderii civile indirecte, a comitentului pentru prepus nu poate fi pusă sub semnul întrebării, de altfel, această pârâtă nici nu a declarat apel. Atâta timp cât din culpa angajatului pârâtei s-a produs accidentul rutier soldat cu rănirea gravă a reclamantului, în temeiul ideii de garanție pârâta este ținută să repare prejudiciul produs reclamantei.

Sub aspectul răspunderii civile delictuale a pârâtei apelante SC S.

P. SRL, răspundere contestată în apel, pot fi aduse în discuție două ipoteze.

Prima, aceea a răspunderii directe, pentru fapta proprie, respectiv pârâta nu a asigurat recipientul cu acid sulfuric și nu a echipat autovehiculul său, care transporta acid sulfuric, cu plăcuțe de avertizare corespunzătoare substanței transportate, conform normelor legale în vigoare. Pe de altă parte, este discutabil dacă transportul a fost efectuat în condiții legale, la dosar neexistând un certificat de omologare a recipientului în care se transporta acidul sulfuric, autovehiculul deținând totuși licența de execuție pentru transportul de mărfuri periculoase.

A doua ipoteză este aceea a răspunderii pentru fapta prepușilor, respectiv pentru angajatul pârâtei răspunzător de echiparea autovehiculelor care nu s-a îngrijit de asigurarea recipientului și montarea plăcuțelor corespunzătoare așa cum prevăd normele în vigoare.

T. ul a apreciat că pârâta poate fi ținută să răspundă pentru fapta proprie,în temeiul art. 998 C .civ., urmând a fi analizate condițiile răspunderii civile din această perspectivă.

Pe de altă parte, indiferent care ar fi temeiul răspunderii delictuale, pentru fapta proprie sau pentru fapta prepusului, pârâta nu poate fi exonerată de răspundere. Esențial este că autovehiculul său nu era echipat corespunzător, indiferent cine din societatea pârâtă avea obligația să se asigure de respectarea condițiilor legale. Diferența ar consta în faptul că pentru fapta prepusului, pârâta se poate întoarce cu acțiune în regres împotriva acestuia.

Culpa în producerea accidentului i-a aparținut prepusului pârâtei S. însă și faptul că recipientul cu acid sulfuric nu era corect asigurat și marcat cu plăcuțe de avertizare corecte, acidul sulfuric scurgându-se pe șosea, a contribuit la agravarea prejudiciului produs reclamantului. În fapt, reclamantul a supraviețuit accidentului, însă arsurile și pierderea simțurilor ceea ce a determinat încadrarea în grad de handicap au fost cauzate de acidul sulfuric.

Astfel, pârâta SC S. R. Srl este ținută să răspundă pentru fapta culpabilă a angajatului său care a pătruns pe contrasens și a provocat accidentul.

Pentru pârâta S., fapta culpabilă constă în neechiparea și nemarcarea corespunzătoare a autovehiculului care transporta acid sulfuric, ceea ce a determinat scurgerea acestuia pe șosea și ca urmare producerea de arsuri reclamantului.

Spre deosebire de instanța de fond, care a reținut că transportul nu era marcat, tribunalul a reținut că autovehiculul pârâtei S. avea montate plăcuțe de avertizare pentru transportul de substanțe periculoase, așa cum rezultă din fotografiile făcute la fața locului de către organele de poliție, fotografii existente în dosarul de urmărire penală, dosar atașat dosarului de fond. Plăcuțele existente pe autovehicul, așa cum se poate observa din fotografii, corespund însă unei alte substanțe, hipocloritul de sodiu, cod 1791 și nu acidului sulfuric cod 1830, așa cum era corect, ambele substanțe fiind substanțe corozive de clasa 8 conform nomenclatorului ADR, disponibil pe internet.

În această situație, tribunalul a apreciat că nu s-a putut cunoaște de către persoanele care au ajuns la fața locului și de către forțele de intervenție

salvare, pompieri, poliție care este efectiv substanța transportată și procedura de intervenție sau de neutralizare a substanței. Acest fapt este cu atât mai grav cu cât reclamantului i-au fost provocate arsuri ce necesitau o intervenție rapidă, iar organele de intervenție au fost induse în eroare.
Declarațiile martorilor audiați la fond Tudor Stirbu, SA ca și M. l H. au confirmat că nu s-a cunoscut ce substanță s-a scurs pe șosea. S-a încercat inițial spălarea cu apă, ceea ce ar fi fost suficient pentru substanța menționată pe plăcuțe, iar ulterior stabilirii faptului că era vorba de acid sulfuric, acesta a fost neutralizat cu var. Martorii prezenți la fața locului au declarat că le-a fost distrusă încălțămintea și îmbrăcămintea, unii dintre ei bănuind că este vorba de acid sulfuric.
De asemenea, marcarea greșită poate fi reținută și conform răspunsului la adresa efectuată de către instanța de fond către Inspectoratul pentru situații de Urgență, răspuns din care rezultă că autovehiculul nu era semnalizat corespunzător.
M. area greșită rezultă chiar și din concluziile scrise ale pârâtei S. care a menționat două coduri de substanțe 1830 și 1791, (deci pârâta cunoaște clasificarea corectă dar a neglijat marcarea corectă a transportului) încercând să acrediteze ideea că un șofer care nu are cunoștințe ADR nu poate distinge între diferitele categorii de substanțe, prin urmare, nu poate alege cu ce transportator de substanțe să intre în coliziune, astfel încât teoria instanței de fond este lipsită de substanță sub acest aspect.
Aspectul invocat de către pârâtă poate fi real, un om obișnuit nu poate cunoaște clasificarea în detaliu a substanțelor, însă spre deosebire de instanța de fond, tribunalul a reținut, sub aspectul raportului de cauzalitate, că fapta culpabilă a pârâtei a determinat agravarea stării de sănătate a reclamantului.
Așa cum s-a menționat anterior, acesta a supraviețuit accidentului, dar acidul sulfuric a provocat arsurile și pierderea parțială a văzului, ceea ce a determinat încadrarea reclamantului într-un grad de handicap. Transportarea în recipienți inadecvați, neancorați suficient în autovehicul și marcarea greșită au dus la scurgerea acidului sulfuric pe șosea, peste reclamant și inducerea în eroare a forțelor de intervenție, respectiv, la acordarea cu întârziere a primului ajutor reclamantului.
Un singur martor care a fost prezent la fața locului a precizat că recipientul în care se transporta acid sulfuric nu era serios avariat și că nu s-a scurs acidul pe șosea. Declarația acestui martor a fost înlăturată însă de către tribunal, deoarece nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, fiind singulară sub acest aspect. Incorectitudinea percepției și a depoziției acestui martor se poate constata în urma analizării procesului verbal de cercetare la fața locului întocmit de către experții criminaliști și din fotografiile conținute de acest raport. Se poate observa cu ușurință din fotografii că șoseaua este umedă pe o porțiune întinsă și că recipientul cu acid sulfuric este avariat, iar sistemele de asigurare a acestuia în autovehicul au fost rupte.
Sub aspectul corectitudinii fixării recipientului cu acid sulfuric în autovehiculul pârâtei, la solicitarea pârâtei, la fond s-a efectuat o expertiză tehnică potrivit căreia transportul a fost în mod corect asigurat.
T. ul, la fel ca și instanța de fond, a înlăturat concluziile acestui raport de expertiză, cu motivarea că raportul a fost efectuat la un interval de timp de 1 an și jumătate față de producerea evenimentului și contrazice aspectele reținute și constatate la fața locului de către forțele de intervenție. Este real că recipientul a fost ancorat cu chingi, însă acestea fie nu au fost corect executate, fie au fost insuficiente, dovadă faptul că s-au rupt, iar recipientul s-a deteriorat și a permis scurgerea acidului sulfuric pe șosea.
Existența chingilor, a recipientului și a stării acestuia poate fi observată și în
fotografiile efectuate de experții criminaliști la fața locului, imediat după impact. Pe de altă parte, expertul a calculat că recipientul era în mod corect asigurat, astfel încât să reziste la forțele ce se degajă în mod obișnuit la transport, însă scopul asigurării nu este doar ca recipientul să reziste șocurilor în timpul transportului, ci și să reziste la un eventual impact. Sub acest al doilea aspect, concluziile expertului lipsesc.
În plus, deși expertiza a avut un profund caracter tehnic, expertul concluzionează în sensul că pârâta a respectat toate normele legale la transport și că nu există raport de cauzalitate între prejudiciul reclamantului și o presupusă neglijență a pârâtei, ori aceste aspecte nu sunt în competența expertului, ci a instanței de judecată, constituind fondul dedus judecății. O asemenea poziție a expertului ridică probleme de imparțialitate, ceea ce pune sub semnul întrebării întregul raport.
În concluzie, în urma celor mai sus expuse, tribunalul a reținut întrunirea tuturor condițiilor răspunderii civile delictuale, atât a răspunderii directe cât și a răspunderii indirecte.
Cele două fapte ilicite reținute sunt: pătrunderea pe contrasens, ce a provocat accidentul și echiparea și marcarea necorespunzătoare a autovehiculului care transporta acid sulfuric.
Culpa a constat în nerespectarea normelor legale de circulație pe drumurile publice de către angajatul pârâtei S. și nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la transportul substanțelor periculoase de către pârâta S. .
Prejudiciul constă în vătămările corporale și morale aduse reclamantului, evoluția stării de sănătate a reclamantului reieșind din foaia de observație. Reclamantul și-a pierdut vederea, după intervențiile chirurgicale suferite, în prezent reușind să distingă doar lumini și umbre, fără să existe o certitudine asupra unei ameliorări. Pielea a suferit arsuri în proporție mare, inclusiv pe față, prejudiciul estetic fiind evident. Reclamantul a fost astfel nevoit să-și schimbe modalitatea de viață și să se adapteze noii situați survenită ca urmare a accidentului.
Raportul de cauzalitate rezultă cu claritate din desfășurarea evenimentelor.
Raportul de prepușenie și desfășurarea activității în interesul pârâtei Stilmex în privința conducătorului auto vinovat de producerea accidentului nu au fost contestate.
Referitor la despăgubirile materiale, tribunalul a reținut că la fondul cauzei au fost depuse numeroase chitanțe ce atestă plata unor sume de bani și au fost audiați martori în legătură cu cheltuielile efectuate de familie cu spitalizarea în țară și în străinătate.
Din declarațiile martorilor audiați rezultă faptul că reclamantul și familia sa au cheltuit pentru refacerea stării de sănătate, atât cât se mai putea aceasta reface, sume considerabile de bani.
Astfel, părinții reclamantului au vândut o garsonieră cu 27.800 euro și un autoturism marca Skoda Fabia cu aproximativ 6000 euro. Din declarațiile martorilor rezultă că reclamantul a fost spitalizat atât în R., costul acestei spitalizări ridicându-se la aproximativ 100.000.000 Rol. Reclamantul a mai suferit intervenții chirurgicale și în Austria, fiind precizate unele costuri parțiale la 5000 euro. De asemenea, reclamantul a mai făcut deplasări în scopul unor intervenții medicale în R. ia și în Marea Britanie.
Pe parcursul perioadei recuperatorii, reclamantul a avut nevoie de o supraalimentație, de un medic ce necesita a fi transportat la domiciliul său și de un kinetoterapeut, care de asemenea, trebuia transportat la domiciliul reclamantului.
La aceste cheltuieli se adaugă și beneficiul nerealizat. Reclamantul a dovedit că a fost încadrat în muncă și avea un salariu lunar de aproximativ
15.000.000 Rol, salariu care a fost pierdut în urma accidentului și a consecințelor acestuia, fapt ce impune necesitatea stabilirii unei rente lunare. Cuantumul acesteia a fost stabilit în funcție de devalorizarea monedei naționale.
Prin urmare, tribunalul a reținut despăgubirile materiale stabilite la fond au fost în acord cu probațiunea administrată, astfel încât nu sunt motive de schimbare a soluției sub acest aspect.
Referitor la cuantumul despăgubirilor morale acordate
, tribunalul a reținut din declarațiile martorilor că reclamantul, înainte de producerea accidentului, avea o viață activă, era încadrat în muncă, avea diferite preocupări extraprofesionale, era o fire sportivă, era o persoană sociabilă, urma cursurile unei facultăți și avea o prietenă.
După accident, reclamantul a fost nevoit să renunțe la facultate, odată ce i-a fost alterat simțul văzului acest fapt este de înțeles, l-a părăsit prietena și apropiații, așa cum rezultă tot din declarațiile martorilor, inclusiv din declarația fostei prietene. Viața reclamantului s-a schimbat fundamental, vătămările aduse sănătății și integrității sale corporale sunt ireversibile, acesta transformându-se într-o persoană retrasă ce are nevoie de ajutor pentru a se putea descurca, în mai multe rânduri declarând în fața
martorilor că nu mai are pentru ce să trăiască. Prin urmare, și starea psihică a reclamantului a fost serios afectată.
Prejudiciul estetic este esențial, potrivit adeverinței medicale, reclamantul are în prezent un deficit cosmetic general la nivelul feței și a scalpului, respectiv a pleoapelor, a nasului, a fantei plapebrale, a gurii, frunții și sprâncenelor, îi lipsește sprânceana dreaptă.
Luând în considerare aceste elemente ce se desprind din declarațiile martorilor, tribunalul a apreciat că despăgubirile morale acordate la fond au fost corect stabilite, nefiind motive de modificare a soluției nici sub acest aspect.
În plus, tribunalul a reținut că pârâta S. și chematele în garanție au criticat soluția asupra despăgubirilor, însă nu a precizat în mod exact ce cuantum al despăgubirilor consideră că este adecvat în cauză și nici nu a criticat punctual, întemeiat pe probațiunea administrată ce anume ar trebui exclus sau ce a fost greșit reținut, mulțumindu-se să afirme doar că în ansamblu acordarea despăgubirilor nu este justificată.
Referitor la cererile de chemare în garanție,
tribunalul a apreciat că și sub acest aspect soluția judecătoriei este corectă.
Chematele în garanție au atacat sentința pronunțată la fond invocând, în principal, unele excepții, criticând însă în subsidiar soluția atât sub aspectul existenței răspunderii civile delictuale a pârâtelor, cât și sub aspectul întinderii despăgubirilor.
În opinia instanței de apel, răspunderea contractuală a chematelor în garanție nu poate fi înlăturată, atâta timp cât au fost provocate pagube terților.
T. ul a apreciat că este antrenată răspunderea contractuală a ambilor asiguratori în paralel, deoarece au existat două fapte ilicite distincte care au dus la prejudiciul reclamantului, ambele fapte concurând la vătămarea corporală și morală a reclamantului. Chemata în garanție SC A.
R. A. V. I. G. SA a pretins, pe calea apelului, că nu poate fi ținută la plata de despăgubiri, deoarece în cazul autovehiculului asigurat sunt incidente prevederile de excludere de la plată prevăzute în normele adoptate în baza Legii nr. 136/1995 de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor prin Ordinului nr. 3108/2004, menționate de altfel și în polița de asigurare.
Potrivit acestor condiții de excludere de la plata despăgubirilor, nu se acordă despăgubiri în cazul pagubelor produse ca urmare a transportului de produse periculoase, radioactive, ionizante, inflamabile, explozibile, corosive, combustibile care au determinat sau au agravat producerea pagubei.
T. ul a reținut însă că prin lege, art.53 din Legea nr. 136/1995 redat anterior, nu a fost abilitată Comisia de Supraveghere a Asigurărilor să reglementeze și cauzele de excludere ci doar aspectele expres menționate la acest text de lege. Clauzele de excludere nu se regăsesc în înșiruirea prevăzută la art. 53, prin urmare, dispozițiile Ordinului nr. 3108/2004 contravin legii în acest sens. Având în vedere că normele adoptate prin ordin al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor au un rang inferior legii, instanța de apel le-a înlăturat de la aplicare.
Chemata în garanție SC A. T. A. SA pretinde că nu poate fi ținută la despăgubire deoarece în temeiul poliței de asigurare casco a despăgubit reclamantul cu suma maximă posibilă de 6.000 de euro. Este real acest aspect, la dosar regăsindu-se dovada plății, dar pentru autovehiculul pârâtei S. exista și o asigurare de răspundere civilă obligatorie la același asigurator, astfel încât acesta este ținut să răspundă în
baza poliței RCA. Nu este reală susținerea chematei în garanție în sensul că a fost atrasă în proces doar sub aspectul răspunderii în baza poliței casco. Chiar dacă în cererea de chemare în garanție nu s-a menționat în mod explicit temeiul răspunderii, în anexa cererii au fost depuse ambele polițe de asigurare, atât casco cât și RCA.
Ambii asiguratori au precizat că despăgubirile de la fond încalcă limitele stabilite prin norme de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
T. ul a reținut însă că limita maximă a despăgubirilor este de 500
000 de lei în caz de vătămare corporală sau deces și 300000 lei pentru pagubele materiale, prin urmare, fiind doi asiguratori în cauză, a căror răspundere se antrenează în paralel, despăgubirile stabilite la fond se încadrează în normele legale.
Raportat la aspectele menționate, în baza art.296 C.pr.civ, tribunalul a respins apelurile declarate, menținând în întregime dispozițiile sentinței atacate.
Prin decizia civilă 726/2011 au fost admise recursurile declarate de pârâta S.C. S. P. S.R.L. și de chematele în garanție S.C. A. R.
A. V. I. G. S.A. - S. C. și S.C. A. Ț. A. S.A. - S.

C., împotriva deciziei civile nr. 422 din_ a T. ului C. pronunțată în dosar nr._, pe care a casat-o și trimisă cauza spre rejudecare la același tribunal.

Analiza celor trei apeluri declarate trebuie realizată prin prisma motivelor invocate a celor de ordine publică dar și în limitele trasate prin decizia de casare, dispoziții obligatorii potrivit art. 315 C.pr.civ.

Deși pârâta Stilmex R. nu a declarat apel, prin apelul declarat de chematul în garanție S.C. A. T. A. SA s-au invocat critici în legătură cu întinderea prejudiciului, astfel încât în rejudecare se va repune în discuție întreaga cerere principală, astfel încât efectele admiterii recursului declarat de SC A. T. A. SA se vor extinde și față de cel care nu a atacat hotărârea.

Din această perspectivă, hotărârea pronunțată împotriva pârâtei Stilmex R. nu se poate considera că a rămas irevocabilă ca urmare a nedeclarării căii de atac a apelului împotriva acestei pârâte, pretențiile formulate prin cererea de chemare în judecată urmând a fi analizate în ansamblul lor și față de această pârâtă.

Criticile cuprinse în apelul declarat de S. P. privitoare la necompetența instanței și soluția asupra cererii de suspendare ca urmare a declanșării procedurii falimentului față de SC Stilmex R. SRL nu sunt întemeiate, raportat la dispozițiile și judecata în calea de atac a recursului în care aceste aspecte au fost analizate și tranșate.

Din probele administrate rezultă că cererea de chemare în judecată este întemeiată în parte pentru următoarele considerente:

Legat de starea de fapt, instanța de recurs a reținut în cuprinsul deciziei urm[toarele: În dimineața zilei de 24 mai 2005, autoutilitara marca Peugeot Boxer, cu nr. de înmatriculare_, proprietatea pârâtei SC S.

R. S.R.L., condusă de prepusul acesteia, L. Ștefan S., se deplasa pe DN1 E60, în direcția Oradea - C. -N. . În cabină, se afla și reclamantul B.

O., care l-a însoțit pe conducătorul auto în cursa pe care a efectuat-o în interes de serviciu, fără să fi avut calitatea de angajat al SC S. R.

S.R.L. Pe aceleași coordonate de timp și loc, autospecializata marca Daimler, cu nr. de înmatriculare_, proprietatea S.C. S. P. S.R.L. T., condusă de prepusul acesteia, Beian I., transporta 2000 l acid sulfuric (94,2%), deplasându-se în direcția C. -N. - Oradea. La ieșirea din

comuna Izvorul Crișului, într-o curbă la dreapta, situată la km 518+550 m., autoutilitara marca Peugeot Boxer, proprietatea SC S. R. S.R.L. a părăsit sensul de mers, a pătruns pe contrasens și s-a tamponat frontal cu autospecializata marca Daimler, proprietatea SC SSR.L. T., care circula regulamentar. În urma impactului, autospecializata marca Daimler s-a răsturnat pe partea dreaptă a sensului de mers C. -N. - Oradea, ambele autovehicule au suferit avarii, iar cei doi conducători auto au decedat, moartea fiind violentă, datorată unor multiple leziuni interne produse prin lovire de corpuri dure aflate în interiorul autovehiculelor. Totodată, pasagerul autoutilitarei marca Peugeot, reclamantul B. O., a fost proiectat pe carosabil, suferind o fractură în regiunea stângă cu decolarea de lambou fronto parietal cu necroza lamboului și deperiostarea osului frontal, precum și arsură cu acid sulfuric concentrat, grad III, în regiunea facială, a membrelor și abdomenului, aprox. 25% din suprafața corporală, respectiv arsură corneo-conjunctivală grad III; este internat în Spitalul Clinic Județean C., Clinica Chirurgie I (p. 22, 28 dosar urmărire penală). Partea carosabilă, pe o suprafață de 40 mp., a fost acoperită cu acid sulfuric, dintr-un recipient din material plastic, aflat în caroseria autospecializatei și care, în urma impactului, s-a spart, conform procesului- verbal încheiat la fața locului în data de 24 mai 2005, de către organele de cercetare penală. Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Huedin, din 29 septembrie 2005, dată în dosar nr. 325/P/2005, s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. 4, 6, art. 10 lit. g C.proc.pen., neînceperea urmăririi penale împotriva conducătorului L. Ștefan S., decedat, reținându-se textual: "accidentul rutier cu toate consecințele acestuia s-a produs din culpa exclusivă a numitului L. Ștefan S., care prin trecerea pe contrasens a încălcat dispozițiile art. 129, 135 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002";.

Această soluție a fost menținută prin rezoluția din 18 noiembrie 2005, dată în dosar nr. 75/II/2/2005 de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Huedin, urmare a respingerii ca neîntemeiată a plângerii formulate de persoana vătămată B. O. (p. 51, dosar nr. 75/II/2/2005).

Ulterior intervențiilor chirurgicale și tratamentelor la care a fost supus, reclamantul a fost diagnosticat clinic cu "leucom cornean după arsură chimică cu acid sulfuric gr. III/IV sinbleferoane";, fiind încadrat în gradul 4 - grav de handicap, fără asistent personal, conform certificatului emis de Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți (p. 515, vol. II, dosar nr._ ).

Prin procesul-verbal de cercetare încheiat în data de 6 iunie 2005 ,de Inspecția Muncii din cadrul M. ului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei - Inspectoratul Teritorial de Muncă al Județului C., S.C. S.

S.R.L. T. este sancționată cu amendă contravențională în cuantum de

25.000.000 lei, în baza art. 18 lit. c coroborat cu art. 41 alin. 5 lit. a din Legea nr. 90/1996, republicată. Se reține că accidentul de circulație a cărui victime au fost cei doi angajați ai S.C. S. P. S.R.L. T. și S.C. S. R.

S.R.L. întrunește condițiile art. 24 alin. 1 din Legea nr. 90/1996, republicată, și ale art. 4 din Normele metodologice, și, ca atare, este

"accident de muncă mortal";, S.C. S. P. S.R.L. T. fiind răspunzătoare pentru faptul că autospecializata marca Daimler nu a avut montată plăcuța avertizoare cu indicativul de transport pentru acid sulfuric, contrar prevederilor art. 18 alin. 1 lit. c din Legea nr. 90/1996, republicată (p. 36- 41, vol. I, dosar nr. 3257/2006).

Prin Sentința civilă nr. 823/_, pronunțată de către Judecătoria Huedin în dosar nr. 1280/2005, a fost anulat procesul verbal de constatare a contravenției, cu motivarea că "prin procesul verbal a fost sancționată petenta, societate comercială, însă obligațiile referitoare la normele de protecția muncii revin unei persoane fizice desemnată de conducerea petentei".

Raporturile pârâtei S.C. S. R. S.R.L. cu S.C. A. -Ț. S.A. sunt cele specifice unei asigurări, conform poliței de asigurare nr. 2050919 din_, încheiată pe timp de 12 luni (_ -_ ) cu referire la autoutilitara Peugeot Boxer,_ (p. 33-54, vol. I, dosar nr. 3257/2006). Raporturile pârâtei S.C. S. P. S.R.L. T. cu S.C. A. R. - A.

S.A. sunt cele specifice asigurării obligatorii răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule, conform contractului de asigurare nr. 4957447 din 30 decembrie 2004 (p. 148, vol. I, dosar nr. 3257/2006).

Aceste statuări sunt obligatorii în fața instanței de apel in rejudecare și nu mai pot fi puse în discuție. În această fază nu se mai impune a se determina și analiza decât starea de fapt dispusă de către instanța de recurs ca fiind necesar a fi lămurită.

Instanța urmează a analiza, din această perspectivă, condițiile răspunderii civile delictuale, în raport cu răspunderea comitenților pentru fapta prepușilor.

Prin decizia instanței de recurs s-a stabilit că s-a probat că accidentul rutier a cauzat reclamantului o vătămare gravă a stării de sănătate, cu consecința reducerii capacității de muncă și încadrare în gradul IV de handicap, precum o suferință de ordin fizic și una de ordin afectiv care i-a afectat viața personală și socială.

Așadar, existența prejudiciului de ordin material și moral este certă.

Este fără dubiu că, în urma accidentului, reclamantul a suferit vătămări fizice care au necesitat pentru înlăturarea consecințelor realizarea unor cheltuieli, cât și vătămări decurgând din aspectul fizic care, practic, nu mai poate fi înlăturat, prin readucerea caracteristicilor corpului reclamantului la starea anterioară accidentului.

În ceea ce privește prejudiciul material, din actele dosarului rezultă că pentru înlăturarea consecințelor vătămătoare la nivelul vederii, reclamantul a suferit operații chirurgicale și ca urmare a traumatismelor fizice produse în urma impactului material al mașinilor a avut nevoie de îngrijire spitalicească, fiind în comă peste 14 zile.

Actele depuse la dosarul cauzei sunt în măsură să justifice cheltuieli efectiv realizate în vederea realizării operațiilor medicale, dar și cheltuieli necesare realizării acestora, respectiv cheltuieli cu deplasarea, cu hrana specială, cu cazarea părților în străinătate unde au fost realizate operații medicale.

Înscrisurile care atestă realizarea cheltuielilor, în ciuda tuturor criticilor invocate de către apelanți, justifică în parte pretențiile formulate. Chitanțele depuse justifică cheltuieli în cuantum de circa 109.000 lei. Însă în cauză, raportat la complexitatea urmărilor suferite de către reclamant și a întinderii în timp în care s-au realizat cheltuieli pentru înlăturarea acestor prejudicii, se poate aprecia că nu se poate solicita reclamantului să fi solicitat și păstrat înscrisuri pentru fiecare operațiune efectuată.

Este evident că în perioada în care intimatul a fost în comă acesta, pe lângă supravegherea medicală de specialitate, a avut în preajmă membri ai

familiei care au realizat cheltuieli necesare înlăturării consecințelor accidentului.

Din declarația martorelor Mitra C. C. ( f. 128 dosar fond) și Caba I. ( f. 286 dosar fond) rezultă că în toată perioada ulterioară accidentului familia a făcut cheltuieli. Această declarație este de natură să ducă la prezumția existenței reale a sumelor solicitate cu acest titlu de către reclamant, în condițiile în care în materia răspunderii civiel delictuale prezumțiile pot fi folosite ca mijloc de probă, iar coroborarea acesteia cu declarația testimonială este în măsură să justifice sumele solicitate cu acest titlu.

Referitor la veniturile realizate anterior producerii accidentului, venituri care, urmare a accidentului, nu mai pot fi realizate, se impune a se stabili cuantumul până la care apelanții pot fi obligați.

La dosarul cauzei au fost depuse de către societățile în care reclamantul a lucrat relații SC Intersnack SRL, comunicând veniturile realizate în perioada anilor 2004-2005 ( f. 235, rezultând un venit mediu în ultimul an de 1744 lei. Instanța a avut în vedere perioada calendaristică a unui an, apreciind că aceasta este suficientă în determinarea cuantumului sumelor primite, fiind o perioadă rezonabilă, în condițiile în care a se avea în vedere o perioadă mult mai lungă ar determina un arbitrariu legat și de inflația cunoscută de economia românească.

În prezent, datorită încadrării reclamantului într-un grad de handicap, acesta primește o pensie de invaliditate și de handicap lucru recunoscut la interogatoriu ( în cuantum de 874 lei, așa cum rezultă din media sumelor primite de reclamant tot într-un an calendaristic), însă acestea nu sunt la nivelul veniturilor realizate anterior accidentului de către reclamant.

Ținând cont de veniturile realizate în ultimul an în urma activităților realizate de reclamant și a sumelor primite cu titlul de pensie, existând o reală diferență între acestea, se impune ca acest prejudiciu să fie în continuare acoperit.

Susținerile apelantei S. P. referitoare la realizarea unor venituri din activități prestate de recurent în diverse societăți comerciale sau asociații nu au fost probate, astfel încât nu se vor putea lua în seamă.

Referitor la prejudiciul moral, instanța are în vedere în determinarea acestuia două componente, de natură să legitimeze pretențiile reclamantului primul, deteriorarea vederii și al doilea, prejudiciul agrement, urmare a consecințelor acțiunii dintre acidul sulfuric și fața reclamantului.

Din probele administrate și, în special, expertizele judiciare administrate în rejudecare (raport de expertiză medico-legală nr. 1375/II/25/2012 f. 287-292 raport de nouă expertiză medico-legală, înregistrat sub nr. 8906/VI/A/62/2012-f.42-51), (aviz nr. E_, emis de Comisia Superioară Medico-Legală din cadrul Institutului Național de Medicină Legală " Mina Minovici"; f. 68 dosar apel), rezultă că acuitatea vizuală actuală a reclamantului corespunde unei pierderi aproape totale a vederii pacientului.

Concluziile raportului de expertiză efectuate este fără dubiu în acest sens. Avizul emis de Comisia superioară de medicină legală din cadrul IML înlătură orice dubiu. Instanța va ține cont de acestea, apreciind că nu există niciun temei pentru înlăturarea lor, în condițiile în care cel puțin avizul sus amintit poartă semnăturile tututor celor prevăzuți de lege a-și exprima punctul de vedere, fiind greu de crezut existența unui subiectivism al tuturor membrilor.

Planșele foto, înregistrările realizate de către terțe persoane sau eventualele postări pe rețelele de socializare care atestă posibilitatea deplasării reclamantului chiar și fără însoțitor nu sunt în măsură să înlăture concluziile raportului de expertiză, în condițiile în care este cert că, chiar autorități medicale din străinătate au constatat atingeri grave aduse acuității vizuale a reclamantului.

Prejudiciul estetic sau agrement suferit de către reclamant este evident, iar repararea acestuia nu se poate realiza integral, fiind însă de natură a crea reclamantului o poziție de inferioritate a acestuia în societate, aspect ce se impune a fi reparat.

În stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial există o doză de aproximare, instanța trebuind să aibă în vedere consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan psihic, măsura în care ele au fost vătămătoare și intensitatea acestora, modul în care a fost afectată situația familială, profesională și socială.

Raportat la apărarea apelanților prin care se afirmă nedovedirea unui prejudiciu, instanța reține că despăgubirea bănească pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial, fiind prin însăși destinația ei, aceea de a ușura situația persoanei lezate de a-i acorda o satisfacție, nu poate fi refuzată datorită imposibilității firești de stabilire a unei concordanțe valorice exacte între cuantumul său și gravitatea prejudiciului la a cărui reparare este destinată să contribuie. Această despăgubire nu poate fi negată pe considerentul că dacă ar fi apreciată prea mare să constituie o sursă de îmbogățire fără temei legitim.

Rolul daunelor morale este și trebuie înțeleasă într-un sens mai larg, nu atât ca o compensare materială, care fizic nici nu este posibilă, ci având scopul raportat la particularitățile fiecărui caz în parte, de oferire a unei satisfacții pentru suferințele îndurate.

Aprecierea prejudiciilor morale nu are la baza criterii exacte, științifice, deoarece există o incompatibilitate între caracterul moral, nepatrimonial al daunelor și cel bănesc, patrimonial al despăgubirilor.

Cu reținerea unei anumite doze de relativitate, ceea ce trebuie evaluat este despăgubirea care să compenseze prejudiciul și nu prejudiciul ca atare. Această evaluare înseamnă practic o apreciere multilaterală, globală a tuturor consecințelor negative ale prejudiciului și ale implicațiilor acestora pe toate planurile.

Raportat la aceste considerente, instanța apreciază că acordarea sumei de 600.000 lei este suficientă pentru a înlătura consecințele prejudiciului suferit sub acest aspect.

Mai trebuie reținut că instanța este datoare să stabilească întinderea prejudiciului și ulterior acestui moment se va pune problema dacă prejudiciul este și reparat.

În cauza de față s-a dovedit că, în procedura falimentului SC Stilmex

R. SRL ( f. 103 vol. II dosar rejudecare) reclamantului i-a fost distribuită suma de 268.415,59 lei, însă această sumă urmează a fi avută în vedere în faza de executare silită în urma stabilirii sumelor la care reclamantul este îndreptățit. Aceeași soluție se impune și privire la suma de 6000 euro, primită cu titlu de despăgubiri de la SC A. T. SA.

În cauză s-a probat, lucru necontestat de altfel de către recurenți, că acesta a primit în urma unor campanii de întrajutorare sume de bani din partea unor terțe persoane.

Din modalitatea de desfășurare a acestei campanii rezultă fără dubiu, că terțele persoane au plătit benevol anumite sume de bani, nu cu intenția

de a despăgubi victima, ci cu intenția de a o gratifica și a-i veni în ajutor, astfel încât reclamantul își păstrează integral dreptul de a obține despăgubiri de la autorul faptei ilicite.

În ceea ce privește răspunderea chematelor în garanție, instanța de recurs a stabilit că limita maximă legală a despăgubirilor ce pot fi acordate de asigurator în unul și același accident de autovehicule este de 100.000 lei de persoană, sumă pe care instanța o va avea în vedere la soluționarea cererii de chemare în garanție. În cauză în condițiile încheierii polițelor de asigurare de răspundere civilă auto răspunderea asiguratorilor în prezenta speță este antrenată. Raporturile de prepușenie și desfășurarea activității în interesul pârâtelor S. P. și Stilmex în privința conducătorului auto vinovat de producerea accidentului nu au fost contestate.

Referitor la un alt element al răspunderii delictuale, existența unei fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu, prin decizia de recurs s-a stabilit că acțiunea ilicită a defunctului L. Ștefan S. a determinat coliziunea, impunându-se cercetarea și determinarea dacă fapta ilicită a acestui șofer a cauzat în exclusivitate un prejudiciu al dreptului subiectiv al reclamantului.

În stabilirea acestui element, instanța pleacă de la natura pretențiilor formulate și a temeiului acestora.

Reclamantul, prin cererea de chemare în judecată își întemeiază pretențiile pe consecințele negative suferite de el ca urmare a arsurilor produse în contactul dintre corpul său cu substanțele chimice transportate de SC S. P. .

Trebuie, așadar, stabilită în această speță ce reprezintă acțiunea ilicită, care a provocat accidentul, și dacă în cuprinsul ei intră și fapta de a transporta substanțe chimice fără respectarea tuturor dispozițiilor legale.

Din probațiunea administrată se poate concluziona că fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu se datorează atât prepusului pârâtei SC STILMEX

R. SRL, aspect necontestat, stabilit și de către organele de urmărire penală, cât și de a apelantei S. P. .

Fapta ilicită a apelantei S. P. este probată în prezenta cauză în condițiile în care s-a dovedit că acesta a realizat un transport al unor substanțe chimice, fără respectarea în integralitate a tuturor dispozițiilor legale.

Instanța are în vedere procesul-verbal de constatare la fața locului întocmit în faza de urmărire penală de Poliția Orașului Huedin ( f.5-19 din dos. 325/P/2005). Aceste constatări nu au fost contestate în mod formal de niciuna din părți, iar în cuprinsul acestui act se vorbește de un singur recipient, care nu a fost asigurat în caroseria autospecializatei ( alin.3 al procesului-verbal f. 4).

Planșele foto anexate probează evident faptul că este vorba de un singur recipient, care nu a fost ancorat.

Declarațiile testimoniale administrate în legătură cu acest aspect sunt contradictorii. Martorul B. K. a dat declarații atât în fața organelor de urmărire penală, cât și în fața instanței de fond și în apel. În declarația dată în fața judecătoriei (f. 351-352) acest martor a declarat că în autoturismul Mercedes care transporta material chimic erau doi recipienți ancorați, unuia dintre aceștia i-a sărit capacul, vărsându-se material pe șosea. Martorul a declarat că cei doi recipienți erau puși de-a lungul autocamionului, iar chingile erau prinse peste recipienți.

Martorul A. ca ( f. 391) a văzut că era un recipient desprins din partea din spate a cisternei, recipient care nu se afla la locul lui.

Martorul H. M. l ( f. 399 dosar fond) a declarat că a văzut resturile unui recipient din plastic și nu a observat elemente de ancorare a acestui recipient, afirmând cu certitudine acest lucru. În același sens este și declarația martorei Beu ( f.276)

În fața instanței de apel, martorul B. K. reaudiat ( f. 277) își menține aceeași declarație în sensul că au existat doi recipienți, ancorați separat, cu chingi menite să rezite la 10 tone. Martorul afirmă că după impact chingile cu care au fost prinse cele două rezervoare au rămas așa cum au fost prinse inițial.

Martorul H. M., reaudiat în fața instanței de apel, arată că nu mai poate aprecia câți recipienți erau în autoutilitară, însă declară că recipienții aveau o formă sferică și nu a văzut capetele acestora pentru a aprecia numărul lor. Raportul de expertiză întocmit în cauză ( f. 162 vol.I) nu poate fi primit în cauză întrucât a avut în vedere declarații ale părților, fără se putea constata starea de fapt existentă la momentul accidentului.

Din adresa Inspectoratului pentru Situații de Urgență " A. Iancu"; rezultă că autovehiculul implicat în accident nu era semnalizat corespunzător pentru marfa pe care o transporta. (f.133 dosar apel rejudecare) Concludența acestui punct de vedere nu a fost contestat, în condițiile în care în procesul-verbal de cercetare la fața locului, într-una din planșele foto, mai exact planșele 17 și 18, sunt evidente mențiunile din aceste plăcuțe, mențiuni care întăresc cele reținute de către Inspectoratul pentru Situații de Urgență " A. Iancu";. Astfel, indicativul pentru acidul sulfuric este 1830 și nu 1791, așa cum apare menționat în planșele foto, ceea ce a fost de natură să ducă și la intervenția, în primă fază necorespunzătoare, a organelor care au acordat primul ajutor la fața locului. În altă ordine de idei, instanța de recurs a reținut că în cauză nu a fost probată îndeplinirea întocmai a dispozițiilor cuprinse în Ordinul 272/2011

emis de M. ul Industriei și Resurselor.

Coroborând aceste probe se poate aprecia că a fost vorba de un singur recipient de formă sferică care a transportat cantitatea de acid sulfuric, fără a fi asigurat prin ancorarea acestuia de platforma de transport, iar în urma impactului, ca urmare a nerespectării dispozițiilor tehnice, substanța periculoasă s-a eliberat pe carosabil, fiind în măsură să aducă vătămări reclamantului.

În condițiile în care încălcarea normelor de transport ale mărfii este probată, se poate reține că există și este dovedit și raportul de cauzalitate între acțiunea celui care a fost autorul faptei și prejudiciul suferit.

Încălcarea normelor de securitate edictate în mod special pentru realizarea activității de transport mărfuri periculoase este suficientă în a se stabili existența unei legături de cauzalitate între respectarea acestor măsuri și producerea unui prejudiciu.

Este evident că se impune de către transportatorul unor astfel de mărfuri luarea tuturor măsurilor pentru evitarea unor astfel de evenimente, mai ales în condițiile în care efectul nociv sau periculos al acestor materiale este cunoscut. Fiind un profesionist, este de așteptat ca transportatorul să se preocupe într-o mai mare măsură în luarea acestor măsuri, el fiind apt să aprecieze că în condițiile traficului orice mică deficiență în cazul unui impact poate provoca prejudicii cu consecințe greu de cuantificat.

Tot sub aspectul raportului de cauzalitate s-a stabilit de către instanța de recurs obligativitatea determinării dacă reclamantul purta sau nu centura de siguranță la momentul producerii coliziunii.

Probatoriul administrat în cauză, și în special declarația martorului B.

, confirmă că reclamantul nu purta centură. Această susținere rezultă și din urmările impactului, și anume reclamantul a fost proiectat pe carosabil. În situația în care acesta ar fi purtat centură de siguranță nu pot fi cunoscute consecințele accidentului, iar a se face presupuneri nu are relevanță, însă este cert că purtarea acestei centuri de siguranță ar fi împiedicat producerea prejudiciului suferit de reclamant, izvor al pretențiilor, respectiv urmările contactului acestuia cu substanța chimică care i-a afectat corpul. Acest aspect are o mare relevanță, atât în determinarea raportului de cauzalitate și stabilirea vinovăției, putând fi apreciată această conduită a reclamantului ca o nerespectare a dispozițiilor art. 36 din OUG 195/2002.

Tot în legătură cu acest aspect, trebuie reținută și prezența reclamantului în autoturism, în condițiile în care între reclamant și societatea proprietară a autoturismului care a provocat accidentul nu exista un raport juridic care să justifice prezența sa în autoturism. Argumentele invocate de către reprezentanta reclamantului în legătură cu acest aspect nu sunt întemeiate, jurisprudența la care acesta a făcut trimitere fiind

interpretată în alt fel decât situația avută în vedere de instanță. Astfel, în Decizia penală 575/P/2008 (f. 175 dosar apel) s-a reținut că purtarea centurii ar fi determinat urmări mai puțin grave asupra victimei accidentului și nicidecum că nu are relevanță acest lucru.

Din răspunsurile la interogatoriu luate reclamantului în fața instanței de fond ( f.86-88) și în apel (f.197), rezultă că reclamantul a fost solicitat de către șoferul prepus al societății SC Stilmex R. SRL să meargă cu el în Germania pentru a-l ajuta la condus și chiar a condus vehicolul. Nu a avut acceptul proprietarului utilitarei, și după cum a răspuns la întrebarea a 4-a, și-a asumat un risc în condițiile în care a afirmat că orice drum lung presupune și riscuri.

Acceptarea din partea reclamantului să participe la realizarea unui transport de marfă a unei societăți comerciale, fără ca între reclamant și această societate să existe un raport juridic, reprezintă un alt element în aprecierea că și acțiunile reclamantului sunt în măsură să ducă la concluzia că și acesta are o culpă în producerea accidentului.

În legătură cu fapta ilicită care a determinat producerea prejudiciului, este evident că, în primul rând, culpa aparține prepusului SC STILMEX R.

, care a încălcat normele de circulație.

Plecând de la aceste considerente, se poate reține că în realizarea prejudiciului vinovăția este împărțită, instanța apreciind că în sarcina pârâtei STILMEX R. SRL culpa aparține în proporție de 50%, apelantei SC S. P., culpa aparține în proporție de 30%, reclamantul având o culpă de 20%.

În raport cu aceste limite, se impune a se stabili răspunderea fiecărei părți implicate în accident și, pe cale de consecință, și a chemaților în garanție.

Instanța va avea în vedere și statuarea în drept realizată de către instanța de recurs, în ceea ce privește solidaritatea dintre comitenți în repararea prejudiciului.

Pentru aceste considerente, prin cuvenita aplicare a legii substanțiale și procedurale văzând disp. art._ C. civ. și disp. art. 296 C.pr.civ. va admite în parte apelurile declarate de SC S. P. SRL, SC A. Ț. A. SA și SC A. R. A. V. I. G. SA împotriva sentinței civile 14199/2008, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dos._, pe care o va schimba în sensul că va admite în parte acțiunea precizată și

extinsă formulată de B. O. în contradictoriu cu SC S. P. SRL, și SC S. R. SRL în faliment prin lichidator HB I., și, în consecință va obliga pârâta SC S. R. SRL să plătească reclamantului suma de

300.000 lei daune morale, suma de 65.000 lei despăgubiri materiale și suma de 430 lei, reprezentând rentă lunară de la data formulării acțiunii_ până la redobândirea capacității de muncă, respingând alte pretenții față de această pârâtă.

Va obliga pârâta SC S. P. SRL să plătească reclamantului suma de 180.000 lei daune morale, suma de 39.000 despăgubiri materiale și suma de 261 lei reprezentând rentă lunară de la data formulării acțiunii_ până la redobândirea capacității de muncă, respingând alte pretenții față de această pârâtă.

Va admite în parte cererea de chemare în garanție formulată de SC S.

R. SRL în contradictoriu cu SC A. Ț. A. SA și, în consecință, va obliga chemata în garanție să plătească pârâtei SC S. R. SRL suma de

100.000 lei.

Va admite cererea de chemare în garanție formulată de SC S. P. SRL în contradictoriu cu SC A. R. A. V. I. G. SA și, în consecință, va obliga chemata în garanție să plătească pârâtei SC S. P. SRL suma de 100.000 lei.

În fața instanței de apel, dar și în ciclurile procesuale anterioare părțile au făcut cheltuieli de judecată, atât cu angajarea unor apărători, cât și cu plata taxelor de timbru.

Având în vedere soluția pronunțată în apel, în temeiul art. 276 C.pr.civ va compensa cheltuielile de judecată făcute de părți în apel.

PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE

	Admite în parte apelurile declarate de SC S.		P.	SRL, SC A.
Ț.	A. SA și SC A. R. A. V.	I.	G.	SA împotriva

sentinței civile 14199/2008, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dos._, pe care o schimbă în sensul că admite în parte acțiunea precizată și extinsă formulată de B. O. cu dom. în C. -N. str. U., nr. 19, ap. 58 jud, C. în contradictoriu cu SC S. P. SRL, cu sediul în T., str.

N. T., nr.3, jud. C. și SC S. R. SRL în faliment prin lichidator HB I., și, în consecință:

Obligă pârâta SC S. R. SRL să plătească reclamantului suma de

Obligă pârâta SC S. P. SRL să plătească reclamantului suma de

180.000 lei daune morale, suma de 39.000 despăgubiri materiale și suma de 261 lei reprezentând rentă lunară de la data formulării acțiunii_ până la redobândirea capacității de muncă, respingând alte pretenții față de această pârâtă.

Admite în parte cererea de chemare în garanție formulată de SC S.

SRL în contradictoriu cu SC A. Ț. A. SA și, în consecință, obligă chemata în garanție să plătească pârâtei SC S. R. SRL suma de
100.000 lei.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de SC S. P. SRL în contradictoriu cu SC A. R. A. V. I. G. SA și, în consecință, obligă chemata în garanție să plătească pârâtei SC S. P. SRL suma de 100.000 lei.
Compensează cheltuielile de judecată făcute de părți în apel. Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE,
1. -A. C.
  JUDECĂTOR,
2. T.

GREFIER,

D. B.

Red. D.B./_

Red./Dact. DT/LM 7ex/ _

← Încheierea civilă nr. 261/2013. Pretenții		Decizia civilă nr. 218/2013. Pretenții →

Decizia civilă nr. 311/2013. Pretenții

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 311/2013. Pretenții