Decizia civilă nr. 914/2013. Legea 10/2001

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ NR. 914/R/2013

Ședința publică din 01 martie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: C.	-M.	CONȚ
JUDECĂTORI: I. -D.	C.
ANA I.
GREFIER: A. A.	M.

S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanții V. I., V. S., V. I. și S. E., împotriva sentinței civile nr. 749 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, privind și pe pârâții intimați U. B. -B. C. -N., M. C. -N., PRIN P. și S. T. S., având ca obiect Legea nr. 10/2001.

În această cauză se păstrează aceeași componență a completului de judecată ca în ședința publică din_, pentru a se respecta principiul continuității în ceea ce privește soluționarea cauzelor.

Se constată că la data de_, reclamanții recurenți V. I., V. S.

, V. I. și S. E., prin intermediul domnului avocat E. -C. O., au formulat și au înregistrat la dosar "Concluzii scrise";.

Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de_, care face parte integrantă din prezenta decizie.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 749 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._ s-a respins acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții V. I. , V. S. , V. I. și S. E. , în contradictoriu cu pârâții: U. B. -B. , MUNCIPIUL C. -N. și S. T. S.

Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că prin Notificarea formulata în baza Legii nr. 10/2001, reclamanții au solicitat restituirea în natură a terenului

înscris în C.F. nr. 6383 C., nr. top. 21432/10, în suprafață de 4775 m.p., proprietatea părinților lor, înscriși în C.F. sub B 5,6 precum și acordarea de despăgubiri pentru construcțiile demolate de pe terenul descris mai sus.

Prin Decizia nr. 184 din data de 6 ianuarie 2011, emisă de U. B. -

B., s-a respins cererea de restituire în natură a terenului, cu motivarea că terenul este afectat de amenajări de utilitate publică și s-a propus acordarea de despăgubiri, în condițiile legii speciale, pentru cota de 2100/26395 din imobilul- teren din C.F. nr. 6383 C., nr. top. 21432/10, reținându-se că din întregul topografic, doar suprafața de 2100 m.p. este deținută de U. B. -B., restul fiind deținut de M. C. -N. și SC T. SA, potrivit Deciziei civile nr. 218/A/2009, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ .

De asemenea, s-a reținut că, în ce privește construcția demolată, competența de soluționare a notificării revine P. ului municipiului C. -N., conform art. 32 din Legea nr. 10/2001.

În ce privește cererea reclamanților de restituire în natură a terenului, instanța a constatat că în prezentul dosar s-a efectuat un raport de expertiză tehnică, întocmit de către expert Mădăraș M. T., având ca obiectiv identificarea întregii suprafețe din topograficul 21432/10 din CF 6383 C. .

În cartea funciară, topograficul 21432/10 are suprafața de 4 iug. și 932 stjp., echivalent al suprafeței de 26.372 m.p.

După identificarea terenului, expertul a arătat următoarele:

Pe terenul ocupat de U. B. -B., în suprafață de 19300 m.p., cuprinsă în Parcul Sportiv Universitar "Dr. I. Hațieganu";, suprafața de 1320

m.p. este ocupată cu terenuri de tenis, suprafața de 5220 m.p. este ocupată de teren de fotbal și suprafața de 650 m.p este ocupată cu tribune și teren de tenis.

Pe terenul ocupat de S. T. S., cu suprafața de 6072 m.p., cuprinsă în Baza de Sport și Agrement "Parcul Rozelor";, suprafața de 1980 m.p. este ocupată de terenuri de sport (tenis), suprafața de 260 m.p. este ocupată de o alee de circulație și suprafața de 680 m.p. este ocupată de teren de fotbal.

Pe terenul aflat în administrarea Consiliului Local C. -N., cu suprafața de 1000 m.p., se găsesc: aleea pietonală aflată între cele două parcuri, aleea betonată, paralelă cu albia Someșului și malul consolidat cu beton al albiei și o parte din actuala albie a râului Someș.

Însumând toate aceste suprafețe, rezultă suprafața totală de 26372 m.p., a topograficului 21432/10.

Față de modul de utilizare al terenului, și anume: terenuri de sport, alei și malul râului Someș, instanța a constatat că amenajările de pe teren sunt de utilitate publică, astfel încât, în cauză sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, conform cu care: "pentru suprafața de teren ocupata de construcții noi, cea afectata servituților legale și altor amenajări de utilitate publica ale localităților urbane și rurale, masurile reparatorii se stabilesc în echivalent.";

În același sens, s-a pronunțat și Curtea de Apel C. în Decizia civilă nr. 218/A/2009, precum și Tribunalul Cluj în Sentința civilă nr. 378/2002, în care s-a reținut că prin amenajări de utilitate publică se înțeleg, conform art. 10.3 din

H.G. nr. 250/2007, amenajări destinate a deservi nevoile comunității, fiind enumerate în mod expres și parcurile publice.

De asemenea, s-a arătat că parcurile sunt prin excelență amenajări de utilitate publică, fiind indispensabile în peisajul unui oraș cum este municipiul C.

-N., Parcul Rozelor fiind destinat folosinței cetățenilor în scopul recreării și al practicării sportului.

S-a mai reținut că textul de lege mai sus menționat nu restrânge doar la suprafețele construite, categoria terenurilor nerestituibile în natură, ci arată că nu se restituie în natură terenurile afectate de amenajări de utilitate publică. Or, în speță, nu doar terenurile de fotbal și de tenis au această afectare, ci întreg Parcul Rozelor constituie un ansamblu destinat în întregime utilității publice și pentru comunitatea urbană.

Toate aceste argumente pot fi reținute și în prezenta cauză, atât în ce privește Parcul Rozelor, cât și în ce privește Parcul Sportiv Universitar "Dr. I. Hațieganu";, ambele fiind destinate recreării și practicării sportului, pentru toți locuitorii din municipiul C. -N. și nu doar pentru Universitate, astfel cum susțin reclamanții.

În consecință, instanța a respins petitul nr. 1 din acțiune, privind restituirea în natură a terenului, în baza art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.

Nu se poate reține că prin nerestituirea în natură s-ar încălca dreptul de proprietate al reclamanților, câtă vreme în favoarea acestora a fost recunoscut dreptul la acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale. Ori, Curtea

Europeană a Drepturilor Omului a arătat că încălcarea dreptului de proprietate are loc doar atunci când proprietatea este preluată fără a se acorda despăgubiri.

În ceea ce privește petitul nr. 2 din acțiunea reclamanților, de acordare de despăgubiri pentru construcția demolată, instanța a observat că acest petit a fost formulat împotriva pârâtei U. B. -B., dar, potrivit art. 32 din Legea nr. 10/2001, în privința construcțiilor, dispoziția se emite de primar. Aceste prevederi ale Legii nr. 10/2001 au fost menținute și prin Legea nr. 247/2005.

Prin Decizia nr. 514/2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, s-a reținut că U. B. -B. este unitatea deținătoare chemată să soluționeze cererea reclamanților de restituire în natură, cu privire la suprafața de 2,12 ha, care este inclusă în patrimoniul universității, cu titlu de administrare.

Așadar, instanța a avut în vedere doar chestiunea restituirii în natură a terenului, când a reținut că unitatea chemată să soluționeze cererea este U.

-B., astfel încât, în ceea ce privește entitatea chemată să soluționeze cererea de acordare de despăgubiri pentru construcțiile demolate, se reține competența primarului municipiului C. -N., conform art. 32 din Legea nr. 10/2001
Față de toate acestea, Tribunalul a constatat că Decizia nr. 184/6 ianuarie 2011, emisă de U. B. -B., este corectă și legală, fiind în concordanță cu prevederile Legii nr. 10/2001, motiv pentru care, petitul nr. 4 din acțiune a fost respins ca neîntemeiat.
În ce privește petitul nr. 5 din acțiune, privind nulitatea Contractului de asociere în participațiune nr. 71442/_, încheiat între municipiul C. -N. și SC T. S., instanța a reținut următoarele:
Reclamanții au susținut că a fost încălcat art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care, până la soluționarea procedurilor administrative și judiciare prevăzute de lege, este interzisă, sub sancțiunea nulității absolute, înstrăinarea, concesionarea, asocierea în participațiune, etc., a bunurilor notificate.
Contractul de asociere în participațiune atacat, depus în copie la fila 46, a fost încheiat în anul 2007 și are ca obiect baza sportivă din incinta Parcului Rozelor.
Dar, în privința Parcului Rozelor, instanța a reținut că acesta a fost folosit ca parc și ca bază sportivă și înainte de Legea 10/2001.
În Sentința civilă nr. 378/2006, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. 735/2005, s-a reținut că din actele depuse la acel dosar rezultă că Parcul Rozelor este inclus în lista bunurilor care aparține domeniului public al M. ui
-N. și că parcul a fost preluat spre patronare și administrare de către Întreprinderea T. încă din anul 1984.

Așadar, având utilitate publică chiar și înainte de apariția Legii nr. 10/2001, desființarea contractului de asociere în participațiune nu ar avea nici o consecință în cauză, terenul rămânând în sfera de aplicare a dispozițiilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, astfel încât petitul nr. 5 din acțiune, formulat numai în vederea obținerii în natură a terenului, a fost respins.

Petitul nr. 6, privind înscrierea în cartea funciară, este accesoriu petitelor anterioare, astfel că în lipsa admiterii celorlalte petite, acesta nu a putut fi admis.

Aceeași este situația și în privința ultimului petit, privind cheltuielile de judecată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții V. I., V. S. ,

V. I. și S. E., solicitând admiterea recursului, casarea în întregime a sentinței atacată și admiterea acțiunii.

Ridică excepția căii de atac stabilită de instanța de fond ca fiind recursul. Potrivit dispozițiilor procedurale în vigoare, acțiunea având obiect Legea 10/2001 și cele din C. pr. civ. sunt în vigoare cu trei grade de jurisdicție. Aplicarea noului Cod de procedura civilă amânată repetat, va fi pus în aplicare, potrivit disp. legale actuale doar în luna februarie 2013.

Ridică excepția de ordine publică pentru validitatea convențiilor potrivit art. 948, pct. 2 și 4 C. civ. anterior art. 966, 968 din Codul civil anterior, dispozițiilor CEDO în cererea nr. 1520 contra Atanasiu și alții contra României, Hotărârea din

_ definitivă la_ aplicată de Î. Curte.

In speță contractul de donație autentic încheiat între antecesorii reclamanților și Statul Român nr. 2591/_ de notariatul de Stat Județul C., având ca obiect dreptul de proprietate asupra coteai părți de 4755/26395 m.p. din imobilul în litigiu de sub CF. 6383 nr. topo 21432/10, nr. cu nr. 2591/3 aprilie 1985 de Notariatul de Stat, în favoarea statului a fost constatat ca fiind lovit de nulitate absolută pentru motivul că organele administrației publice locale i-au forțat pe reclamanți pentru încheierea contractelor, să cedeze terenul proprietatea lor fiind amenințați cu promovarea unei acțiuni penale, împotriva lor, urmând executarea pedepsei penale împotriva lor, în colonia penitenciară de la Canalul Dunărea-Marea N. ră etc., cum rezultă din sentința civil nr. 6218/2006, dos. nr. 6218/2006, dos. nr. 9029/2006 al Judecătoriei C. -N., irevocabila prin decizia nr. 453//2007 dos. nr._ al Curții de Apel C. astfel acțiunea trebuia admisă dispunând restituirea în natura a terenului în

litigiu, obligarea pârâților U. B. -B. și SC. T. SA din C. la calcularea și plata despăgubirilor pentru construcțiile demolate cu cheltuieli de judecată.

Din materialul probator rezultă că notificarea urma să fie admisă la fel și acțiunea în baza probatorului care va fi administrat.

Consideră nelegală respingerea petitului nr. 2, stabilirea cuantumului și plata despăgubirilor de către U. B. -B. ci datorita aplicării dispozițiilor deciziei Tribunalului C. și cu motivele arătate, nechemarea în judecata a pârâtei

U. B. -B. din C. -N., SC.T. SA din C. nelegal dar sunt de acord cu aplicarea art. 32 legal aplicat și apărările formulate.

Suprafața de 4 iugăre și 932 stj. p. sau 26395 m.p. cu cota recurenților înscrisă în cartea funciara nr. 6383 în baza sentinței civile nr. 6218/_, dos. nr. 9029/2006 a Judecătoriei C. -N. prin care s-a restabilit dreptul de proprietate asupra cotei de 4755/26395 din imobilul de sub A+2 în favoarea antecesorilor V. A. și V. Varvara. Precizează că sub A+2 s-a renotat proprietatea antecesorilor lor, iar sub B.14 dreptul de proprietate ale reclamanților.

Potrivit practicii recente a Înaltei Curți depusă la instanța de fond dar neaplicată citează decizia I. - Secția I civilă nr. 8277 din 22 noiembrie 2011 prin care se constată că în sistem real de publicitate acțiunea în revendicare se

întemeiază pe înscrierile operate în cartea funciară, titularul dreptului înscris putând impune dreptul său oricărei persoane care pretinde un drept real, indiferent de titlul pe care îl deține dacă acesta din urmă nu are înscris dreptul în cartea funciară.

Înscrierea dreptului de proprietate în evidențele reale imobiliare are forță deplină, probatorie și efect constitutiv de drept conform art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938 și creează în favoarea titularului dreptului o prezumție legală de proprietate care nu poate fi combătută decât printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă în rectificare de carte funciară, întemeiată pe unul din motivele prevăzute de art. 34 din Decretul-lege nr. 115.

Înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate a fostului proprietar al unui imobil preluat fără titlu de Statul Român cu același titlu de dobândire avut anterior îl îndreptățește pe acesta la restituirea imobilului și la redobândirea posesiei.Ca atare în situația în care s-a dispus radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate al cumpărătorilor în baza Legii nr. 7/1996 în cadrul acțiunii de revendicare este preferabil titlul fostului proprietar care are calitatea de proprietar tabular. În speța recurenții sunt înscriși în cartea funciara cu drepturile stabilite.

Decizia de mai sus se bazează pe cauza CEDO, Atanasiu și alții contra României, cererea nr. 1520/02, Hotărârea din 17 ianuarie 2008, definitivă la 17 aprilie 2008.

Cu ocazia soluționării cauzei a fost ridicată problema de mai sus, s-a depus copia deciziei pronunțată de Î. curte, dar nu a fost sesizată de președintele completului de judecată că hotărârea din cauză, înscrisă în cartea funciară privește chiar Statul Român care a intrat în proprietatea a imobilului în litigiu fără titlu valabil.

Imobilul în litigiu nu a fost trecut în Anexa Decretului nr. 92/19510 deși preluarea imobilului a fost realizat de organele de stat, mult anterior încheierii actului de donație.

Din cele relatate în recurs la pct. 2 rezultă că în cauză nu se pot pune problemele că terenul este afectat de amenajări de utilitate publică conform art. 10 din Legea 10/2001 și art. 10-11 din Normele metodologice în baza H.G. nr. 250/2001, modificate și completate conform art. 9-11 din Legea 10/2001, că numai o parte de teren este deținut de U. B. -B., că terenul ar aparține domeniului public conform inventarului nr. 2308 al consiliului local ca și Parc al Rozelor, construcția demolata ar intra în competenta P. ului municipiului C. -

N. de a rezolva în primul rând ca urmare a deciziei I. și CEDO citate, recurenții fiind proprietari de carte funciară, pe de altă parte pentru motivul că nu sunt reale. De la reînscrierea în CF a antecesorilor recurenților în mod legal nu se mai poate dispune asupra imobilului care este în proprietatea acestora, în calitatea de moștenitori. Tot ce s-a dispus anterior este nevalabil potrivit dispozițiilor sentinței înscrisă în CF cota recurenților de proprietate fiind una ideala.

Instanța de fond în motivarea sentinței pronunțate - în primul rând se bazează pe expertiza d-lui ing. Mădăraș M. T. la propunere instanței, acceptata de recurenți expertiză care a fost efectuată în dos. nr._ în are s- a pronunțat sentința civila nr. 328 din_, dosar în care a lucrat ca expert dl. ing. Mădăraș M. T., părțile fiind terțe persoane, Noaghiu Cornel, Kovacs Vilhelm, Rapolti Margit, Consiliul Local al M. ui C. -N., U. B. -B.

, SC. T. și alții, dar obiectul expertizei a fost imobilul în litigiu, înscris în CF. nr.6383, A+2 cu nr.top.21432/10, anterior sub A+1 cu nr.top.21432/4/6, că suprafața terenului s-a micșorat cu 60 stj. P.

În expertiza executată și depusă la dosar d-nul expert Mădăraș M. T. a constatat următoarele;

imobilul a fost identificat în regim de CF. nr.6383 C., A+2 nr. topo 21432/10 are 4 iug. și 932 932 stj. p. respectiv 2 Ha. și 6372 mp.;
Dreptul de proprietate asupra parcelei este înscris sub B. l, 3-4 în favoarea lui Dr. G. L., Biro Francisc, Kovacs Vilhelm, Consiliul Local al municipiului C. -N., SC.T. SA și alții în cota de_ 2 parte, exprimate în m.p. Precizează că cota de mai sus, în baza procesele avute în dosarele
finalizate de Curtea de Apel din Iași, au revenit în favoarea Universității B. -B. și SC T. SA, însă hotărârile judecătorești privesc totalitatea imobilului în mod
eronat, ca fiind în administrarea Parcului Rozelor, combătută de expertul în cauză;
la fila 3 alin. 1 punctele 1-3 retine că terenul în litigiu cu nr. topo 21432/10, la fața locului este reprezentata-ca și în lucrarea executata de d-l expert în anul 2005 este după cum urmează:

Punct. 1. Terenuri ocupate de pârâta U. B. -B. din C. -N. este cuprins în parcul sportiv dr. I. Hațieganu cu suprafața de 1.9300

Ha; 1.9300 Ha. adică 19.300 m.p porțiune de teren cuprinsă în parcul sportiv dr.

I. Hațieganu; 1.320 m. p. terenuri de tenis pe porțiunea estică; 5.220 m. p. ocupat de terenul în zona centrală; 650 m. p. ocupat de tribunele confecționate din metal și terenul de tenis pe latura estică.

Punct. 2. Terenuri ocupate pârâta SC.T. SA. C. -N., porțiune cuprinsă între Baza de sport Agrement și "Parcul Rozelor" cu suprafața de 6072

m. p. compus din, 1.980 m. p. terenuri de sport (tenis) pe latura vestică a terenului 260 m.p. aleea de teren interioară, situată între terenurile de tenis și cel de fotbal care se continuă dincolo de limita vestică a amplasament, 680 m.p., suprafață ocupată de terenul de fotbal, care se continuă dincolo de limita vestică a amplasamentului, deci un alt teren de fotbal (care se continuă dincolo de limita vestică a amplasamentului). În opinia reclamanților acest teren este un alt teren decât terenul de fotbal de la pct. l.

Punct. 3. Pe terenul aflat în administrarea Consiliului Local C. -N., cu suprafața de 1.000 mp. în care se găsesc aleea pietonală aflată între cele două parcuri aleea betonată paralelă cu albia Someșului și malul consolidat cu beton al albiei și o parte cu actuala albie a râului Someș.

În continuare d-l expert la fila 3 alineat ultim. precizează următoarele cu mare interes pentru reclamanți, și anume:Corelând situația nr. topo în litigiu 214321/10 cu situația înregistrărilor cadastrale actuale se constată că există o porțiune de 6488 mp. teren neînregistrată cadastral pe linia sudică a nr. cadastral 2174. Jumătate din suprafața de 6488 m se află în Parcul Rozelor și jumătate în Pacul I. Hațieganu. Aleea dintre parcuri este desființată de înregistrările cadastrale mai sus prezentate.

La fila 4, punct 6.2 din expertiză d-ul expert precizează problema dacă terenul este liber sau afectat de construcții sau rețele de utilitate publică, ori lucrări subterane la care arată că;

Exceptând suprafața aflată în administrarea Consiliului Local C. -N. de pe limita nordică a nr. topo 21432/10 unde se găsește malul consolidat cu beton a albiei Someșului și aleea betonată, paralela cu albia întreg terenul în litigiu este liber de construcții definitive.

Că așa cum a arătat anterior parcurile sunt împrejmuite atât de ansamblu cât și de anumite porțiuni interioare ale acestora (pe limite ale terenurilor de sport) iar în interiorul parcurilor se găsesc terenuri sportive alei de circulație și spații verzi.

4. Lucrarea dl. expert, în general considerat ca fiind deosebit de precis și corect, este acceptat de recurenți cu unele mici precizări și consideră că în baza celor stabilite în expertiza depusă se poate soluționa recursul declarat în favoarea recurenților prin admitere și obligarea pârâților la restituirea în natură a suprafeței de teren de 4543 m.p în cota ideală, indiviză de 4775/26.395, între ei fiind luată în considerare suprafața de 1000 m.p. teren care li s-a recuperat din partea Consiliului Local al municipiului C. -N. a fost scăzută din cota de proprietate indiviză.

Susținerile recurenților sunt dovedite în mod hotărât prin faptul că imobilul în litigiu înscris în CF.6383 C., A+ 2 cu nr.topo. 21432/10 a făcut obiectul unor procese la care recurenții nu au fost părți, a fost rezolvată irevocabil. În cauză a

fost efectuată o expertiză tot de dl. expert Mădăraș M. T. în cursul anului 2005. In cauza recurenților președintele completului de judecată a propus folosirea expertizei din 2005 care avea același obiect ca și cauza din 2005,

CF.63283 C. A+2 nr. topo 21432, pășune sub calvaria. Propunerea a fost acceptată de recurenți și U. B.B., iar restul parților nu s-au opus, iar această expertiză era fel ca și expertiza efectuată în prezenta cauză.

Subliniază că în procese cei care se judecau nu aveau interes să se rezolve nelegal unele problemele legate de cota de proprietate având interese U. B.

-B. și Consiliul local al M. ui C. -N. . Din sentințele pronunțate în prima cauză rezultă că cele dispuse nu sunt opozabile față de recurenți dar sunt și unele cereri ale parților care nu sunt legale, dar oricum neopozabile, care prin expertizele efectuate de dl. ing. Mădăraș M.T. conform susținerilor recurenților, sunt rezolvate. Dl. expert reține în expertiza depusă că;

s-a identificat întreaga suprafața de 4 iugăre și 932 stj. p. din CF.6383 C. A+2, cu nr. topo 21432/10 din dosarul acvirat fiind expertizat exact același nr. topo de la A+2.din CF.6383.Deci prima și a doua expertiză din dosarele nr._ și nr._ au constatări identice (fila 1 pct.5.1);
la fața locului părțile au indicat aspectele legate de poziția terenului în cauză raportat la detaliile perimetrice actuale de la fața locului ( f.2 5.4);
așa cum s-a arătat în ambele expertize imobilul în litigiu se găsește pe poziția situată la limita dintre Parcul sportiv universitar "Dr. L. Hațieganu" și Parcul Rozelor/albia actuală a râului Someș. Că intre cele două parcuri și între acestea și Someș se găsește o alee de circulație pietonală (porțiune paralelă cu albia râului este amenajată și o pistă de bicicletă, din care rezultă-contrar susținerilor Universității B. -B. că terenul universității este deosebit de clar separat de terenul Parcul Rozelor și că atât Parcul sportiv universitar cât și Parcul Rozelor, pe zona în litigiu nu conțin construcții definitive ci terenuri de sport, alei și spatii verzi ( fila 2, pct.6.1 alin penultim și ultim);
Din anexele foto rezultă ca terenul în litigiu cu suprafața de peste 2,12 hectare sau 4 iugăre și 932 stj,p. inițial pășune și grădină la data preluării de către stat fiind parc sportiv are spatii verzi, dar nu deservește, cel puțin terenul predat Universității B. -B. nu este un spațiu public destinat populației municipiului ci deservește universitarii, studenți și cadre didactice normal și cu spatii verzi. Din Planul cu nr. topografic și Planul topografic pus pe Ortofotoplan, anexate expertizei rezultă că terenul în litigiu este lipsit de construcții pe partea înspre Someș spre nord existe pâlcuri de arbori, arbuști, neorganizate cum sunt în parcuri ci pe marginea spre nord al terenului de fotbal, dar fără urmă de alei. Poate exista drumuri de trecere unor persoane care folosesc terenul dar fără drumuri, alee construite, în mod normal în folosința unui teren de peste 2 hectare. În plus se arată că terenul nu este sistematizat nici documentat ca și parc.
Cele arătate sunt justificate prin anexele expertizei între care și 3 planșe foto științific executat cu metoda ORTOPLAN, care nu învederează existența unor alei, spații verzi, ci teren liber folosit ca teren de fotbal. Ar fi cazul de a se face o comparație între terenul în litigiu și Pacul sportiv universitar, primul fiind practic terenuri de sport și viran secundul un parc organizat, dar și acest parc pentru uzul universității, universitarilor și nu parc public;
La fila 3 al. 1 pct. l dl. expert a identificat terenurile care ocupate de pârâta U. B. -B. C. -N. cuprinsă în Parcul sportiv Dr. I. Hațieganu, având suprafețele de 1,930 Ha., terenuri de tenis de 1320 m.p., 5220 mp. terenul de fotbal și 650 mp. ocupat cu tribunele (confecționate din metal) și terenul de tenis. Suprafața adunata depășește cu mult suprafața de 2100/26395 conform Deciziei nr. 184 din 6 ianuarie 2011 eliberata de U. B. -B. C.

-N., pentru care refuză restituirea în natură precum și acordarea de despăgubiri, apreciind ca această obligație revine primarului municipiului C. -N.

, potrivit dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 10/2010.

Dispoziția instanței de fond prin care a respins petitul privind restituirea în natură a terenului cu suprafața de 4755 mp. în litigiu reținând aplicarea dispozițiilor art. 10 pct. 2 din 2001 așa cum s-a reținut prin hotărârile judecătorești citate Curtea de Apel C. în decizia civilă nr. 218/ A/2009, precum și Tribunalul Cluj în sentința civilă nr. 378/2002că prin amenajări se înțeleg, conform art. 10/3 din HG. nr. 250/2007 amenajări destinate a deservii nevoile comunității,fiind enumerate în mod expres și parcurile publice. Că nu doar terenurile de fotbal și de tenis au această afectare - ci întreg PARCUL ROZELOR constituie un ansamblu destinat în întregime utilității publice și pentru comunitatea urbană (deci întreg municipiul C. -N. ). Că argumentele de mai

sus pot fi reținute în prezenta cauză, atât în ceea ce privește Parcul Sportiv Universitar "Dr.I. Hațieganu" ambele fiind destinate recreării și practicării sportului, pentru toți locuitorii din municipiul C. -N. și nu doar pentru Universitate, astfel cum susțin reclamații. Uluitor această din urmă susținere, dacă ar fi valabilă, în tot municipiul C. -N. toate terenurile indiferent de destinație ar trebui să fie "de utilitate publică pentru singurul argument că în municipiu sunt terenuri destinate recreației sporturilor etc.

Contestă susținerile instanței de fond prin următoarele argumente;

- conform deciziei nr. 140 din 17 mai 1980 Comitetul executiv al Consiliului popular al județului C. în baza solicitării Universității B. B. spre aprobării documentației privind transmiterea din administrarea Com. Ex. al Consiliului popular al municipiului C. -N., în administrarea sa a suprafeței 2,12 hectare de teren, proprietate de stat situat în C. -N. - parcul Rozelor, identificată conform planului de situație anexat la documentație din imobilul înscris în CF nr. 3264, nr.top. 21432/4/6 în vederea amenajării unor noi baze sportive. Cererea a fost admisă și s-a transmis din administrarea Comitetului ex. al Consiliului Local al municipiului C. -N. în administrarea Universității B. -

B. C. -N., suprafața de 2.12. ha teren situat în perimetrul construibil al municipiului C. -N. în zona de agrement și sport prevăzută în schița de sistematizare, învecinată cu Parcul sportiv V. B., identificat conform planului de situație anexat,cu datele de carte funciară mai sus. La art. 2 se arată că îndeplinirea prezentei decizii se încredințează Comitetului Executiv al Consiliului

ular al municipiului C. -N. și U. B. -B. ;
- din cele de mai sus rezultă clar că terenul a fost transmis în administrarea Universității, că terenul este separat de Parcul Rozelor și este învecinat cu Parcul sportiv V. B., ulterior rebotezat Parcul Universitar "Dr. I. Hatieganu", contrar susținerilor pârâților și instanței de fond. Menționează că cele arătate sunt confirmate prin cele două expertize efectuate de dl. inginer Mădăraș M.T din anii 2005 și 2011;
- instanța de fond nu a luat în considerare decizia Secției civile al I. Nr. 8277 din_ nici cauza Atanasiu și alții contra României al CEDO, aplicată de Î. Curte prin decizia citată care preferă proprietatea celui naționalizat față de dobânditor ulterior în speță însăși Statul Român și U. B. B., pentru care înaintează și excepția nulității absolute a sentinței pronunțata pentru motivele de mai sus precum-și excepția lipsei unui proces echitabil. Consideră că decizia Înaltei Curți supervizează toate argumentele instanțelor anterioare care s- au pronunțat în prezenta cauza la fel și sentința recurată:
- în ce privește aplicarea dispozițiilor art. 7, 10 alin. 2 din Legea 10/2001 și art. 10.3 din H.G. nr. 250 din 2007 acțiunea urma să fie admisă dat fiind că potrivit art. 7 al. 1 imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură, iar

conform art. 59 din Legea nr. 7 nu se aplică Legea 112/1995 imobilul nefiind înstrăinat chiriașilor unor locuințe iar art. 10 alin. 1 din Legea 10/2001, în situația imobilelor demolate restituirea în natură se dispune pentru terenul liber. Astfel terenul de sub construcțiile recurenților,urmează sa fie restituite în natură iar pentru construcțiile demolate să se stabilească valoarea lor și dispunerea plății despăgubiri, pentru care urmează să se stabilească despăgubiri și dispunerea de a efectua plata despăgubirilor stabile.

Astfel, solicită obligarea pârâtei U. B. -B. la stabilirea despăgubirilor și restituirea în natură a terenului ocupat de casa și anexele gospodărești, despăgubirile stabilite și acordate iar terenul urmează să fie restituit în natură.

În ce privește disp. art. 10 alin. 2 din Normele metodologice din HG. nr. 250/2007, sunt cele arătate mai sus casa familiala și anexele gospodărești total demolate urmează a fi restituite în totalitate urmând stabilirea și acordarea despăgubirilor conform art. 10 în Legea 10/2001 iar în ce privește terenurile de tenis executate pe de o parte sunt construcții ușoare, posibil de demontat, dar nefiind de utilitate publica urmează a fi restituite în natură.

Semnalează o eroare grosieră a instanței de fond când se referă la nerestituirea terenului din cele doua parcuri ca fiind de utilitate publică întreg parcul Rozelor destinat în întregime utilității publice și pentru comunitatea urbană (fila 10-11 alin. l și 2),dar mai mult, pentru toți locuitorii din municipiul

C. -N. . În art. 10 alin. 2 din Legea 10/2001 se arată că în cazul în care pe teren s-au aflat construcții preluate abuziv s-au edificate de noi construcții autorizate persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața rămasă de construcții noi cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică al localităților urbane, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent. Acest text urmează să fie considerat că nu privește toată localitatea ci doar dacă imobilul respectiv în cauză este afectat servituților legale. Din cele relatate la pct. 5 rezultă că terenurile de tenis nu sunt afectate servituților legale din speță nu se aplică acest alineat dat fiind ca imobilul a intrat în proprietatea statului fără titlu legal dobânditorul fiind chiar Statul Român și U. B. -B. din C. -N. în calitatea de a administra tot imobilul pe care deține. U. administrează o suprafață deosebit de mare din imobilul în litigiu și anume 1.9300 Ha plus 1320 mp, plus 5220 m.p. și 650 mp deci are posibilitatea de a preda în natură cota de proprietate care revine reclamanților.

Astfel petitul nostru 1 nu poate fi respins potrivit art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2010, terenul urmând a fi restituit în natură în cotă indiviză.

Reiterează susținerile de mai sus în sensul că expertul Mădăraș a stabilit în cele două expertize efectuate în cauză, la fila 6.2 că în perimetrul topo în litigiu 21432/10 nu se găsesc rețele de pe porțiunea reclamanților, lucrări subterane porțiunea ocupată de cele două parcuri. Din filele 1 și 3-6 anexate la expertiză, planul general și planurile fotocopiate evidențiază pomi și arbuști pe o suprafață redusă terenul - în mod vădit - nu este sistematizat nici documentat.

Punându-se în discuție și împrejurarea că imobilul aparține domeniului public al municipiului C. -N. la inventarul bunurilor pct. 2308 Parcul Rozelor, suprafața de 4.92 ha, nu are consecința nerestituirii cotei de proprietate, dat fiind că în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 213/1998 și nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor bunuri care fac parte din domeniul public, I. Secția civilă prin decizia nr. 767 din_ a decis că conform dispozițiilor Legii 10/2001 restituirea în natură se dispune indiferent dacă face sau nu parte din domeniul public, că nici o dispoziție a Legii 10/2001 nu dispune contrariul mai puțin în cazul în care terenul este vizat de utilități publice.

În ce privește pe pârâtul SC. T. SA din C. acesta nu a intervenit în proces prin adrese, acte dar nici printr-un reprezentant. Sentințele pronunțate de instanțele din Iași privind acest pârât nu sunt aplicabile în acest proces în detrimentul reclamanților potrivit multiplelor hotărâri pronunțate de instanțele din Iași.

Din expertiza efectuat în cauză se poate reține pe deplin, că acest pârât nu deține trenuri care să fie situate în terenurile cu nr.topo. 2143 din CF. 6383/10. Astfel solicită ca sentința instanței de fond să fie modificată prin a nu se reține în sarcina acestui pârât că ar avea terenuri sau construcții pe terenul în administrarea Universității B. -B. din C. -N. .

În ce privește petitul nr. 2 din acțiune privind acordarea de despăgubiri reclamanților pentru construcția demolată formulată contra Universității B. -B. instanța consideră că acest petit trebuia formulat potrivit art. 32 din Legea nr. 10/2001 în privința construcțiilor dispoziția se emite de primar, aceste prevederi au fost menținute și prin Legea nr. 247/2005.

Această dispoziție a instanței necesită clarificarea unor probleme juridice cum ar fi sentința civilă nr. 6218/2006, din 20 august, prin care s-a stabilit admiterea acțiunii reclamanților la primul pct. 3 că pârâtul Consiliul Local al municipiului C. -N. și pentru ICRAL C., titulară a dreptului de administrare operativa înscris în CF. 6383 C. -N. sub B+8 și în consecință (prin secundul) pct. 3 a constatat nulitatea absolută a contractului de donație dintre antecesorii reclamanților defuncți în calitate de donatori și Statul Român în calitate de donatar al imobilului cu nr. top. 2132/10 din CF 6383 C. -N. sub B5, B6 și sub B4 și restabilește situația anterioară a contractului de donație prin reînscrierea dreptului de proprietate asupra cotei părți de proprietate. La pct. 1 instanța admite excepția capacității procesuale de folosință a Primăriei municipiului C. -N., ridicată din oficiu;

- astfel doar Consiliului Local al municipiului C. -N. a reținut capacitatea procesuală de folosință în acest proces. Tribunalul Cluj a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Consiliul Local C. -N. . În final Curtea de Apel C. prin decizia nr._ a respins recursul reclamantei S. E. pentru acordarea de cheltuieli de judecată în suma de 500 Ron. restul dispozițiilor fiind menținute;

_ - Instanța de fond în motivarea soluției pronunțată a reținut sentința civilă pronunțată de Tribalul C. nr. 749/2012 prin care a respins și petitul doi al acțiunii considerând că în speță se aplică dispozițiile art. 32 din Legea 10/2001 soluționarea petitului doi din acțiune fiind în competența M. ui C. -N., neluând în seamă sentința civilă 514 din 10 octombrie 2008, rămasa irevocabila prin decizia nr. 2770 din 17 iunie 2007 pronunțată de I.C.C.J. în dos nr. 5038/2007 prin care s-a reținut că acțiunea recurentilor nu se rezolvă - cum au susținut aceștia - de municipiul C. -N., reprezentant de primar ci de U.

B. -B. C., având în administrare, pentru suprafața de 2100 mp. în realitate dovedit prin expertiza efectuată în cauză suprafața de 26.490 mp.

Instanța de fond trecând peste o decizie a Înaltei Curți a încălcat dispozițiile art. 315 C. pr. civ. hotărârea fiind nelegală, dar nu a procedat la fel și în petitul 1 deși avea motive legale de a admite petitul nr. 1 din acțiune.

Pârâta U. B. -B. a formulat întâmpinare prin acre a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenții V. I., V. S., V. I. și S. E. au formulat concluzii scrise prin care au reiterat susținerile din cererea de recurs și au solicitat admiterea recursului.

Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:

Recurenții consideră că instanța de fond a stabilit greșit calea de atac ca fiind recursul.

Curtea constată că potrivit art. 26 alin. 3 partea finală din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin art. XII din Legea nr. 202/2010, hotărârea instanței, prin care s-a soluționat atacarea deciziei emise în temeiul Legii nr. 10/2001, poate fi atacată doar cu recurs care este de competența curții de apel.

Textul legal este clar, calea de atac fiind recursul, iar referirea la noul Cod de procedura civilă de către recurenți este greșită, pentru că instanța a indicat corect calea de atac prin prisma Legii nr. 202/2010.

Ridică recurenții excepția de ordine publică pentru validitatea convențiilor potrivit art. 948, pct. 2 și 4 C. civ. anterior art. 966, 968 din Codul civil anterior, dispozițiilor CEDO în cererea nr. 1520 contra Atanasiu și alții contra României, Hotărârea din_ definitivă la_ aplicată de Î. Curte.

În speță contractul de donație autentic încheiat între antecesorii reclamanților și Statul Român nr. 2591/_ de Notariatul de Stat Județul C., având ca obiect dreptul de proprietate asupra cotei părți de 4755/26395 m.p. din imobilul în litigiu de sub CF. 6383 nr. topo 21432/10, nr. cu nr. 2591/3 aprilie 1985 de Notariatul de Stat, a fost constatat ca fiind lovit de nulitate absolută, cum rezultă din sentința civilă nr. 6218/2006, dos. nr. 9029/2006, dos. nr. 9029/2006 al Judecătoriei C. -N., irevocabila prin decizia nr. 453/2007 dos. nr._ al Curții de Apel C. .

Curtea constată că aceasta nu este o critică a sentinței, pentru că, așa cum arată și recurenții, prin sentința civilă nr. 6218/2006 pronunțată în dos. nr. 9029/2006 al Judecătoriei C. -N., s-a constatat irevocabil nulitatea absolută a contractului de donație încheiat între antecesorii reclamanților și Statul Român autentificat cu nr. 2591/_ de Notariatul de Stat Județul C., având ca obiect dreptul de proprietate asupra cotei părți de 4755/26395 din imobilul înscris în CF. 6383 nr. topo 21432/10.

Mai arată recurenții că din materialul probator rezultă că notificarea urma să fie admisă la fel și acțiunea în baza probatorului care va fi administrat.

Acest motiv de recurs nu este fondat deoarece administrarea probelor nu duce automat la admiterea acțiunii. Probele sunt admise spre administrare dacă sunt legale, verosimile, pertinente și concludente. Dacă îndeplinesc aceste condiții probele vor fi admise, dar admiterea probelor nu înseamnă admiterea acțiunii, pentru că prin probe se stabilește starea de fapt dar temeinicia acțiunii se stabilește prin raportarea acestei stări de fapt la normele legale ce au legătură cu cauza.

U. B. -B. din C. -N., SC.T. SA din C. nelegal dar sunt de acord cu aplicarea art. 32 legal aplicat și apărările formulate.

Nici acest motiv de recurs nu este fondat deoarece petitul de acordare de despăgubiri pentru construcția demolată a fost formulat împotriva pârâtei U.

B. -B., dar, potrivit art. 32 din Legea nr. 10/2001, în privința construcțiilor, dispoziția se emite de primar. Aceste prevederi ale Legii nr. 10/2001 au fost menținute și prin Legea nr. 247/2005.

Decizia nr. 514/2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. _

, a reținut că U. B. -B. este unitatea deținătoare chemată să

soluționeze cererea reclamanților de restituire în natură, cu privire la suprafața de 2,12 ha, care este inclusă în patrimoniul universității, cu titlu de administrare. Instanța a avut în vedere doar chestiunea restituirii în natură a terenului, când a reținut că unitatea chemată să soluționeze cererea este U.

B. -B., astfel încât primarul municipiului C. -N. este entitatea chemată să soluționeze cererea de acordare de despăgubiri pentru construcțiile demolate, potrivit art. 32 din Legea nr. 10/2001.

Precizarea suprafeței de 4 iugăre și 932 stj. p. sau 26395 m.p. cu cota recurenților înscrisă în cartea funciara nr. 6383 în baza sentinței civile nr. 6218/_, dos. nr. 9029/2006 a Judecătoriei C. -N. prin care s-a restabilit dreptul de proprietate asupra cotei de 4755/26395 din imobilul de sub A+2 în favoarea antecesorilor V. A. și V. Varvara și că sub A+2 s-a renotat proprietatea antecesorilor lor, iar sub B.14 dreptul de proprietate ale reclamanților, nu constituie motiv de recurs pentru că nu se formulează critici față de sentința atacată.

Recurenții invocă practica recentă a Înaltei Curți prin care se constată că în sistem real de publicitate acțiunea în revendicare se întemeiază pe înscrierile operate în cartea funciară, titularul dreptului înscris putând impune dreptul său oricărei persoane care pretinde un drept real, indiferent de titlul pe care îl deține dacă acesta din urmă nu are înscris dreptul în cartea funciară. Înscrierea dreptului de proprietate în evidențele reale imobiliare are forță deplină, probatorie și efect constitutiv de drept conform art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938 și creează în favoarea titularului dreptului o prezumție legală de proprietate care nu poate fi combătută decât printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă în rectificare de carte funciară, întemeiată pe unul din motivele prevăzute de art. 34 din Decretul-lege nr. 115. În situația în care s-a dispus radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate al cumpărătorilor în baza Legii nr. 7/1996 în cadrul acțiunii de revendicare este preferabil titlul fostului proprietar care are calitatea de proprietar tabular. În speța recurenții sunt înscriși în cartea funciara cu drepturile stabilite. Decizia de mai sus se bazează pe cauza CEDO, Atanasiu și alții contra României, cererea nr. 1520/02, Hotărârea din 17 ianuarie 2008, definitivă la 17 aprilie 2008.

Aceste critici nu pot fi primite, pentru că acțiunea este formulată ca o plângere împotriva deciziei emisă în temeiul Legii nr. 10/2001, prin urmare se cuvine, și este obligatoriu, ca prezenta pricină să fie analizată prin prisma dispozițiilor Legii nr. 10/2001, care este o lege specială, iar nu prin prisma criteriilor generale ale acțiunii în revendicare și în rectificare de carte funciară. Aceasta cu atât mai mult cu cât, așa cum s-a reținut mai sus, s-a constatat deja nulitatea absolută a contractului de donație.

În cauză se poate analiza, prin prisma dispozițiile Legii nr. 10/2001, doar dacă imobilul poate fi restituit în natură sau trebuie acordate despăgubiri în echivalent.

Consideră că în cauză nu se poate pune problema că terenul este afectat de amenajări de utilitate publică conform art. 10 din Legea 10/2001 și art. 10-11 din Normele metodologice în baza H.G. nr. 250/2001, modificate și completate conform art. 9-11 din Legea 10/2001, că numai o parte de teren este deținut de

B. -B., că terenul ar aparține domeniului public conform inventarului nr. 2308 al consiliului local ca și Parc al Rozelor, construcția demolata ar intra în competenta P. ului municipiului C. -N. de a rezolva în primul rând ca urmare a deciziei I. și CEDO citate, recurenții fiind proprietari de carte funciară, pe de altă parte pentru motivul că nu sunt reale. De la reînscrierea în CF a antecesorilor recurenților în mod legal nu se mai poate dispune asupra imobilului care este în proprietatea acestora, în calitatea de
moștenitori. Tot ce s-a dispus anterior este nevalabil potrivit dispozițiilor sentinței înscrisă în CF cota recurenților de proprietate fiind una ideala.
În ce privește acest motiv de recurs, Curtea constată că prin Decizia nr. XXXIII/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, s-a stabilit că concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială.
Prin urmare aplicarea Legii nr. 10/2001 este obligatorie și doar prin prisma ei se poate stabili dacă terenul poate fi restituit în natură.
Recurenții, de altfel, au o poziție contradictorie, pentru că mai sus s-a reținut că sunt de acord cu aplicarea Legii nr. 10/2001 pentru acordarea de despăgubiri pentru construcția demolată, dar în ce privește terenul nu mai sunt de acord cu aplicarea aceleiași legi.
Oricum recurenții au formulat în fața instanței de fond o acțiune prin care atacă decizia emisă de pârâta UBB.
Terenul este afectat de amenajări de utilitate publică, conform art. 10 din Legea 10/2001, pentru că pe terenul ocupat de U. B. -B., în suprafață de 19300 m.p., cuprinsă în Parcul Sportiv Universitar "Dr. I. Hațieganu";, suprafața de 1320 m.p. este ocupată cu terenuri de tenis, suprafața de 5220 m.p. este ocupată de teren de fotbal și suprafața de 650 m.p este ocupată cu tribune și teren de tenis.
Față de modul de utilizare al terenului, și anume: terenuri de sport, alei și malul râului Someș, instanța de fond a constatat corect că amenajările de pe teren sunt de utilitate publică, astfel încât, în cauză sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
În același sens, s-a pronunțat și Curtea de Apel C. în Decizia civilă nr. 218/A/2009, precum și Tribunalul Cluj în Sentința civilă nr. 378/2002, în care s-a reținut că prin amenajări de utilitate publică se înțeleg, conform art. 10.3 din
H.G. nr. 250/2007, amenajări destinate a deservi nevoile comunității, fiind enumerate în mod expres și parcurile publice. Parcurile sunt prin excelență amenajări de utilitate publică, fiind indispensabile în peisajul unui oraș cum este municipiul C. -N., Parcul Rozelor fiind destinat folosinței cetățenilor în scopul recreării și al practicării sportului. Textul de lege mai sus menționat nu restrânge doar la suprafețele construite, categoria terenurilor nerestituibile în natură, ci arată că nu se restituie în natură terenurile afectate de amenajări de utilitate publică. Or, în speță, nu doar terenurile de fotbal și de tenis au această afectare, ci întreg Parcul Rozelor constituie un ansamblu destinat în întregime utilității publice și pentru comunitatea urbană.
Cu privire la cele constatate prin Decizia civilă nr. 218/A/2009 pronunțată de Curtea de Apel C., în prezenta cauză, din oficiu, în temeiul art. 316 C.pr.civ. raportat la art. 137 alin. 1 C.pr.civ., art. 166 C.pr.civ. și art. 1201 C.civ., a invocat excepția parțială a autorității de lucru judecat.
Având în vedere că Decizia civilă nr. 218/A/_ a Curții de Apel C., pronunțată în dosar nr._, constată că este incidentă autoritatea de lucru judecat, care, pe de o parte, operează față de M. C. -N., iar, pe de altă parte, operează cu privire la amenajările de utilitate publică de care terenul în litigiu este afectat, pentru că acestea au fost deja stabilite în contradictoriu cu reclamanții, în acea cauză, față de Municipiu, și nu mai pot fi contrazise în prezenta cauză.
Față de cele stabilite și în prezenta cauză și prin Decizia civilă nr. 218/A/_ a Curții de Apel C., că întreg terenul topograficului 21432/10 este afectat de amenajări de utilitate publică conform art. 10 din Legea 10/2001,
și în consecință nu poate fi restituit, rezultă că toate referirile recurenților la expertiza efectuată de expert Mădăraș M. T. sunt critici nefondate, fiind fără relevanță situația unui teren de fotbal sau situația înregistrărilor cadastrale actuale.
În ce privește Parcul Rozelor, cât și în ce privește Parcul Sportiv Universitar "Dr. I. Hațieganu";, ambele sunt destinate recreării și practicării sportului, pentru toți locuitorii din municipiul C. -N. și nu doar pentru Universitate, astfel că nici motivul de recurs, prin care se susține că parcul este folosit doar de către Universitate, nu este fondat,
Faptul că nu întreg terenul este ocupat de alei ci sunt porțiuni cu pâlcuri de arbori, arbuști, denotă ceea ce s-a reținut mai sus, că terenul este ocupat de un parc public, în cadrul căruia sunt amenajate și terenuri de sport, iar noțiune de parc implică desigur și existența vegetației, printre care și aceea sub formă de arbori sau arbuști, iar modul de amplasare a aleilor sau a terenurilor de sport este o chestiune de apreciere a amplasării amenajărilor de utilitate publică.
Se arată de către recurenți că terenul nu este sistematizat nici documentat ca și parc.
Aceasta este o simplă susținere, nefondată, pentru că terenul este parc, după cum reiese din expertiza efectuată în cauză și din cele constatate prin Decizia civilă nr. 218/A/_ a Curții de Apel C. și din evidențele unităților deținătoare.
Nu faptul că imobilul face sau nu parte din domeniul public a constituit criteriul pentru care imobilul nu poate fi restituit, ci faptul că terenul este afectat de amenajări de utilitate publică conform art. 10 din Legea 10/2001.
S-a constatat că terenul ocupat de S. T. S., cu suprafața de 6072 m.p., cuprinsă în Baza de Sport și Agrement "Parcul Rozelor"; este distinct de terenul ocupat de U. B. -B. .
Nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 315 C. pr. civ. relativ la decizia nr. 3770 din 17 iunie 2007 pronunțată de I.C.C.J. în dos. nr. 5038/2007 pentru că acea decizie nu a fost una de casare, ca să se poate susține cu nu au fost respectate dezlegări ale acesteia, ci a fost o decizie de respingere a recursului reclamanților.
Criticile formulate de recurenți se subsumează acestor motive de recurs analizate mai sus, iar o parte din cele expuse de recurenți nu pot fi analizate ca și motive de recurs, pentru că nu se constituie în critici sau sunt chestiuni prea generale, fără relevanță sau legătură cu cauza sau vagi ca să poată fi analizate în acest fel, cum ar fi, exemplificativ, afectarea de rețele publice, faptul că pârâtul SC. T. SA din C. nu a intervenit în proces prin adrese, acte dar nici printr- un reprezentant, capacitatea procesuală de folosință a Consiliului Local al municipiului C. -N., etc.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. și 304¹Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind
incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții V. I., V. S. ,
I. și S. E., împotriva sentinței civile nr. 749 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 01 martie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
C.
-M. CONȚ
I. -D.
C.
ANA I.
GREFIER,
1. A. M.

Red.I.D.C./dact.V.R.

2 ex./_

Jud. fond: O. R. G. - Tribunalul Cluj

← Decizia civilă nr. 1866/2013. Legea 10/2001		Decizia civilă nr. 3916/2013. Legea 10/2001 →

Decizia civilă nr. 914/2013. Legea 10/2001

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 914/2013. Legea 10/2001