Decizia civilă nr. 192/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 192/2013
Ședința publică de la 17 Aprilie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE V. G.
JUDECĂTOR C. -V. B. GREFIER A. P.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelant D. ANA M. împotriva Sentinței civile nr. 11256/2011 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe apelant D. A. M., intimat S. R. PRIN C. LOCAL C. ,
având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelanți, av. M. K., lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta apelanților apreciază că suspendarea cauzei s-a făcut în mod nelegal, întrucât reclamanții nu au fost citați la domiciliul lor.
în ceea ce privește timbrarea cererii, reprezentanta apelanților învederează că această mențiune a fost comunicată la o altă adresă decât cea aleasă de apelanți.
Instanța constată că apelanții au fost citați la ambele adrese indicate, astfel că apelanții au fost citați în mod legal cu mențiunea de a achita taxa de timbru aferentă apelului.
Instanța pune în discuție cererea de repunere în termenul de apel.
Reprezentanta apelanților solicită încuviințarea cererii de repunere în termenul de apel și respingerea excepției tardivității apelului, întrucât comunicarea hotărârii de fond a fost viciată, deoarece nu a fost comunicată și încheierea de amânare a pronunțării.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 11256 din 30 iunie 2011 a Judecătoriei C. -N. dosar nr._ s-a respins ca fiind nefondata acțiunea civila formulata de reclamanta D. ANA M., in contradictoriu cu paratul S. R., prin C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N., instanța de fond reținând în esență faptul că prin acțiunea civila înregistrata pe rolul instanței sub nr. de mai sus, reclamanta D. Ana M. a chemat in judecata pe paratul S. R., prin C. Local al Municipiului C. -N., solicitând sa fie obligat paratul sa-i recunoască dreptul de proprietate asupra porțiunii de teren in suprafața de 97 stjp (348 mp), cu nr. top. 789/11 înscrisa in CF nr. 22489 C. -N.
, prin transcriere din cartea funciara sistata cu nr. 5542; sa fie obligat paratul sa-i predea in folosința terenul sus-mentionat si respectiv sa se dispună intabularea dreptului sau de proprietate asupra cotei reale de 348/1200 mp reprezentând cota ideala de 29/100 parte din terenul inscris in cartea
funciara nr. 22487 C., corespunzând cu cartea funciara nr. 2., cu titlu de cumpărare, cu cheltuieli de judecata.
In fapt, reclamanta a arătat in esența ca prin contractul de vanzare- cumparare nr. 78 din anul 1951, antecesoarea sa, D. E., a cumpărat apartamentul nr. 2 din C. -N., str. Baritiu, nr. 24, precum si suprafața de 97 stjp (348 mp) teren, corespunzător cotei de 29/100 parte, insa dintr-o eroare a cârtii funciare contractul nu a fost corect intabulat in cartea funciara in ceea ce privește cota de proprietate asupra terenului.
Cu toate acestea, inca de pe atunci a existat un partaj de folosința prin care antecesoarea sa, D. I., a folosit acest teren, achitând si impozitul aferent acestei suprafețe, iar vânzarea acestei cote de proprietate in favoarea antecesoarei sale a fost recunoscuta ata de către primii proprietari, care erau unici proprietari, cat si de către autoarea lui D. E.
, Gociman Ana, prin chiar contractul de vânzare.
A mai arătat reclamanta ca a sesizat ca situația juridica a cotei de proprietate in litigiu nu este corecta numai cu ocazia eliberării certificatului de legatar nr. 85/2007 si respectiv ca porțiunea cumpărata in baza contractului din 1951 nu a trecut niciodată, in niciun mod, in proprietatea de stat, astfel ca intabularea dreptului de proprietate al statului asupra lui nu corespunde cu situația reala a terenului, situație care este confirmata si de expertiza efectuata de ing. Top. Madaras M., la cererea actualului proprietar al apartamentului nr. 2 din C. -N., str. Baritiu, nr. 24, jud. C. . In drept, au fost invocate dispozițiile art. 480/C.civ, art. 969/C.civ si
L. nr. 7/1996.
Paratul, prin reprezentantul delegat in instanța, a solicitat respingerea acțiunii ca fiind nefondata, pentru motivele expuse pe scurt in incheierea de ședința din data de_ si dezvoltate ulterior prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.
Astfel, paratul a arătat ca apartamentele din imobilul situat in C. -N.
, str. Gh. Baritiu, nr. 24, jud. C., au fost in proprietate particulara pana in anul 1986, când in baza Decretului nr. 223/1974, a fost preluat in proprietatea S. ui R. apartamentul cu nr. 4. De asemenea, terenurile aferente apartamentelor care sunt in seri se in CF nr. 22487 C. -N. au fost preluate la stat in baza art. 30 din L. nr. 58/1974, prin urmare, toate actele emise de S. R. cu privire la acest imobil se intemeiaza pe inscrierile din cărțile funciare care datează din anul 1955.
A mai arătat paratul ca S. R. deține in proprietate o suprafața de 195 mp din imobilul situat in Municipiul C. -N., str. Gh. Baritiu, nr. 24, si care, conform documentelor existente in evidentele S. ui evidenta patrimoniu si cadastru, este parte din terenul aferent apartamentului nr. 4, care a fost vândut in baza L. nr. 112/1995.
Conform CF ind. 22489 C. -N., apartamentul in litigiu, cu nr. 2, este compus din 1 camera, 1 bucătărie, 1 cămara pentru alimente, 1 WC si pod, cu părțile indivize comune inscrise in CF col 22487, precum si teren aferent, in cota de 6/100 si nu de 28/100 parte cum in mod eronat susține reclamanta. Mai mult, aceasta cota este prevăzuta si in contractul de vanzare-cumparare sub semnătura privata depus la dosarul cauzei, incheiat intre nuita D. I. (si nu E., cum susține reclamanta) si Gociman Ana, incheiat la data de_ .
Un alt aspect invocat de parat a fost acela ca la dosarul fiscal al imobilului exista CF nr. 22489, nr. top. 789/11 din_ si_, conform căruia suprafața de teren in proprietate este de 72 mp,
2
respectiv 6/100 parte din totalul de 334 stjp, iar din evidentele inregistrate la același dosar, conform cererii 4428/_ a d-nei D. E., s-a corectat in evidentele fiscale suprafața terenului in proprietate, din 348 mp in 72 mp, conform procesului verbal din 10.IV. 1987.
înscrierea in CF a contractului din anul 1951 s-a realizat in anul 1955 si, conform cotelor indivize comune aferente suprafețelor apartamentelor din imobil, ap. cu nr. 2 deține o cota de 6/100 parte, respectiv o cota de 72/1200 mp.
In alta ordine de idei, analiza actelor depuse la dosarul cauzei releva faptul ca contractul de vanzare-cumparare nr. 78/1951 menționat in raportul de expertiza nu a fost depus la dosarul cauzei, expertul depunand doar incheierea nr. 1144/1951 a Judecătoriei P. ulare C., din care insa nu rezulta transferul dreptului de proprietate asupra terenului in suprafața de 97 stjp, respectiv 349 mp, care cuprinde si suprafața de teren aferenta apartamentului nr. 2, in acest document fiind menționata doar cota de 6/100 parte care revine apartamentului sus -mentionat conform construcțiilor existente pe proprietate la acea data si care este inscrisa si la acest moment in cartea funciara. Apoi, aceasta incheiere este insotita de o schița de impartire pe apartamente ce face parte din autorizația nr. 6506/1951 si nu din autorizația nr. 9802/1951 menționata in incheiere si in care apare cota de teren care este transmisa apartamentelor din cadrul celor doua construcții existente la acea data; or, neconcordanta dintre cele doua autorizații pune sub semnul intrebarii afirmația reclamantei cu privire la cota de teren pe care a dobandit-o la cumpărarea apartamentului in litigiu, de 79/334 stjp.
Cat privește scriptele invocate de reclamanta constând din declarațiile de impunere pentru stabilirea impozitului asupra clădirilor si terenurilor din anul 1952, procesul verbal de stabilire a valorii de impozitare din același an, precum si cel din 1986, cu nr. 10077 al Circumscripției Financiare a C. ui P. ular C., acestea nu pot constitui probe in sensul dorit de parata, deoarece anterior anului 1995 aceste declarații de impunere se puteau realiza de către contribuabili pe baza unor simple declarații si schite, nefiind solicitata in mod obligatoriu dovedirea acestora cu acte de proprietate. De asemenea, nu pot fi luate in considerare nici actele intre vii la care se face referire in susținerea acțiunii, prin care proprietarii recunosc un drept de folosința asupra imobilului in litigiu in favoarea antecesoarei reclamantei, dat fiind faptul ca acestea nu sunt susceptibile de a sta la baza unor operațiuni de carte funciara.
In aceste condiții, a conchis paratul, nu exista niciun act doveditor care sa indreptateasca reclamanta la intabularea unei suprafețe de teren de 384 mp, din totalul de 1.200 mp, respectiv la cota de 28/100 parte.
In probatiune, a fost administrata proba cu inscrisuri si proba interogatoriului paratului.
Deliberând asupra acestora, instanța de fond a reținut că acțiunea in revendicare este o acțiune reala prin care proprietarul care a pierdut posesia unui bun solicita restituirea acestuia de la posesorul neproprietar, instanța retine ca reclamantul dintr-o astfel de acțiune trebuie sa dovedească atât dreptul sau, cat si faptul ca paratul este cel care deține posesia bunului revendicat
în speța, reclamanta a arătat in esența ca suprafața de 97 stjp (348 mp) teren in litigiu a fost cumpărata de antecesoarea sa, D. E., prin contractul de vanzare-cumparare nr. 78 din anul 1951, insa dintr-o eroare a
cârtii funciare contractul nu a fost corect intabulat in cartea funciara in ceea ce privește cota de proprietate asupra terenului.
Instanța de fond a constatat că din inscrierea efectuata in CF nr. 22487 C. -N. sub B48 (f. 39) rezulta ca reclamanta este succesoarea in drepturi a numitei D. E., insa niciuna din probele administrate in cauza (inscrisuri si interogatoriul paratului) nu dovedește faptul ca terenul revendicat se afla in posesia S. ui R., astfel ca cel puțin una din condițiile acțiunii in revendicare nu este indeplinita si, prin urmare, se impune respingerea acțiunii ca fiind nefondata, fara a se mai proceda la analiza titlului de proprietate invocat de reclamanta.
De altfel, reclamanta insasi a precizat ca a inteles sa cheme in judecata pe paratul S. R. deoarece "a solicitat si rectificarea de carte funciara, iar acolo figurează si in prezent S. R. in administrarea GIGCL C. ", astfel ca sentința trebuie sa-i fîe opozabila in aceasta forma, insa, pe de alta parte, tot reclamanta a precizat in mod expres si faptul ca "acțiunea in rectificare are un caracter accesoriu, fiind grefata pe acțiunea in revendicare" (f. 69-70), astfel ca acțiunea in rectificare a fost respinsa de instanța de fond potrivit principiului accesorium sequitur principalem.
împotriva sentinței civile nr. 11256/2011 a Judecătoriei C. -N. a înaintat apel reclamanta D. ANA M.
care a considerat soluția instanței de fond a fi nelegală și contradictorie, în condițiile în care instanța a dat o greșită interpretare actelor dosarului, solicitând repunerea în termenul de apel, pe considerentul că încheierea de ședință în care s-a consemnat mersul dezbaterilor din 24 mai 2011 și care face parte integrantă din sentința apelată, nu i-a fost comunicată împreună cu considerentele sentinței civile mai sus menționate.
în consecință, consideră că procedura de comunicare a sentinței civile apelate nu este îndeplinită.
T. ul constată că sentința civilă nr. 11256/2011 a Judecătoriei C.
-N. a fost comunicată reclamantei recurente D. ANA M. la data de 21 noiembrie 2011 conform dovezii de comunicare de la f.85 dosar fond, hotărârea fiind susceptibilă de apel în termen de 15 zile de la comunicare, hotărâre ce a fost preluată de către reclamantă.
în aceste condiții, ultima zi de declarare a apelului raportat la data primirii hotărârii este 7 decembrie 2011.
T. ul constată că apelul a fost trimis la instanță prin poștă, data poștei fiind 9 decembrie 2011, apelul fiind înregistrat efectiv la Judecătoria Cluj-Napoca la data de 12 decembrie 2011.
în aceste condiții, instanța a pus în discuție din oficiu, excepția tardivității declarării apelului, punând în discuție și cererea de repunere în termenul de apel, formulată de reclamantă.
T. ul constată că apelanta nu a dovedit în susținerea cererii de repunere în termenul de apel niciun motiv justificat care să argumenteze depunerea cu tardivitate a apelului, sau vreun motiv legal care să aibă ca efect suspendarea termenului de apel.
Totodată, motivul invocat de către apelantă că nu i-a fost comunicată încheierea din data de 24 mai 2011 în care s-au consemnat aspectele legate de dezbaterea pe fond a cauzei, împreună cu considerentele sentinței apelate, nu are nici o relevanță juridică, în condițiile în care reclamanta a înțeles să atace conținutul și dispozitivul sentinței civile nr. 11256/2011 a Judecătoriei C. -N., nefăcând în apelul declarat nicio referire cu privire la vreun aspect legat de încheierea de ședință mai sus-menționată.
în aceste condiții, tribunalul va respinge cererea de repunere în termenul de apel iar în ceea ce privește apelul declarat instanța constată că acesta este tardiv promovat motiv pentru care urmează a admite excepția tardivității, și va respinge ca tardiv apelul declarat de reclamanta D. Ana M. impotriva Sentinței civile nr. 11256/2011 pronunțata la data de_ in dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va păstra in intregime.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge cererea de repunere in termenul de apel. Admite excepția tardivității.
Respinge ca tardiv apelul declarat de reclamanta D. Ana M. impotriva Sentinței civile nr. 11256/2011 pronunțata la data de_ in dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o păstrează in intregime.
Decizia este definitiva si executorie.
Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la_ .
PREȘEDINTE
V. G.
fiind plecat din instanță semnează președintele Secției Civile judecător SS
JUDECĂTOR C.
B.
GREFIER
P.
| ← Decizia civilă nr. 2374/2013. Revendicare imobiliară | Decizia civilă nr. 4441/2013. Revendicare imobiliară → |
|---|
