Încheierea civilă nr. 31/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR.24._
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr.677/2001
ÎNCHEIEREA CIVILĂ NR.31/A/2013
Ședința publică din 22 Ianuarie 2013 Completul este constituit din:
PREȘEDINTE: D. | T. | |
JUDECĂTOR: C. | -A. | C. |
GREFIER: A. | -P. | B. |
S-a luat spre examinare apelul promovat de apelantul reclamant Ene C. , împotriva Sentinței civile nr.21.710/07 Noiembrie 2012, pronunțată în dosarul civil nr.24._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimatele pârâte C. M. D., S.C. "D. I. -E. Botique"; S.R.L., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns la prima strigare a cauzei, la amânări fără discuție, reprezentanta apelantului reclamant, doamna avocat M. Dojană, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Se constată că apelul promovat de apelantul reclamant a fost declarat în termen, a fost comunicată declarația de apel cu intimatele pârâte, conform dispozițiilor instanței cu ocazia pregătirii primului termen și astfel cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare atașate la filele 10-11 dosar.
La data de 12 Decembrie 2012 s-au depus la dosarul cauzei prin serviciul de registratură al tribunalului motivele de apel din partea apelantului reclamant, atașate la filele 12-22 dosar.
Totodată, se constată că la data de 07 Ianuarie 2013 s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul de registratură al tribunalului o cerere din partea apelantului reclamant la care a atașat un set de înscrisuri cuprinzând doctrina relevantă cu privire la definirea și interpretarea instituției juridice a remiterii de datorie - aplicabilă în cauză (f.26-46 dosar).
De asemenea, se constată că la data de 07 Ianuarie 2013 s-a depus la dosarul cauzei tot prin serviciul de registratură al tribunalului o cerere din partea apelantului reclamant, cu domiciliul procesual ales la S.C.A. Dojană & Asociații cu sediul procesual în B.
, Sector 2, C. M. nr.225, Bloc 33, Scara A, Etaj 1, ap.2, prin care a solicitat comunicarea întâmpinărilor formulate și depuse de către intimatele pârâte la dosarul cauzei, prin poștă, mai înainte de data de 22 Ianuarie 2013, la adresa domiciliului său ales (f.47).
La data de 21 Ianuarie 2013 s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul de registratură al tribunalului întâmpinare din partea
intimatei pârâte C. M. D. prin doamna avocat C. L. Morar prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată, întâmpinare la care s-a atașat și împuternicirea avocațială care este pentru redactare întâmpinare, susținere (f.50-54).
Totodată, la data de 21 Ianuarie 2013 s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul de registratură al tribunalului întâmpinare din partea intimatei pârâte S.C. "D. I. -E. Botique"; S.R.L., prin doamna avocat C. L. Morar prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată, întâmpinare la care s-a atașat și împuternicirea avocațială care este pentru redactare întâmpinare, susținere (f.55-58).
Tribunalul înmânează întâmpinările depuse la dosar și reprezentantei apelantului reclamant, care își depune la dosar împuternicirea avocațială (f.59) și taxa judiciară de timbru în cuantum de 4.315,00 lei și 5 lei timbru judiciar (f.60), solicitând acordarea unui termen în vederea studierii acestora.
Tribunalul după deliberare, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La reluarea cauzei, la a doua strigare, au răspuns reprezentanta apelantului reclamant, doamna avocat M. Dojană și reprezentanta intimatelor pârâte, doamna avocat C. L. Morar.
Tribunalul aduce la cunoștința reprezentantei intimatelor pârâte faptul că la prima strigare a cauzei au fost comunicate întâmpinările depuse la dosar de către intimate, reprezentanta apelantului reclamant solicitând acordarea unui termen în vederea studierii acestora.
Reprezentanta intimatelor pârâte, doamna avocat C. L. Morar arată că nu se opune cererii de amânare, învederând instanței că în data de 17 Ianuarie 2013 a primit motivele de apel depuse de către apelantul reclamant, astfel cum rezultă din înscrisul atașat la fila 48 dosar.
Tribunalul după deliberare, în ceea ce privește cererea de amânare formulată de către reprezentanta apelantului reclamant în vederea studierii întâmpinărilor ce i-au fost comunicate astăzi în dezbatere, care la prima vedere pare întemeiată însă față de excepția necompetenței materiale a Tribunalului C., excepție față de care ambele părți și-au exprimat poziția procesuală prin motivele de apel, respectiv prin întâmpinările formulate, apreciază că nu se impune amânarea cauzei, dând cuvântul reprezentantelor părților asupra excepției necompetenței materiale raportat la obiectul cauzei - contract de împrumut încheiat cu un comerciant și la existența Tribunalului Specialitat C. ca unitate distinctă de Tribunalul Cluj.
Reprezentanta apelantului reclamant pune concluzii de admitere a excepției necompetenței materiale a Tribunalului C. .
Reprezentanta intimatelor pârâte, doamna avocat C. L. Morar pune concluzii de respingere a excepției necompetenței materiale a Tribunalului C. ca neîntemeiată, în cauză fiind vorba despre un contract de împrumut încheiat între două persoane fizice,
reclamantul apelant și intimata pârâtă C. D., iar aceasta rezultă din însăși declarația de împrumut de care se prevalează apelantul, declarație care a fost încheiată și semnată cu intimata C., în calitate de persoană fizică. Calitatea intimatei C. de administrator al S.C.
"D. I. -E. B. "; S.R.L. a fost folosită în declarația de împrumut doar pentru că imobilul cu care a garantat restituirea aparținea societății, însă suma pe care dorea să o împrumute nu a avut nici o legătură cu societatea, nu a fost folosită în interesul acesteia și nici nu s-a materializat într-un fapt comercial potrivit scopului/activității societății.
Tribunalul după deliberare, reține cauza în vederea pronunțării pe excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. - Secția civilă.
T R I B U N A L U L
Deliberând, reține că prin Sentința civilă nr.21.710/07 Noiembrie 2012 pronunțată în dosarul civil nr.24._ al Judecătoriei C. -N.
, a fost respinsă acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul Ene C. împotriva pârâtelor C. M.
D. și S.C. "D. I. -E. B. "; S.R.L., având ca obiect restituire împrumut.
A fost obligat reclamantul la plata sumei de 2.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei C. M. D. și 3.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei
S.C. "D. I. -E. B. "; S.R.L.
S-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de
25 Mai 2006 în fața delegatului de stare civilă din cadrul Primăriei Turda, înregistrată în registrul stări civile sub nr.90/25 Mai 2006, din culpa exclusivă a pârâtului.
S-a dispus revenirea reclamantei la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, acela de "Suciu";.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
La data de_ a fost emisa Declaratia pe proprie raspundere, prin care parata C. M. D., in calitate de administrator si unic asociat al paratei SC D. I. E. B. SRL declara pe proprie raspundere ca a primit suma de 100.000 Euro de la reclamantul Ene
C., cu titlu de imprumut fara dobanda pentru a credita societatea, suma pe care se obliga sa o restituie pana cel mai tarziu la data de_ . De asemenea, declara ca este de acord ca in caz de nerestituire a sumei pana la data de_ sa fie executat silit imobilul situat in B., str.V. Voiculescu, nr.3 sector 3, sens in care parata SC D. I. E. B. SRL se declara de acord cu emiterea somatiei de plata impotriva sa si cu notarea in CF a unui eventual asemenea litigiu, obligandu-se a nu instraina acest imobil pana la restituirea sumei de 100.000 euro.
Raportat la modalitatea de redactare a acestui inscris si la obligatiile asumate, instanta a respins exceptia lipsei calitatii
procesual pasive a paratei SC D. I. E. B. SRL la termenul din_ .
Urmare a administrarii interogatoriului celor 2 parti, precum si odata cu precizarile date de catre parti la solicitarea expresa a instantei, a rezultat ca intentia reala a partilor a fost de incheiere a unui contract de imprumut intre 2 persoane fizice, reclamantul si parata C., si nu un imprumut acordat persoanei juridice, sau atat persoanei fizice cat si persoanei juridice. In acest sens s-a precizat ca nu a existat un mandat al reclamantului acordat paratei C. de creditare a societatii cu suma de 100.000 euro iar parata a aratat ca banii nu au fost folositi pentru creditarea societatii ci in interes personal, acestia nefigurand in contabilitatea firmei. În acelasi sens, pentru restituirea imprumutului, parata C. a contractat un credit de nevoi personale de la SC Credit Europe Bank SA la data de_ (f.21-31) in suma de 200.000 CHF iar la data de_ dupa schimbarea in euro a ridicat numerar suma de 107.900 Euro.
În consecinta, in cauza și-au găsit aplicarea dispozitiile art. 1138 alin.1 C.civ. invocate de catre parata cu privire la plata.
În acest sens, art.1138 alin.1 C.civ. reglementeaza faptul ca atunci cand creditorul a remis debitorului titlul constatator al creantei sale care este un inscris sub semnatura privata se prezuma ca debitorul a fost liberat prin plata sau remitere de datorie, aceasta prezumtie fiind absoluta.
Chiar daca paratele au invocat ca declaratia nu reprezinta un inscris suficient pentru dovedirea unui contract de imprumut si nu poate fi valorificat ca si inscris sub semnatura privata ramanand un act sub semnatura privata, instanta a considerat ca prin marturisirea paratei C. de la interogatoriu, care este o marturisire complexa, aceasta recunoaste existenta imprumutului (indiferent ca a fost de
10.000 Euro cum sustine ea sau de 100.000 euro cum a sustinut reclamantul, si cum de altfel si-a asumat si parata prin declaratia data "pe proprie raspundere,cunoscand sanctiunile legale pentru fals in declaratii si inselaciune"; ) si implicit valoarea de inscris, fiind completata de sustinerea stingerii prin plata
Sustinerea reclamantului potrivit careia nu a existat o inmanare benevola a inscrisului ci ca acest inscris i-a fost sustras de catre parata C., sens in care a formulat si plangere penala, nu a putut fi retinuta ca intemeiata intrucat pe de o parte plangerea penala formulata nu reclama furtul inscrisului ci o posibila inselaciune in sensul ca imobilul cu care s-a garantat restituirea imprumutului nu ar fi fost proprietatea persoanei juridice iar pe de alta parte reclamantul nu a inteles sa atace rezolutia de neincepere a urmaririi penale din_ a Parchetului de pe langa Tribunalul B. prin care eventual sa se arate ca el ar fi reclamat si aceasta fapta, care nu ar fi fost cercetata. Asadar, reclamantul nu si-a probat sustinerea legata de sustragerea inscrisului original aflat in posesia sa, in timp ce parata a facut dovada detinerii celor 2 exemplare originale a inscrisului.
De asemenea, instanță a aratat ca nu este relevanta invocarea de catre reclamant a faptului ca daca imprumutul a fost conditionat de
semnarea unui inscris doveditor, aceeasi conditie s-ar fi impus si la restituirea sumei pe considerentul ca era necesara pentru stingerea dreptului cu privire la eventuale penalitati de intarziere si stingerea obligatiei de a nu instraina bunul imobil, avand in vedere ca in cadrul contractului de imprumut nu se face nicio mentiune referitoare la vreo penalitate ba mai mult se arata ca imprumutul se acorda fara dobanda iar obligatia de neinstrainare a imobilului viza persoana juridica.
Ca urmare a faptului ca simpla remitere a titlului constatator a creantei instituie prezumtia absoluta a efectuarii platii, nu a mai fost necesara efectuarea niciunei mentiuni de catre creditor pe verso-ul actului, astfel cum a sustinut reclamantul.
Avand in vedere toate aceste aspecte, instanta a apreciat ca reclamantul nu si-a dovedit pretentiile, actiunea sa fiind neintemeiata, sens in care o va respinge.
În temeiul art.274 C.pr.civ. retinand culpa procesuala a reclamantului si faptul ca este parte cazuta in pretentii, l-a obliga pe acesta la plata sumei de 2000 lei reprezentand cheltuieli de judecata (onorariu avocatial) in favoarea paratei C. M. D. si la plata sumei de 3000 lei reprezentand cheltuieli de judecata (onorariu avocatial) in favoarea paratei SC D. I. E. B. SRL.
Împotriva Sentinței civile nr.21.710/07 Noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca
a declarat apel în termenul legal reclamantul Ene C. (f.3, f.12-22), prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile atacate, ca nelegală și netemeinică.
În motivare apelului
a arătat că raportul juridic dedus judecății este cel ce rezultă din "Declarația pe proprie răspundere nr.39/02 Aprilie 2007";, nu declarațiile ulterioare ale părților sunt cele ce definesc și califică raportul juridic dedus judecății, ci actele juridice pe care acestea le-au încheiat mai înainte de apariția litigiului.
Din lecturarea înscrisului intitulat "Declarația pe proprie răspundere nr.39/02 Aprilie 2007";, rezultă fără putință de tăgadă faptul că raportul juridic este stabilit între el și persoana juridică S.C.
"D. I. -E. B. "; S.R.L., reprezentantă prin administrator și unic asociat.
În mod greșit instanța de fond a admis probe și contra și peste ceea ce înscrisul constată: împrumutul între o persoană fizică și o persoană juridică, a apreciat că el, la interogatoriu, ar fi dorit să ia împrumutul de 100.000 Euro persoanei fizice iar nu pârâtei D. I.
E. B. S.R.L., neexistând nici un răspuns la interogatoriu prin care să fi recunoscut împrejurarea că împrumutul s-a realizat sau urma să se realizeze între el, persoane fizice.
Instanța de fond a încălcat principiul de drept român ce asigură stabilitatea circuitului juridic civil prin statuarea preeminței voinței declarate (în înscris) față de voința internă a părților și, totodată, și-a încălcat propria-i hotărâre interlocutorie pronunțată la data de 06 Iunie 2012.
În esență, susține apelantul că instanța de fond a calificat în mod greșit raportul juridic dedus judecății, în realitate acesta a fost stabilit
exclusiv între el, în calitate de împrumutător și împrumutata S.C. "D.
I. -E. B. "; S.R.L.
Mai arată apelantul în motivarea apelului că nu s-a probat niciodată de către pârâte și nici nu s-a susținut ori admis vreodată de către el, faptul juridic al predării voluntare a titlului constatator al creanței de la el către oricare dintre pârâte, dimpotrivă a învederat instanței faptul că acesta i-a fost sustras, fără acordul său, din posesia sa.
Ambele pârâte s-au apărat expresis verbis față de actualitatea și însăși existența obligației de restituire a împrumutului prin prezumția instituită de art.1138 cod civil susținând că prin faptul că acestea, împreună sau separate, dețin originalul titlului constatator al creanței, își dovedesc, prin prezumția legală, faptul achitării împrumutului.
Aceste apărări, respectiv faptul că s-a restituit împrumutul și faptul că dovedirea restituirii lui rezultă din deținerea de către pârâte a titlului constatator al creanței, au fost formulate în cauză și acceptate de către instanța de judecată care, pentru aceste motive, i-a respins cererea de chemare în judecată.
Atât pârâtele cât și instanța de judecată au dat o greșită interpretare și aplicare a instituției remiterii de datorie prevăzută de art.1138 Cod civil, respectiv faptul că prezumția instituită de această dispoziție legală, privind deținerea titlului de către debitoare, nu poate opera în sensul art.1138 Cod civil ce exclude orice prestație pozitivă din partea debitoarei (exclude executarea obligației de restituire a împrumutului).
Prin urmare, raționamentul juridic al primei instanțe este greșit și străin de faptele deduse judecății.
În final, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Prin întâmpinările formulate
intimatele pârâte au solicitat respingerea apelului declarat de apelantul reclamant Ene C. ca neîntemeiat și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare
au arătat că în ceea ce privește afirmația reclamantului că instanța de fond ar fi dat o calificare greșită raportului juridic dedus judecății, respectiv ca fiind stabilit între două persoane fizice, iar nu între o persoană juridică și un comerciant, tot greșită ar fi și determinarea naturii raportului juridic (ca fiind unul civil, iar nu unul de drept comercial), aceste două motive ar determina din punctul de vedere al apelantului, necompetența materială a soluționa cauza ce face obiectul prezentului dosar de către Judecătoria Cluj-Napoca.
În ceea ce privește aceste prime motive de apel, în considerarea faptului că prin acestea se vrea în realitate invocarea unei excepții de necompetență materială a instanței care a pronunțat sentința apelată, intimatele solicită respingerea acestei excepții ca neîntemeiată, astfel: raportul juridic constând în împrumutul bănesc acordat a fost între două persoane fizice și nu unul acordat persoanei juridice sau atât persoanei fizice, cât și persoanei juridice, iar aceasta a rezultat în mod clar din probele administrate în fața instanței și cu precădere din răspunsul reclamantului la interogatoriu.
Contrar celor susținute de către apelant, instanța de fond, respectiv Judecătoria Cluj-Napoca a determinat în mod corectă faptul că este competentă teritorial și materiale să judece cauza ce face obiectul dosarului, astfel încât aceste motive de apel sunt neîntemeiate.
Apelantul critică sentința apelată și sub aspectul temeiniciei, dar și a greșitei interpretări și aplicări de către instanța de fond a prevederilor art.1138 Cod civil.
Astfel, raportat la aplicabilitatea și interpretarea art.1138 Cod civil, instanța a reținut în mod corectă că sunt aplicabile dispozițiile art.1138 Cod civil care prevăd că atunci când creditorul a remis debitorului titlul constatator al creanței sale, care este un înscris sub semnătură privată se prezumă că debitorul a fost liberat prin plată sau remitere de datorie. Această prezumție este una absolută.
Instanța de fond în mod corectă a reținut că este vorba despre executarea unui contract prin plată, și nu despre liberarea debitorului de către creditor în mod gratuit.
Cât privește susținerile reclamantului apelant că nu a restituit intimata C. împrumutul deoarece restituirea ar fi dovedită doar dacă ar fi semnat un înscris constatator, instanța de fond în mod corectă a reținut în considerentele sentinței atacate, că acest aspect este unul fără relevanță, atât timp cât i-a fost remis de către apelant singurul exemplar original pe care îl deținerea, astfel cum știa și de la avocatul care l-a redactat.
Instanța de fond a statuat că simpla remitere a titlului constatator instituie prezumția absolută a efectuării plății și nu mai este necesară semnarea vreunui alt act.
Pentru toate aceste considerente, intimatele pârâte solicită respingerea apelului, menținerea în întregime a sentinței apelate, ca temeinică și legală și obligarea apelantului reclamant la plata cheltuielilor de judecată în apel.
La termenul de judecată din data de 22 Ianuarie 2013, tribunalul a invocat excepția lipsei de competență materială în soluționarea cauzei.
Analizând excepția invocată, tribunalul reține următoarele:
În prezenta speță este vorba despre raporturi juridice privind persoane care au calitatea de profesioniști în materia activităților de producție, comerț sau prestări de servicii.
Potrivit dispozițiilor art.36 alin.3 din Legea nr.304/2004 în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii.
Potrivit art.37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate. Tribunalele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor si al municipiului B. și au, de regulă,
sediul în municipiul reședință de județ. Tribunalele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.
Prin înființarea Tribunalului Specializat C., acesta a preluat potrivit dispozițiilor art.37 alin.3 din Legea nr.304/2004 cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza dispozițiilor art.158 C.proc.civ. tribunalul va admite excepția invocată și va declina competența de soluționare a apelului în favoarea Tribunalului Specializat C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. . Declină competența de soluționare a apelului declarat de Ene C.
, împotriva Sentinței civile nr.21710/07 Noiembrie 2012 pronunțată în dosarul civil nr.24._ al Judecătoriei C. -N., în favoarea Tribunalului Specializat C. .
Definitivă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 Ianuarie 2013
Președinte,
D. T.
Judecător,
C. -A. C.
Grefier,
A. -P. B.
Redactat A.P.B./23 Ianuarie 2013/1243Red. C.A.C./2 exemplare/
Judecător fond: N. -F. Bulieris - Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 1159/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 4658/2013. Pretenții → |
|---|
