Decizia civilă nr. 626/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 626/A/2013
Ședința publică din 26 Noiembrie 2013 Instanța alcătuită din:
PREȘEDINTE F. S. B. JUDECĂTOR C. -A. C. GREFIER G. -C. Ț.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâtul apelant M. L. împotriva Sentinței civile nr. 785/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., privind și pe intimat SA M. M. AL DEFUNCTEI G. C., intimat M. M., având ca obiect pretenții.
Procedura este legal îndeplinită.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 05 noiembrie 2013, când părțile au pus concluzii conform încheierii din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 785 din_ pronunțată de Judecătoria Dej în prezentul dosar
s-a respins excepția nulității acțiunii pentru lipsa timbrajului, excepția autorității de lucru judecat și a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta G. C. împotriva pârâților M. L. și M. M., și în consecință:
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei taxa de timbru în cuantum de 2.772 lei stabilită în Dos. nr._ a Judecătoriei D., taxă pentru care reclamanta a fost dată în debit conform procedurii de executare silită a creanțelor bugetare, ulterior procedând la achitarea acesteia.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei (onorariu avocațial).
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta G. C. a chemat în judecată pârâții M. L. și M.
M. pentru a fi obligați la plata taxei de timbru în sumă de 2772 lei stabilită în Dos. nr._ taxă pentru care a fost dată în debit ulterior, procedând la achitarea acesteia.
Prin Sentința civilă nr. 281/5 martie 2012 dată de Judecătoria Dej în Dos. nr._ s-a admis acțiunea reclamantei G. C. împotriva
pârâților M. L., M. M., MUNICIPIUL D. și au fost obligați pârâții
L., M. M. la 1035 lei cheltuieli de judecată pentru reclamantă. Prin Decizia civilă nr. 834/R din_ dată de Tribunalul Cluj în
Dos. nr._, s-a respins recursul împotriva Sentinței civile 281/5 martie 2012 dată în Dos. nr._, a fost obligată reclamanta G. C. să plătească taxă judiciară de timbru, pentru fond, în sumă de 2772 lei și s-a dispus darea în debit pentru această sumă conform procedurii de executare silită a creanțelor bugetare.
Prin Decizia civilă nr. 1075/R din 16 noiembrie 2012 dată de Tribunalul Cluj, în Dos. nr._ s-a respins cererea pentru completarea Deciziei civile 834/R/2012 dată de Tribunalul Cluj în Dos. nr._, s-a dispus îndreptarea din oficiu a erorii materiale din Decizia civilă nr. 834/R/2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în Dos._ în sensul ca la dispoziția de obligare a intimatei G. C. la plata taxei
judiciare de timbru să se treacă obligarea reclamantei să plătească taxa de timbru pentru fond în sumă de 2772 lei în temeiul art.2 alin.1 lit.e și art. 20 alin.5 din L. nr. 146/1997 și s-a dispus darea în debit pentru această sumă conform procedurii de executare silită a creanțelor bugetare.
Reclamanta a efectuat cheltuieli de judecată privind taxa de timbru la fondul cauzei ce privește dos._ . La momentul finalizării recursului declarat de pârâții M., reclamanta nu a avut mijloace bănești pentru achitarea sumei, fiind dată în debit conform procedurii de executare silită a creanțelor bugetare. Ulterior, la data de 25 martie 2013, reclamanta a achitat taxa judiciară de timbru de 2.772 lei, cu chitanța seria 3007258 la Secția Impozite și Taxe D. (f. 7), iar raportat la căderea în pretenții a pârâților în cadrul aceluiași dosar a formulat notificarea adresată pârâților și depusă la dosar (f. 8,9).
Având în vedere că pârâții M. au căzut în pretenții, reclamanta a solicitat recuperarea taxei de timbru achitată cu chitanța seria 3007258 la Secția Impozite și Taxe D. . Sunt îndeplinite condițiile pentru ca pârâții raportat la căderea în pretenții, să fie obligați la plata sumei de 2772 lei stabilită de Tribunalul Cluj în sarcina reclamantei cu titlu de taxă de timbru pentru fondul cauzei, ce a vizat Dos. nr._ și achitată de reclamantă la data de 25 martie 2013.
Referitor la excepția nulității acțiunii pentru lipsa timbrajului, la art. 14 din Normele metodologice de aplicare a L. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru publicat în M.Of. nr. 380/_ se prevede că nu se timbrează printre altele, cererile accesorii privind cheltuielile de judecată precum și cererile pentru exercitarea căilor de atac în astfel de situații, mențiunea accesorii, semnifică caracterul de accesorialitate a cheltuielilor derivat dintr-un litigiu soluționat de instanțele judecătorești și nu faptul că scutirea vizează doar situația în care cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează concomitent cu litigiul din care ele provin. Față de excepția autorității de lucru judecat, suma de 2772 lei nu a fost luată în calcul de Tribunalul Cluj prin urmare, nu a existat nici o pronunțare asupra acestor cheltuieli, deci nu există autoritate de lucru judecat.
Având în vedere cele arătate, pârâții căzând în pretenții, instanța a respins excepția nulității acțiunii pentru lipsa timbrajului, excepția autorității de lucru judecat și a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta G. C. împotriva pârâților M. L., M. M. fiind obligați pârâții să plătească reclamantei taxa de timbru în cuantum de 2.772 lei stabilită în Dos. nr._ a Judecătoriei D., taxă pentru care
reclamanta a fost dată în debit conform procedurii de executare silită a creanțelor bugetare, ulterior procedând la achitarea acesteia.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei (onorariu avocațial).
Împotriva sentinței examinate a promovat apel pârâtul MERSA
(f.2)
solicitând admiterea apelului, schimbarea in totalitate sentința civila nr. 785/_, pronunțata de Judecătoria Dej in dosarul nr. _
, in sensul admiterii excepțiilor invocate de pârât (excepția nulității acțiunii pentru lipsa timbrajului si excepția autorității de lucru judecat), cu consecința anularii/respingerii cererii formulate de reclamanta G. C.
.
În motivarea cererii
apelantul a invederat următoarele:
Instanța de fond in mod greșit a respins excepția nulității acțiunii pentru lipsa timbrajului. reținând următoarele: "...la art. 1A din Normele metodologice de aplicare a L146/1997 privind taxele judiciare de timbru publicat in M.Of. nr. 380/_ se prevede ca nu se timbrează printre altele, cererile accesorii privind cheltuielile de judecata precum si cererile pentru exercitarea cailor de atac in astfel de situații, mențiunea accesorii, semnifica caracterul de accesioralitate a cheltuielilor derivat dintr-un litigiu soluționat de instanțele judecătorești si nu faptul ca scutirea vizează doar situația in care cererea privind cheltuielile de judecata se soluționează concomitent cu litigiul din care ele provin." (pag. 4 din hotărâre).
Contrar celor reținute de instanța de fond, in speța nu sunt aplicabile dispozițiile art. 14 din Ordinul nr. 760/1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora "...nu se timbrează...cererile accesorii privind cheltuielile de judecată"." având in vedere următoarele argumente:
Indiferent de denumirea data de reclamanta acțiunii formulate, in cazul de fața nu este vorba de o cerere accesorie privind cheltuielile de judecata.
In realitate, reclamanta a formulat o acțiune separata, prin care urmărește incasarea unor sume de bani cu titlu de cheltuieli de judecata pe care pretinde ca le-a efectuat intr-un alt proces, respectiv in dosarul nr._ al Judecătoria Dej.
Fiind vorba de o acțiune in pretenții, aceasta trebuia timbrata la valoare. Conform dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 146/1997, pentru suma pretinsa de 2.772 lei, reclamanta datora o taxa judiciara de timbru de 232,76 lei.
Chiar daca cererea se refera la cheltuieli de judecata, in situația in care este formulata pe cale separata si nu ca si capăt de cerere accesoriu, se datorează taxa judiciara de timbru si timbre judiciare.
Releva ca in doctrina s-a reținut ca: "Pentru a califica o cerere drept accesorie este esențial nu numai ca soluția sa depindă de rezolvarea data unui capăt de cerere principal, ci si sa se rasporteze la capătul de cerere principal formulat in același proces, iar nu in procese diferite. Astfel, împrejurarea ca soluția dintr-o cauza este influențată de soluția data intr- un alt proces nu este de natura sa conducă la concluzia calificării cererii secundare, formulate pe cale separata, drept accesorie. "
In consecința, in mod greșit instanța de fond a interpretat noțiunea de "accesorialitate".
Este de observat ca in motivarea soluției de respingere a excepției, prima instanța a preluat intocmai considerentele cuprinse in Decizia înaltei Curți de Casație si Justiție nr. 3283/2004, depusa de reclamanta la dosar.
Instanța de fond nu a ținut seama ca in jurisprudenta de data mai recenta s-a statuat in sensul admiterii excepției de netimbrare in cazul acțiunilor prin care se solicita cheltuieli de judecata pe cale separata.
Cu titlu de exemplu, in fața primei instanțe a invocat decizia nr. 45/_, pronunțata de Tribunalul Buzău in dosarul nr._, in care s-au statuat următoarele:
"Prin art. 14 din Ordinul nr.760/C/1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.146/2007, se prevede că nu se timbrează cererile de îndreptare a erorilor materiale, tranzacțiile intervenite între părți în cursul procesului civil, cererile accesorii privind cheltuielile de judecată, precum și cererile pentru exercitarea căilor de atac în astfel de situații".
Norma invocată în materie, este imperativă si nesusceptibilă de interpretare, legiuitorul dispunând în sensul că "nu se timbrează cererile accesorii privind cheltuielile de judecată" și nu "cererile privind cheltuielile de judecată".
În cazul în care legiuitorul ar fi avut în intenție să stabilească scutirea de la plata taxei de timbru a oricărei cereri privind cheltuielile de judecată, ar fi dispus in acest sens în mod expres.
Prin urmare, dacă în prima acțiune introdusă la instanță, pentru cheltuielile de judecată solicitate ca accesorii la celelalte petite, este prevăzută scutirea de plata taxei de timbru, în cea de a doua acțiune în cadrul căreia aceleași cheltuieli de judecată au caracter principal, scutirea nu mai operează, nefiind prevăzută de lege.
Or, în cauza dedusă judecății, cererea formulată de reclamantă având ca obiect obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată făcute într-un proces anterior este o cerere principală și nu accesorie pentru a beneficia de scutirea de plata taxei de timbru, cauzei fiindu-i incidente prevederile art. 1 și 2 din Legea nr. 146/1997 și ale ari. 5 din Ordinul nr. 760/C/1999 pentru aplicarea Normelor metodologice privind aplicarea Legii nr. 146/1997.".
I.3. Pe de alta parte, insasi reclamanta a recunoscut ca pentru acțiunea formulata datora taxa judiciara de timbru.
Astfel, in cuprinsul notificării din data de 28:03.2013 (filele 8-10 din dosarul primei instanțe) a menționat următoarele: "...pentru a se evita
formularea unei acțiuni pe cale separata in vederea recuperării acestei sume cand la suma de 2.772 lei s-ar adaugă alte cheltuieli de judecata (taxa de timbru, onorar avocațial)...".
De asemenea, in pag. 2 din Răspunsul la întâmpinare, reclamanta- intimata a menționat următoarele: "Totuși daca Onorata Instanța va constata ca prezenta cerere este supusa timbrajului, arătam ca ne vom conforma achitării acesteia".
Raportat la argumentele expuse anterior, apreciază ca se impunea admiterea excepției invocate de pârât si anularea acțiunii reclamantei, raportat la dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 si art. 197 din Codul de procedura civila aprobat prin Legea nr. 134/2010.
Hotărârea primei instanțe este nelegala si in ceea ce privește soluția pronunțata asupra excepției autorității de lucru judecat.
Din examinarea considerentelor hotărârii atacate, se poate observa ca instanța de fond nu a analizat nici un argument dintre cele invocate de pârât in susținerea excepției (atat prin întâmpinare, cat si prin notele de ședința depuse la dosarul cauzei), marginindu-se sa afirme: "Fața de excepția autorității de lucru judecat, suma de 2772 lei nu a fost luata in calcul de Tribunalul Cluj prin urmare, nu a existat nici o pronunțare asupra acestor cheltuieli, deci nu exista autoritate de lucru judecat, (pag. 4 din hotărârea atacata).
In aceste condiții, susține ca prima instanța nu a analizat pe fond excepția autorității de lucru judecat.
Susține ca sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 430 si urm. din Noul Cod de procedura civila pentru admiterea excepției, deoarece:
Prin sentința civila nr. 281/_, pronunțata de Judecătoria Dej in dosarul nr._, instanța de judecata s-a pronunțat cu privire la chletuielile de judecata si a obligat parații M. L. si M. M. la plata sumei de 1035 lei.
Hotărârea nu a fost atacata cu recurs de către reclamanta, ci doar de către parați.
Prin decizia nr. 834/R/_, pronunțata de Tribunalul Cluj in dosarul nr._, instanța de recurs a respins recursul declarat de M.
si a obligat recurentul sa plătească intimatei G. C. suma de
1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecata in recurs.
Ulterior pronunțării deciziei civile nr. 834/R/_, intimata G. C. a formulat o cerere de completare a dispozitivului deciziei civile sus- mentionate, in sensul pronunțării instanței cu privire la obligarea recurentului la plata taxei judiciare de timbru in suma de 2.772 lei aferenta judecații pe fond a cauzei.
Cererea a fost respinsa prin decizia civila nr. 1075/R/2012, pronunțata de Tribunalul Cluj in dosarul nr._ .
In pag. 2 din decizia civila nr. 1075/R/2012 sunt redate susținerile petentei, din care relevante pentru existenta autorității de lucru judecat sunt următoarele: "Petenta intimata arata ca a solicitat restituirea acestei taxe atat prin intermediul concluziilor scrise, cat si prin intermediul concluziilor orale formulate in ziua procesului."
Din motivarea cererii rezulta clar ca reclamanta a formulat pretenții cu privire la aceeași suma si in cadrul dosarului nr._, acest aspect fiind recunoscut de reclamanta-intimata si prin răspunsul la întâmpinare: "Ulterior, la soluționarea recursului s-a stabilit in sarcina subsemnatei aceasta suma de achitat, pe care am solicitat-o instanței de judecata in cadrul concluziilor pe fond", (pag. 2).
Cata vreme reclamanta a formulat pretenții cu privire la suma de 2.772 lei si in cadrul dosarului nr._, iar instanța s-a pronunțat cu privire la cheltuielile de judecata, aceeași persoana nu este îndreptățită sa formuleze o noua cerere cu privire la aceeași suma, fiindcă se incalca dispozițiile art. 430 si 431 din Noul Cod de procedura civila.
Potrivit art. 431 din Noul Cod de procedura civila, "Nimeni nu poate fi chemat in judecata de doua ori in aceeași calitate, in temeiul aceleiași cauza si pentru același obiect. (2) Oricare dintre parti poate opune lucrul anterior judecat intr-un alt litigiu, daca are legătura cu soluționarea acesteia din urma."
In cauza sunt indeplinite toate condițiile pentru a se invoca efectele autorității de lucru judecat, existând identitate de parti, de obiect si de
cauza, in ambele dosare fiind invocate prevederile art. 274 din Codul de procedura civila din anul 1865
Potrivit art. 432 din Noul Cod de procedura civila, "Excepția autorității de lucru judecat poate fi invocata de instanța sau de parti in orice stare a procesului, chiar înaintea instanței de recurs."
Pentru soluționarea excepției nu prezintă importanta momentul la care s-a achitat taxa judiciara de timbru in valoarea de 2.772 lei, ci faptul ca reclamanta a formulat o cerere cu acest obiect, cu aceeași motivare in fapt si in drept, impotriva acelorași parați, cerere care a fost respinsa prin hotărâre irevocabila.
Subliniază ca exista autoritate de lucru judecat indiferent de considerentele pentru care, in dosarul nr._, a fost respinsa cererea reclamantei cu privire la suma de 2.772 lei.
Autoritatea de lucru judecat trebuie examinata prin prisma cererii formulate de reclamanta, care a solicitat cheltuielile de judecata in suma de 2.772 lei in doua dosare diferite.
Cata vreme la data soluționării recursului aceasta a formulat in mod nejustificat cererea de acordare a cheltuielilor de judecata in suma de 2.772 lei, știind ca nu a achitat aceasta suma si neprezentand dovezi in sensul achitării, si-a asumat riscul de a-i fi respinsa cererea.
O data ce a fost formulata cererea si a fost respinsa prin hotărâre irevocabila, nu se mai poate formula o noua cerere, cu același obiect, impotriva aceleiași persoane si bazate pe aceleași temeiuri de drept.
In condițiile in care, in cuprinsul acțiunii si al răspunsului la întâmpinare, reclamanta-intimata a subliniat faptul ca in dosarul nr._ suma nu i-a fost acordata pentru ca nu era achitata la acea data, de fapt aceasta isi invoca propria culpa, ceea ce contravine adagiului latin "Nemo auditur propriam turpitudinem allegans".
II.4 In practica instanțelor de judecata, pentru situații similare, s-a reținut excepția autorității de lucru judecat chiar si in cazul in care nu a existat referire concreta ca in cazul de fața "a categoria de cheltuieli solicitate. Cu titlu de exemplu, invoca sentința civila nr. 4194/_, pronunțata de Judecătoria Cluj-Napoca in dosar nr._, si decizia pronunțata de T. ul Specializat Cluj in același dosar.
In ceea ce privește fondul cauzei, susține ca hotărârea primei instanțe de admitere a acțiunii reclamantei este netemeinica si nelegala, pentru următoarele considerente:
Prin decizia civila nr. 834/R/2012, pronunțata de Tribunalul Cluj in dosarul nr._, intimatei G. C. i-au fost acordate cheltuielile de judecata pe care le-a solicitat si le-a dovedit, respectiv 1.000 lei, reprezentând onorariu avocațial in recurs.
In ceea ce privește suma de 2.772 lei, reprezentând taxa judiciara de timbru pentru fond, s-a dispus darea in debit a intimatei G. C. cu privire la aceasta suma.
Asa cum arata reclamanta-intimata din prezentul dosar, ulterior soluționării recursului, respectiv la data de_, a achitat si suma de 2.772 lei.
Pentru a fi admisibila o astfel de acțiune, era necesar ca in dosarul nr._, in fața instanței de recurs, intimata G. C. sa fi precizat ca intelege sa solicite pe cale separata cheltuielile de judecata in suma de 2.772 lei, pe care nu le-a plătit si nu le-a putut dovedi la data soluționării recursului, si sa nu le solicite in fața instanței de recurs.
Or, in fața T. ului Cluj, intimata a solicitat, prin concluzii, obligarea subsemnatului la plata sumei de 2.772 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, iar instanța a respins aceasta cerere.
Releva ca in dosarul nr._, G. C. a formulat si o cerere de completare a dispozitivului Deciziei civile nr. 834/R/2012, cu privire la cheltuielile de judecata in suma de 2.772 lei, cerere care insa i-a fost respinsa prin decizia civila nr. 1075/R/2012 din data de _
Din considerentele deciziei civile nr. 1075/R/2Q12 rezulta ca G. C. a solicitat cheltuielile de judecata in suma de 2.772 lei in dosarul nr. _
, in fața instanței de recurs.
Prin formularea cererii de obligare a paraților la plata sumei de 2.772 lei in cadrul dosarului nr._, reclamanta a exclus posibilitatea formulării aceleiași cereri pe cale separata, tocmai pe considerentul ca sunt aplicabile dispozițiile art. 431 din Noul Cod de procedura civila, referitoare la efectele autorității de lucru judecat.
In drept:
- art. 466, 468, 470, 480, art. 197, art. 430, 431, 432, art. 453 alin. 1
din Noul Cod de procedura civila;
- art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.
Prin întâmpinarea formulată (f.10) intimata reclamantă G. C.
a solicitat respingerea apelului și ca o consecință a acesteia conform art,
474 Cod Procedura Civilă păstrarea în tot a sentinței civile nr. 785 din dala de_ pronunțată de Judecătoria Dej în dosarul cu nr._ și obligarea apelantuiui-pârât la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea poziției procesuale
intimata a arătat următoarele: Referitor la excepția nulității acțiunii pentru lipsa timbrajului;
Pentru a nu reitera motivele pentru care a considerat, că prezenta cerere este scutită de taxă de timbru, menționează ca element de noutate promovarea unui recurs în interesul legii pentru a se stabilii daca cheltuielile de judecată solicitate pe cale separată sunt supuse sau nu timbrării. Acest recurs în interesul legii s-a promovat tocmai pentru neexistența unui punct de vedere unitar eu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 și art. 2 alin 1) și art. 15 lit p) din Legea tir. 146/1997, modificată și completată. Acesta este și motivul pentru care intimata a opinat că prezenta cerere este scutită de la plata taxei de timbru, depunându-se în acest sens la dosarul cauzei și practică judiciară. Așa cum a enunțat, dacă se va stabili de către instanță necesitatea achitării acestei taxe, a menționat că va proceda la achitarea acesteia, prin urmare din punctul său de vedere în nici un caz nu se putea proceda la "admiterea excepției invocate de pârât și anularea acțiunii reclamantei, raportat la dispozițiile art. 20 alin 3 din Legea nr. 146/1997 și art. 197 din codul de procedură civilă aprobat prin Legea nr. 134/2010, după cum susține apelantul.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat:
Deși apelantul înțelege să-și mențină aceeași poziție procesuală deși este contrazis de înscrisurile existente la dosarul cauzei, menționează că următoarele afirmații tind doar să ducă în eroare Onorata Instanță.
Apelantul afirmă că "pentru soluționarea excepției (autorității de lucru judecat nu prezintă importanță momentul la care s-a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 2. 772 lei ci faptul că reclamanta a formulat o cerere cu acest obiect, cu aceeași motivare în fapt și in drept
împotriva acelorași pârâți, cerere care a fost respinsă prin hotărâre
irevocabilă. Subliniază că există autoritate de lucru judecat Indiferent de considerentele pentru care în dosarul nr._ a fost respinsă cererea reclamantei cu privire la suma de 2.772 lei. "
Menționează intimata că această cerere nu a fost soluționată în mod irevocabil în condițiile în care instanța nu s-a pronunțat în nici un sens pe acest capăt de cerere raportat la momentul în care taxa de timbru nu a rost achitată și anume la data finalizării recursului din dosarul nr._ prin urmare, după cum se reține și în motivarea deciziei civile nr. 1075/R/2012 pronunțată de Tribunalul Cluj ""Taxa judiciară de timbru pentru fond, ce a fost pusă în sarcina intimatei reclamante, în faza recursului, nu a fost achitată până In prezent, astfel că nu poate fi inclusă în cheltuieli de judecată";.
Astfel, cererea reclamantei de obligare la cheltuielile de judecată nu a fost respinsă prin hotărâre irevocabilă după cum susține în continuare apelantul ci din contră, nu a existat o pronunțare asupra acesteia. Nefiind discutată această sumă, nu se poate reține existența autorității de lucru judecat.
Consider că dacă nu ar fi formulat cerere de completare a dispozitivului din dosarul_, apelantul ar fi susținut tot respingerea acestei cereri de obligare la cheltuieli invocând necesitatea solicitării completării dispozitivului. Astfel, în cadrul considerentelor este enunțat "Și în acest caz, ca și în acele cazuri în care părțile arată ea vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată, va fi posibilă recuperarea sumei, după achitarea acesteia. " (decizia civilă nr. 1075/R/2012 pagina 3- dosar_ ) însă cu titlu de apărare apelantul impută cum că această afirmație ar trebui să se regăsească în dispozitiv și nicidecum în considerente pentru a i se dea efect, (note de ședință-pagina 3).
In contra afirmației de mai sus s-a reținut că pentru a determina ce anume intră în autoritatea de lucru judecat dintr-o hotărâre, nu trebuie să ne oprim la aspectul formal al acesteia-și să desprindem dispozitivul de tot ce înseamnă considerente, recunoscând numai acestuia atributul autorității - ci trebuie făcut apel la considerente, pentru a stabili cu exactitate ce anume a judecat instanța. Deși soluția se regăsește în dispozitivul hotărârii, ea nu poate fi înțeleasă fără a se face apel la considerentele acesteia, în care se află tocmai rațiunile de drept sau de fapt ale adoptării ei. Soluția în sine, tară a se verifica motivele hotărârii, nu ar avea vreun sens, ceea ce interesează fiind faptele deduse judecății, regula de drept aplicabilă acestora de judecător.
Astfel, pentru a se putea aprecia asupra existenței excepției autorității de lucru judecat, instanța a doua oară investită va trebui să se raporteze la elementele primei judecăți, așa cum rezultă ele din considerentele hotărârii anterioare, (a se vedea în acest sens Teză de doctorat A. Nicolae-Hotărârea judecătorească. Relativitatea și Opozabilitatea efectelor acesteia-2008;pagina 352 și urm.)
Instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra cererii privind acordarea taxei de timbru și prin urmare aceasta nu a primit o dezlegare din punct de vedere juridic, soluția nefiind cunoscută cu privire la acest aspect.
Principiul puterii lucrului judecat împiedică contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre
posterioară pronunțată într-un alt proces. Or, acest aspect nu este aplicabil în prezenta speță.
Nu înțelege de ce apelantul dă dovadă în continuare rea-credință în condițiile în care textele de lege sunt elocvente în astfel de situații, se încearcă ocolirea dispozițiilor legale prin argumente care nu au aplicabilitate în speța de față, după cum se află și sentința nr. 4194/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în cadrul dosarului_ depusă la dosarul cauzei, unde discutăm despre cheltuieli deja efectuate de către partea din dosar (onorar avocațial), și pentru care a existat dovada plății ia dosarul cauzei în momentul soluționării acesteia. Or, aici discutăm despre o taxă de timbru achitată ulterior finalizării procesului prin urmare nu a existat o pronunțare pentru acest capăt de cerere. în plus, această sentință nu se bucură încă de autoritate de lucru judecat, putând fii în continuare atacabilă cu recurs, cale de atac care mai mult ca sigur urmează să fie exercitată.
3. Referitor Ia respingerea cererii ca fiind nefondată:
În condițiile în care apelantul este cel care a "căzut în pretenții" în cadrul dosarul nr._ prin opunerea s-a vehementă atât în cadrul întâmpinării cât și prin epuizarea căilor de atac este echitabil ca acesta să suporte cheltuielile ce au fost efectuate în cadrul acelui dosar cu atât mai mult cu cât discutăm despre o cheltuială efectuată cu titlu de taxă de timbru.
Conchizând, raportat la cele enunțate anterior solicită respectuos respingerea prezentului apel cu consecința menținerii sentinței civile nr. 785/_ pronunțată de Judecătoria Dej ca fiind temeinică și legală cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată efectuate pentru apelul prezentei cauze.
În drept: art. 465 alin 5 Cod Procedură Civilă, art. 474 alin 1 Cod Procedură Civilă.
Trecand la solutionarea apelului tinand seama de actele si probele de la dosar precum si de dispozitiile legale incidente in cauza, tribunalul retine urmatoarele:
Prin demersul judiciar formulat de catre reclamanta "cerere accesorie - cheltuielile de judecata"; acesta urmareste de fapt recuperarea cheltuielilor de judecata constand in taxa judiciara de timbru cu care aceasta a fost data in debit in dosarul civil nr._ al Judecatoriei D. .
T. ul retine ca fiind intemeiate criticile apelantului sub aspectul caracterului cererii formulate, aceasta neavand caracter accesoriu, intrucat din interpretarea dispozitiilor art. 14 din Normele metodologice de aplicare a Legiiu 146/1997, rezulta in ce situatie cheltuielile de judecata au caracter accesoriu, si anume atunci cand sunt solicitate ca accesoriu la alte petite intr-un tip litigiu si nicidecum atunci cand sunt solicitate pe cale separate, cum este cazul in prezenta actiune.
Ca atare, fiind vorba de o veritabila actiune in pretentii, prima instanta in mod gresit nu a stabilit in sarcina reclamantei obligatia de plata a taxei judiciare de timbru aferenta sumei de 2772 lei, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. 1 lit a din Legea 146/1997.
In consecinta, tribunalul in baza dispozitiilor art. 20 al 5 din Legea 146/1997, va obliga Obligă reclamanta G. C., având CNP 2., domiciliată în D., str. 1 Mai nr. 4 ap. 3, jud. Cluj, să plătească taxa
judiciară de timbru pentru fond, în sumă de 234 lei și dispune darea în
debit pentru această sumă, conform procedurii de executare silită a creanțelor bugetare.
Apelantul critica hotararea primei instante in ceea ce priveste respingerea exceptiei de lucru judecat
sustinand indeplinirea conditiilor pentru admiterea acesteia, in raport de solutia pronuntata in dosarul civil nr._ al Judecatoriei D. .
Referitor la indeplinirea conditiilor pentru admiterea exceptiei autoritatii de lucru judecat, tribunalul retine ca fiind neintemeiate sustinerile apelantului avand in vedere urmatoarele considerente:
Potrivit dispozitiilor art 431 Ncpc " nimeni nu poate fi chemat in judecata de doua ori in aceeasi calitate, in temeiul aceleiasi cauze si pentru acelasi obiect";.
Prin decizia civila nr. 834/R/2012 pronuntata de Tribunalul Cluj in dosar nr._, a fost respins ca nefondat recursul formulat de paratul
L. si acesta a fost obligat sa plateasca reclamantei suma de 1000 lei, cheltuieli de judecata in cuantumul dovedit prin chitanta de la fila 32 din dosar.
Reclamanta a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei in sensul includerii in cuantumul cheltuielilor la care a fost obligat recurentul si a sumei de 2772 lei, reprezentand taxa judiciara de timbru cu care a fost data in debit si pe care a achitat-o ulterior.
In considerentele deciziei civile nr. 1375/R/2012 pronuntata de Tribunalul Cluj, pronuntata in solutionarea cererii de completare a dispozitivului se retine: " Taxa judiciară de timbru pentru fond, ce a fost pusă în sarcina intimatei reclamante, în faza recursului, nu a fost achitată până în prezent, astfel că nu poate fi inclusă în cheltuieli de judecată. Dar, și în acest caz, ca și în acele cazuri în care părțile arată că vor solicita cheltuielile de judecată pe cale sperată, va fi posibilă recuperarea sumei, după achitarea acesteia";(f. 21 dosar fond).
In atare situatie, nu se poate retine existenta autoritatii de lucru judecat ci statuarea cu putere de lucru judecat privind posibilitatea reclamantei de a solicita cheltuielile de judecata, constand in taxa judiciara de timbru, pe cale separate, dupa achitarea acesteia.
Pentru aceleasi considerente T. ul va respinge ca neintemeiate sustinerile apelantului referitoare la inadmisibilitatea formularii actiunii vizand obligarea recurentului la plata sumei de 2772 lei cu titlu de cheltuieli de judecata pe cale separata.
Tinand seama de considerentele de fapt si de drept mai sus aratate, tribunalul retine ca hotararea primei instante este temeinica si legala sub aspectul obligarii recurentului la plata sumei de bani achitata de reclamanta intimate cu titlu de taxa judiciara de timbru, raportat la dispozitiile art 274 C.pr.civ, urmand ca in baza art. 480 C.pr.civ sa respinga apelul formulat de M. L. împotriva Sentinței civile nr. 785/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., pe care o păstrează în întregime.
Fiind în culpă procesuală ca urmare a respingerii apelului, intimatul făcând cheltuieli de judecată cu angajarea unui apărător, în temeiul art. 453 NCPC va obliga apelantul să plătească intimatei G. C. suma de 1117 lei, cheltuieli de judecată în apel .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de M. L. împotriva Sentinței civile nr. 785/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., pe care o păstrează în întregime.
Obligă apelantul să plătească intimatei G. C. suma de 1117 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Obligă reclamanta G. C., având CNP 2., domiciliată în
D., str. 1 Mai nr. 4 ap. 3, jud. Cluj, să plătească taxa judiciară de timbru pentru fond, în sumă de 234 lei și dispune darea în debit pentru această sumă, conform procedurii de executare silită a creanțelor bugetare.
Decizia este definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Noiembrie 2013.
PRESEDINTE JUDECATOR
S. B. C. -A. C.
GREFIER
-C. T.
G.Ț. 27 Noiembrie 2013 Red FSB/AP/4ex
JUD FOND C. Candida L.
| ← Decizia civilă nr. 1132/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 332/2013. Pretenții → |
|---|
