Sentința civilă nr. 128/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ *
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 128/2013
Ședința publică de la 22 Februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. T.
Grefier C. -S. Ș.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamant N. T., reclamant B. M. și pe pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. C., având ca obiect Despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța constată faptul că mersul dezbaterilor și cuvântul părților pentru concluzii a fost consemnat în încheierea ședinței publice din data de_, încheiere care face parte din prezenta sentință.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Reține că prin acțiunea civilă înregistrată la data de 11 Mai 2010 pe rolul T. ui C., reclamanții N. T. și B. M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, să se constate caracterul politic de drept al condamnării defunctei N. I., încarcerată în baza mandatului nr.1515/1958 a T. ui Militar C., condamnată la temniță grea, confiscarea averii și degradare civică pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului din care executați efectiv patru ani; să se constate caracterul politic al măsurii administrative de restricție de deplasare, domiciliu obligatoriu și urmărire informativă permanentă a sa și familiei; obligarea pârâtului la plata sumei de 1.500.000 euro în echivalent lei, la cursul din ziua plății, reprezentând prejudiciu moral suferit prin și că urmare a condamnării și 1.000.000 euro în echivalent lei la data plății reprezentând prejudiciu moral pentru măsurile administrative luate împotriva ei și familiei; obligarea pârâtului la plata sumei de 100.000 Euro în echivalent lei la data plății reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate și distruse, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că sunt copii condamnatei politic N. I., care a fost condamnată de T. Militar C. la închisoare grea, confiscarea averii și degradare civică pentru săvârșirea infracțiunii de
favorizare a infractorului, din această condamnare executând efectiv patru ani în Penitenciarul Aiud și Arad, fiind arestată la data de 16 Februarie 1958 și eliberată la data de 14 Februarie 1962.
De asemenea, au fost confiscate casa și anexele, precum și toate bunurile din casă, animale, teren.
În drept, au invocat dispozițiile art.1 alin.2, art.2, art.4 alin.2, art.5 din Legea nr.221/2009, art.998 și urm. Cod civil, Constituția R. iei, CEDO, Carta ONU.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată
La data de 22 septembrie 2011 reclamanții au depus la dosar o nouă precizare de acțiune, în sensul că au înțeles să solicite obligarea pârâtului la plata sumei de 100.000 euro în echivalent lei la data plății reprezentând despăgubiri materiale - contravaloarea bunurilor confiscate și lipsa de folosință a imobilelor.
Au precizat că în momentul arestării și condamnării mamei lor i-au fost confiscate și distruse de către autoritățile de la aceea dată cota de ½ parte din următoarele bunuri: mobilier tradițional specific zonei; haine de pat; mașină de cusut germană marca Singer; veselă; îmbrăcăminte uzuală și costume populare; patru bivoli; 50 de oi; cereale; lipsa de folosință a casei și a anexelor gospodărești confiscate pe o perioadă de cinci ani; contravaloarea reparațiilor casei distruse parțial că urmare a folosinței necorespunzătoare; contravaloarea lipsei de folosință a terenului agricol - 4 ha.
Prin Sentința civilă nr. 991/2011 pronunțată de Tribunalul Cluj a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune referitor la plata daunelor morale și respinsă acțiunea formulată de reclamanți având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnării și al măsurilor administrative suferite de antecesoarea reclamanților și obligarea pârâtului la plata contravalorii bunurilor confiscate și distruse.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut în esență că, condamnarea suferită de antecesoarea reclamanților intră în categoria celor care constituie de drept condamnări cu caracter politic, iar petitlul de obligare la plata contravalorii bunurilor nu a fost dovedit în condițiilor art. 1169 C. civil.
Prin Decizia civilă nr. 799/R/2012 pronunțată de Curtea de Apel C. a fost admis în parte recursul declarat de reclamanți, sentința casată parțial în ceea ce privește petitul având ca obiect dauna materiale și trimisă cauza spre rejudecare instanței de fond pe acest aspect.
Analizând actele și lucrările dosarului, limitele casării și dispozițiile deciziei de casare, instanța reține următoarele:
Antecesoarea reclamanților a suferit o condamnare aplicată prin Sentința 901/1958 a T. ui Militar C., definitivă prin respingerea recursului, pentru o faptă prevăzută de Decretul 199/1950.
Totodată s-a dispus confiscarea bunurilor acestei persoane.
Întrucât condamnarea suferită de antecesoarea reclamantei este considerată de lege ca fiind una cu caracter politic, acțiunea reclamanților de obligare la daune materiale este admisibilă.
Reclamanții și-au justificat calitatea procesuală prin actele de stare civilă depuse în fața instanței în primul ciclu procesual.
Având în vedere dispozițiile trasate instanței de rejudecare potrivit art. 315 C. proc. civ., instanța a dispus administrarea unui probatoriu necesar probării existenței bunurilor confiscate ca urmare a executării sentinței penale sus amintite și a valorii acestora.
Urmare a adreselor efectuate, Consiliul local al comunei Sâncraiu ( fila 25 ) a comunicat că în evidențele lor nu există un act de preluare a bunurile deținute de N. I., iar moștenitorilor acestuia i-au fost eliberate două titluri de proprietate după N. Teodor în suprafață totală de 5,686 ha.
În dosarul comunicat de CNSAS, filele 117, 121 dosar fond, este menționată starea materială a lui N. I. compusă din casă de locuit și 5
ha pământ. Se poate aprecia că imobilele terenuri confiscate familiei au fost restituite în natură prin alte dispoziții legale.
De altfel, în fața instanței de rejudecare apărătorul reclamantei a indicat că părțile nu mai susțin cererile privitoare la bunurile imobile teren, întrucât acestea au fost restituite.
Instanța raportat la precizarea de acțiune depusă în primul ciclu procesual ( fila 150), a administrat probe testimoniale.
Prealabil se impune a se menționa că instanța de rejudecare are în vedere cele consemnate în precizarea de acțiunea în sensul că se solicită a se restitui cota de ½ din mai multe bunuri, apreciind că cererea formulată în rejudecare prin care arată că solicită întreaga cotă este o modificare de acțiune ce nu poate fi făcută în rejudecare.
Pe de altă parte chiar dacă s-ar avea în vedere această precizare cererea de acordare de despăgubiri materiale pentru bunurile arătate în întregime nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
Din declarațiile testimoniale rezultă că bunurile mobile existente imobilul antecesoarei părților, au fost bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei.
Din aceleași probe testimoniale rezultă că și tatăl reclamanților a suferit o condamnare, însă în prezenta cauză nu se solicită despăgubiri decât ca urmare a condamnării lui N. I. .
Martorul C. R. a declarat că familiei lui N. I. i-au fost confiscate haine de corp în valoare de 1000 lei haine de pat, piese de mobilier în valoare între 3.000 și 4.000 lei, o mașină de cusut Szinger în valoare de 1000 Euro, 4 bivoli, 50 de oi, 3 porci, 2000 kg de grâu, 500 kg ovăz, 500 kg de porumb, 500 kg de cartofi.
De asemenea a mai declarat martorul că cei doi copii al lui N. I. au stat cu chirie într-una din camerele casei părintești, iar la revenirea familiei N. în locuință, construcția a avut nevoie de renovări în condițiile în care o casă în timp se degradează.
Martorul H. T. a declarat că ulterior condamnării, lui N. I. i- a fost luat mobilierul, 3 bivolițe, 50 de oi, o mașină de cusut Szinger, 2000 kg grâu și haine. A apreciat că valoarea mașinii de cusut la 1000 Euro și a declarat că bunurile mobile din gospodărie erau comune cu ale soțului.
Martora F. Ana a declarat că are cunoștință de preluarea unor haine și animale fără a preciza exact ce anume.
Martorul B. F. are cunoștință de preluarea unor bunuri aparținând familiei și depozitate într-un alt imobil din sat, respectiv 1 cojoc vechi de cca. 100 ani, o mașină de cusut marca Szinger și un dulap.
Din analiza acestor probe rezultă că s-a făcut dovada preluării a unui mobilier tradițional în valoare de 4000 lei, a unei mașini de cusut marca Szinger în valoare de 1000 Euro echivalentul a 4.400 lei, îmbrăcăminte în valoare de 1000 lei, doar a 3 bivoli, 50 de oi și cereale, respectiv 2000 kg de grâu, 500 kg ovăz, 500 kg de porumb, 500 kg de cartofi.
Deși s-a probat preluarea și a unor porci, instanța nu a avut în vedere și aceste animale întrucât prin precizarea de acțiune formulată în primul ciclu procesual aceste bunuri nu au fost solicitate a fi restituite prin măsuri compensatorii.
Nu a fost probată vreo valoare a hainelor de pat și veselei confiscate și nici nu au fost indicate bunurile în mod detaliat ca eventual prin administrarea unor probe să se determine o valoare a acestora.
Nu a fost probată vreo valoare a lipsei de folosință a casei și a anexelor gospodărești, fiind dovedit de altfel că cei doi copii ai familiei au continuat să trăiască într-o parte a imobilului. Chiar dacă din declarațiile martorilor rezultă că cei doi copii ar fi plătit chirie pentru folosința locuinței, în cauză nu a fost propusă nici o probă deși sarcina revenea reclamanților.
Nu s-a probat o folosință necorespunzătoare a imobilului pe perioada confiscării, martorul C. R., declarând că renovările la imobil s-a datorat unei folosințe normale în timp.
Lipsa folosinței terenului agricol nu poate fi avută în vedere atâta timp cât s-a probat că aceste bunuri au fost colectivizate, terenurile nemairămânând în proprietatea persoanelor fizice.
În ceea ce privește evaluarea bunurilor mobile, probate că s-au confiscat, în lipsa unei existențe materiale a acestora, nu s-a putut administra o expertiză de evaluare. Pentru acest considerent, instanța a avut în vedere declarațiile testimoniale, precum și actele comunicate de către autoritățile locale și ofertele de prețuri.
Prin adresa nr. 2237/2012 emisă de Comuna Sâncrai ( fila 35 ) s-a comunicat că o bivoliță valorează 3000 lei, o oaie 350 lei, 1 kg grâu 1,30 lei, un kg cartofi 1,4 lei, 1 kg ovăz 1,2 lei.
Abrudan G. a făcut o ofertă de preț la vânzarea unui bivol de 4000 lei ( fila 36), iar SC Garden Construct SRL ( fila 38), achiziționează 1 kg de grâu la 1,5 lei, 1 kg de orz la 1,3 lei, 1 kg porumb la 1,5 lei, 1 kg cartofi la 1,4 lei.
Față de aceste înscrisuri, instanța va avea în vedere valorile medii ale acestor bunuri.
Având în vedere aceste probe rezultă că reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri materiale în cotă de ½ pentru mobilier tradițional în valoare de 4000 lei, mașină de cusut marca Szinger 4.400 lei, îmbrăcăminte populară 1000 lei, 3 bivoli în valoare de 9000 lei (nefiind dovedită existența a patru bivoli așa cum a s-a arătat în cererea de chemare în judecată), 50 de oi în valoare de 17.500 lei, ovăz 600 lei ( 500 kg x1,2 lei) grâu 2600 lei ( 2000 kg x1,3 lei), cartofi 700 lei ( 500 kg x1,4 lei), porumb 750 lei ( 500 kg x 1,5 lei), motiv pentru care văzând și dispozițiile art. 1, 3 și 4 din Legea 221/2009 va admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții N.
T. și B. M., în contradictoriu cu S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice .
Reclamanții au solicitat cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, acțiunea fiind scutită de plata taxelor de timbru. Au făcut dovada achitării unui onorariu de avocat în cuantum de 1000 lei ( filele 48-49) .
Întrucât acest onorariu a fost plătit pentru purtarea procesului în toate fazele acestuia și întrucât cererea de constatare al caracterului politic al condamnării și obligare la daune morale a fost respinsă irevocabil în primul ciclu procesual, iar cererea de obligare la despăgubiri materiale a fost admisă în parte, tribunalul în temeiul art. 274 și 277 C. proc. civ. va obliga pârâtul să plătească reclamanților suma de 20.225 lei cu titlu de despăgubiri materiale și va obliga pârâtul să plătească reclamanților suma de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții N. T. , cu domiciliul în C. -N., str. T., nr. 72, ap. 49, jud. C. și B. M. , cu domiciliul în comuna Sâncraiu, sat. B., nr. 72, jud. C., în contradictoriu cu S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul proc. ales în C. -N. Piața A. I. nr.19.
Obligă pârâtul să plătească reclamanților suma de 20.225 lei cu titlu de despăgubiri materiale, respingând alte pretenții.
Obligă pârâtul să plătească reclamanților suma de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 22 Februarie 2013.
Președinte,
D. T.
Grefier,
C. -S. Ș.
RED./DACT./DT/CȘ_ / 5 ex.
C.Ș. 22 Februarie 2013
| ← Sentința civilă nr. 2978/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Decizia civilă nr. 41/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
