Decizia civilă nr. 3027/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3027/R/2013
Ședința publică din data de 12 iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A. -T. N.
JUDECĂTORI:
M. -C. V.
I. -D. C.
GREFIER:
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. Ș., împotriva sentinței civile nr. 180 din 21 martie 2013, pronunțată de
Tribunalul Cluj, în dosar nr._, privind și pe pârâtul P. M.
C. -N., având ca obiect plângere în baza Legii nr. 10/2001.
La prima strigare a cauzei, la apelul nominal se constată lipsa părților. Cauza este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților și reprezentanților acestuia de a se prezenta la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă reclamantul- recurent M. Ș., lipsă fiind reprezentantul pârâtului-intimat P. M.
C. -N. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la solicitarea instanței, reclamantul-recurent se legitimează cu pașaportul seria 12625627 eliberat la data de 10 aprilie 2007.
Prezentându-i-se schița de la fila 117-118 din dosarul tribunalului, reclamantul-recurent arată că terenul hașurat este cel ce i s-a propus a fi restituit, are acces de pe Calea Turzii pe porțiunea îngustată care este lată de aproximativ 4 metri.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reclamantul-recurent susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, și în consecință acordarea de despăgubiri în echivalent bănesc pentru terenul ce a fost propuse a-i fi restituit, întrucât această parcelă nu are acces corespunzător la drumul principal pentru o bună exploatare.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 180 din 21 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._ a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul
M. Ș., cu domiciliul procesual ales în C. -N., în contradictoriu cu pârâtul
P. M. C. -N. .
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin dispoziția nr.4124/_ a P. ui municipiului C. -N. s-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantului M. Ș. a apartamentului nr.1, cu nr.topo. 1382/2/I și apartamentului nr.4, cu nr.topo. 1382/2/IV, înscrise în CF colectivă nr.1. și CF individuală nr.1., precum și a terenului aferent acestora, din imobilul situat în C. -N., Calea Turzii nr.32. Pentru restul imobilului revendicat, respectiv pentru apartamentele nr.2, 3, 5, 6 și 7, înstrăinate în baza Legii nr.112/1995, pentru terenul aferent acestora și pentru restul terenului s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Prin dispoziția nr.8380/_ s-a dispus modificarea dispoziției nr.4124/_, în sensul că s-a dispus restituirea în natura a apartamentului nr.2, în loc ce apartamentul nr.1.
Prin dispoziția nr.5156/_ s-a dispus modificarea dispoziției nr.8380/_, în sensul că se restituie în natură și terenul în suprafață de 1877 mp din parcela cu nr.topo. inițial 1382, situat în C. -N., Calea Turzii nr.32, cu mențiunea că în această suprafață este cuprinsă și suprafața de teren aferentă apartamentelor restituite în natură, nr.2 și 4, în suprafață de 130 mp. De asemenea, s-a dispus acordarea de despăgubiri pentru apartamentele nr.1, 3, 5, 6 și 7 și pentru terenul construit aferent acestora, în suprafață de 270 mp, precum și pentru restul terenului care nu poate fi restituit în natură, în suprafață de 733 mp, din nr.topo. inițial nr.1382.
reținut că din suprafața totală de 2880 mp, suprafața de 1003 mp este ocupată de 4 construcții sau este afectată bunei exploatări a acestora, iar suprafața de 1877 mp poate fi restituită în natură.
Instanța a constatat că, deși în cererea de chemare în judecată reclamantul a indicat dispoziția nr.4124/2007, în realitate a atacat dispoziția nr.5156/_, prin acest din urmă act fiind dispusă restituirea în natură a terenului în suprafață de 1877 mp.
Prin sentința civilă nr.406/2007 a Tribunalului C. sa fost respinsă acțiunea formulată de reclamant pentru anularea dispoziției nr.4124/2007, prin care reclamantul a invocat aceleași aspecte, respectiv că nu este de acord cu restituirea în natură a apartamentelor 1 și 4, solicitând acordarea de despăgubiri.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin.1 din Legea nr.10/2001 "imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condițiile prezentei legi";, iar conform art.7 alin.1 și 2 din aceeași lege "de regula, imobilele preluate in mod abuziv se restituie in natura. Daca restituirea in natura este posibila, persoana indreptatita nu poate opta pentru masuri reparatorii prin echivalent decat in cazurile expres prevazute de prezenta lege";.
Față de cele ce preced, instanța a considerat că dispoziția atacată este emisă cu respectarea dispozițiilor legale menționate mai sus, întrucât restituirea în natură a terenului în suprafață de 1877 mp este posibilă, astfel încât reclamantul nu este îndreptățit să opteze pentru măsuri reparatorii în echivalent.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul M. Ș. , solicitând instanței admiterea recursului, modificarea sentinței, cu consecința admiterii acțiunii cum a fost formulată.
În motivarea recursului reclamantul a solicitat să-i fie acordate despăgubiri bănești pentru imobilul pentru care a formulat notificare, deoarece nu are posibilitatea să plătească impozite pentru terenul restituit în natură, nici să-l îngrădească și să îl întrețină, întrucât este pensionar cu o pensie mică.
Recurentul a arătat că terenul nu poate fi vândut, deoarece accesul la teren nu este corespunzător. Recurentul a solicitat ca terenul să nu-i fie restituit în natură.
Intimatul nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Singurul motiv de recurs invocat vizează faptul că reclamantul nu dorește restituirea terenului în natură și solicită să-i fie acordate despăgubiri bănești pentru acesta.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 10/2001 imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condițiile prezentei legi.
Din dispozițiile legale mai sus arătate rezultă regula potrivit căreia
imobilele preluate de stat se restituie în natură dacă există această posibilitate și, cu titlu de excepție, se acordă măsuri reparatorii în echivalent, potrivit legii.
Prin Normele Metodologice de aplicarea Legii 10/2001 adoptate prin HG 250/2007 s-au stabilit principiile de soluționare a notificărilor și în art. 1 lit. a, din acest act normativ a stipulat prevalența restituirii în natură, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1), art. 7 și 9 din lege, a imobilelor pentru care s-au depus notificări.
Numai în cazul în care această măsură nu este posibilă sau este expres înlăturată de la aplicare se va proceda la acordarea celorlalte măsuri reparatorii prevăzute de lege, respectiv compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deținător, cu acordul persoanei îndreptățite, sau propunerea de acordare de despăgubiri potrivit titlului VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, în cazul în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
Așadar din dispozițiile legale în materie rezultă că soluționarea notificărilor nu se poate face numai în condițiile expres prevăzute de lege. Legiuitorul nu a lăsat la latitudinea persoanelor îndreptățite să-și aleagă forma de reparație a nedreptăților comise de statul comunist, stabilind principii clare în acest sens, cum am arătat în cele mai sus reținute.
Astfel, în situația în care este posibilă restituirea terenului în natură nu se pot acorda măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 247/2005.
Împrejurările invocate de recurent, faptul că este bătrân, că nu are posibilități să plătească impozitul pentru imobilul redobândit în natură, să-l îngrădească, sau să-l vândă la un preț convenabil nu sunt criterii legale care să aibă ca rezultat acordarea măsurilor reparatorii în echivalent.
Prin urmare, în temeiul art. 312 C.Pr.Civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. Ș. împotriva sentinței civile numărul 180 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. 10._
, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. Ș. împotriva sentinței civile numărul 180 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. 10._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
A.
-T.N. M.
C.V.
I. D.C. M. L.T.
Plecat în CO,Semnează Vicepreședintele instanței
I. A.
Red. A.T.N., dact. G.C. 2 ex/_
Jud.primă instanță: D.I:T.
| ← Sentința civilă nr. 318/2013. Legea 10/2001 | Sentința civilă nr. 535/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
