Sentința civilă nr. 296/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINTA CIVILA nr. 296/2013
Ședința publică de la 12 Iunie 2013 Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. | -A. | C. |
Grefier E. | C. |
Pe rol este pronunțarea cauzei civile privind pe reclamantul H. T.
V. A. în contradictoriu cu pârât S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. C., reprezentant legal P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ, având ca obiect, despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, T. constată că mersul dezbaterilor și cuvântul pe fond al părților, au fost consemnate în Încheierea ședinței publice din data de_ ,_, care fac parte integrantă din sentință.
T.
Prin Decizia civilă nr. 1789/R/2012 pronunțată în ședința publică din data de 25 aprilie 2012 Curtea de Apel C. a admis în parte recursurile declarate de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și
P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ împotriva sentinței civile nr. 1003 din 25 noiembrie 2011 a T. ui C. pronunțată în dosar nr._, pe care a casat-o în parte cu privire la constatarea caracterului politic al sistării pensiei și cu privire la despăgubirile acordate pentru bunurile confiscate, limite în care a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe și a menținut celelalte dispoziții.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel C. a reținut în esență următoarele:
În ce privește recursul pârâtului S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, acesta a arătat în ceea ce privește constatarea caracterului politic al măsurii administrative luata împotriva antecesorului reclamanților, Azbej A. P., de dislocare din localitatea de domiciliu si stabilire a unui domiciliu obligatoriu in perioada aprilie 1949-1957, că, având in vedere prevederile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009, reclamantul nu are calitate procesuala activa in cauza, pentru că acțiunea pentru constatarea caracterului politic al unei masuri administrative poate fi formulata doar de către persoanele care au făcut obiectul unor masuri administrative nu si de către descendenții lor.
Acest motiv de recurs este nefondat deoarece, chiar dacă art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009 prevede că persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora, acest text nu exclude aplicarea părții a doua a alin. 1 din același text legal, care prevede că cererea poate fi introdusă și după decesul persoanei, de orice persoană fizică sau juridică interesată.
Această interpretare reiese din acea că alin. 1 prevede cazurile în care este vorba de alte condamnări cu caracter politic decât cele care au acest caracter de drept. Or, prin simetrie dacă pentru alte condamnări decât cele de drept se pot introduce acțiuni și de orice persoană fizică sau juridică interesată, atunci și pentru măsurile administrative care nu au caracter politic de drept, constarea acestui caracter se poate cere de price persoană interesată, pentru că dacă pentru măsuri mai grave, cum este condamnarea, se poate cere aceasta atunci și pentru măsuri mai puțin grave, cum sunt măsurile administrative trebuie ca persoanele interesate să aibă această posibilitate.
Mai trebuie arătat că potrivit art. 5 alin. 1 moștenitorii persoanei care a făcut obiectul unei măsuri administrative cu caracter politic, de drept sau al cărei caracter politic a fost constatat de instanță - textul nu distinge, pot solicita despăgubiri.
Or dacă pot solicita despăgubiri pentru măsuri administrative cu caracter politic, de drept sau al cărei caracter politic a fost constatat de instanță, atunci trebuie să li se recunoască și posibilitatea de a cere constatarea caracterului politic al măsurii administrative, pentru că în alt fel li s-ar nega dreptul la acțiune pentru despăgubiri, dar textul art. 5 alin. 1 tocmai le recunoaște acest drept.
Dacă au drept la acțiune pentru despăgubiri atunci au drept la acțiune și pentru constatarea caracterului politic al măsurii administrative.
În ceea ce privește dislocarea din localitatea de domiciliu si stabilirea unui domiciliu obligatoriu in perioada aprilie 1949-1957, recurentul arată ca pentru aceasta măsura administrativa nu poate fi constatat caracterul politic. In temeiul prevederilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009 poate fi constatat caracterul politic al altor masuri administrative decât cele prevăzute la art. 3 din Legea nr. 221/2009, ori dislocarea din localitatea de domiciliu si stabilire a unui domiciliu obligatoriu este prevăzuta la art. 3 din Legea nr. 221/2009.
Nici acest motiv de recurs nu este fondat deoarece textul art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009 nu distinge ce alte măsuri administrative au fost avute în vedere.
Alte măsuri administrative decât cele prevăzute la art. 3 sunt altele decât cele prevăzute de art. 3, dar luate în baza acelorași acte normative enumerate la art. 3, sau aceleași măsuri administrative prevăzute de art. 3 dar luate în baza altor acte normative sau aceleași ori alte măsuri administrative, dar fără să aibă vreun act normativ la bază, pentru că de acea sunt măsuri abuzive pentru că nu au avut un temei care să le întemeieze și să protejeze drepturile fundamentale.
Cât timp textul art. 4 alin. 2 nu distinge la care din cele de mai sus se referă înseamnă că se referă la oricare dintre ele, pentru că dacă legea nu distinge atunci nici instanța nu poate să o facă.
În ceea ce privește daunele materiale acordate recurentul susține că bunurile mobile nu pot face obiectul Legii nr. 221/2009, ci doar bunurile imobile.
Acest motiv de recurs este nefondat deoarece art. 5 al. 1 lit. b) din Legea nr. 221/2009 face vorbire doar despre bunurile confiscate, fără a face referire doar la bunurile imobile, prin urmare se referă la orice bunuri, atât imobile cât și mobile.
Chiar dacă textul legal prevede că bunurile respective se restituie doar dacă nu au fost restituite sau nu s-au obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001, sau ale Legii nr. 247/2005, această ipoteză se
referă doar la partea de bunuri imobile iar nu și la cele mobile, și nicidecum nu exclude bunurile mobile confiscate de la restituire pentru că partea inițială a propoziției de la lit. b a art. 5 sus indicat nu distinge doar cu privire la imobile ci face referire la orice bun confiscat.
În ceea ce privește bunurile imobile pentru care a fost acordata suma de 237.600 lei, Curtea constată că prin acțiune și prin precizarea de acțiune (fila 89 dosar fond) reclamanții au cerut despăgubiri doar pentru bunurile mobile și au indicat expres că bunurile imobile confiscate au fost restituite în temeiul legilor fondului funciar respectiv Legea nr. 112/1995.
Acest motiv de recurs ce privește bunurile imobile este prin urmare întemeiat pentru că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut.
În ce privește motivul de recurs privind bunurile mobile confiscate și valoarea acestora, Curtea constată că reclamanții nu au indicat în acțiune și nici în precizarea de acțiune care sunt aceste bunuri dar de la Arhivele Naționale C. s-a comunicat inventarul acestora, cu valoarea de la acel moment (fila 115-125).
Instanța de fond trebuia să solicite reclamanților să indice în acțiune pentru ce bunuri solicită să li se acorde despăgubiri, să indice valoarea fiecărui bun și apoi să administreze probe pentru evaluarea acestora, fie că este proba cu martori, expertiză sau adrese la diferite autorități pentru prețul actual.
Având în vedere sistemul legal de probe instanța trebuia să îl respecte și să acorde despăgubiri doar în măsura în care au fost dovedite pentru că acordarea de despăgubiri în echitate nu concordă cu probele pe care trebuia să le administreze.
În ce privește recursul P. UI DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ, critica ce consideră că sentința instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină soluția adoptată, nu poate fi primită deoarece au fost indicate elementele/împrejurările în baza cărora s-ar putea reține caracterul politic - în sensul dispozițiilor Legii nr. 221/2009 - al măsurilor administrative luate față de antecesorul reclamantului, anume faptul că numitului Azbej P., născut la 16 iunie 1889, i s-a fixat domiciliu obligatoriu pe timp nelimitat în comuna U. aș, raionul Dej, prin Decizia nr. 83/1949, deoarece a fost moșier, a posedat 40 ha teren, 10 vite mari și inventar agricol. În baza Deciziei M.A.I. nr. 6581/_, i s-au ridicat restricțiile domiciliare.
Stabilirea domiciliului obligatoriu doar pentru faptul că a fost moșier și a deținut avere de o anumită valoare are temei doar în dorința statului comunist de la acea vreme de a implementa ideologia sa, întemeiată printre altele pe pauperizarea populației, acesta fiind un scop politic iar măsura luată împotriva antecesorului reclamantului are drept scop realizarea politicii statului de la acel moment.
Fiind corect stabilit caracterul politic al măsurilor administrative, instanța putea admite petitul de acordare de despăgubiri cu titlu de daune materiale, pentru bunurile confiscate în baza măsurilor abuzive.
Este neîntemeiat și motivul de recurs privind lipsa probelor care să ateste fără echivoc, faptul deposedării antecesorului reclamantului de bunurile menționate în cererea (precizată) de chemare în judecată și împrejurarea că deposedarea s-a produs în fapt prin confiscare aferentă aplicării de măsuri administrative, în sensul disp. art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009, deoarece din actele depuse (fila 114-125 dosar fond) reiese că s-a făcut confiscarea bunurilor din inventar în temeiul Decretului
nr. 83/1949, același act normativ ce a stat și la baza luării măsurii administrative a fixării domiciliului obligatoriu.
În schimb este întemeiat motivul de recurs ce privește insuficiența probelor în privința cuantumului despăgubirilor acordate pentru bunurile mobile, pentru motivele arătate mai sus la analiza celuilalt recurs.
Mai arată același recurent că o altă greșeală a primei instanțe o reprezintă echivalarea pensiei sistate a antecesorului reclamantului, cu noțiunea de "bunuri confiscate prin efectul aplicării unor măsuri cu caracter politic" din textul art. 5 alin. 1 lit. b al legii speciale, fără vreo explicație plauzibilă a instanței în raport cu această apreciere și în condițiile în care în realitate o asemenea echivalență nu este posibilă, fiind lipsită de orice suport legitim.
Acest motiv de recurs este întemeiat dar fiind vorba de modificarea sentinței, alături de motive care duc la casarea sentinței, și cu privire la acest aspect se va casa sentința, în temeiul art. 312 alin. 3 partea II Cod procedură civilă, urmând ca instanța să analizeze și să dispună acordarea de despăgubiri materiale doar pentru bunurile confiscate iar nu și pentru alte măsuri care nu se încadrează în prevederile Legii nr. 221/2009, chiar dacă au fost luate în urma condamnărilor sau măsurilor administrative cu caracter politic.
Apoi instanța a constatat că sistarea pensiei este măsură administrativă dar măsurile administrative trebuiau să fi fost luate de fosta miliție și securitate, care nu aveau nici atribuție în ce privește pensiile.
Este fondat și motivul de recurs ce privește acordarea despăgubirilor materiale pentru bunuri ce nu au făcut obiectul cererii de chemare în judecată și nici al precizării de acțiune, așa cum s-a expus la analiza celuilalt recurs.
Față de cele de mai sus, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 6 și 9 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 și art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea urmează să admită în parte recursurile declarate de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și
P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ împotriva sentinței civile nr. 1003 din 25 noiembrie 2011 a T. ui C. pronunțată în dosar nr._, pe care o va casa în parte cu privire la constatarea caracterului politic al sistării pensiei și cu privire la despăgubirile acordate pentru bunurile confiscate, limite în care va trimite spre rejudecare aceleiași instanțe pentru ca reclamanții să indice valoarea fiecărui bun și apoi părțile și instanța să administreze probe pentru evaluarea acestora, fie că este proba cu martori, expertiză sau adrese la diferite autorități pentru prețul actual.
În ce privește echivalarea pensiei sistate a antecesorului reclamantului, cu noțiunea de "bunuri confiscate prin efectul aplicării unor măsuri cu caracter politic" din textul art. 5 alin. 1 lit. b instanța va analiza dacă această sistare a pensiei are caracter de confiscare a averii în urma măsuri administrative și va dispune acordarea de despăgubiri materiale doar pentru bunurile confiscate iar nu și pentru alte măsuri care nu se
încadrează în prevederile Legii nr. 221/2009, pentru că nu se poate ca aceași sistare a pensiei să fie și măsură administrativă și confiscare a averii.
Celelalte dispoziții ale sentinței atacate vor fi menținute ca legale și temeinice.
Procedând la rejudecarea cauzei în limitele decizei de casare, tribunalul reține următoarele:
Conform actelor de stare civilă depus la dosar, reclamantul H. T.
V. este nepot de fiică al defunctului Azbej A. P., născut la_, fiul lui Teodor și Ana și decedat la data de_ .
Așa cum rezultă din actele aflate în arhiva CNSAS și depuse în copie la dosar, numitului Azbej P., născut la 16 iunie 1889, i s-a fixat domiciliu obligatoriu pe timp nelimitat în comuna U. aș, raionul Dej, prin Decizia nr. 83/1949, deoarece a fost moșier, a posedat 40 ha teren, 10 vite mari și inventar agricol. În baza Deciziei M.A.I. nr. 6581/_, i s-au ridicat restricțiile domiciliare.
Martorul audiat în cauză a arătat că în 2 martie 1949 organele statului i-au ridicat toate bunurile din casă lui Azbej A. și i-au spus ca în două ore să plece, fără să-l lase să ia nimic cu el. Casa era mare, cu 7 camere, avea mobilă din cel mai scump lemn, un pian, aveau tot ce trebuie într-o gospodărie, cam 4 cai, 20 de vite, o turmă de aprox. 150 oi și cam 30 de porci.
Din Nota de studiu a Consiliului Securității S. ui, întocmită în _
, depusă în extras la dosar, rezultă că tocmai organele statului comunist au recunoscut că începând cu 1949 au fost instituite unele măsuri administrative îndreptate împotriva unor categorii de persoane ce se socoteau la vremea respectivă că prezintă pericol pentru securitatea statului: dislocare și fixare de domiciliu obligatoriu; internare în unități și colonii de muncă; fixare de loc de muncă obligatoriu. În privința măsurii de dislocare și fixare de domiciliu obligatoriu s-a arătat că această măsură a fost luată ca urmare a aplicării Decretului nr. 83 din 3 martie 1949 ce se referea la naționalizarea pământurilor moșierești rămase în urma Reformei Agrare din 1945. Măsura viza foștii moșieri și familiile acestora, care au fost dislocați și li s-a fixat domiciliu obligatoriu pe timp nelimitat în diferite localități din țară. În total, s-a fixat domiciliu obligatoriu unui număr de 2.000 de familii. Întrucât Decretul nr. 83/1949 nu prevedea expres măsura dislocării și fixării domiciliului obligatoriu, pentru a exista un temei legal, s-a emis
nr. 1154 din_, modificat prin H.C.M. nr. 344 din_, care reglementa parțial problema stabilirii domiciliului obligatoriu pentru unele categorii de persoane, autorizându-se în acest M. Afacerilor Interne.
Din extrasul din procesul verbal al ședinței Comitetului executiv al Sfatului popular al regiunii C., din_, rezultă că numitul Azbei A. din com. U. aș, raion Dej, a fost decăzut din dreptul la pensie pentru întreaga perioadă de muncă salariată avută până la 23 august 1944, pe motivul că numitul a fost moșier expropriat, fapt ce se încadrează în HCM nr. 1178/1959, art. 1 lit. g. Conform adresei de la fila 12, dreptul la pensie a fost sistat începând cu data de 1 octombrie 1959.
Prin Decizia nr. 1555/1964, depusă în copie la fila 11, a fost acordată numitului Azbej A., născut la_, care la data încetării activității avea funcția de judecător în cadrul M. ui Justiției, cu o vechime de 14 ani, o pensie de bătrânețe de 294 lei, începând cu data de 1 august 1964.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 221/2009, constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea, stabilirea de domiciliu obligatoriu, etc., dacă au fost întemeiate pe unele acte normative enumerate expres în acest text de lege, iar potrivit art. 4 alin. 2 din lege, persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora, aplicându-se în mod corespunzător prevederile art. 1 alin. 3. Din aceste texte de lege nu rezultă că pentru ca instanța să constate caracterul
politic al unei măsuri administrative trebuie să fie vorba de altă măsură, în afara dislocării ori stabilirii de domiciliu obligatoriu, astfel cum susține pârâtul prin întâmpinare, ci că măsurile administrative să fi fost luate în baza altor acte normative decât cele prevăzute în mod expres la art. 3.
Ori, în prezenta cauză, s-a constatat că împotriva antecesorului reclamantului s-a luat măsura stabilirii de domiciliu forțat și măsura sistării pensiei, în mod abuziv, fără a exista un act normativ care să le justifice, pe motivul că acesta era fost moșier, astfel încât reprezenta un dușman al poporului, fiind considerat un pericol pentru securitatea internă a statului. Așadar, aceste măsuri au fost luate din motive politice, astfel cum este prevăzut la art. 1 alin. 3 din Legea nr. 221/2009, aplicabil în speță în baza art. 4 alin. 2 teza finală din aceeași lege.
Față de aceste considerente și de prevederile Legii nr. 221/2009 menționate anterior, instanța a va admite, în parte, acțiunea și va constata caracterul politic al măsurii administrative de sistare a dreptului la pensie pe perioada_ -_ luată față de numitul Azbej A. P., născut la _
Cât privește cererea având ca obiect despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a măsurilor administrative de mai sus, instanța reține că reclamantul și-a întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile Legii nr.221/2009.
Potrivit art.5 alin.1 lit. a din Legea nr.221/2009 "orice persoana care a suferit condamnari cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, precum si, dupa decesul acestei persoane, sotul sau descendentii acesteia pana la gradul al II-lea inclusiv, pot solicita instantei de judecata, in termen de 3 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:
acordarea unor despagubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despagubirilor se va tine seama si de masurile reparatorii deja acordate persoanelor in cauza in temeiul Decretului- lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, si al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare";.
Ulterior, prin OUG nr.62/2010 dispozițiile art.5 alin.1 lit. a din lege au fost modificate, având următorul cuprins: "acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:
10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic;
2. 5.000 de euro pentru soțul/soția și descendenții de gradul I;
3. 3. 2.500 de euro pentru descendenții de gradul al II-lea";.
Prin decizia nr.1358/2010 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr.761/_, s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de S. român, prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a F. P. Constanța și s-a constatat că prevederile art.5 alin.(1) lit.a) teza întâi din Legea nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
Potrivit art.147 alin.(1) din Constituție, dispozițiile din legile constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
În consecință, instanța constată că, în condițiile în care de la data publicării deciziei menționate au trecut 45 de zile, fără să intervină nici o modificare a dispozițiilor art. 5 alin.1 lit. a din Legea nr.221/2009, aceste dispoziții și-au încetat efectele juridice.
Astfel, instanța consideră că acest capăt de cerere este neîntemeiat, urmând să îl respingă ca atare.
Despăgubirile materiale solicitate se referă la contravaloare animalelor și bunurile mobile confiscate și la contravaloarea pensiei sistate.
Cu privire la petitul având ca obiect obligarea pârâtului la plata contravalorii bunurilor confiscate, instanța constată că și acest petit este neîntemeiat, nemaiavând nici un temei legal în considerarea Decizie nr.6/_ prin care Î. a admis recursul în interesul legii și a statuat că despăgubirile materiale prev. la art.5 al.1 lit.b din Legea nr.221/2009 pot fi acordate numai pentru aceleași categorii de bunuri care fac obiectul actelor normative speciale de reparație, respectiv Legea nr.10/2001 și Legea nr.247/2005, cu condiția ca partea să nu fi obținut deja o reparație.
Față de cele de mai sus, tribunalul va admite, în parte, cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamantul H. T. V. A. și va constata caracterul politic al măsurii fixării domiciliului obligatoriu numitului Azbej A. P., născut la_, pe perioada 2 martie 1949 - _
.
Va constata caracterul politic al măsurii administrative de sistare a dreptului la pensie pe perioada_ -_ luată față de numitul Azbej A.
P., născut la _
Se va respinge cererea privind daunele morale și daunele materiale solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamantul H. T. V. A., cu domiciliul în G., str. A., nr. 25, jud. C., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul procesual ales la D. C., în C. -N., P- ța A. I., nr. 19, jud. C. .
Constată caracterul politic al măsurii fixării domiciliului obligatoriu numitului Azbej A. P., născut la_, pe perioada 2 martie 1949 - _
.
Constatarea caracterul politic al măsurii administrative de sistare a dreptului la pensie pe perioada_ -_ luată față de numitul Azbej A.
P., născut la _
Respinge cererea privind daunele morale și daunele materiale.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 12.0. .
Președinte,
C. -A. C.
Grefier,
E. C.
Red.CC/dact.DB _
| ← Sentința civilă nr. 568/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Decizia civilă nr. 59/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
