Sentința civilă nr. 308/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
SENTINȚA CIVILĂ NR.308/_
Ședința publică din data de 18 iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. -A. C.
GREFIER: D. B.
S-a luat spre examinare-în vederea pronunțării, acțiunea civilă promovată de reclamanta T. I. E. în contradictoriu cu pârâtul S.
R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE având ca obiect despăgubiri la Legea 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care tribunalul constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în Încheierea de ședință din data de_, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNLAUL
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe, reclamanta T. I. E. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat să se constate caracterului politic al condamnării defunctului său tată, T. Diodor, prin Sentința penală nr. 621 din 14 iunie 1960 a Tribunalului Militar de Regiune C., pronunțată în dosar nr. 523/1960, caracterul politic al măsurii administrative dispuse în mod abuziv împotriva defunctei sale mame, T.
E., care, la data de 20 octombrie 1959 a fost concediată din postul de profesoară ca urmare a arestării tatălui său, acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de către defuncții săi părinți precum și de către reclamantă în cuantum de 9.000.000 lei.
În motivarea acțiunii, a arătat că în fapt, este fiica defuncților T. Diodor și T. E. .
Tatăl său a fost arestat la data de 5 septembrie 1959 și, prin Sentința penala nr. 621 din 14 iunie 1960 a Tribunalului Militar de Regiune C., pronunțată în dosar nr. 523/1960, a fost condamnat la 12 ani muncă silnică și 7 ani degradare civică cu confiscarea totală a averii personale, pentru "complicitate la crimă de trădare de patrie". Sentința a
rămas definitivă prin respingerea recursului de către Tribunalul Suprem Colegiul Militar prin decizia nr. 224 din I septembrie 1960. După care a efectuat 4 ani și 11 luni de închisoare, a fost eliberat de la închisoarea din Gherla în luna august 1964, în urma unei amnistii care viza condamnații politici.
În urma arestării tatălui său, mama sa, care era profesoară Ia școala din comuna Suceag, a fost dală afară din învățământ la data de 20 octombrie 1959 nu a mai reușit să se angajeze în altă parte.
În urma suferințelor psihice cauzate de aceste persecuții, la foarte scurt timp după concediere, mama sa fost internată la Clinica de psihiatrie din C. -cu diagnosticul neurostenic persistentă cu elemente depresive și psihoneuroză depresivă. Ulterior externării, s-a pensionat pe motiv de boală - invaliditate integrală (de gradul HI), așa cum dovedește decizia Sfatului popular a! Orașului C., secția sănătate și prevederi sociale, nr. 14.301/30 mai 1960 și a primit o pensie de 281 lei.
Apoi, pentru a nu pierde pensia, din șase în șase luni s-a prezentat la control.
Așa cum reiese din documentele depuse la dosar, diagnosticul a fost reconfirmat de fiecare dată, pană când a rămas definitiv la data de_ .
Având în vedere pensia foarte mica a mamei, pe parcursul celor doi ani de liceu ce mai rămăseseră, reclamanta a reușit sa se întrețină doar datorită celor doi frați mai mari ai săi, care o ajutau deși, și ei, la rândul lor, aveau salarii foarte mici.
Cu privire la daunele morale solicitate și la cuantumul acestora, apreciază că acestea reprezintă doar o mică reparație pentru suferințele pe care le-a îndurat întreaga familie în urma persecuțiilor venite din partea regimului comunist.
Având în vedere că dispozițiile art. 5, al. I, lit. a, din Legea 221/2009 au fost declarat neconstituționale, consideră că dispozițiile de drept comun în materie de răspundere civilă delictuală sunt pe deplin aplicabile, în consecință, arată că își întemeiază petitul 3 al prezentei acțiuni și pe art. 998-999 C. Civ.
Astfel, reclamanta mai arată că apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a S. ui R. față de starea de fapt din prezente speță.
De asemenea, interpretarea precedurilor legale anterior menționate trebuie să aibă în vedere art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului precum și art. 1 din Protocolul. 1 al Convenției, dispoziții care au prioritate față de legislația națională.
Rraportat la prevederile în materia drepturilor omului pe care le- am menționat anterior, vă rugăm să observați că decizia Curții Constituționale nr. 1360/_ nu satisface exigențele de claritate, accesibilitate și previzibilitate impuse de jurisprudența CEDO. Astfel, față de momentul apariției Legii 221/2009, subsemnata aveam cel puțin
o speranță legitimă ca voi putea fi în sfârșit despăgubită pentru prejudiciul moral suferit de întreaga familie.
Aceste modificări legislative care aproape că golesc de conținut legea 221/2009 sunt în contradicție flagrantă cu prevederile art. 6 din Convenția E.D.O care garantează dreptul la un proces echitabil. Acest principiu fundamental reglementat în materia drepturilor omului este grav încălcat de cele două decizii absolut contradictorii ale Curții Constituționale respectiv deciziile 1354/_ și 1360/_ .
În temeiul art. 15, pet f indice 1 și g din Legea 146/1997, a solicitat scutirea prezentei cereri de la palta taxei judiciare de timbru.
În consecință, a solicitat admiterea acțiunii precizate, pentru motivele arătate.
În drept, a invocat dispozițiile art.2 si 3 din OUG 214/1999, art. l, art. 3, art. 4, alin I și 2, art. 5 din Legea 221/2009, art. 998-999 C. Civ, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.Protocolul adițional nr. 1 Ia Convenția C. E.D.O.
Prin întâmpinarea formulată de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generala F.
P. a județului C. a solicitat respingerea acțiunii precizate .
În motivare, a arătat că acțiunea este întemeiata si precizata pe prevederile art. 2 si 3 din OUG nr.214, art.7, 3 si 4 alin.1 si 2, art.5 din Legea 221/2009, art 998-999 Cod civil, si art.1 din Protocolul adițional nr. 1 Ia Convenția C. E.D.O.
A arătat pârâtul că nici una dintre cele trei posibilități nu pot fi determinate in lipsa sentinței de condamnare nr. 631/_ pe care o invoca reclamanta in probatiune.
Cu privire la concedierea mamei reclamantei din postul de profesoara ca urmare a arestării soțului sau, se impune a se depune in probatiune si actul de concediere ori un alt inscris eliberat de angajator.
Aceasta cu atât mai mult cu cat din inscrisurile de specialitate medicala depuse in probatiune (decizia de pensionare nr, 14.301/_ cele 5 decizii asupra capacității de munca) rezulta fara dubiu ca mama reclamantei era in incapacitate de munca, acesta fiind cel mai probabil motivul concedierii sale si nu arestarea soțului sau.
În ca privește solicitarea de acordare a sumei de 9.000.000 lei cu titlu de daui morale, acțiunea se cuvine a fi respinsa indiferent daca temeiul de drept al acestei cereri constituie art. 998 Cod de procedura civila, sau art.5 din Legea 221/2009 .
Dreptul la acțiune întemeiat pe prevederile art. 998 Cod de procedura civila, astfel, potrivit dispozițiilor art.3 din Decretul 167/1958
" Termenul prescripției e decarii" iar conform dispozițiilor art.8 alin.1 " prescripția dreptului la acțiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita incepe sa curgă de la data la care păgubitul a cunos sau trebuia sa cunoască atât pagba cat si pe cel care răspunde de ea."
În speța, dreptul la acțiune pentru obligarea statului la plata daunelor morale pentru prejudiciul moral suferii urmare a
condamnărilor cu caracter politic s-a născut in momentul schimbării regim comunist, respectiv 1 ianuarie 1990, in acest sens fiind jurisprudenta înaltei Curți Casație si Justiție (decizia 3769/2007 pronunțata in dosarul nr._, Secția c si de proprietate intelectuala).
Totodată, prin Decretul-lege 118/1990, a fost recunoscut caracterul abuziv al masurilor luate de fostele autorități comuniste fata de opoziția regimului astfel încat exista posibilitatea de a solicita daune morale pentru condamnarea politica suferita.
Astfel, întrucât caracterul ilicit, prejudiciul precum si persoana răspunde au fost cunoscute si puteau fi invocate înca din anul 1990, dreptul reclamantei întemeiat pe art. 998 Cod de procedura civila este prescris.
Neconstitutionalitatea dispozițiilor art.5 alin 1 lit.a). din Legea nr. 221/2009 consacrat prin Decizia m. 1358/_ a Curții Constituționale, publicată în M.O 15 noiembrie 2010, astfel că instanța trebuie să aibă în vedere dispozițiile 1 alin 1 din Legea ne.47/1992 și dispozițiile art.147 din Constituției.
Potrivit art.147 alin Constituție, decizia prin care o normă de drept a fost declarată neconstituțională efectele după 45 zile de la publicarea deciziei în Monitorul Oficial.
Având în vedere considerentele arătate, concluzia care se impune este aceea că dispoziția din lege declarată neconstituțională nu se mai poate aplica, instanța investită cu soluționarea unei acțiuni căreia i se aplică norma declarată neconstituțională, continuând, soluționarea cauzei și având obligația să nu aplice în acea cauză dispozițiile legale a căror neconstituționalitate a fost constatată prin decizia Curții Constituționale.
Prin urmare, în prezent nu mai există un temei juridic in legea 221/2009 pentru acordarea daunelor morale ca măsuri reparatorii.
În privința legislației europene invocă practica Curții Europene a Drepturilor Omului care a Statuat prin Hotărârea din 12 mai 2009 in cauza Emewein si alții împotriva Germaniei si prin Hotărârea din 2 februarie 2010 in cauza Klaus contra Georgiei, ca dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale nu impun statelor membre nici o obligație specifica de a repara nedreptățile sau daunele cauzate de predecesorii lor.
În concluzie, petitele de constatare a caracterului politic al măsurii condamnării si a măsurii concedierii se impun a fi respinse ca nedovedite.
În ceea ce privește solicitarea de acordare de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit întemeiata pe dispozițiile art. 998 si următoarele cod civil.dreptul la acțiune este prescris, iar art. 5 din Legea 221/2009 a fost declarat neconstitutional.
Analizând acțiunea prin prisma motivelor de fapt și de drept incidente în cauză, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:
Din actele comunicate de CNSAS reiese că tatăl reclamantei T. Diodor, decedat la data de_, a fost condamnat prin Sentința Penală nr.621/_ a Tribunalului Militar al Regiunii a III-a Militare C.
, irevocabilă prin Decizia nr.224/_ a Tribunalului Suprem al RPR la
10 ani muncă silnică și 7 ani degradare civică pentru săvârșire infracțiunii de complicitate la trădare de patrie prev. de art.121 al.1, 2 cod penal, art.123 al.penultim cod penal, comb.cu art.186 al.1,2 cod penal.Acesta a fost arestat la data de_ în baza mandatului de arestare nr._, iar la data de_ a fost emis mandatul de executare a pedepsei nr.942/1960.La data de_ T. Diodor a fost grațiat conform Decretului nr.411/1964 al Consiliului de Stat.
Potrivit dispozițiilor art.1 alin.2 din Legea nr.221/2009, constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute pentru faptele prevăzute în art. 185 - 187, 190, 191,
193^1, 194, 194^1 - 194^4, 196^1, 197, 207 - 209, 209^1 - 209^4, 210 -
218, 218^1, 219 - 222, 224, 225, 227, 227^1, 228, 228^1, 229, 230,
231^1, 258 - 261, 267, 268^7, 268^8, 268^12, 268^14, 268^29, 268^30,
art. 284 ultimul alineat, art. 323 - 329, 349, 350 și 578^6 din Codul penal din 1936, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare.
Conform art.4 alin.1 din aceeași lege, "persoanele condamnate penal ]n perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art.1 al.2, pot, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător";.
Raportat la stare de fapt descrisă mai sus și ținând cont de aceste dispoziții legale, instanța constată că în privința tatălui reclamantei, def.T. Diodor condamnarea suferită pentru infracțiunea de complicitate la trădare de patrie prev. de art.121 al.1, 2 cod penal, art.123 al.penultim cod penal, comb.cu art.186 al.1,2 cod penal constituie de drept condamnare cu caracter politic, încadrându-se în categoria celor expres prev. la art.1 al.2 din Legea nr.221/2009.
Având în vedere că însăși legea recunoaște caracterul politic al acestei condamnări, nu este necesar un demers judiciar, în acest sens.
Potrivit art.3 din Legea nr.221/2009 constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative:a) Decretul nr. 6 din 14 ianuarie 1950, Decretul nr. 60 din 10 martie 1950, Decretul nr. 257 din 3 iulie 1952, Decretul nr. 258 din 22 august 1952, Decretul nr. 77 din 11 martie 1954 și Decretul nr. 89 din 17 februarie 1958;b) Hotărârea C onsiliului de
Miniștri nr. 2/1950, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1. 154 din 26 octombrie 1950, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 344 di n 15 martie 1951, Hotărârea Consiliului de Min iștri nr. 326/1951, Hotărârea
Consiliului de Min iștri nr. 1.554 di n 22 august 1 95 2, Hotărârea
Consiliului de Miniștri nr. 337 din 11 m artie 1954, Hotărârea Consiliului
de Miniștri nr. 237 din 12 februarie 1957, Hotărârea Consiliului de
Miniștri nr. 282 din 5 martie 19 58 și Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.108 din 2 august 1960; c) Ordinul nr. 100/Cabinet din 3 aprilie 1950 al Direcțiunii Generale a Securității P. orului;d) Ordinul nr. 5/Cabinet/1948, Ordinul nr. 26.500/Cabinet/1948, Ordinul nr. 490/Cabinet/1952 și Ordinul nr. 8/20/Cabinet/1952 ale M. ui Afacerilor Interne; e) deciziile nr. 200/1951, nr. 239/1952 și nr. 744/1952 ale M. ui Afacerilor Interne;f) Ordinul nr. 838 din 4 decembrie 1952 al M. ui Securității S. ui.
Potrivit art.4 al.2 din lege persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
Mama reclamantei, def.T. E. a fost profesoară la școala din com.Suceag.
Deși a susținut că mama sa T. E. dec. la data de_ a fost concediată abuziv la data de_, ca urmare a arestării soțului acesteia, T. Diodor, reclamanta nu a depus actul care să ateste această împrejurare.
În exercitarea rolului activ conform art.129 cod pr.civilă, instanța a făcut demersuri la mai multe instituții la care reclamanta a presupus că ar deține ordinul de concediere, solicitări care au rămas fără rezultat.
Astfel, s-a solicitat ordinul de concediere de la Școala Gimnazială Baciu,jud,C., Inspectoratul Școlar Județean C., Arhivele Naționale- Serviciul Județean C., Consiliul Județean C., Primăria com.Baciu, însă niciuna dintre aceste instituții nu dețin vreun document referitor la concedierea def.T. E. .
Din înscrisurile medicale depuse la filele 9-17 dosar rezultă că încetarea raporturilor de muncă ale def.T. E. s-a datorat incapacității de muncă și nu arestării soțului său.Ca urmare aceasta s-a și pensionat din motive medicale începând cu data de_ .De reținut din decizia nr.14.301 de la fila 11 dosar, că la momentul pensionării def.T. E. avea o vechime în muncă de 25 de ani.
Au fost audiate martorele C. O. și C. S. Ana (f.146,147 dos. ), care au afirmat că au văzut-o supărată pe def.T. E., de la care au aflat că a fost dată afară din învățământ.Nici una dintre cele două martore nu a văzut vreun document din care să reiasă concedierea def.T. E. .
În lipsa unui început de dovadă scrisă cu privire la faptul concedierii def.T. E., proba testimonială este neconcludentă,
neformând convingerea instanței în sensul celor afirmate de către reclamantă.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata daunelor morale în sumă de 9.000.000 lei, instanța reține că reclamanta și-a întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile Legii nr.221/2009.
Potrivit art.5 alin.1 lit. a din Legea nr.221/2009 "orice persoana care a suferit condamnari cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, precum si, dupa decesul acestei persoane, sotul sau descendentii acesteia pana la gradul al II-lea inclusiv, pot solicita instantei de judecata, in termen de 3 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:
acordarea unor despagubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despagubirilor se va tine seama si de masurile reparatorii deja acordate persoanelor in cauza in temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, si al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare";.
Ulterior, prin OUG nr.62/2010 dispozițiile art.5 alin.1 lit. a din lege au fost modificate, având următorul cuprins: "acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:
10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic;
2. 5.000 de euro pentru soțul/soția și descendenții de gradul I;
3. 3. 2.500 de euro pentru descendenții de gradul al II-lea";.
Prin decizia nr.1358/2010 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr.761/_, s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de S. român, prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a F. P. Constanța și s-a constatat că prevederile art.5 alin.(1) lit.a) teza întâi din Legea nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
Potrivit art.147 alin.(1) din Constituție,
dispozițiile din legile
constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul nu pune de acord prevederile neconstituționale cu
dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
În consecință, instanța constată că, în condițiile în care de la data publicării deciziei menționate au trecut 45 de zile, fără să intervină nici o modificare a dispozițiilor art. 5 alin.1 lit. a din Legea nr.221/2009, aceste dispoziții și-au încetat efectele juridice.
În virtutea tuturor considerentelor de fapt și de drept reținute, instanța va respinge cererea de chemare în judecată, reținând netemeinicia tuturor petitelor formulate.
Se va lua act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta
T. I. E. cu domiciliul în C. -N. str.U. nr.4, sc.B, ap.23, jud.C. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București str. Apolodor nr.17, sector 5.
Ia act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată. Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. -A. C. D. B.
Fiind în concediu Semnează Grefier-șef secție civilă
S. Ș.
Red.C.C./Tehn. D.B.
_ /5 ex.
| ← Sentința civilă nr. 562/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Sentința civilă nr. 5193/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
