Decizia civilă nr. 1860/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ NR. 1860/R/2013

Ședința publică din 18 aprilie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: ANA I. JUDECĂTOR: A. C. JUDECĂTOR: C. -M. CONȚ GREFIER: C. B.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta P. U., împotriva sentinței civile nr. 77 din 05 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe intimatul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE- DIRECȚIA GENERALĂ A F.

P. C., având ca obiect acțiune în baza Legii nr. 221/2009.

La apelul nominal făcut la prima și a doua strigare a cauzei se prezintă reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C., procuror Violeta Trăistaru, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 1 aprilie 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului intimat S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a F. P. a județului C., întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, un exemplar fiind comunicat cu reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. .

Se constată că prin motivele de recurs reclamanta recurentă P. U. a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.proc. civ.

Reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are cereri de formulat în probațiune.

Nemaifiind alte excepții sau cereri, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 77 din 05 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește solicitarea reclamantei P. U. de obligare a pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata

sumei de 70 000 Euro cu titlu de daune morale și pe cale de consecință a fost respins capătul de acțiune din cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta P. U. privind obligarea pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 70 000 Euro cu titlu de daune morale ca fiind prescris.

A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta P. U. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și pe cale de consecință:

S-a constatat caracterul politic al măsurii administrative reprezentate de exmatricularea reclamantei P. U. la data de_ de la Școala Pedagogică de Fete din C., măsură dispusă în baza Ordinului MIP nr.14222.

A fost respinsă cererea de obligare a pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata în favoarea reclamantei a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că așa cum rezultă din cuprinsul adeverinței nr.787/1952 emisă de Școala Pedagogică de Fete C. la data de 14 iunie 1952 tribunalul reține că reclamanta a fost exmatriculată la data de_ de la Școala Pedagogică de Fete din C., măsură dispusă în baza Odinului MIP nr.14222, motivul fiind originea socială "chiabură.

Prin Deciziile nr.1354/2010 și nr.1358/2010 publicate în MOf al R. iei nr.761 din 15 noiembrie 2010, Curtea Constituțională a R. iei a constatat că dispozițiile art I pct.1 și art.II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr.221/2009, precum și dispozițiile art.5 alin.1 lit.a teza întâi sunt neconstituționale, astfel că reclamanta nu mai poate invoca aceste dispoziții legale în susținerea pretenției sale privind acordarea sumei de 70 000 lei, cu titlu de daune morale.

Curtea Constituțională a reținut că în domeniul acordării de despăgubiri pentru daunele morale persoanelor persecutate din motive politice în perioada comunistă - există reglementări paralele, și anume, pe de o parte Decretul lege nr.118/1990, republicat și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.568/2001, cu modificările și completările ulterioare, iar pe de altă parte Legea nr.221/2009. Potrivit dispozițiilor art.3 alin,1 din Legea nr.24/2000 republicată"; Normele de tehnică legislativă sunt obligatorii la elaborarea proiectelor de lege de către Guvern…iar art.6 alin 1- Conținutul și fundamentarea soluțiilor legislative prevede că reglementările cuprinse în actul normativ trebuie să fie temeinic fundamentate, luându-se în considerare interesul social, politica legislativă a statului roman și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor interne, precum și ale armonizării legislației naționale cu legislația comunitară și cu tratatele internaționale la care R. ia este parte. Reglementarea critcată nu respectă aceste reguli de tehnică legislativă…iar despăgubirile sunt menite a produce satisfacția morală a recunoașterii faptelor nelegale, a încălcării drepturilor în perioada comunistă, iar nu a compensa în bani suferința persoanelor persecutate În consecință, reglementarea criticată nu a fost temeinic motivată.

A mai reținut Curtea Constituțională că textul legal criticat este prea vag, încalcă și regulile referitoare la precizia și claritatea normei juridice. Principiul legalității presupune, de asemenea, existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile în aplicarea lor așa cum reiese din jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art.998-999 Cod civil, tribunalul apreciază că potrivit art.3 alin1 din Decretul nr.167/1958 acțiunile patrimoniale sunt supuse prescripției de 3 ani.

În cauză, problema care se pune este aceea de a stabili data de la care termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă, tribunalul apreciind că data începerii curgerii este 09 aprilie 1990, data intrării în vigoare a Decretului Lege nr. 118/1990.

Prin Decretul nr.33/1989 s-a desființat Departamentul Securității S. ui. Dacă până la acest moment reclamanții nu ar fi îndrăznit să acționeze statul în judecată, din cauza fricii față de organul represiv al Securității, după desființarea acesteia nimic nu i-ar fi împiedicat să introducă o acțiune în justiție împotriva S. ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect obligarea la daune morale.

De altfel, prin adoptarea Decretului Lege nr.118/1990 și intrarea acestuia în vigoare la 9 aprilie 1990 s-a recunoscut caracterul politic al condamnărilor la care au fost supuse unele persoane în perioada de după 6 martie 1945, perioada detenției fiind considerată vechime în muncă, respectiv 1 an de detenție constituie 1 an și 6 luni vechime în muncă. Totodată, persoanelor condamnate politic li s-a acordat și o îndemnizație lunară de 200 lei/pe an de detenție.

Prin același act normativ foștilor condamnați politic li s-a acordat numeroase alte drepturi ca: scutirea de la plata taxelor și impozitelor, asistență medicală și medicamente gratuite, transport gratuit în mijloacele de transport în comun,etc.

În consecință, neinvocându-se vreun caz de întrerupere a a cursului prescripției, tribunalul apreciază că în temeiul art. 8 alin 1 din Decretul Lege 167/1958, termenul de 3 ani de când reclamanții cunoșteau sau trebuiau să cunoască prejudiciul și puteau acționa în cunoștintă expirase la data promovării prezentei acțiuni.

De altfel, lecturând considerentele Deciziei nr.1358/2010 a Curții Constituționale, reiese că în domeniul acordării de despăgubiri pentru daunele morale persoanelor persecutate din motive politice au fost emise o serie de acte normative, respectiv Decretul lege nr.118/1990, republicat și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.568/2001, cu modificările și completările ulterioare, iar pe de altă parte Legea nr.221/2009.

În consecință, nu poate fi admisă opinia conform căreia dreptul la acțiune s-a născut la apariția Legii nr.221/2009 atâta timp cât anterior, prin actele normative invocate, persoanelor condamnate politic li s-a recunoscut dreptul la despăgubiri pentru daunele morale.

În temeiul art. 4 alin 2 din Legea 221/2009 a constatat caracterul politic al măsurii administrative reprezentate de exmatricularea reclamantei

P. U. la data de_ de la Școala Pedagogică de Fete din C., măsură dispusă în baza Ordinului MIP nr.14222.

În temeiul art. 275 C C pr civ, având în vedere poziția procesuală exprimată prin întâmpinare, tribunalul a respins cererea de obligare a pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata în favoarea reclamantei a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat.

Împotriva Aacestei sentințe a declarat recurs în termenul legal reclamanta P. U., solicitând modificarea în parte a sentinței în sensul de a se dispune obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei.

În motivarea recursului recurenta a arătat că raportat la dispozițiile art. 274 Cod proc.civ., instanța a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în condițiile în care acțiunea a fost admisă în parte. Cheltuielile de judecată sunt justificate raportat la munca depusă de avocat, iar faptul că s-a respins capătul de acțiune pentru obligarea pârâtului la plata daunelor morale, nu justifică respingerea în tot a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinarea depusă, pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice s-a opus admiterii recursului arătând că hotărârea instanței de fond este legală, întrucât capătul de acțiune privind acordarea daunelor morale a fost respins, urmare admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune, iar cu privire la capătul de acțiune prin care s-a solicitat constatarea caracterului politic al măsurii administrative reprezentate de exmatricularea reclamantei de la Școala Pedagogică de Fete C., pârâtul nu s-a opus admiterii cererii.

Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7-9 și

312 Cod proc.civ., fără a se arăta, în concret, în care din aceste dispoziții se încadrează motivele invocate.

Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că acestea se încadrează în dispozițiile art.304 pct. 9 Cod proc.civ., text de lege prin prisma căruia urmează a fi analizat.

Prin acțiunea înregistrată la 11 iunie 2012, reclamanta a solicitat să se constate caracterul politic al măsurii administrative constând în exmatricularea ei de la Școala Pedagogică de Fete C., obligarea pârâtului la plata sumei de 70.000 euro cu titlu de daune morale. Acțiunea a fost

întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 221/2009 și art. 998-999 C. civil.

Prin întâmpinarea depusă pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice- Direcția Generală a F. P. C. a arătat că nu se opune admiterii capătului de acțiune referitor la constatarea caracterului politic al măsurii constând în exmatricularea reclamantei de la Școala Pedagogică de Fete C., iar cu privire la cererea de obligare a lui la plata daunelor morale, a invocat Deciziile nr. 1358/2010 și 1360/2010 pronunțate de C. Constituțională a R. iei.

Soluția instanței de fond de respingere a cererii de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în baza art. 275 Cod proc.civ. este legală.

Conform prev. art. 275 Cod proc.civ., pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată. Prin urmare, având în vedere aceste dispoziții, cât și recunoașterea făcută de pârât în fața primei isntanțe, prin care a declarat că nu se opune admiterii primului capăt al cererii de chemare în judecată, recunoaștere care exclude culpa sa procesuală, în mod legal instanța de fond nu l-a obligat la suportarea cheltuielilor de judecată.

Celelalte capete de acțiune au fost respinse și cu privire la acestea în mod legal instanța nu a dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că acțiunea a fost înregistrată după pronunțarea Deciziilor nr. 1358/2010 și 1360/2010 pronunțate de C. Constituțională a R. iei prin care s-a constatat că dispozițiile art. I pct. 1 și ale II din OUG nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009, precum și dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, sunt neconstituționale.

Cheltuieli de judecată în recurs nu s-au solicitat.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta P. U. împotriva sentinței civile nr. 77 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 18 aprilie 2013.

PREȘEDINTE

JUDECĂTORI

GREFIER

ANA I. A.

C.

C.

M.

CONȚ C.

B.

Red. IA dact. GC 2 ex/_

Jud.primă instanță: A.F.D.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 1860/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009