Sentința civilă nr. 1982/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1982/F/2013
Ședința publică din data de 14 august 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: I. C., judecător GREFIER: E. M. - M.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud reprezentant prin: SÎNGEORZAN ANGELA, prim procuror adjunct
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile formulată de reclamantul H. I., decedat în timpul procesului, continuată de moștenitorul său H. M. T. , împotriva pârâtului S. R. - prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect despăgubiri Legea nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
a făcut referatul cauzei, după care :
Reprezentantul parchetului arată că nu formulează cereri prealabile judecării cauzei în fond.
Nefiind incidente ori cereri prealabile, tribunalul închide faza de cercetare judecătorească și dispune dezbaterea cauzei în fond.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul în fond, solicită instanței respingerea acțiunii reclamantului, cu motivarea că prizonieratul nu constituie o măsură cu caracter politic în sensul dispozițiilor Legii nr. 221/2009; respingerea pretențiilor civile solicitate ca fiind neîntemeiate.
deliberând, constată:
T R I B U N A L U L,
Prin cererea înregistrată inițial la Tribunalul Mureș sub numărul_, reclamantul H. I., decedat pe parcursul derulării procesului, continuată de moștenitorul său H. M. T., în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța în cauză să fie obligat pârâtul la plata sumei de 60.000 lei despăgubiri morale și 60.000 lei daune materiale în baza Legii 221/2009, cu motivarea că tatăl său H. I. a fost prizonier de război în URSS, în perioada_ -_, și că reclamantul este beneficiarul D-l 118/1990.
Prin sentința civilă nr. 1376/2013, Tribunalul Mureș și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, cu motivarea că cererea poate fi introdusă la tribunalul în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată și din cuprinsul cererii de chemare în judecată și copia cărții de identitate a reclamantului reiese că acesta are domiciliul în județul Bistrița-Năsăud.
Cauza s-a reînregistrat la această instanță sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul găsește acțiunea ca fiind neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
1
Reclamantul inițial, H. I. junior, este fiul numitului H. I. senior, potrivit actelor de la filele 2, 3. Antecesorul său a decedat la 1 mai 1994, fapt atestat de certificatul de deces, fila 9.
În aplicarea prevederilor art. 1 alin. 3, art. 3 alin. 1 și ale art. 4 alin. 2 din Legea 221/2009 se reține că pentru ca o măsură administrativă să intre sub incidența acestei legi este necesar ca aceasta să îndeplinească două condiții: să aibă caracter politic, adică prin fapta săvârșită pentru care s-a luat măsura s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. 1 din O.U.G. 214/1999, adică să se constituie într-o manifestare ca opoziție la regimul comunist; și, pe de altă parte, măsura administrativă să fie dispusă de organele fostei miliții sau securități.
Prizonieratul în URSS de care se prevalează reclamantul nu se poate constitui într-o măsură de felul celei mai sus expusă deoarece nu a fost dispusă de organele administrative ale statului român în scopul suprimării rezistenței anticomuniste, ci de statul sovietic, din rațiuni de ordin militar, în contextul celui de-al doilea război mondial.
Această dezlegare este dată și de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 15/2012 pronunțată în cadrul soluționării recursului în interesul legii, în care se arată că prizonieratul a fost consecința războiului și a poziției asumate de statul român la acel moment istoric, preexistente apariției statului comunist, dar menținute de acesta; că trebuie avut în vedere și criteriul temporal la care face referire legea aplicabilă, perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 fiind circumscrisă în totalitate perioadei dictaturii comuniste, astfel că măsurile luate înafara acestui interval de timp, chiar dacă s-au suprapus parțial cu perioada de referință, și pentru alte considerente decât cele de opunere la orânduirea comunistă nu reprezintă măsuri administrative cu caracter politic, în sensul Legii 221/2009.
În ce privește trimiterea reclamantului la dispozițiile D-l 118/1990, decizia statuează că Legea 221/209 reprezintă un act normativ ce vine în completarea celorlalte acte normative emise în scopul înlăturării consecințelor condamnărilor și măsurilor administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada amintită, și că opțiunea legiuitorului de a edicta o lege reparatorie numai în privința persoanelor aflate în ipoteza Legii 221/2009, respectiv a celor sancționate cu caracter politic, penal sau administrativ este una justificată în mod obiectiv și rațional, în deplină concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul H. I., decedat în timpul procesului, continuată de moștenitorul său H. M. T. , domiciliat în U., nr. 229, jud. Bistrița-Năsăud, împotriva pârâtului S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B., sector 5, str. A., nr. 17.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. E. M. - M.
Red. I.C. - _
Dact. C.S. - 2 ex. / _
2
| ← Decizia civilă nr. 503/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Decizia civilă nr. 543/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
