Sentința civilă nr. 422/24. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator date 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR. 422 Ședința publică din 24 ianuarie 2013 Completul compus din:
Președinte: P. A., judecător
V. V., grefier
P. de pe lângă Tribunalul Sălaj este reprezentat de d-na Bogdan R., Prim-Procuror adjunct.
Pentru astăzi, fiind amânată pronunțarea hotărârii în cauza civilă formulată de reclamantul P. I. cu domiciliul în localitatea C., nr.84, jud.S., în contradictoriu cu pârâtul S. R. - PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B., str.A., nr.17, jud.Ilfov, și D. G. A F.
P. S., cu sediul în Z., Piața I. M., nr.15, jud.S., având ca obiect Despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni, procedura fiind îndeplinită fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18 ianuarie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, raportat la obiectul cererii și a actelor depuse la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin acțiunea civilă introdusă la data de 10 mai 2012 reclamantul P. I., în contradictoriu cu S. R. prin M. F. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constatate caracterul politic și abuziv al măsurilor administrative la care a fost supus în urma condamnării aplicate prin Sentința civilă nr. 1589/11 noiembrie 1949 pronunțată de Tribunalul Militar C. și să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 500.000 euro despăgubiri ca urmare a prejudiciul moral suferit și la plata sumei de 100.000 lie ca urmare a prejudiciului material suferit prin măsurile luate.
In motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în luna august 1949 a fost reținut de organele de miliție fiind dus la Penitenciarul Colonia Valea Neagră unde a rămas pe parcursul procesului penal, iar după pronunțarea hotărârii de către Tribunalul Militar C. a fost transferat la Penitenciarul Poarta Albă unde a executat în regim de detenție pedeapsa de 3 ani și 1 lună închisoare. Reclamantul a învederat că în perioada executării pedepsei a fost supus la suferințe fizice și psihice greu de imaginat, iar ulterior liberării a fost în imposibilitate să-și
desfășoare o viață socială normală, să se manifeste liber și fără constrângeri create de măsurile la care a fost supus. S-a arătat în cuprinsul acțiunii că alături de condamnarea la pedeapsa închisorii reclamantului i s-a aplicat o amendă corecțională în cuantum de 3.000 lei și a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.000 lei, sume de bani foarte mari raportat la perioada respectivă.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 221/2009.
În probațiune a fost depusă copia sentinței penale nr. 1589/11 noiembrie 1949 pronunțată de Tribunalul Militar C., copia certificatului de naștere și a actului de identitate al reclamantului, copia hotărârii nr. 177/19 februarie 1991 a Comisiei Județene S. pentru aplicarea prevederilor Decretului-Lege nr. 118/1990, copia fișei matricole penale.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii formulate de reclamant, arătând că reclamantul nu a fost supus unei măsuri administrative cu caracter politic și că nu este posibilă acordarea daunelor materiale și morale solicitate, nefiind întrunite condițiile prevăzute de lege în acest sens. S-a arătat că dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 care prevedeau posibilitatea acordării daunelor morale persoanelor condamnate politic au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 1358/_ și Decizia nr. 1360/_ a Curții Constituționale, condiții în care instanța nu mai poate face aplicarea acestui articol. În privința daunelor materiale s-a arătat că în baza Legii nr. 221/2009 pot fi acordate doar despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare, or în privința reclamantului nu reiese că urmare a condamnării s-a dispus confiscarea unor bunuri.
Analizând acțiunea formulată de reclamantul P. I., instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 1589/11 noiembrie 1949 pronunțată de Tribunalul Militar C. reclamantul P. I. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare corecțională, 3 ani interdicție corecțională și 3.000 lei amendă corecțională pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale în baza art. 209 pct. II lit. d, e, f, Cod penal prin schimbarea de calificare din crima de uneltire contra ordinei sociale prevăzută de art. 209 pct.III Cod penal. Reclamantul a fost condamnat și la plata sumei de 3.000 lei cheltuieli de judecată (copia hotărârii fila 70).
Raportat la această condamnare reclamantul a solicitat în baza Legii nr. 221/2009 "constatarea caracterului politic al măsurilor administrative la care a fost supus";, precum și obligarea pârâtului la plata daunelor materiale și morale.
Instanța a pus în discuție obiectul acțiunii reclamantului la termenul de judecată din data de 8 noiembrie 2012, când reprezentanta acestuia a arătat că apreciază ca fiind măsuri administrative cu caracter politic obligarea reclamantului la plata amenzii corecționale în sumă de 3.000 lei și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.000 lei (fila 39).
În privința daunelor materiale reprezentanta reclamantului a învederat că acesta se compune din echivalentul sumei de 6.000 lei pe care reclamantul a achitat-o cu titlu de amendă corecțională și cheltuieli de judecată aproximativ în
anul 1950, precum și beneficiul nerealizat de reclamant în perioada de detenție, pe care l-a apreciat la suma de 50.000 lei (încheierea de ședință de la fila 39).
În legătură cu primul petit al acțiunii reclamantului, instanța constată că reclamantul nu a fost supus unor măsuri administrative cu caracter politic în sensul prevăzut de art. 3, respectiv art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009, ci acesta a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale în baza art. 209 pct. II lit. d, e, f, Cod penal. Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 221/2009 constituie de drept condamnare cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele expres prevăzute, din care fac parte și cele aplicate pentru art. 207 - 209 Cod penal. Astfel, condamnarea reclamantului P. I. aplicată prin sentința penală sus-menționată constituie de drept condamnare cu caracter politic, respectiv prin efectul legii, nefiind necesară pronunțarea unei hotărâri prin care instanța să constate acest caracter.
În privința solicitării de obligare a pârâtului la plata daunelor morale instanța constată că prin Decizia Curții Constituționale nr. 1358/_ a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice - DGFP Constanța și s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009 sunt neconstituționale, condiții în care în prezent nu există un temei juridic în legea specială care să fundamenteze admisibilitatea cererilor având ca obiect acordarea de despăgubiri morale.
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata daunelor materiale, constând în sumele de bani pe care a fost nevoit să le achite în urma condamnării cu titlu de amendă corecțională și cheltuieli de judecată, precum și în beneficiul nerealizat pe durata executării pedepsei. În dovedirea cererii la cererea reclamantului au fost audiați doi martori, care au confirmat faptul că acesta a făcut eforturi deosebite pentru a obține sumele de bani respective, fiind nevoit să vândă animale din gospodărie. Instanța constată însă că dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009 permit acordarea de despăgubiri materiale reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare. Or, din conținutul hotărârii de condamnare depuse la dosar reiese în mod cert că reclamantului nu i-au fost confiscate bunuri, condiții în care cererea de obligare a pârâtului la plata daunelor materiale nu poate fi admisă.
Raportat la cele de mai sus, instanța va respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul P. I. în contradictoriu cu S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentant prin D. G. a F. P. S. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul P. I., domiciliat în loc. C., nr. 84, jud. S., în contradictoriu cu S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B., str. A., nr. 17, jud. Ilfov, reprezentat prin D. G. a F. P. S., cu sediul în Z., P-ța I. M., nr. 15, jud.
S. .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. P. V. V.
Red/Dact. A.P. 6ex./_
Com. 4ex./__
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Sentința civilă nr. 1328/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Decizia civilă nr. 396/16. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
