Sentința civilă nr. 471/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 4204
SENTINȚA CIVILĂ NR.471
Ședința publică din 25 Martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. S. -T.
G. ie: M. H.
Ministerul Public reprezentat de procuror Băgeag L. de la P. de pe lângă Tribunalul Maramureș
Pe rol fiind pronunțarea soluției asupra cauzei civile formulate de către reclamanții S. F. L. cu domiciliul în B. M., strada S., nr.12, județul M. și S. T. cu domiciliul în B., strada A. A. Doinei, nr. 11, bl.19,, sc.A, et.1, ap.5, sector 6, în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice B., cu sediul în B., str. A. nr.17, sector 5, având ca obiect despăgubiri - Legea nr. 221/2009.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de_, fiind
consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru astăzi_, când a hotărât următoarele.
T.
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul T. ui M. la data de_ sub nr._, ulterior precizată, reclamanții S. F. L. și S. T. au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, să constate caracterul politic al perioadei de detenție și reabilitarea morală, a tatălui și soțului S. G.
, care pe nedrept a fost supus unor măsuri de detenție administrativă cu caracter politic timp de doi ani (24 luni), în Penitenciarul Caransebeș, potrivit art. 4 din Legea 221/2009, perioadă pentru care i-au fost recunoscute drepturile prevăzute de decretul lege nr. 118/1990 republicat cu modificările și completările ulterioare, prin fiul său F. L. și soția sa S. T., în calitate de urmași de deținut politic, să fie obligat pârâtul la plata de despăgubiri morale în cuantum de 10.000 euro, respectiv 5000 euro pentru fiecare urmaș, ca o măsură reparatorie pentru atrocitățile psihice și fizice suferite în închisoare, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral, conform art. 5 alin. 1 teza a II- a și alin. 4 din Legea nr. 221/2009, cu cheltuieli de judecată conform art. 274 Cod procedură civilă.
În motivarea acțiunii, reclamanții au învederat T. ui că S. G., fiul lui V. și Ana născut la data de_, în Iapa, decedat la_, tatăl respectiv soțul reclamanților a fost deținut în perioada_ -_ în Penitenciarul Caransebeș, internat fiind, afirmative, în baza deciziei nr. 522/1953 a fostului Minister de Interne ca "dușman al poporului";, după ce anterior acestei perioade a fost privat de libertate fără înscrisuri, reclamanții în imposibilitate de a proba acest lucru, în condițiile în care S. G. este mort.
S-a arătat că perioada de arest și detenție au avut caracter de exterminare, S. G. fiind supus umilinței, persecuțiilor, violențelor verbale, dar mai ales celor fizice extreme, suportând condiții inumane și insalubre din penitenciare și arestul poliției, fiind interogat abuziv, intimidat, înfometat și expus diverselor infecții și traume psihice, cu repercursiuni iremediabile, fiindu- i lezată demnitatea, onoarea și reputația, fiind practic condamnată întreaga familie.
Prin condamnarea acestuia s-a creat un prejudiciu nepatrimonial care a constat în consecințele dăunătoare neevaluabile în bani, ce au rezultat din atingerile și încălcările dreptului personal nepatrimonial la libertate, cu consecința inclusiv a incovenientelor de ordin fizic, datorate pierderii confortului, fiind afectate totodată în mod implicit actele atribute ale persoanei care influențează relații sociale precum și cele care se situează în domeniul afectiv al vieții umane.
Reclamanții au susținut că orice arestare și inculpare pe nedrept produce celor în cauză, suferințe pe plan moral și social, iar în privința criteriilor de stabilire a despăgubirilor instanța supremă și practica actuală, raportat la jurisprudența CEDO, este constantă în a decide că acestea se stabilesc prin apreciere, în raport cu consecințele negative suferite de victima pe plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care a fost afectată situația familială, profesională și socială.
S-a arătat că solicitarea privind acordarea despăgubirilor este justificată pentru considerentele mai sus arătate, întrucât cererea se include în cerințele legale impuse de dispozițiile Legii 221/2009, privind condamnările cu caracter
politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Reclamanții au mai făcut referire la prevederile art. 5 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, arătând că au fost încălcate și prevederile art. 87 din Constituța R. iei din 13 aprilie 1948, precum și prevederile art. 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la viață și interzicerea torturii, art. 52 din Constituția R. iei.
Reclamanții au mai susținut că prin Decizia CCR nr. 1358/_ au fost declarate ca neconstituționale prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza a II-a din Legea nr. 221/2009. În urma declarării neconstituționalității art. 5 alin. 1 lit. a teza a II-a din Legea nr. 221/2009, trebuie să se discearnă între regimul juridic al "indemnizației"; prevăzute de Decretul lege nr. 118/1990 de cel al
"despăgubirii pentru prejudicii morale"; reglementate prin Legea nr. 221/2009. Potrivit dispozițiilor art. 52 din Constituția R. iei "S. răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condițiile legii…";. De la data introducerii cererii de chemare în judecată, sub imperiul Legii nr. 221/2009, s-a născut un drept la acțiune și o speranță legitimă în sensul jurisprudenței CEDO, pentru a solicita despăgubiri inclusiv în temeiul art. 5 alin. 1 lit. a, astfel că legea aflată în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată este aplicabilă pe tot parcursul procesului.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 1, art. 4, art. 5 alin. 1 lit. a teza a II
-a și alin. 4, precum și art. 6 din Legea nr. 221/2009.
Acțiunea este scutită de obligația de achitare a taxei judiciare de timbru, conform dispozițiilor art. 5 alin. 3 din Legea nr. 221/2009.
Pârâtul S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice a depus întâmpinare, solicitând în esență a se dispune respingerea cererii pe considerentul că nu s-a dovedit că tatăl reclamantului ar fi suferit o condamnare cu caracter politic, iar după publicarea deciziei Curții Constituționale nr. 1358/2010 nu mai există temei juridic pentru acordarea daunelor morale.
Prin răspunsul la întâmpinare reclamanții au învederat că decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale nu este opozabilă atâta timp cât legea invocată nu a fost abrogată.
Reclamanții au mai relevat că de la data introducerii cererii de chemare în judecată, sub imperiul Legii nr. 221/2009, s-a născut un drept la acțiune și o speranță legitimă în sensul jurisprudenței CEDO, pentru a solicita despăgubiri inclusiv în temeiul art. 5 alin. 1 lit. a, astfel că legea aflată în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată este aplicabilă pe tot parcursul procesului.
Prin respingerea acțiunii s-ar încălca principiul aplicării unitare a legii, consacrat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Ar însemna se existe un tratament distinct și discriminatoriu aplicat persoanelor îndreptățite la
despăgubiri pentru condamnări politice în funcție de momentul la care instanța de judecată a pronunțat o hotărâre definitivă și irevocabilă, deși au depus cereri în același timp și a urmat aceeași procedură prevăzută de Legea nr. 221/2009, acest aspect fiind determinat de o serie de elemente neprevăzute și neimputabile persoanelor aflate în cauză.
În probațiune au fost depuse la dosar în fotocopie înscrisuri.
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a comunicat instanței datele care rezultă din evidențele deținute, vizându-l pe defunctul S.
G. .
În ședința publică din data de 20 martie 2013 a fost audiat sub prestare de jurământ martorul M. G., declarațiile acestuia fiind consemnate și atașate la dosar.
Analizând cererea formulată, prin raportare la materialul probator administrat în cauză și la dispozițiile legale incidente, instanța reține următoarele:
Reclamanții S. F. L. și S. T. sunt fiul respectiv soția lui S. G.
, născut în data de 1 iunie 1909 în comuna Iapa, jud. M., decedat în B. în data de_ .
Prin Decizia M.S.S. nr. 522 din 1953 acesta a fost încadrat în CM, internat pe o perioadă de 24 de luni în colonii de muncă, pentru perioada _
-_ pentru manifestări dușmănoase la adresa conducerii URSS, fiind eliberat din Penitenciarul Caransebeș în data de_, după cum relevă fotocopia Biletului de Liberare nr. 1929/1954 (fila 8 dosar), a adresei nr. 2066 din_ emisă de Penitenciarul Caransebeș, de la fila 57 dosar, a notei datate_ de la fila 60 dosar și a referatului din 5 iunie 1954 emis de M. Afacerilor Interne, depus la fila 70 dosar. De asemenea, fotocopia carnetului de muncă al defunctului S. G. relevă o întrerupere de activitate în perioada_ -_ .
Fișa personală, fișa matricolă penală atestă că autorul reclamanților (care în unele acte figurează cu prenumele George, născut în Ieud ori în Sarasău) a suferit o măsură administrativă cu caracter politic.
Din cuprinsul referatului privind terminarea cercetărilor asupra numitului S. G., reținut în data de 21 martie 1953, de către M. Securității S. ui regiunea B. M. rezultă că acesta a fost apreciat ca fiind "un dușman recalcitrant împotriva regimului democrat, împotriva marilor dascăli ai proletariatului, a luptei pentru pace și dușmănos împotriva clasei muncitoare";,
"un element șovinist aducând insulte la adresa partidului și organelor de securitate a S. ui";. S-a reținut că acesta a comentat în jurul problemei încetării din viață a conducătorului Uniunii Sovietice, ar fi comentat spunând că regimul este ca acel din Uniunea Sovietică pentru distrugerea intelectualității.
De asemenea, din fișa personală depusă la fila 66 dosar rezultă că acesta s-a manifestat dușmănos și aducând insulte și injurii triviale conducătorului URSS cu ocazia încetării din viață, insulte la adresa guvernului URSS și al
RPR, la adresa PMR și MSS, având manifestări șovine-naționaliste și împotriva ideologiei celor patru mari dascăli ai proletariatului. Fișa personală relevă că
S. G. a fost internat pentru manifestări dușmănoase la adresa conducătorului URSS și a regimului de democrație populară.
Toate aceste acte se coroborează cu depoziția martorului M. G., audiat la propunerea reclamantului.
Raportat la prevederile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009 și la dispozițiile art. 2 alin. 1 din OUG nr. 214/1999, se apreciază că măsura administrativă a internării lui S. G. în colonii de muncă pe o perioadă de 24 luni, dispusă prin Decizia nr. 522/1953 a avut un caracter politic, autorul reclamanților susținând principii democratice contrare regimului politic al vremii, având o atitudine apreciată ca dușmănoasă.
Solicitarea reclamanților relativă la obligarea S. ui R. la stabilirea cuantumului despăgubirilor nu poate fi însă primită.
Se reține că prin Deciziile nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010, publicate în Monitorul Oficial al R. iei nr. 761 din data de 15 noiembrie 2010, Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale întrucât dispozițiile legale criticate aduc atingere valorii supreme de dreptate, care este una dintre valorile esențiale ale statului de drept, astfel cum este proclamată în prevederile art. 1 alin. (3) din Constituție. Curtea a remarcat un paralelism de reglementare, în sensul că despăgubirile prevăzute de dispozițiile de lege criticate au același scop cu indemnizația prevăzută de art. 4 din Decretul-lege nr. 118/1990, astfel că despăgubirile morale prevăzute de textul legal supus examinării nu pot fi considerate drepte, echitabile și rezonabile.
Prevederile art. 31 alin. 1 și alin. 3 din Legea nr. 47/1992, republicată, stabilesc caracterul definitiv și obligatoriu al deciziei prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unor dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie, respectivele dispoziții încetându-și efectele la 45 de zile de la publicare. Având în vedere declararea ca neconstituționale a dispozițiilor art. 5 alin. 1 litera a din Legea nr. 221/2009, în conformitate cu dispozițiile art. 147 din Constituție și art. 31 alin. 1 și 3 din Legea nr. 47/1992 republicată, se constată că în prezent nu mai există nici un temei juridic reglementat de Legea nr. 221/2009 care să permită acordarea de daune morale.
În mod constant jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a relevat că nu există o obligație a statelor de a acorda despăgubiri pentru abuzurile săvârșite de regimurile politice anterioare, dar dacă aleg să acorde despăgubiri, această reparație trebuie să fie efectivă. Așadar statele au drept de opțiune în problematica despăgubirilor pentru înlăturarea sau compensarea
efectelor respectivelor măsuri. Prin decizia nr. 1358/2010 Curtea Constituțională a arătat că nu poate exista decât o obligație "morală" a statului de a acorda despăgubiri persoanelor persecutate în perioada comunistă. De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, prin Hotărârea din 12 mai 2009 în Cauza Ernewein și alții împotriva Germaniei și prin Hotărârea din 2 februarie 2010 în Cauza Klaus și Iouri Kiladze contra Georgiei, că dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu impun statelor membre nicio obligație specifică de a repara nedreptățile sau daunele cauzate de predecesorii lor. Primul articol din Protocolul nr. 1 la Convenție nu garantează dreptul de a dobândi un bun (Hotărârea din 23 noiembrie 1983 în Cauza Van der Mussele contra Belgiei, Hotărârea din 9 octombrie 2003 în Cauza Slivenko contra Letoniei, Hotărârea din 18 februarie 2009 în Cauza Andrejeva contra Letoniei).
De asemenea, Curtea Constituțională a arătat că prevederile art.5 alin. 1 lit.a din Legea nr. 221/2009 nu au generat o speranță legitimă la acordarea despăgubirilor morale, deoarece atenuarea vechilor violări nu trebuie să creeze noi nedreptăți (cauza Pincova și Pinc contra Cehiei), iar speranța legitimă în dobândirea proprietății nu subzistă dacă există o dispută asupra corectei aplicări a legii interne și atunci când cererile reclamanților sunt respinse în mod irevocabil de instanțe naționale. S-a mai reținut că prin Decizia asupra admisibilității din 2 decembrie 2008 în Cauza Slavov și alții contra Bulgariei, instanța de contencios al drepturilor omului a acordat o "importanță deosebită faptului că dispoziția de lege referitoare la obținerea compensațiilor a fost anulată nu ca urmare a unui mecanism ad-hoc, extraordinar, ci ca rezultat al unei operațiuni normale, pe calea exercitării controlului de constituționalitate al acesteia", ceea ce a condus la concluzia Curții în sensul că reclamanții nu au putut dobândi o "speranță legitimă" în obținerea compensațiilor respective.
Pe cale de consecință, forul competent, Curtea Constituțională, s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor legale invocate de către reclamanți, a constatat neconformitatea acestora cu Legea fundamentală, fiind de reținut argumentația acesteia relativă la speranța legitimă și la existența paralelismului de reglementare. Reclamanții nu sunt legitimați a invoca inopozabilitatea Deciziei nr. 1358/2010 a Curții Constituționale, având în vedere dispozițiile art. 31 alin. 1 și 3 din Legea nr. 47/1992.
Prin Decizia nr. 12 pronunțată la data de_ în dosarul nr. 14/2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al P. ui de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de Apel B. și Colegiul de conducere al Curții de Apel Galați și a stabilit că, urmare a deciziilor Curții Constituționale nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010, dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic
pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial. Decizia este obligatorie, potrivit art. 330 ind. 7 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
Reținând contextul normativ pe care l-au invocat reclamanții în susținerea pretențiilor lor privind acordarea daunelor morale, - Legea nr. 221/2009 - instanța constată că prevederile art. 87 din Constituția R. iei de la 1948 sunt abrogate, astfel încât nu pot servi ca temei și sprijin acestei solicitări, iar prevederile art. 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu constituie direct o motivare în drept a pretențiilor reclamanților și nici un temei de acordare de despăgubiri, măsura administrativă invocată vizându-l de altfel pe autorul acestora. În privința lui S. G. instanța a constatat că s-a dispus o măsură administrativă cu caracter politic.
Raportat la aceste considerente, acțiunea va fi admisă în parte, conform dispozitivului.
Întrucât reclamanții nu a administrat dovada efectuării unor cheltuieli de judecată în acest litigiu, conform prevederilor art. 274 Cod procedură civilă și art. 1169 din Codul civil de la 1864, cererea lor de obligare a pârâtului la plata acestora va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții S. | F. | -L. | |
domiciliat în B. M., strada S. nr.12, județul M. | și S. | T. | , |
domiciliată în B., A. A. D. nr. 11, bl.19, sc. A, et.1, apt.5, sector 6, ambii cu domiciliul procesual ales în B. M., bd. Republicii nr. 45/1, județul
M., la avocat I. I., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B., strada A. nr.17, sector 5, cu sediul procesual ales la D. G. a F. P. a J. M., în B. M., A.
S. nr. 2A, județul M. .
Constată caracterul politic al măsurii administrative a internării în colonii de muncă în perioada_ -_ (efectiv_ -_ ) dispusă prin Decizia M.S.S. nr. 522/1953 pentru "manifestări dușmănoase la adresa conducătorului U.R.S.S. și regimului de democrație populară";, măsură adoptată în privința lui S. G., născut în data de 1 iunie 1909 în comuna Iapa, județul M., fiul lui V. și Ana, decedat în_ .
Respinge în rest acțiunea, cu privire la obligarea pârâtului la plata de daune morale.
Respinge cererea reclamanților de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi, 25 martie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
A. S. -T. H. M.
Red.A.A.S.T/_
Tred. M.H./_ - 7ex
Com. 5ex./_
| ← Încheierea civilă nr. 91/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Sentința civilă nr. 126/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
