Decizia civilă nr. 1797/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 1797/R/2013
Ședința publică din 11 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. C.
JUDECĂTOR: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I.
GREFIER: C. B.
S-au luat în examinare - pentru pronunțare - recursul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA
GENERALĂ A F. P. S. împotriva deciziei civile nr. 5319 din 25 octombrie 2012 a Tribunalului S. în dosarul nr._ *, privind și pe intimatul S. V. A. A., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 4 aprilie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 11 aprilie 2013.
C U R T E A
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea introductivă de instanță înregistrată în data de 29 octombrie 2010, pe rolul Tribunalului S., reclamantul Ș. V. a chemat în judecată S. R. prin M. F., solicitând ca acesta să fie obligat la plata sumei 200.000 euro, reprezentând echivalentul în lei la data efectivă a plății ce reprezintă daune morale pentru condamnarea politică a tatălui său Ș. V., decedat în închisoare; cu plata cheltuielilor de judecată.
Prin precizarea ulterioară, reclamantul arată că solicită, pe lângă daunele morale, și daune materiale în sumă de 2969.800 lei, constând în: 4 boi confiscați - 8000 lei/bucată, utilaje agricole în sumă de 33.800 lei (mașină de semănat - 10.000 lei, 2 căruțe a 5000 lei/buc., 2 pluguri de metal - 1500 lei/buc., trier - 3000 lei, vânturătoare - 2000 lei, tăietor de napi - 1800 lei, 2 grape - 1000 lei/buc., tăietor pentru siloz - 2000 lei), pagube pricinuite prin deposedare 38,64 ha teren agricol - 2.904.000 lei.
În motivele cererii, se arată că tatăl reclamantului a fost condamnat prin decizia nr. 510 în dosar nr. 5706/_ la 48 luni de muncă forțată pentru apartenența la PNL M. .
Anterior condamnării, acesta a fost reținut și anchetat începând cu_, iar în perioada războiului acesta s-a refugiat împreună cu familia din Carei în Beiuș pentru a scăpa de ororile războiului.
După înlăturarea regimului comunist, tatăl reclamantului a fost reținut, arestat și torturat și a decedat în închisoare, familia primind doar o
comunicare că a decedat, fără a se știi unde este înmormântat și în ce condiții a murit.
Consecințele condamnării tatălui reclamantului au fost incalculabile pentru întreaga familie care a suferit umilințe, privațiuni, marginalizare, frustrări pe toate planurile vieții private și sociale. Prejudiciul moral pe care l-au suferit este indubitabil atâta timp cât studiile au fost amânate, pentru că nu s-a putut dovedi originea sănătoasă a familiei. Starea de insecuritate, spaime și temeri care au durat toată perioada comunistă, familia fiind urmărită și supravegheată în permanență de către organele fostei securități.
În ceea ce privește daunele materiale pe care le solicită, reclamantul arată că în anul 1952 organele locale a puterii de stat au inventariat vitele și utilajele agricole deținute și le-au confiscat împreună cu terenul agricol deținut, care s-a predat la Gostat-ul din Acâș.
Terenurile în suprafață de 38,64 ha s-au confiscat în anul 1952, redobândit în anul 1996, timp de 44 de ani rămânând fără beneficiu de pe urma acestuia, recolta anulă medie fiind de 1500kg/ha X 44 de ani = 66.000 kg, iar pentru suprafața de 38,64 ha X 44 de ani =2.904.000 kg, prețul mediu la kg = 1 leu, valoarea în lei reprezentând deci 2.904.000 lei, arată reclamantul.
Primul ciclu procesual Soluția primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 5388/_ a Tribunalului S., a fost admisă în parte acțiunea reclamantului Ș. V. A. A. și s-a dispus obligarea pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata sumei de 32.000 lei daune materiale către reclamantul Ș. V. A. A. după defunctul Ș. V. .
S-a respins ca nefondată cererea privind acordarea daunelor morale.
Primul recurs
Prin decizia civilă nr. 1277 din 9 martie 2012 a Curții de A. C., au fost admise recursurile declarate de reclamantul Ș. V. A. A. și de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 5388 din 21 oct.2011 a Tribunalului S. pronunțată în dosar nr._, ce a fost casată și cauza trimisă spre rejudecare la același tribunal.
În considerentele acestei decizii, curtea reține că, prin cererea introductivă de instanță, înregistrată în data de_ pe rolul Tribunalului
S., reclamantul a chemat în judecată S. R., prin reprezentantul legal, solicitând textual: "pârâtul să fie obligat la plata sumei de 200.000 euro, respectiv echivalentul în lei la data plății efective, sumă ce reprezintă daune morale pentru condamnarea politică a tatălui meu, Ș. V., decedat în închisoare";.
Ulterior sesizării instanței de judecată, în termenul procedural, reclamantul și-a precizat cererea, solicitând obligarea pârâtului și la plata unor daune materiale în sumă de 2.904.000 lei, reprezentând animalele de lucru și uneltele agricole confiscate, identificate prin înscrisul de la pagina 70 dosar.
Prima instanță a admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat pârâtul să plătească acestuia exclusiv daune materiale în sumă de 32.00 lei, reținând, în esență, că acordarea daunelor morale nu mai este legal posibilă, atâta timp cât a fost declarată neconstituționalitatea textului normativ care legifera o astfel de obligație, iar proba prejudiciului material suportat a fost făcută parțial.
Potrivit art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/_, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al doilea inclusiv, pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a legii, obligarea S. ui la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative _.
Art. 1 din actul normativ evocat definește condamnările cu caracter politic, precizând, într-o enumerare limitativă, condamnările care au un astfel de caracter ex lege, pentru ca prin dispozițiile aliniatului 4 să confere instanței judecătorești competența de a constata că au caracter politic orice alte condamnări, aplicate în perioada de referință a legii, pentru fapte prin care s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. 1 din O.U.G nr. 214/1999.
Similar, art. 3 din Legea nr. 221/2009 definește măsurile administrative cu caracter politic, precizând care dintre aceste măsuri au caracter politic prin efectul direct al legii.
Conform dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 221/2009, pentru orice alte măsuri administrative decât cele prevăzute la art. 3, se poate solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora.
Din interpretarea textelor normative evocate mai sus rezultă că acordarea unor despăgubiri bănești reprezentând echivalentul prejudiciului material, în condițiile art. 5 alin. 2 din Legea nr. 221/2009, este legal condiționată de o prealabilă constatare ori stabilire al caracterului politic al condamnării suferite de reclamant ori al măsurii administrative cu caracter politic aplicate acestuia.
În speță, reclamantul nu a formulat un capăt de cerere distinct care să aibă drept obiect constatarea caracterului politic al condamnării ori, dimpotrivă, stabilirea acestui caracter de către instanță, însă invocă existența unei condamnări politice a părintelui decedat pentru a justifica cererea de acordare a daunelor morale și a celor materiale.
Așa fiind, în considerarea rolului activ, instanța de judecată avea obligația de a stabili cu certitudine obiectul cererii de chemare în judecată, pronunțându-se, în prealabil, cu privire la caracterul politic al condamnării invocate de reclamant, pentru a putea acorda în consecință despăgubiri bănești acestuia.
Mai mult decât atât, cu referire la daunele materiale pretinse de reclamant, apărea necesar a fi cercetată și stabilită cu certitudine aplicarea măsurii confiscării unor bunuri, ca efect al condamnării cu caracter politic. În continuare, în considerarea susținerilor reclamantului, apărea necesară o suplimentare a probatoriului, pentru a fi stabilită cu certitudine valoarea reală de circulație a tuturor bunurilor confiscate, prin administrarea probei testimoniale, a probei cu înscrisuri și a oricăror alte probe necesare și utile cauzei. Cât privește contravaloarea recoltei privind lipsa de folosință a terenului confiscat, urma ca aceasta să fie stabilită prin probe, în măsura în care este dovedită confiscarea efectivă a imobilului, limitele aplicării acestei măsuri și valoarea fructelor de care proprietarul deposedat abuziv a fost lipsit, fiind astfel prejudiciat prin aplicarea măsurii confiscării.
Omisiunea primei instanțe de a se pronunța cu privire la toate cererile reclamantului, inclusiv aceea referitoare la constatarea caracterului politic al condamnării, precum și necesitatea suplimentării probatoriului în scopul stabiliri cu certitudine a prejudiciului ce i-a fost cauzat reclamantului și a limitelor acestuia, obligă instanța de recurs la admiterea celor două recursuri, casarea hotărârii și trimiterea cauzei la același tribunal, pentru a se asigura o judecată unitară, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. 3 indice 1 C.pr.civ.
Cu prilejul rejudecării, vor fi avute în vedere și susținerile părților prin cele două declarații de recurs.
Al doilea ciclu procesual Precizarea de acțiune
Reclamantul și-a precizat acțiunea solicitând constatarea caracterului politic al măsurii trimiterii antecesorului său într-o colonie de muncă (f.20 dosar tribunal).
Soluția primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 5319 din 25 octombrie 2012 a Tribunalului S. în dosarul nr._ *, a fost admisă în parte acțiunea precizată a reclamantului Ș. V. -A. -A., împotriva S. UI R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin DS .
S-a constatat caracterul de drept politic al măsurii administrative luate de către fostul Minister al Securității S. ui împotriva tatălui reclamantului, defunctul Ș. V., prin decizia nr. 510/_ .
A fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 470.240 lei reprezentând despăgubiri civile.
A fost respinsă cererea pentru acordarea daunelor morale.
A fost respinsă ca nedovedită cererea privind obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
Recursul pârâtului
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a F. P. S., solicitând casarea în parte a sentinței cu privire la despăgubirile materiale și constatarea caracterului politic al măsurii administrative și respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată.
În motivarea recursului pârâtul arată că nu consideră că antecesorul reclamantului a suferit o măsură administrativă cu caracter politic, instanța de fond a constatat în mod nelegal caracterul politic al măsurii administrative interne într-o unitate și colonie de muncă, în condițiile în care numai pentru condamnările penale suferite se putea constata caracterul politic al condamnărilor, iar actul normativ în vigoare nu mai prevede acordarea de despăgubiri bănești pentru acțiunile de genul celor invocate de reclamant, fiind declarat neconstituțional.
Recurentul arată că, în primul ciclu procesual, Tribunalul Sălaj în mod legal a reținut că terenul în suprafață de 38,64 ha a fost preluat ca urmare a cooperativizării și apoi restituit în anul 1996, constatând că lipsa de folosință a terenului nu s-a datorat condamnării antecesorului reclamantului, iar contravaloarea recoltei nu reprezintă un bun confiscat în înțelesul Legii nr. 221/2009.
Consideră că în mod nelegal Tribunalul Sălaj a dispus acordarea despăgubirilor materiale în sumă de 65.000 lei pentru 4 boi, două căruțe și utilaje agricole (trior, mașină semănat păioase, mașină semănat porumb, prășitoare, vânturător floarea soarelui, sfărâmător porumb,tocător sfeclă, pluguri), întrucât nu a fost dovedită și justificată întinderea lor, respectiv
confiscarea lor și există posibilitatea ca aceste bunuri să fi fost restituie în natură.
În primul rând nu s-a dovedit cu înscrisuri că animalele și utilajele agricole au fost preluate de S. R. ca urmare a internării într-o colonie de muncă, bunurile putând fi preluate ca urmare a colectivizării. De altfel, nici unul din martorii audiați nu au declarat că bunurile au fost preluate ca urmare a internării antecesorului reclamantului într-o colonie de muncă.
Stabilirea cuantumului despăgubirilor în sumă de 3.000 lei reprezentând contravaloarea a 4 boi, 3000 lei pentru două căruțe și 30.000 lei pentru toate utilajele agricole este nereală și nejustificată, întrucât instanța a apreciat declarația martorilor ca o dovadă pertinentă. Pentru utilajele agricole în sumă de 30.000 lei instanța de fond nu a identificat prețul pentru fiecare bun în parte, suma fiind una globală.
Referitor la acordarea cheltuielilor de judecată, solicită respingerea acestora, deoarece simpla existență a unei acțiuni formulate în baza unei legi care putea conduce la dobândirea unor despăgubiri de către anumite persoane, nu constituie o "speranță legitimă";, deoarece forma inițială a dispozițiilor alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 nu permitea ca la sfârșitul procesului persoanele îndreptățite să aibă câștig de cauză.
Întâmpinarea la recurs
Prin întâmpinare, intimatul solicită menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Decizia de casare intermediară
Prin decizia civilă nr. 5/R/_ pronunțată de C. de A. C., a fost admis recursul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a F. P. S. împotriva sentinței civile nr. 5319/_ a Tribunalului S. pronunțată în dosarul nr. 8787/84/210* care a fost casată, iar cauza reținută spre rejudecare.
Motivul pentru care s-a dispus casarea cauzei și reținerea spre rejudecare a fost acela că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 4 alin. 5 din Legea nr. 221/2009, motiv de ordine publică prev. de art. 304 pct. 1 Cod proc.civ., constând în aceea că în constituirea complet de judecată ce a pronunțat sentința obiect al recursului nu a participat și procurorul.
Rejudecarea acțiunii
1) Măsura administrativă cu caracter politic
Reclamantul este fiul defunctului Ș. V., decedat la_ . Din documentele trimise la dosarul cauzei de către CNSAS, curtea constată că prin decizia nr. 510/_ a M. ui Securității S. ui, constituită în baza Deciziei MAI nr. 744/1952, tatăl reclamantului a fost trimis într-o colonie de muncă pentru o perioadă de 48 luni, începând cu data de_, dată la care a avut loc și internarea sa efectivă.
În decizia nr. 534/_ se menționează că se dispune punerea în libertate a numitului Ș. V., "prin suspendarea pedepsei";, însă, în realitate, această decizie nu a fost pusă în executare, tatăl reclamantului decedând în Penitenciarul nr. 3 (f. 50 dosarul instanței de fond).
Conform dispozițiilor art. 3 lit. e din Legea nr. 221/2009, Constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative enunțate la acest articol.
Art. 4 din același act normativ prevede că pentru orice alte măsuri administrative decât cele prevăzute la art. 3 se poate solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora.
În speță, tatăl reclamantului a fost trimis într-o colonie de muncă în baza Deciziei n. 510/_ a M. ui Securității S. ui, constituită în baza Deciziei M. ui Afacerilor Interne nr. 744/1952, iar concluzia care se impune este aceea că, tatăl reclamantului a fost urmărit de organele de securitate pentru curajul de a-și exprima convingerile politice și religioase, măsura internării lui într-o colonie de muncă având caracter politic.
Prin urmare, curtea va admite acest capăt de acțiune și va constata caracterul de drept politic al măsurii administrative luate împotriva tatălui reclamantului, defunctul Ș. V. prin decizia nr. 510/1953 a M. ui Securității S. ui, constituită în baza Deciziei M. ui Afacerilor Interne nr. 744/1952.
Daunele morale
Prin decizia nr. 1358/_, Curtea Constituțională a declarat art. 5 alin. 1 lit. a Teza I din Legea nr. 221/2009 ca neconstituțional
Scopul acordării de despăgubiri pentru daunele morale suferite de persoanele persecutate în perioada comunistă este acela de a produce o satisfacție de ordin moral, prin însăși recunoașterea și condamnarea măsurii contrare drepturilor omului.
Procedând la analizarea prevederilor actelor normative incidente în materia despăgubirilor pentru daune morale suferite de persoanele persecutate din motive politice în perioada comunistă, curtea a constatat că există două norme juridice - art. 4 din Decretul-lege nr. 118/1990 și art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 - cu aceeași finalitate și anume, acordarea unor sume de bani persoanelor persecutate din motive politice de dictatura comunistă, precum și celor deportate ori ținute în prizonierat.
C. a mai reținut că despăgubirile pentru daunele morale suferite în perioada comunistă trebuie să fie drepte, echitabile, rezonabile și proporționale cu gravitatea și suferințele produse prin aceste condamnări sau măsuri administrative. Or, despăgubirile prevăzute de dispozițiile legale criticate, având același scop ca și indemnizația prev. de art. 4 din Decretul- Lege nr. 118/1990 nu pot fi considerate ca atare, că recunoașterea dreptului de a beneficia de despăgubiri pentru daunele morale suferite de persoanele persecutate de regimul comunist și moștenitorilor de gradul II încalcă, de asemenea, principiul echității și dreptății.
Evocând practica C.E.D.O. în materie, precum și decizii din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, curtea reține că în baza art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, persoanele în cauză nu au o
"speranță legitimă"; în obținerea despăgubirilor morale și a constatat că acordarea acestor despăgubiri pentru daunele morale suferite de foștii deținuți politici contravine art. 1 alin. 3 din Legea fundamentală privind statul de drept, democratic și social, în care dreptatea este valoarea supremă.
Existența celor două reglementări paralele încalcă și principiul unicității reglementării în materie prev. de art. 14 din Legea nr. 24/2000 și cel al evitării paralelismelor instituit prin art. 16 din același act normativ.
Admiterea excepției de neconstituționalitate a dispoziției pe care persoanele în cauză și-au fundamentat pretențiile, coroborat cu lipsa intervenției Parlamentului (art. 31 alin. 3 din Legea nr. 47/1992), are ca și consecință lipsirea de fundament juridic a tuturor acțiunilor întemeiate pe art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, această prevedere încetându-și
efectele judiciare, decizia fiind obligatorie și cu efecte "erga omnes";, potrivit art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992.
Termenul de 45 de zile în care Parlamentul sau Guvernul ar fi putut adopta alte dispoziții legale în prezenta materie, compatibile cu Constituția este depășit, situație în care dispozițiile legale declarate neconstituționale au rămas fără efecte juridice.
În ce privește prezenta cauză, instanța va mai analiza și dacă, având în vedere dispozițiile Legii nr. 221/2009 pe perioada cât au fost în vigoare până la declararea lor ca neconstituționale prin decizia nr. 1358/2010, reclamantul avea un bun sau o speranță legitimă la acesta, potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1, în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.
Această analiză este necesară pentru a stabili dacă având o speranță legitimă, reclamantului i s-ar cuveni despăgubiri, chiar în condițiile dispariției suportului legal, apelând la dispozițiile art. 1 din Protocolul 1.
Nu se pune problema încălcării dreptului la un bun în sensul art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1, neexistând o speranță legitimă la plata daunelor morale. Aceasta, deoarece deși la un moment dat acestea își aveau fundamentul într-un act normativ în vigoare, respectiv art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, așa cum a reținut Curtea Constituțională în decizia nr. 1358/_, a existat un alt act normativ, respectiv Decretul- Lege nr. 118/1990, în temeiul căruia puteau fi solicitate astfel de despăgubiri, text ce a rămas în vigoare, motivul admiterii excepției de neconstituționalitate fiind în principal paralelismul legislativ.
Din acest motiv nu se pune nici problema unei eventuale discriminări în sensul Protocolului nr. 12, respectiv a aplicării unui tratament juridic inegal unor persoane aflate în situații juridice identice, cu referire la cei care aveau acțiuni pe rol, exercitate în același interval, tocmai pentru că nu a existat timpul necesar cristalizării unei jurisprudențe în temeiul unor hotărâri irevocabile.
În speță nu se poate vorbi nici de încălcarea dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenție, întrucât schimbarea în apel a sentinței pronunțate în prima instanță nu constituie o nerespectare a securității raporturilor juridice, raportat la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, ea reținându-se doar pentru situațiile în care hotărâri judecătorești irevocabile au fost modificate prin căi extraordinare de atac, ce nu se aflau la dispoziția părților din proces.
În consecință, curtea va respinge capătul de acțiune având ca obiect obligarea pârâtului la plata daunelor morale.
Daunele materiale
În rejudecarea după casarea cu trimitere, ca și în al doilea recurs, după casarea cu reținere, au fost administrate probe pentru stabilirea existenței și întinderii prejudiciului material rezultând din măsura administrativă cu caracter politic.
Astfel, în ceea ce privește valoarea unui bou, toți martorii audiați în cauză au declarat că aceasta este de 8000-10.000 lei și că de la tatăl reclamantului, în urma aplicării măsurii administrative cu caracter politic, au fost confiscați un număr de 4 boi, valoarea totală a acestora fiind de
32.000 lei, așa cum a reținut și prima instanță, raportându-se la valoarea mai mică, ce nu poate fim majorată în recursul pârâtului.
Din declarațiile martorilor, rezultă și confiscarea a două căruțe, prima instanță reținând valoarea de 1500 lei a uneia, așadar, de 3000 de lei a amândurora, echivalentă cu a unui ștraf, care, în realitate, are caracteristici
inferioare unei căruțe, așa cum rezultă din declarația martorilor (f.22,23 dosar tribunal), motiv pentru care, și instanța de recurs, în rejudecare, își va însuși această valoare. Reclamantul a depus oferte pentru căruțe de 1100 EURO, însă, pe de o parte, oferta se referă la o căruță cu ornamente, pentru pensiuni, nu una folosită în gospodărie, iar, pe de altă parte, valoarea acestora nu poate fi majorată în recursul pârâtului, în aplicarea principiului non reformatio in pejus.
Referitor la valoarea utilajelor agricole, au fost audiați martori, de a căror declarație a ținut seama prima instanță, apreciind că valoarea globală a acestora s-ar cifra la 30.000 lei. Au fost depuse oferte de pe internet, atât în primul recurs (f.21-26), cât și în al doilea (f. 39-45). Valoarea unui plug, conform acestor oferte, este de 250 Euro, iar de la antecesorul reclamantului, conform declarațiilor martorilor au fost preluate 4 pluguri, în valoare totală de 1000 Euro. S-au depus oferte și pentru mașină de semănat porumb, în valoare de 2000 Euro, mașină de semănat bob cu bob, în valoare de 4418 RON, vânturătoare de cereale de 800 RON, respectiv 250 EURO, tocător siloz 2800 RON, respectiv 2500 RON. Toate aceste oferte se referă, însă, la utilaje agricole care, deși nu sunt noi, sunt mai moderne decât cele preluate de la antecesorul reclamantului. Raportat la această împrejurare, curtea apreciază că o valoare globală de 15.000 RON pentru toate acestea este în măsură să acopere prejudiciul cauzat, cea de 30.000 lei (RON) reținută de prima instanță bazându-se tot pe o apreciere globală, derivând, însă, din declarațiile martorilor audiați, fiind excesivă.
Referitor la contravaloarea recoltei, așa cum rezultă din dispozițiile art.
5 lit. b din Legea nr. 221/2009, aceasta nu constituie obiectul de reglementare a legii, acordându-se doar prejudiciul efectiv, nu și beneficiul nerealizat, textul de lege vorbind despre "despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative";.
Hotărârea din primul recurs nu dezleagă obligatoriu acest aspect, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 315 C. pr. civ., din considerentele acesteia rezultând doar că a fost trimisă cauza spre rejudecare pentru a se verifica dacă au fost confiscate și fructe ale imobilului teren confiscat.
Raportat la cele reținute, cuantumul total al prejudiciului material se cifrează la 50.000 lei (RON).
Cheltuielile de judecată
Prima instanță a respins cheltuielile de judecată pentru că nu s-a dovedit cuantumul lor, iar probe suplimentare nu au fost administrate nici în recurs, nedepunându-se chitanțele privind plata onorariului avocațial sau care să dovedească efectuarea altor cheltuieli avansate de reclamant în legătura cu soluționarea prezentei cauze, motiv pentru care, în temeiul art. 274 C. pr. civ., curtea va respinge cererea de acordare a acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite în parte cererea formulată de reclamantul S. V. A. A.
, în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A F. P. S. .
Constată caracterul de drept politic al măsurii administrative luate împotriva tatălui reclamantului, defunctul S. V. prin decizia nr. 510/1953 a MAI,MSS.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 50.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Respinge capătul de cerere având ca obiect acordarea de daune morale.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi,_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
A. C. | A. | A. C. | ANA I. C. | B. |
Red. IA dact. GC 2 ex/_
Jud. primă instanță: D. I.
| ← Sentința civilă nr. 512/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Încheierea civilă nr. 283/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
