Sentința civilă nr. 111/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 111/2013
Ședința publică de la 15 Februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE O. -C. T.
Grefier G. P.
S-a luat spre examinare, în vederea pronunțării, acțiunea civilă promovată de către reclamantul N. D. D. în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect despăgubiri în temeiul Legii nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în Încheierea ședinței publice din data de 08 Februarie 2013, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea inițial pentru data de azi.
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus în data de 21 mai 2012, reclamantul N. D. D. a chemat în judecată pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 350.000 lei în favoarea reclamantului cu titlu de daune morale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, învederează instanței că este una din victimele regimului comunist care a încălcat tinerilor cel mai de preț drept, respectiv dreptul la învățătură consacrat și în constituția R. iei, în condițiile în care fiind student în anul IV la Institutul de Construcții, Facultatea de Drumuri București, curs de zi, i s-a comunicat verbal în data de_, înaintea ultimului examen, că este exmatriculat din cauza situației social politice a părinților săi, avându-se în vedere dispozițiile art. 48 din Statutul tip al institutelor de învățământ superior, publicat în colecția de dispozițiuni și hotărâri ale Consiliului de miniștri nr. 71/_ și HCH nr. 1003/1958.
Reclamantului nu i s-a comunicat nici un act, de abia în aprilie 2012 a obținut acele documente abuzive, impactul acestei dispoziții fiind foarte mare, urmările imediate fiind suferința psihică, morală și socială și mai apoi bolile de care suferă încă din tinerețe.
În cele din urmă a reușit să finalizeze facultatea doar în 1961.
În drept, se invocă prevederile art. 998 -999 C.civ., art. 52 din Constituția R. iei, Legea nr. 221/2009.
În probațiune se folosește de înscrisuri, interogatorii, martori și orice alte
probe.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul solicită respingerea acțiunii arătând că
din înscrisurile depuse nu rezultă caracterul politic al condamnării defunctului tată și de asemenea, invocă Decizia nr. 1358/_ a Curții Constituționale privind prevederile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 (f.21-22).
În ședința publică din_ reclamantul și-a precizat acțiunea solicitând constatarea caracterului politic al măsurii administrative constând în exmatricularea sa, cu consecința obligării S. ui R. la suma menționată anterior.
În drept, se invocă prevederile art. 82 și 132 C.pr.civ..
Prin întâmpinare la precizarea acțiunii (f.52) pârâtul invocă prescrierea dreptului la acțiune al reclamantului prin raportare la dispozițiile art. 5 din Legea nr. 221/2009, iar în ceea ce privește primul petit se arată că, din înscrisurile depuse în probațiune, rezultă că acesta a fost condamnat pentru delictul de agitație publică și nu s-a dispus luarea măsurii administrative constând în exmatriculare.
În plus, fapta menționată se circumscrie dispozițiilor art. 1 alin. 2 din Legea nr. 221/2009.
Analizând cererea prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, Tribunalul constată următoarele:
Fără putință de tăgadă, tatăl reclamantului a fost condamnat politic potrivit Sentinței nr. 862/_ pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial în dosarul nr. 600/1953 pentru infracțiunea de agitație publică prev. de art. 327 alin. III C.pen., la trei ani închisoare corecțională și 200 lei cheltuieli penale, potrivit selecției de documente trimise de CNSAS (f.31-34), hotărârea rămânând definitivă prin Deciziunea nr. 667/_ pronunțată de Tribunalul Militar pentru unitățile MAI, în dosar nr. 256/1954 (f.35-36).
Conform adresei emise de aceeași instituție cu nr. 3822/2012, în evidențele interne nu a fost identificat un dosar informativ sau penal instrumentat de instanțele militare privind persoana reclamantului (f.53).
Într-adevăr, potrivit Ordinului nr. 51/_, reclamantul a fost exmatriculat din Institutul de construcții, fiind student în anul IV al Facultății de Drumuri pentru declarații nesincere cu privire la situația social politică a părinților, în conformitate cu dispozițiunile art. 48 din Statutul tip al institutelor de învățământ superior, publicat în colecția de dispozițiuni și hotărâri ale Consiliului de miniștri nr. 71/_ și HCH nr. 1003/1958 (f.9).
Conform art. 3 din Legea nr. 221/2009, constituie măsura administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative, enumerate la lit. a - f.
Măsura dispusă față de reclamant nu se încadrează însă în cele avute în vedere de acest text de lege.
Cu toate acestea, art. 4 alin. 2 din aceeași lege, stabilește că persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele la care s-a făcut referire anterior, pot de asemenea solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora, prevederile art. 1 alin. 3 aplicându-se în mod corespunzător.
Trimiterea la acest din urmă articol este importantă în determinarea genului de măsuri administrative care sunt considerate de legiuitor politice, acest text de lege având în vedere prevederile OUG nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în R. ia, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001.
Folosindu-se sintagma "se aplică în mod corespunzător";, Tribunalul apreciază că legiuitorul a avut în vedere prevederile art. 3 din această ordonanță, potrivit cărora: "Prin masuri administrative abuzive se intelege orice masuri luate de organele fostei militii sau securitati ori de alte organe ca urmare a savarsirii unei fapte in scopurile mentionate la art. 2 alin. (1), in baza carora s-a dispus:
privarea de libertate in locuri de detinere sau pentru efectuarea de cercetari;
internarea in spitale de psihiatrie;
stabilirea de domiciliu obligatoriu;
stramutarea intr-o alta localitate;
deportarea in strainatate, dupa 23 august 1944, din motive politice";
Rezultă așadar că măsura exmatriculării nu se încadrează în nici una din situațiile avute în vedere de către legiuitor, chiar dacă a constituit o consecință a condamnării politice anterioare a tatălui reclamantului.
În ceea ce privește petitul privind acordarea daunelor morale, Tribunalul îl va respinge, având în vedere următoarele aspecte:
Prin Decizia nr. 1358/_ a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 761 din_ și intrată în vigoare la aceeași dată s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a F. P. Constanța, într-o serie de dosare aflate pe rolul Tribunalului Constanța - Secția civilă și s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 -
22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
Potrivit art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale "Decizia prin care se constată neconstituționalitatea … a unei dispoziții dintr-o lege … în vigoare, este definitivă și obligatorie";.
În atare situație, solicitarea de acordare a daunelor morale, în temeiul textului de lege declarat neconstituțional, nu poate fi primită, aceeași soartă având și cererea formulată pe temeiul dreptului comun, raportat la motivarea deciziei menționate.
Astfel, din cuprinsul acestei decizii, Tribunalul reține faptul că, așa cum s-a statuat în jurisprudența acestei instanțe, "atât Parlamentul cât și Guvernul, respectiv autoritățile și instituțiile publice urmează să respecte cele stabilite de Curtea Constituțională în considerentele și în dispozitivul prezentei decizii";.
De asemenea, Curtea a avut în vedere și faptul că "nu poate exista decât o obligație <morală> a statului de a acorda despăgubiri persoanelor persecutate";, "Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat… că dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu impun statelor membre nici o obligație specifică de a repara nedreptățile sau daunele cauzate de predecesorii lor";.
Din această perspectivă, Curtea a concluzionat că "în materia despăgubirilor pentru daunele morale suferite de foștii deținuți politici în perioada comunistă nu ar exista vreo obligație a statului de a le acorda și, cu toate acestea, legiuitorul român de după 22 decembrie 1989 a adoptat 2 acte normative, Decretul Lege nr. 118/1990 și Legea nr. 221/2009, având același scop";.
În același sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională a Ungariei, stabilind că măsura compensării prevăzută de legislația internă, care reglementa acordarea de despăgubiri pentru daune morale persoanelor condamnate politic în perioada comunistă, nu este luată pe baza existenței unei obligații legale, care-și are izvorul în trecut, ci statul a acordat aceste compensații în echitate, astfel încât nicio persoană nu poate avea un drept substanțial la despăgubiri pentru daune morale.
Instanța constituțională a mai avut în vedere faptul că "prin adoptarea art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 nu s-ar putea susține că persoanele în cauză ar putea avea o <speranță legitimă> (astfel cum este consacrată în jurisprudența constată a Curții Europene a Drepturilor Omului) la acordarea despăgubirilor morale întrucât, așa cum a statuat instanța de la Strassbourg … atunci când există o dispută asupra corectei aplicări a legii interne și atunci când cererile reclamanților sunt respinse în mod irevocabil de instanțele naționale, nu se poate vorbi despre o <speranță legitimă> în dobândirea proprietăților";. În acest sens, a fost citată o cauză în care o dispoziție de lege referitoare la obținerea compensațiilor a fost anulată pe calea exercitării controlului de constituționalitate al acesteia, ceea ce a dus la concluzia Curții Europene a Drepturilor Omului că reclamanții nu au putut dobândi o <speranță legitimă> în obținerea compensațiilor respective.
Rezultă, așadar, din cele menționate anterior, că, în opinia Curții Constituționale, S. R. nu poate fi considerat persoană răspunzătoare de prejudiciile cauzate condamnaților politici și celor care au fost supuși măsurilor administrative cu un asemenea caracter, nefiind aplicabile, astfel, nici prevederile art. 998-999 C. civ.. Implicit, nici celelalte condiții ale antrenării răspunderii civile delictuale nu sunt îndeplinite.
Față de cele ce preced, tribunalul va respinge petitul privind daunele morale. Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea precizată formulată de reclamantul N. D. D. cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat A. Nicolae P. din C. -N., str. H. de B. nr. 12, jud. C., în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul procesual ales la Direcția Generală a F. P. a județului C. din C. -N., P. A. I. nr. 19, jud. C. .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 15 Februarie 2013.
Președinte,
O. -C. T.
Grefier,
G. P.
G.P. 15 Februarie 2013
OT/G.P. 22 Februarie 2013/4 ex.
| ← Sentința civilă nr. 3156/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Sentința civilă nr. 809/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
