Sentința civilă nr. 543/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 543/2013
Ședința publică de la 24 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. | O. | -S. |
Grefier C. -S. | Ș. |
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamant R. M., reclamant B. F., reclamant B. Z. și pe pârât C. C. PENTRU S.
D. D. C. A. N. PENTRU R. P., pârât P.
M. C. -N., pârât P. J. C., având ca obiect legea 10/2001. La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns:
reprezentanta reclamanților avocat Cleopatra Cătană în substituirea d-nei avocat Daciana Paler.
Lipsă fiind:
reclamant - B. F.
- reclamant - B. Z.
- pârât - C. | C. | PENTRU S. | D. | D. C. | A. | N. | |
PENTRU R. | P. | ||||||
- pârât - P. | J. | C. | |||||
- pârât - P. | M. | C. -N. | |||||
- reclamant | - R. | M. |
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța din oficiu invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului C., secția civilă, raportat la prevederile art. 94 lit. h, coroborat cu art. 129 alin. 2 pct. 2 N C. proc. civ. și raportat la obiectul cererii.
Reprezentanta reclamanților învederează instanței faptul că față de petitele acțiunii, competent a soluționa prezenta cauză ar fi Tribunalul Cluj, Secția contencios.
Instanța, reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
INSTANȚA
Prin cererea de chemare in judecata reclamantii Raporti M., B.
F., B. Z. in contradictoriu cu pârâții P. Mun. C. -N., P. Jud C. și C. Centală pentru S. D. di cadrul A. N. pentru R. P. au solicitat obligarea instituției P. municipiului C. -N., respectiv Instituția P. ui J. C., după caz, să înainteze Comisiei Centrale pentru S. D. din cadrul A. N. pentru R. P., întreaga documentație pentru finalizarea procedurii de despăgubire prin echivalent, conform Titlului VII al Legii 247/2005, pentru imobilul situat în municipiul C. -N., str. Dâmboviței, nr. 53; să oblige C. C. pentru S. D. din cadrul A. N. pentru R. P. să analizeze, să
evalueze dosarul aferent imobilului identificat la petitul 1, precum și să emită decizie reprezentând titlul de despăgubire, cu cheltuieli de judecata.
In motivare, se arata ca imobilul situat în C. -N., str. Șesului, nr. 3, Județul C., este proprietatea reclamantei R. M. .
Ca urmare a emiterii Decretului, dreptul de proprietate asupra imobilului anterior identificat a fost preluat de către Statul Român, imobilul fiind preluat abuziv de stat.
La data de 01 iunie 2011 Municipiul C. -N. prin Primar a emis Dispoziția de propunere privind acordarea de despăgubiri nr. 3142/2011 prin care s-a dispus "Se propune acordarea de despăgubiri in condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005, având în vedere despăgubirile primite la expropriere, pentru
imobilul revendicat str. Șesului, nr. 3, Județul C., în favoarea lui R. M. domiciliată în C. N., Aleea Peana, nr. 9, bl. Dl8, se. 4, ap. 40, jud. C., identificată cu CNP 2. .
Conform prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005 cu modificările și completările ulterioare s-a instituit o procedură administrativă în virtutea căreia "Deciziile/dispozițiile emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale investite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuala a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi";.
De la data emiterii dispoziției au trecut aproape 2 ani, perioadă în care dosarul reclamantei nu a fost soluționat, dosarul rămânând în nelucrare deși art.131 și respectiv art. 16 a;lin. (5) si (7) din Titlul VII al Legii nr.247/2005, obligă la evaluarea bunului și la emiterea titlului de despăgubire.
Chiar dacă această obligație nu este prevăzută de lege, condiționat de respectarea unui anumit termen, acesta trebuie să fie unul rezonabil potrivit jurisprudenței CEDO, pronunțată în aplicarea art. 6 Paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
Este adevărat faptul!că procedura de acordare a despăgubirilor este temporar suspendată în ce privește regimul stabilirii și a plății despăgubirilor, conform prevederilor OUG 4/2012, modificată, până la data de_, însă acest aspect, apreciem că nu justifică încetarea oricărui demers administrativ din partea pârâtelor de rând 1 și 2, cărora le
incumbă obligația de a finaliza procedura cu o dispoziție și de a transmite această dispoziție mai departe, autorității competente.
Prin întâmpinarea formulata pârâta C. C. pentru S. D. a invocat excepția necompetenței funcționale a Secției civile din cadrul Tribunalului C., privind solicitările reclamantei din cuprinsul capătului 2 din cererea de chemare în judecată; excepția lipsei calității procesuale pasive
a Comisiei Centrale cu privire la primul capat de cerere si excepția prematurității cererii de chemare in judecata.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul P. Mun. C. -N. a solicitat respingerea acțiunii, în principal pe cale de excepție, și în subsidiar ca inadmisibilă.
Față de susținerile reclamanților, pârâtul invocă excepția lipsei obiectului, raportat la petitul I al acțiunii.
În ceea ce privește înaintarea dosarului intern al reclamantei, pârâtul menționează că acesta a fost trimis către instituția P. ui cu adresa nr. 177007/304.1/_ .
În aceste condiții, petitul I al acțiunii este lipsit de obiect, primarul Mun. C. -N. îndeplinindu-și obligația instituită de lege.
Odată cu apariția Legii 165/2013, privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, acordarea de despăgubiri, sau, conform noii legi "măsuri compensatorii"; se face prin procedura prevăzută de această lege, și aceasta datorită faptului că nu mai există o altă procedură care să instituie o modalitate alternativă de finalizare a procedurii despăgubirii prin echivalent.
Conform art. 4 din Legea 165/2013 "Dispozițiile prezentei legi se aplică
cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. Atanasiu și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.";
Astfel, consideră pârâtul că acțiunea reclamantelor intră sub incidența aceste texte de lege, fiind de imediată aplicare.
Totodată, primarul Mun. C. -N. și-a îndeplinit obligațiile instituite de Legea 10/2001 și Titlul VII al Legii 247/2005, astfel încât a emis Dispoziția nr. 2988/2011 și a transmis dosarul reclamanților către P. jud C. .
Dispoziția a fost emisă cu respectarea tuturor prevederilor legale, in vigoare la momentul respectiv, iar prin neatacarea dispoziției în termenul legal de 30 de zile, reclamantele au pierdut dreptul de a mai solicita modificarea într-un fel sau altul a măsurilor dispuse de prin acestea. Conform prevederilor art.
26 alin. 3 din Legea 10/2001 rep. si actualizată "Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare."; Intrucat reclamanta nu a atacat dispozitia in termenul legal de 30 de zile, a decazut din dreptul de a mai contesta aceasta dispozitie, acceptand implicit ca temeinice si legale prevederile acesteia.
Raportat la dispozitiile art. 451 alin. 2 C.pr.civ, pârâtul solicita instantei sa respinga petitul prin care se cere acordarea de cheltuieli de judecata intrucat nu sunt in culpa procesuala, si in subsidiary, in situația în care se va admite cererea reclamanților referitoare la acordarea
cheltuielilort de judecată, solicită cenzurarea acestora și reducerea lor la un cuantum rezonabil.
În ședința publică din_ tribunalul din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. .
Analizând excepția necompetenței materiale, în conformitate cu prevederile art.129 și următoarele C.proc.civ., tribunalul reține că aceasta este întemeiată conform considerentelor ce vor fi expuse în continuare .
Potrivit dispozițiilor art.95 pct.1 C.proc.civ. tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.
Conform art. 94 pct.1 lit.h C.proc.civ. judecătoriile judecă în primă instanță cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe.
În speță, prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat instanței să dispună obligarea pârâtelor să își îndeplinească atribuțiile stabilite prin Legile nr.10/2001 și nr.247/2005, privind finalizarea procedurii de acordare a despăgubirilor pentru imobilul menționat, astfel încât capetele de cerere privesc obligații de a face neevaluabile în bani, care nu sunt date prin nici o dispoziție legală în competența unor anumite
instanțe.
Referitor la al doilea capăt de cerere, tribunalul consideră că nu incidente dispozițiile art.20 alin.1 din Titlul VII din Legea nr.247/2005, conform cărora "competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către C. C. pentru S. D. sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul";. Astfel, în privința pârâtei C. C. pentru S. D. reclamanta nu a invocat refuzul de a emite decizia, ci a solicitat ca după primirea de către această pârâtă a documentației privind acordarea de despăgubiri pârâta să fie obligată să emită decizia. De asemenea, acest petit este unul accesoriu, în condițiile în care soluționarea lui depinde de soluția dată primului capăt de cerere.
Pentru toate motivele expuse mai sus, în temeiul dispozițiilor art.132 C.proc.civ. tribunalul urmează să admită excepția necompetenței materiale și să decline competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei C.
-N. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. .
Declină competența de soluționare a acțiunii civile formulate de reclamanții B. F. și B. Z. împotriva pârâților P. J. C., C.
C. pentru S. D. și P. M. C. -N. în favoarea Judecătoriei C. -N. . Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Octombrie 2013.
Președinte,
M. O. -S.
Grefier,
C. -S. Ș.
C.Ș. 30 Octombrie 2013 Red./Dact.M.O:S./A.P.-_
| ← Sentința civilă nr. 2155/2013. Legea 10/2001 | Încheierea civilă nr. 95/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
