Sentința civilă nr. 2015/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
SENTINȚA CIV ILĂ NR. 2015/F/2013
Ședința publică din data de 4 septembrie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: G. C. F., președinte secție GREFIER: L. D.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă formulată de reclamantul H.
E. -F., decedat pe parcursul judecății, continuată de fiica defunctului, reclamanta
H. F. E., împotriva dispoziției nr. 3/_ emisă de P. municipiului B., în contradictoriu cu pârâții M. B. prin P. și P. M. B. , având ca obiect plângere la Legea nr. 10/2001.
Cauza s-a judecat în fond la data de 28 august 2013, susținerile și concluziile reprezentantei reclamantei fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus, precizată și completată ulterior la data de 30 aprilie 2008 (f. 85) reclamantul H. E. F. a solicitat în contradictoriu cu pârâții M. B. și P. municipiului B. anularea dispoziției nr. 3/0_ emisă de pârâtul P. municipiului B., restituirea în natură a cotei de ½ părți din terenul în suprafață de 652 m.p. curte și 223 m.p. grădină din c.f. 628 B. topografici 1850/2 și 1850/3, iar în măsura în care terenul aferent construcțiilor depășește suprafața ce poate fi restituită în natură restituirea prin compensare cu alte terenuri, respectiv despăgubiri pentru construcția casă de piatră compusă din 6 camere, 2 antreuri, 1 baie, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 pivniță și terenul nerestituit în natură și necompensat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că dispoziția este nelegală, întrucât reclamantul nu a fost citat să participe la soluționarea notificării, pentru a aduce la cunoștința emitentului faptul că pe rolul instanței este un proces de declarare a morții prezumate a părinților reclamantului, în scopul dovedirii calității sale de moștenitor.
Imobilul a fost trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 111/1951, fără plata de despăgubiri, preluarea fiind realizată fără titlu valabil.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 25 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, art. 108 alin. 1 C.proc.civ.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform art. 50 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Pârâții, legal citați, prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 27) s-au opus admiterii acțiunii, cu motivarea că reclamantul nu a depus la dosar dovada calității sale de moștenitor al proprietarului tabular.
La dosarul cauzei reclamantul nu a depus actul de deces al proprietarului tabular și nu a făcut dovada identității de persoane dintre H. Gyula deportat la Auschwitz în perioada mai - iunie 1944 și H. Iuliu înscris în certificatul de naștere al reclamantului, dintre H. Ilona și H. Helene, mama reclamantului.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 8, 11, 22, 26 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Prin cererea de intervenție depusă la dosar la data de 17 martie 2008 (f. 7) numita
C. E. a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că reclamantul este o persoană inexistentă, pe de o parte, iar, pe de altă parte, nu este moștenitorul proprietarilor tabulari.
Totodată, s-a arătat că acțiunea a fost promovată de un avocat fără împuternicire valabilă de reprezentare.
În drept nu s-a invocat nicio dispoziție legală.
Prin cererea de intervenție depusă la dosar la data de 2 aprilie 2008 (f. 69), numitele H. K. E. și I. P. V. au solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că la dosarul cauzei nu s-a depus dovada calității de moștenitor al reclamantului și nici împuternicire de reprezentare.
Interesul formulării intervenției s-a justificat prin necesitatea de a nu se crea un precedent în sensul reconstituirii unui drept de proprietate în favoarea unor persoane a căror existență este cel puțin îndoielnică.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 49 alin. 3 și urm. C.proc.civ.
Cererile de intervenție formulate de numitele C. E., H. K. E. și I. P.
V. au fost respinse în principiu la termenul de judecată din data de 18 iunie 2008 (f. 123), pe considerentul că pe de o parte, nu se invocă un drept propriu pentru a putea fi calificate ca cereri de intervenție în interes propriu, iar, pe de altă parte, terțele persoane titulare ale cererilor de intervenție nu justifică un interes propriu care să impună necesitatea apărării dreptului lor pe calea intervenției în interesul pârâților.
În aceste condiții, judecata acțiunii s-a realizat numai în contradictoriu cu pârâții chemați în judecată.
La data de 27 martie 2013 prin precizarea de acțiune depusă la dosar (f. 246) s-a solicitat în principal restituirea în natură a terenului în suprafață de 855 m.p. din cf 628
B. topografic 1850/2 și 1850/3/2 și acordarea de măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri pentru construcția din aceeași carte funciară și pentru terenul de 20 m.p. din topograficul 1850/3.
În subsidiar, s-a solicitat restituirea în natură a cotei de ½ părți din terenul de 875 m.p. din cf 628 B. topografic 1850/2 și 1850/3/2 și acordarea de măsuri reparatorii prin compensare pentru cota de ½ părți din construcția din aceeași carte funciară, respectiv sub formă de despăgubiri pentru cota de ½ părți din construcția rămasă în urma compensării și pentru terenul de 20 m.p. din topograficul 1850/3.
În motivare s-a arătat că prin dispoziția nr. 3/0_, P. M. B. a respins notificarea formulată de reclamant pentru restituirea imobilului construcție și teren în suprafață de 875 mp, situat în B., str. Gării înscris în C.F. nr. 628 B. nr. top. 1850/2 și 1850/3, pentru lipsa dovezii calității de persoană îndreptățită la restituire.
În speță, calitatea de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 este dovedită atât cu documentele depuse la dosarul aferent notificării, cât și cu documentele depuse în probațiune în prezenta cauză.
Imobilul revendicat, a fost la data preluării proprietatea părinților reclamantului,
H. Iuliu și H. Ila, născută Kallus. Astfel, conform înscrierii de sub B5 din C.F. nr. 628 B. asupra cotei de 1/2 parte din imobilele de sub A+1-2, se intabulează dreptul de proprietate cu titlu de drept de recunoaștere, în favoarea Dr. H. Iuliu. Apoi, conform înscrierii de sub B9 din aceeași carte funciară, în baza contractului de vindere și cumpărare încheiat în B. la_, asupra porțiunii de proprietate de sub B 2, 3 a văduvei lui Kallus Ludovic, născută Hausmann Fanny din imobilele de sub nr. de ord. A+1, 2 se intabulează dreptul de proprietate cu titlu de drept de cumpărare, în favoarea soției lui H. Iuliu, născută Kallus Ila.
Prin urmare, înainte de trecerea imobilului în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr. 111/1951, acesta a aparținut părinților reclamantului, fiind înscris în cartea funciară în cote de 1/2 parte, în favoarea fiecăruia dintre aceștia.
Faptul că prin notificare s-au solicitat despăgubiri bănești numai pentru cota de 1/2 parte din imobil, nu poate constitui decât o evidentă eroare materială, care nefiind îndreptată, s-a perpetuat pe parcursul derulării procedurii administrative și judiciare.
Având în vedere aceste aspecte, s-a arătat că se impune aplicarea deciziei nr. XX/2007 dată de Î.C.C.J. în soluționarea recursului în interesul legii și potrivit cărei instanța de judecată are plenitudine de competență în ce privește soluționarea plângerii împotriva dispoziției emise în temeiul Legii nr. 10/2001.
În ceea ce privește calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de lege pentru imobilul revendicat, s-a arătat că la termenul din data de 30 ianuarie 2013 s-au depus la dosarul cauzei copii după certificatele de deces ale părinților H. Iulius și H. Ila. Din extrasul serviciului de stare civilă nr. 69743/302/_, rezultă că reclamantul H. Emanuel-F. născut la 5 iulie 1919, în municipiul B., este fiul lui Iulius și Helene.
Pentru a dovedi corespondența între diferitele feluri de scriere a numelui părinților săi, reclamantul s-a adresat Academiei Române - Filiala C. -N. - Institutul de Lingvistică și Istorie Literară "Sextil Pușcariu", care prin adeverința nr. 183/_ confirmă că prenumelui Iulius (o variantă formală, de influență latino-catolică a lui Iuliu) din antroponimia limbii române, îi corespunde în antroponimia limbii maghiare, prenumele Gyula, iar pe de altă parte, prenumelui Ilona, din antroponimia limbii maghiare, îi corespunde, în limba ebraică Helena, iar forma Ila este un hipocoristic al numelui Ilona.
Este de notorietate faptul că în perioada dominației austro-ungare, numele cetățenilor din Transilvania a fost maghiarizat, deoarece în administrație se folosea limba maghiară. De aceea în actul de căsătorie al părinților reclamantului - întocmit în octombrie 1918 - numele acestora a fost Gyula în loc de Iuliu și Ilona în loc de Helena, în actul de naștere al reclamantului, întocmit în anul 1919, când în administrație se folosea limba română, numele părinților a fost înscris Iuliu și Helene, date fiind condițiile legislative și politice, deloc stabile la acea vreme.
Firește că părinții reclamantului nu s-au preocupat de rectificarea actelor de stare civilă și a altor acte oficiale.
În susținerea faptului că reclamantul H. F. este una și aceeași persoană cu
H. Emanuel-F., fiul proprietarilor tabulari, s-a depus în probațiune, "Cardul personal al prizonierului", act întocmit pe numele reclamantului, la data de 13 iunie 1944, act în care este menționat faptul că acesta este născut la data de 5 iulie 1919 în orașul B. și că părinții săi se numeau Julius (J în limba germană se citește I) și Ila. Aceste date corespund cu mențiunile din actul de naștere al reclamantului, cu diferențele de ordin lingvistic explicate.
După eliberarea din lagăr i s-a eliberat adeverința emisă la 20 noiembrie 1945 (după data de 9 mai 1945, data eliberării lagărelor), prin care P. orașului B. certifică, la cerere, că dl. Doctor H. Emanuel-Francisc este născut la 5 iulie 1919 în
B. și că această adeverință s-a eliberat pentru a-i folosi la nevoie.
Apoi, în Certificatul eliberat de Universitatea din Innsbruck la data de 25 octombrie 1948 este menționat faptul că dl. Dr. H. F., născut la data de 5 iulie în B.
, a venit, după desfășurarea unei activități de succes în combaterea tifosului exematic în Austria Superioară (mai până în iulie 1945), în urma apelului prof. univ. dr. Gustav Sauser, în toamna anului 1945, ca asistent la Facultatea de Medicină a Universității din Innsbruck.
Prin același certificat se atestă că reclamantul a lucrat în cadrul acestei Universități până în anul 1948. S-a apreciat că este de domeniul evidenței faptul că, fiind înregistrat în lagăr cu prenumele de F. (și nu Emanuel-F. ) toate actele emise ulterior în Austria au fost întocmite pe numele de H. F., singurul act în care a figurat după eliberarea din lagăr cu numele H. Emanuel-F. fiind adeverința emisă în România, în localitatea în care s-a născut și unde s-au putut verifica în mod direct datele sale de stare civilă.
Având în vedere toate aceste aspecte, s-a solicitat a se lua act de faptul că atât notificarea, cât și prezenta acțiune au fost formulate de reclamantul H. F. și să se dispună modificarea numelui reclamantului în citativ, cu consecința îndeplinirii tuturor actelor de procedură în prezenta cauză față de reclamantul H. F. .
Prin petitul 2 al precizării de acțiune, s-a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 855 mp situat în municipiul B., str. Gării, înscris în C.F. nr. 628 B. cu nr. top._ /3/2.
La data preluării terenul proprietatea părinților săi, înscris în C.F. nr. 628 B., măsura 243 stj., adică 875 mp. Potrivit înscrierilor de sub B 13, 14 din C.F. nr. 628 B.
, din terenul în suprafață de 223 mp, cu nr. top. 1850/3 a fost dezmembrată parcela cu
nr. top. nou 1850/3/1, teren în suprafață de 20 mp, înscris ulterior în favoarea Statului Român și Bancorex S.A. București, iar parcela cu nr. top. 1850/3/2, în suprafață de 203 mp, s-a reînscris în această carte funciară în favoarea Statului Român.
Rezultă că, în prezent, din totalul de 875 mp, 855 mp sunt în proprietatea Statului Român și pot fi restituiți în natură având în vedere că în prezent construcția este demolată, iar terenul nu este ocupat cu alte construcții.
Pentru termenul din data de 27 februarie 2013, P. M. B. a comunicat la dosarul cauzei faptul că imobilul mai sus menționat face parte din domeniul public al M. B. și a anexat HGR nr. 527/2010 și HGR nr. 905/2002. În niciuna dintre anexele la aceste hotărâri, depuse la dosarul cauzei, nu se regăsește însă terenul care face obiectul prezentei cauze. Datele înscrise în aceste anexe se referă la cu totul alte străzi, cărți funciare, an al dobândirii, etc. decât cele corespunzătoare terenului revendicat de reclamant.
Față de această situație, s-a arătat că nu este dovedită apartenența terenului revendicat la domeniul public al M. B. și că este posibilă restituirea lui în natură.
Pentru construcțiile demolate și terenul în suprafață de 20 mp ce nu poate fi restituit în natură, s-a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, prin acordarea în compensare a unor imobile similare ca valoare și amplasament, respectiv prin acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Potrivit art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată, "dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție, motivată, să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii, ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale ... în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
Prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 2 iulie 2013 (f. 360) s-a solicitat admiterea acțiunii, anularea dispoziției nr. 3/0_ emisă de P. M. B., ca nelegală; restituirea în natură a terenului în suprafață de 569 mp din terenul în suprafață totală de 875 mp situat în municipiul B. înscris în C.F. nr. 628 B. cu nr. top._ /3 și obligarea la acordarea de măsuri reparatorii constând în compensare pentru diferența de teren ce nu poate fi restituită în natură, în suprafață de
306 mp și pentru construcțiile demolate, așa cum au fost evaluate prin raportul de expertiză extrajudiciară depus la dosarul cauzei; înscrierea în C.F. nr. 628 B. a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 569 mp din terenul în suprafață totală de 855 mp cu nr. top._ /3/2, în favoarea reclamantului, cu titlul de lege; obligarea pârâților în solidar la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a subliniat încă o dată faptul că la redactarea notificării s-a strecurat o eroare materială în sensul că s-a solicitat restituirea cotei de 1/2 parte din imobil în loc de întreg imobilul înscris în C.F. nr. 628 B. .
Eroarea rezultă în mod evident din faptul că reclamantul este îndreptățit la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru întreg imobilul revendicat, acesta fiind înscris în cartea funciară în favoarea părinților săi, în cote de câte 1/2 părți, așa cum rezultă din cartea funciară în extenso și traducerea acesteia, documente depuse la dosarul cauzei.
În consecință, s-a arătat că se impune aplicarea deciziei nr. XX/2007 dată de Î.C.C.J. în soluționarea recursului în interesul legii și potrivit căreia instanța de judecată are plenitudine de competență în ce privește soluționarea plângerii împotriva dispoziției emise în temeiul Legii nr. 10/2001.
În ceea ce privește cererea de restituire în natură a suprafeței de 569 mp s-a arătat că această suprafață a fost identificată ca fiind liberă, prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de către expertul Takacs Iosif-Zoltan, astfel că raportat la dispozițiile Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 165/2013, care menține principiul prevalentei restituirii în natură, se impune restituirea în natură.
Cheltuielile de judecată la plata cărora solicită a fi obligați pârâții constau în:
onorariu de avocat reprezentând echivalentul în lei la data plății a sumei de 1.850 USD (conform extraselor de cont privind încasările din data de_ și_ ;
onorariul achitat pentru efectuarea expertizei topografice în sumă de 1.300 lei;
onorariul achitat pentru efectuarea expertizei de evaluare în sumă de 800 lei (conform facturilor nr. 426/_, nr. 427/_ și chitanțelor nr. 314/_ și 316/_ emise de exp. Balint C. );
alte cheltuieli aferente procesului: taxa judiciară de timbru în cuantum de 85 lei achitată cu chitanța nr. 6171725/_ ; taxă copie c.f. in extenso achitată cu chitanța nr. 4097061/_ ; onorariu traducere c.f. în cuantum de 75 lei (bon fiscal din data de_ emis de S.C. Omniatrad S.R.L).
La data de 9 iunie 2013 a decedat reclamantul, așa cum rezultă din copia certificatului de deces depusă la dosar, tradusă în limba română, acțiunea fiind continuată de fiica acestuia numita F. E. H., născută la data de 28 iunie 1952 în Minneapolis, conform certificatului de naștere depus în copie la dosar, tradus în limba română.
În calitate de moștenitor, continuator al acțiunii formulate de defunct, reclamanta
F. E. a solicitat prin cererea scrisă depusă la dosar la data de 28 august 2013:
anularea ca nelegală a dispoziției nr. 3/0_ emisă de P. M. B. ;
în principal, restituirea în natură a terenului liber în suprafață de 462 mp din terenul în suprafață totală de 875 mp situat în municipiul B. înscris în C.F. nr. 628
B. cu nr. top._ /3 și obligarea la acordarea de măsuri reparatorii constând în compensare pentru diferența de teren ce nu poate fi restituită în natură, în suprafață de 413 mp și pentru construcțiile demolate;
în subsidiar, restituirea în natură a terenului liber în suprafață de 437,5 mp reprezentând cota parte de ½ din terenul în suprafață totală de 875 mp situat în municipiul B. înscris în C.F. nr. 628 B. cu nr. top._ /3 și obligarea la acordarea de măsuri reparatorii constând în compensare pentru diferența de cotă de ½ parte din construcțiile demolate;
înscrierea în C.F. nr. 628 B. a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 462 mp, respectiv de 437 m.p. din terenul în suprafață totală de 875 mp cu nr. top._ /3/2, în favoarea reclamantului, cu titlu de lege;
obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține faptul că la data de
12 februarie 2002 prin notificarea înregistrată în evidențele executorului judecătoresc sub nr. 71/2002 (f. 46), reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru cota de ½ părți din imobilul situat în B., strada Gării, înscris în c.f. 628 B. topografici 1850/2 și 1850/3, compus din casă de piatră cu 6 camere, 2 antreuri, 1 baie, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 pivniță și teren în suprafață totală de 875 m.p., intrat în proprietatea statului în baza Decretului nr. 111/1951, conform sentinței civile nr. 1760/_ (f. 251).
Solicitarea de restituire s-a formulat de reclamant în calitate de moștenitor al părinților săi, H. Iuliu și H. Helene, proprietari tabulari.
Prin dispoziția nr. 3/_ atacată în prezentul cadru procesual (f. 29) a fost respinsă cererea de restituire pe considerentul că la dosar nu s-au depus acte doveditoare ale calității de moștenitor al proprietarului tabular, respectiv acte de deces ale proprietarilor tabulari.
Totodată, s-a reținut lipsa de identitate de persoane dintre H. Gyula deportat la Auschvitz în perioada mai - iunie 1944 și H. Iuliu înscris în certificatul de naștere al reclamantului, dintre H. Ilona și H. Helene, mama reclamantului.
Conform înregistrării în registrul de nașteri (f. 47), reclamantul s-a născut la data de 5 iulie 1919, fiind fiul lui Iulius și al Helenei, nașterea fiind înregistrată la poziția nr. 119/1919.
Conform situației de carte funciară rezultată din coala evolutivă de carte funciară nr. 628 B., inițial imobilul a fost proprietatea numiților Kallus Ludovic și Haussmann Fanny, dreptul de proprietate fiind înscris sub B1 și B 2.
Ulterior prin moștenire, partea defunctului Kallus Ludovic a revenit soției Haussmann Fanny, dreptul său fiind înscris sub B3.
La data de 15 ianuarie 1932, dreptul de proprietate asupra cotei de ½ părți din întreg imobilul de la A+1, 2 compus din casă cu 6 camere, 2 antreuri, 1 baie, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 pivniță, curte și grădină în suprafață totală de 875
m.p. a revenit numitului H. Iuliu, dreptul său fiind înscris sub B5.
La data de 29 ianuarie 1935 proprietara Haussmann Fanny vinde cota sa de proprietate de ½ părți soției lui H. Iuliu, născută Kallus Ila, dreptul de proprietate al acesteia fiind înscris sub B9. În beneficiul soțului H. Iuliu se instituie dreptul de uzufruct viager, înscris sub C51.
La data de 8 iunie 1959 imobilele de sub A+1, 2 sunt preluate de statul român în baza sentinței nr. 1760/_, în temeiul Decretului nr. 111/1951.
În anul 1997, din totalul suprafeței de teren de 875 m.p. o suprafață de 20 m.p. se transcrie într-o coală funciară nouă nr. 6722 B. pentru construcția blocului de locuințe nr. 13, în vechea coală funciară rămânând numai curtea de 652 m.p. și grădina de 203 m.p., în total suprafața de 855 m.p.
Potrivit certificatului privind starea de fapt a imobilului (f. 38), la data notificării imobilul construcție (a cărei componență nu se contestă în cauză) era demolat.
Întrucât prin notificare s-a solicitat în temeiul legii speciale reparatorii restituirea cotei de ½ părți din imobilul construcție și teren, iar prin prezenta acțiune, așa cum a fost completată la data de 30 aprilie 2008 (f. 85) s-a solicitat tot restituirea cotei de ½ părți din imobilul înscris în coala funciară nr. 628 B., în temeiul principiului disponibilității, îndreptățirea reclamantului la restituire se va raporta numai la cota solicitată de ½ părți.
Numiții H. Iuliu și H. Ila, proprietarii tabulari ai imobilului casă și teren din
c.f. 628 B. au decedat la data de 9 mai 1945, decesul acestora fiind înscris sub nr.
253 și nr. 254 din 28 iunie 1948 (f. 210, 211) în baza sentinței de declarare judecătorească a morții nr. 759/1948.
La data de 8 octombrie 1918 s-a încheiat căsătoria între numiții H. Gyula, născut la data de 9 februarie 1883 în B. și Kallus Ilona, născută la data de 23 februarie 1892 în B., fiica proprietarilor inițiali de carte funciară Haussmann Fanny și Kallus Lajos (sau Ludovic), așa cum rezultă din actul de căsătorie depus la dosar (f. 212).
În cuprinsul acestui act de căsătorie emis la data de_, în conformitate cu prevederile art. 43 lit. g din Legea nr. 119/1996, republicată, s-a înscris mențiunea decesului titularilor actului de căsătorie.
În cuprinsul acestei mențiuni prenumele defunctului H. Gyula este trecut ca fiind Iuliu, iar prenumele defunctei H. Ilona, născută Kallus este trecut ca fiind Ila.
Potrivit adeverinței nr. 183/_ a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară
"Sextil Pușcariu"; C. -N. (f. 213), prenumelui Iulius - variantă formală, de influență latino-catolică a lui Iuliu - din antroponimia limbii române îi corespunde în antroponimia limbii maghiare numele Gyula.
Totodată, prenumelui Ilona din antroponimia limbii maghiare îi corespunde în limba ebraică Helena, iar forma Ila este un hipocoristic al prenumelui Ilona.
Coroborând conținutul acestei adeverințe cu mențiunile din actul de naștere al reclamantului (f. 214), cu pașaportul acestuia ce atestă nașterea la data de 5 iulie 1919, cu mențiunile din actul de căsătorie nr. 66/_, cu mențiunile din coala de carte funciară nr. 628 B. unde la B5 și C51 este trecut numele H. Iuliu, iar la C53 este trecut numele H. Gyula făcându-se trimitere la C51 (conform traducerii f. 272), cu mențiunile din cardul personal al reclamantului din perioada prizonieratului (f. 269) unde părinții titularului, născut la data de 5 iulie 1919, sunt trecuți cu prenumele Julius și Ila născută Kalus, tribunalul reține că reclamantul este fiul proprietarilor tabulari din cartea funciară nr. 628 B. .
Faptul că reclamantul din prezenta cauză este fiul numiților H. Iuliu (Gyula) și
H. Helen (Ilona, Ila) s-a reținut și prin decizia nr. 185/_ a Curții de Apel Brașov (f. 348).
Urmare a înregistrării reclamantului în lagărul de concentrare de la Auschwitz numai cu prenumele de F. (f. 269), în toate actele ulterioare eliberării sale din lagăr reclamantul a figurat numai cu prenumele de F. .
Astfel, conform certificatului emis la_ la Innsbruck (f. 266) în perioada 1945
- 1948, reclamantul născut la 5 iulie 1919 a ocupat funcția de asistent al Facultății de Medicină al Universității Innsbruck. Aici apare înregistrat doar cu prenumele F. .
De asemenea, corespondența ulterioară (f. 142, 143) dovedește că reclamantul a folosit doar prenumele F. .
Și în pașaport (f. 163, 194) reclamantul figurează numai cu prenumele F., deși potrivit actului său de naștere prenumele său este Emanuel-F. .
Raportând mențiunile din actul de naștere al reclamantului la mențiunile cuprinse în cardul personal al prizonierului H. F. din care rezultă aceeași dată de naștere, identitatea prenumelui părinților, împrejurarea că părinții s-au aflat în lagărul de concentrare din Auschvitz, tribunalul reține identitatea între persoana reclamantului H.
F., așa cum apare în pașaportul de călătorie și în actele de corespondență și H. Emanuel-F. menționat în actul de naștere.
Conform art. 4 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată, succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul legii speciale reparatorii. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul acestei legi.
Ca atare, în temeiul acestui text legal și a prevederilor art. 4 alin. 2 ale legii reparatorii, tribunalul constată că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită la restituire.
Întrucât în cursul judecății în fața instanței reclamantul a dovedit cu înscrisurile mai sus menționate calitatea sa de fiu al proprietarilor tabulari deposedați, iar notificarea formulată valorează acceptare a succesiunii defuncților H. Iuliu (Gyula) și
H. Ilona (Helene, Ila), dispoziția atacată este nelegală, imputându-se anularea acesteia și soluționarea cererii de restituire pe fondul dreptului pretins.
Aceasta întrucât, așa cum s-a reținut în considerentele deciziei în interesul legii nr. XX/2007, în virtutea dreptului său de plenitudine de jurisdicție ce i s-a acordat prin lege, instanța judecătorească, cenzurând dispoziția de respingere a cererii de restituire, în măsura în care constată că aceasta nu corespunde cerințelor legii, o va anula, dispunând ea însăși, în mod direct, restituirea imobilului preluat de stat fără titlu valabil.
Așa cum rezultă din tabelul bunurilor preluate de stat și din cuprinsul colii de carte funciară nr. 628 B., din proprietatea părinților reclamantului s-au preluat în baza Decretului nr. 111/1951 întregi imobilele din cf 628 B. înscrise sub A+1, 2 constând în casă compusă din 6 camere, 2 antreuri, 1 baie, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 pivniță și teren în suprafață de 875 m.p.
Fiind vorba de o preluare în baza Decretului nr. 111/1951, preluarea este considerată abuzivă prin lege, conform art. 2 alin. 1 lit. e din Legea nr. 10/2001, republicată.
La momentul formulării notificării, imobilul construcție înscris în cartea funciară nr. 628 B. era demolat, aspect necontestat în cauză și constatat și de expertul topograf cu ocazia deplasării în teren.
Construcția figurează cu o valoare de inventar de 322.900 lei (273.500 lei + 49.400 lei - f. 290)
Terenul înscris în cartea funciară nr. 628 B. preluat de stat a avut o suprafață totală de 875 m.p. din care 652 m.p. în topograficul 1850/2 și 223 m.p. în topograficul 1850/3.
În anul 1997, topograficul 1850/3 s-a dezmembrat în topograficul 1850/3/1 cu suprafața de 20 m.p. necesară construcției blocului de locuințe nr. 13 trecut în coala funciară 6722 B. și în topograficul 1850/3/2 cu suprafața de 203 m.p. rămasă în coala de carte funciară nr. 628 B. .
Din totalul terenului de 875 m.p. sunt ocupate următoarele suprafețe: din topograficul 1850/2 - 9 m.p. de carosabil; 60 m.p. de trotuar; 14 m.p. de alee care
servește intrării în incinta Trezoreriei B. și 107 m.p. de spațiu verde; din topograficul 1850/3/2 - 17 m.p. de alee care servește intrării în incinta Trezoreriei B. ; 60 m.p. de spațiu verde din fața blocului de locuințe nr. 13; 30 m.p. de alee care servește intrării în blocul de locuințe nr. 13 și 96 m.p. de spațiu verde din fața blocului de locuințe nr. 13 (f. 358).
Acestor suprafețe ocupate li se adaugă și suprafața de 20 m.p. trecută în altă coală funciară în anul 1997, nr. 6722 B., pentru construcția blocului de locuințe nr. 13.
Conform expertului topograf care a efectuat lucrarea de identificare a terenului în litigiu, este liberă suprafața de 462 m.p.
Art. 7 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată consacră principiul restituirii în natură.
Restituirea în natură, vizează potrivit art. 10 alin. 1 din legea specială reparatorie, construcțiile nedemolate și terenurile libere.
Conform art. 10.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007, ipoteza restituirii în natură a terenului liber are scopul de a limita restituirea în natură numai la acele suprafețe de terenuri care nu sunt ocupate de noi construcții ori nu sunt afectate servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale.
În toate cazurile, conform art. 10.3 din Normele metodologice, entitatea învestită cu soluționarea notificării are obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și totodată de a verifica destinația actuală a terenului solicitat și a subfeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate și altele asemenea), existența și utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare și altele asemenea.
În cazul în care se constată astfel de situații, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane.
Sintagma amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele.
Având în vedere aceste principii consacrate de legea specială reparatorie și de normele metodologice de aplicare a legii, tribunalul reține că este liberă în sensul legii numai suprafața de 462 m.p. identificată de expert în planul de situație anexă la completarea nr. 1 la raportul de expertiză (f. 356 - 358) și nu suprafața de 569 m.p. întrucât această suprafață este traversată de un cablu de telecomunicații, marcat cu culoare albastru deschis pe planul de situație de la fila 301.
Prin urmare, fiind vorba de existența unei amenajări subterane, nu se poate vorbi de teren liber în sensul legii speciale reparatorii.
În schimb suprafața de 462 m.p. delimitată de traseul punctelor A - B - C - D - E
- F (f. 358) nu este afectată de vreo amenajare subterană, de căi de acces, spații verzi, parcări amenajate și altele asemenea.
Este adevărat că pe teren este amplasată o construcție notată cu C1, însă conform expertului aceasta este una cu caracter provizoriu, un chioșc de ziare, astfel încât restituirea este posibilă conform art. 10 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Așa cum relevă expertul topograf terenul liber este în fapt folosit ca parcare, însă nu este parcare amenajată în sensul legii speciale reparatorii, care să împiedice restituirea în natură.
Așa cum rezultă din fotografiile realizate la fața locului, inserate în cuprinsul raportului tehnic de evaluare (f. 315) terenul este viran, neamenajat în vreun fel, fiind folosit pentru parcarea autoturismelor, deși este evident că locul nu este amenajat ca atare.
Deși s-a susținut că terenul ar constitui domeniu public, depunându-se la dosar anexele la HG nr. 527/2010 și la HG nr. 905/2002 (f. 233 - 239), pârâții nu au precizat în concret la care poziție din anexe este înscris terenul în litigiu, deși s-a solicitat acest lucru la termenul de judecată din data de 27 martie 2013 (f. 253).
Examinând pozițiile din anexele privitoare la domeniul public se constată că acestea se referă la parcări amenajate, ceea ce nu este cazul în prezentul litigiu unde terenul este viran.
Prin urmare, raportat la întreaga suprafață de teren ce a constituit proprietatea antecesorilor reclamantului de 875 m.p., este liberă suprafața de 462 m.p., diferența de 393 m.p. fiind ocupată de alei, spațiu verde, carosabil, trotuar, iar suprafața de 20 m.p. fiind ocupată de blocul de locuințe nr. 13, conform lucrării de expertiză efectuată în cauză (pct. 9.2 - f. 299).
În prezenta cauză restituirea poate viza însă numai cota de ½ părți din construcții și terenul de 875 m.p. și nu întregul imobil preluat de stat.
Aceasta întrucât, restituirea trebuie raportată la notificarea formulată în cauză.
Astfel, se reține că prin notificarea formulată reclamantul nu a solicitat întregul imobil construcție și teren, ci numai cota de ½ părți, așa cum rezultă cu claritate din conținutul notificării (f. 46).
În această limită de ½ părți a fost analizată cererea reclamantului în faza administrativă, așa cum rezultă din fișa de prezentare a dosarului (f. 36, 43).
Cererea de restituire a cotei de ½ părți este reluată și în cuprinsul precizării depuse în cursul judecății la data de 30 aprilie 2008 (f. 85).
Ulterior, prin precizarea de acțiune depusă la dosar la data de 27 martie 2013 (f.
246) reclamantul solicită în principal restituirea întregilor imobile construcții și teren.
Întrucât restituirea în baza legii speciale reparatorii este condiționată de formularea cererii de restituire în termenul limită prevăzut de lege, astfel cum a fost el prelungit, întinderea îndreptățirii reclamantului în temeiul notificării formulate în termen trebuie limitată la cota de ½ părți solicitată.
Ca atare, restituirea în baza legii speciale reparatorii poate fi admisă în limita cotei de ½ părți solicitate, dat fiind faptul că restituirea întregului imobil, deci și a celeilalte cote de ½ părți nesolicitată prin notificare, a avut loc numai la data de 27 martie 2013.
Rezultă așadar că în baza notificării formulate reclamantul este îndreptățit la suprafața totală de teren de 437,5 m.p., identificată de expert în planul de situație anexă la completarea nr. 2 la raportul de expertiză (f. 393) și la cota de ½ părți din construcție.
În privința cotei de ½ părți din teren, așa cum a relevat expertul topograf, suprafața reală delimitată în teren este de 437,5 m.p., însă scriptic s-a rotunjit la 438
m.p. pe considerentul că unitatea de măsură a suprafeței este metrul pătrat, fără zecimale (f. 392).
Nu poate fi reținută eroarea materială invocată de reclamant prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 2 iulie 2013, întrucât din cuprinsul notificării formulate rezultă cererea expresă, clar formulată, de restituire a cotei de ½ părți.
Nu poate fi vorba de o eroare de redactare atât timp cât notificarea s-a formulat prin apărător ales, persoană cu calificare juridică, care a avut la dispoziție coala de carte funciară privind imobilului în litigiu, deoarece în cuprinsul notificării se menționează depunerea extrasului de carte funciară.
Prin urmare, în condițiile în care apărătorul a avut coala de carte funciară (sau trebuia să dețină această coală și putea obiectiv să o obțină) din lectura acesteia putea observa cu ușurință cine au fost proprietarii de carte funciară de la care s-a preluat imobilul.
Faptul că nu este vorba de o greșeală materială de redactare, ci de voința clară de a solicita doar cota de ½ părți, rezultă din împrejurarea că prin precizarea inițială de acțiune depusă la dosar la data de 30 aprilie 2008 (f. 85), prin care se clarifică obiectul acțiunii adresate instanței, reclamantul, tot prin apărător ales, solicită restituirea în principal în natură, în subsidiar prin echivalent, tot a cotei de ½ părți din construcții și teren.
Este adevărat că decizia în interesul legii nr. XX/2007 invocată de reclamant recunoaște plenitudinea de competență a instanței în soluționarea cererilor de restituire,
însă o asemenea plenitudine trebuie limitată și raportată la cererea formulată. Instanța de judecată este ținută să respecte principiul disponibilității părților în procesul civil, astfel încât în temeiul acestuia nu poate acorda mai mult decât s-a cerut prin notificare.
Legea nr. 10/2001 prevede formularea cererii într-un anumit termen, imperativ prevăzut.
Întrucât în acest termen legal reclamantul a solicitat doar restituirea cotei de ½ părți din construcții și teren, instanța de judecată are plenitudinea de competență de a analiza cererea în limitele pretențiilor formulate în termenul imperativ prevăzut de lege.
O soluție contrară ar însemna nesocotirea termenului legal imperativ prevăzut de legea specială reparatorie pentru promovarea cererii de restituire, cu consecința restituirii directe în instanță a cotei de ½ părți nesolicitată prin notificare, ceea ce nu este admisibil.
Terenul în suprafață de 437,5 m.p. (scriptic 438 m.p.), reprezentând cota de ½ părți din totalul terenului preluat în suprafață de 875 m.p., poate fi restituit în natură, fiind liber în sensul legii speciale reparatorii, așa cum s-a reținut mai sus.
Construcția fiind demolată, pentru cota de ½ părți solicitată, întrucât restituirea în natură nu mai este posibilă, conform art. 1 alin. 2 din Legea nr. 165/2013 reparația se realizează prin echivalent prin compensare prin puncte, conform capitolului III al legii. Conform art. 4 din Legea nr. 165/2013, prevederile legii noi sunt de imediată aplicare, inclusiv proceselor aflate pe rolul instanțelor la momentul intrării în vigoare a
legii.
Totodată, potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 165/2013, singura măsură reparatorie în cazul în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă este compensarea prin puncte.
Potrivit art. 50 lit. b din Legea nr. 165/2013, orice dispoziție referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaționale de evaluare și la măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzute în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se abrogă.
Potrivit art. 16 din Legea nr. 165/2013 măsurile compensatorii se determină conform art. 21 alin. 6 și 7 ale legii.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. 6 și 7 din Legea nr. 165/2013, evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform procedurii amintite.
Excepțiile de la această procedură sunt strict și limitativ prevăzute de art. 22 din Legea nr. 165/2013, nefiind incidente în prezenta cauză.
Rezultă așadar că legiuitorul a stabilit exclusiv în sarcina Secretariatului Comisiei Naționale atributul evaluării construcției, astfel încât în acest cadru procesual instanța nu poate stabili suma cuvenită, aferentă cotei de construcție care se restituie de ½ părți, ci are doar abilitatea de a propune acordarea de măsuri compensatorii pentru cota de ½ părți din construcție în condițiile capitolului III din Legea nr. 165/2013.
La data de 9 iunie 2013, pe parcursul judecării prezentei cauze, a decedat reclamantul, așa cum rezultă din copia certificatului de deces depusă la dosar, tradusă în limba română, acțiunea fiind continuată de fiica acestuia numita F. E. H., născută la data de 28 iunie 1952 în Minneapolis, conform certificatului de naștere depus în copie la dosar, tradus în limba română.
În consecință, în baza considerentelor exprimate și făcând aplicarea dispozițiilor art. 7 alin. 1, art. 10 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 10/2001, republicată, art. 1 alin. 1 și 2, art. 2 lit. a, art. 21, art. 50 lit. b din Legea nr. 165/2013, tribunalul va admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamant, decedat pe parcursul judecății și continuată de fiica acestuia, și în consecință va anula dispoziția nr. 3/_ ca fiind nelegală; va dispune restituirea în natură a suprafeței de 438 m.p. identificată de expert în planul de situație anexă la completarea nr. 2 la raportul de expertiză parte integrantă a hotărârii; va propune acordarea de măsuri compensatorii în condițiile capitolului III din Legea nr. 165/2012 pentru cota de ½ părți din imobilul construcție înscris în cf 628 B.
compus din 6 camere, 2 antreuri, 1 baie, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 pivniță, cu valoarea de inventar indicată în actul intitulat "situația imobilelor fond locativ de stat
1976"; depusă la dosar la fila 290; va respinge ca neîntemeiată cererea de restituire a celeilalte cote de ½ părți din imobilul construcție și teren din cf 628 B. formulată în temeiul legii speciale reparatorii.
Potrivit art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.
În raport de aceste dispoziții, tribunalul constată că, dacă legiuitorul a înțeles să confere forță executorie și valoare de titlu de proprietate unei dispoziții de restituire emise în procedura administrativă a Legii nr. 10/2001, cu atât mai mult astfel de efecte trebuie recunoscute hotărârii instanței care, substituind refuzul persoanei juridice deținătoare, a dispus ea însăși acest lucru, ca urmare a efectuării controlului de legalitate al procedurii administrative.
O astfel de hotărâre valorează, conform art. 24 alin. (3) din Legea nr. 7/1996, republicată, titlu apt pentru intabularea în CF a dreptului de proprietate al reclamantului, o interpretare contrară reprezentând o greșită adăugare la lege a unor dispoziții pe care legiuitorul nu a înțeles să le consacre.
Ca atare, în temeiul acestor dispoziții legale se va dispune înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului de 438 m.p., conform completării nr. 2 la raportul de expertiză și a planului de situație anexă (f. 393), parte integrantă a hotărârii instanței, cu titlu de restituire în baza Legii nr. 10/2011, republicată.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., tribunalul va respinge ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată solicitate, reprezentând onorariu de avocat, de expert, taxă de timbru, taxe percepute pentru efectuare de copii, de traduceri, detaliate în cuprinsul concluziilor scrise depuse la dosar la data de 2 iulie 2013 și în ședința din data de 28 august 2013.
Toate înscrisurile depuse în cursul judecății, care atestă calitatea reclamantului de fiul al proprietarului tabular, decesul proprietarilor tabulari, traducerea colii de carte funciară nr. 628 B., actele traduse în limba română ce atestă faptul că reclamantul este cunoscut numai cu prenumele de F., expertiza de identificare și evaluare a imobilelor trebuiau depuse în faza administrativă de soluționare a notificării.
Depunerea acestor acte a fost solicitată de entitatea competentă să soluționeze notificarea, așa cum rezultă din adresele nr. 23425/_, nr. 7438/_, nr. 23425/_ (f. 34, 35, 40).
Acordarea cheltuielilor de judecată este condiționată de culpa pârâților. Or, în sarcina acestora nu poate fi reținută vreo culpă în condițiile în care depunerea de acte doveditoare, de documente de identificare a imobilului constituie o obligație a titularului notificării.
De altfel se poate constata faptul că actele de stare civilă ale părinților reclamantului au fost eliberate abia în anul 2012, în cursul judecății, deși ele trebuiau depuse în faza administrativă.
Întrucât culpa pentru respingerea notificării pentru lipsa dovezii de persoană îndreptățită datorită nedepunerii actelor de stare civilă, a actelor ce atestă identitatea dintre prenumele Iuliu și Gyula, Helene și Ilona sau Ila, a traducerii colii de carte funciară, a efectuării expertizei de identificare a terenului aparține exclusiv reclamantului, pârâtele nu pot fi obligate la plata cheltuielilor efectuate de reclamant pentru dovedirea dreptului său în faza judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul H. E. F. (cunoscut în prezent sub numele H. F. ), cu domiciliul procesual ales în C. -N., b-dul E. nr. 10, apartament 16, județul C. la cabinet avocat Bucșa Niculina-G., decedat pe parcursul judecații, continuată de fiica defunctului, reclamanta H. F.
E. , cu domiciliul procesual ales în C. -N., b-dul E. nr. 10, apartament 16, județul
C. la cabinet avocat Bucșa Niculina-G. împotriva dispoziției nr. 3/_ emisă de P. municipiului B., în contradictoriul cu pârâții M. B. și P. municipiului
, ambii cu sediul în B., P. C. nr. 6, județul B. -Năsăud și în consecință:
anulează dispoziția nr. 3/_ ca fiind nelegală;
dispune restituirea în natură a suprafeței de 438 m.p. identificată de expert în completarea nr. 2 la raportul de expertiză și în planul de situație anexă, parte integrantă a hotărârii;
propune acordarea de măsuri compensatorii în condițiile capitolului III din Legea nr. 165/2013 pentru cota de ½ părți din imobilul construcție înscris în cf 628 B. compus din 6 camere, 2 antreuri, 1 baie, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 pivniță, cu valoarea de inventar indicată în actul intitulat "situația imobilelor fond locativ de stat
1976"; depusă la dosar la fila 290;
respinge ca neîntemeiată cererea de restituire a cotei de ½ părți din imobilul construcție și teren din cf 628 B. ;
dispune înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului de 438 m.p., conform completării nr. 2 la raportului de expertiză și a planului de situație anexă, parte integrantă a hotărârii instanței, cu titlu de restituire în baza Legii nr. 10/2011, republicată.
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 4 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. C. F. L. D.
red. F.G.C./dact. F.G.C./5 exemplare 10 septembrie 2013
| ← Sentința civilă nr. 210/2013. Legea 10/2001 | Decizia civilă nr. 419/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
