Sentința civilă nr. 5806/2013. Actiune in constatare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5806/2013
Ședința publică din 20 Decembrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: Ț. D. B., judecător Grefier: I. S.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta P. G. C.
P., cu sediul procesual ales la Cabinet Individual av. Hîrza și Asociații, din Z., str. T. Vladimirescu, bl. Flora, ap. 5, jud. Sălaj, în contradictoriu cu pârâții P. O.
R. P., cu sediul în P., jud. Sălaj și S. R. PRIN C. LOCAL AL C.
C., cu sediul în C., jud. Sălaj, având ca obiect acțiune în constatare - CONSTATAREA NULITĂȚII ABSOLUTE, RECTIFICARE C.F.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantei av. Hîrza C. și reprezentanta pârâtei P. O. R. P., av. Cobzaș V., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Reprezentantul reclamantei depune la dosarul cauzei Sentința civila nr.374 din 22 februarie 2008, definitiva si irevocabila cu privire la cu privire la înscrierea PAROHIEI ORTODOXE R. E pe nr. top 220 și restabilirea în CF a situației anterioare cu privire la nr. top 220 așa cum a fost anterior înscrierii operate cu încheierea nr.84/1967, sentința care se comunică si cu reprezentanta pârâtei. Reprezentantul reclamantei arata ca in prezenta cauza trebuie reținut efectul pozitiv al puterii de lucru judecat si, pe cale de consecința, tot ceea ce s-a tranșat ca proba si ca studiu in celalalt dosar sa fie luat ca proba pentru soluționarea prezentului dosar. Arata ca nu are alte cereri de formulat sau probe de propus și solicita acordarea cuvântului pe fondul cauzei.
Reprezentanta pârâtei arată ca nu are alte probe si depune la dosarul cauzei adeverința de la executorul judecătoresc din care rezulta ca aceasta biserica greco- catolica nu exista efectiv, nu exista în realitate, nu are sediu. Prin cererea ce formează obiectul acestui dosar s-a solicitat sa se constate inexistenta titlului si pe cale de consecință revenirea la situația anterioara, insa raportat la sentința depusa la dosar, in cauza exista autoritate de lucru judecat.
Întrebate fiind părțile, arata ca își mențin concluziile expuse la termenele anterioare asupra excepțiilor invocate in cauza.
Reprezentantul reclamantei arata ca reclamanta exista ca persoana, este o persoana juridica de drept privat, fapt dovedit in dosarul a cărui sentință a fost
depusa la dosar, in care s-a demonstrat ca aceasta exista, deține cod de înregistrare fiscala si cont bancar.
In ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune, reprezentanta pârâtei arata ca în cauza este vorba despre un interes personal, iar potrivit prev. art.36 din Legea nr.7/1996, dreptul de acțiune se prescrie in termen de trei ani.
Reprezentantul reclamantei arata ca in speța este vorba de un drept de proprietate, care este imprescriptibil.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, instanța constata cauza in stare de judecata si acorda cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul reclamantei solicita admiterea acțiunii astfel cum a fost formulata. Cu privire la Încheierea de intabulare nr. 84/_, încheiere care avea la baza un titlu, din punctul sau de vedere, efectul pozitiv al puterii de lucru judecat își face aplicabilitatea, în sensul ca asupra nulității acestei încheieri s-a stabilit in dosarul a cărui sentință a fost depusa la dosar. Nu se mai poate pune in discuție daca încheierea este legala sau nu, acest lucru fiind tranșat definitiv si, pe cale de consecință, revenirea la situația anterioara si rectificarea de CF sunt consecințe firești. S-a mai atacat Încheierea de intabulare nr.11/_, față de care trebuie reținute aceleași chestiuni. De-a lungul istoriei, rectificările CF in ceea ce privește biserica greco-catolica si biserica ortodoxa s-au adoptat doua soluții de către instanțele judecătorești. In fapt, practica nu este unitara, însăși I. merge pe doua cai. O prima cale este aceea prin care instanța constată că nu s-ar fi respectat prevederile art.36 din decretul nr.177/1948 si ca nu a existat un titlu efectiv, acel titlu fiind o sentință a judecătoriei populare prin care s-a constatat ca 75% din enoriașii bisericii greco-catolice au hotărât ad-hoc sa treacă la biserica ortodoxa si un alt titlu care ar fi putut sta la baza intabulării ar fi cel prevăzut de art.2 din Decretul nr.358/1948, si anume un act administrativ prin care o comisie interdepartamentala ar fi atribuit o parte din averea bisericii greco-catolice, bisericii ortodoxe. Insa, daca ar fi existat acel act, termenul a atribui, din punct de vedere juridic, nu spune nimic, caracterul succesiv al înscrierilor in CF ar fi trebuit să reiasă in aceeași măsura. Dacă Decretul nr.258/1948, spune ca averea va fi trecuta pe S. R., apoi acesta va atribui parohiilor ortodoxe, atunci in CF trebuia sa fie înscris S. R., după care acesta, prin voința sa discreționara, sa atribuie bisericii ortodoxe sau nomenclaturii. Acele acte prevăzute de legile in vigoare nu s- au întâmplat niciodată, fiind o chestiune de notorietate istorica. S. a înțeles sa păstreze valabilitatea acelor acte abuzive, prin urmare, ceea ce se prevede in cele doua acte normative respectiv Decretul nr.9/1989 si Decretul nr.358/1948, nu s-a respectat niciodată. In toate înscrierile in CF privind Biserica G. -C. s-a făcut un act oficios, ceea ce însemna un act discreționar, prin care S. R. a înțeles sa treacă proprietățile in bloc. Vizând totodată nerespectarea actelor normative, arata ca în art.2 din Decretul nr.358/1948 se arata ca, odată cu desființarea Bisericii G.
-Catolice, statul va putea atribui o parte din avere Bisericii Ortodoxe, in bloc. In anul 1967, s-a pus in executare acest decret, iar acest lucru nu se putea întâmpla discreționar in ceea ce privește P. P. . Actul normativ trebuia sa aibă o anexa in care sa se menționeze procedura de atribuire. Însăși I. face trimitere la legislația privind reconstituirea dreptului de proprietate, când motivează soluțiile. Deși legea civila nu retroactivează, părțile sunt repuse in situația anterioara, chiar daca aveau acte de donație prin care se arăta ca aceștia si-au donat proprietatea C.A.P.-ului,
constatându-se că acest lucru s-a făcut ilegal, cetățeni fiind forțați a întocmi actul de donație. Este o chestiune de notorietate istorica chiar si când este vorba despre biserica. Având in vedere considerentele expuse, se impune ca acțiune sa fie admisa. In ceea ce privește CF 94, efectul pozitiv al puterii de lucru judecat nu mai poate fi pus in discuție, chiar Curtea de A. C. si I. nu au mai pus in discuție acest aspect, fiind lucruri tranșate definitiv. Solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei solicita respingerea acțiunii. Arata că această mișcare, această transformare a vieții economico-sociale trebuie privita in context istoric. In anul 1948, în luna octombrie, reprezentanții preoțimii si a enoriașilor s-au întâlnit la C. si au hotărât reîntoarcerea la biserica mama, la Biserica O., o delegație cu reprezentanți din Ardeal s-a prezentat la Patriarhia R., unde, printr-un act sinodal, a fost acceptata aceasta solicitare. In 28 octombrie, la Marea Adunare de la Alba -I., reprezentanți de toate categoriile sociale au recunoscut reîntoarcerea credincioșilor la Biserica O. . Urmare a acelor hotărâri si a actului sinodal, apare Decretul nr.358/1948, care constata ca nu mai exista credincioși catolici, deci nu mai exista cultul greco-catolic, fiind lipsit de credincioși. Ca urmare, in CF se face trimitere la Decretul 358/1948, respectiv art. 17 din decretul 177. Art. 2 din Decret 358/1948 arata ca averea organelor administrative va fi preluată de către stat, fiind menționat in mod expres ca averea parohiilor rămâne, nu trece la stat. Acest decret a consfințit voința oamenilor, în sentința depusa la dosar fiind discutata tot aceasta chestiune. Arata ca in dosarul nr.2613 s-a efectuat o expertiza în urma căreia s-a constatat că parcela cu nr.257 nu a putut fi identificata in teren, iar în ceea ce privește imobilele identificate, niciunul nu are destinația care este prevăzuta de legea speciala. La 190 figurează gradina, in realitate, acolo este cimitir, iar la 120 figurează casa, curte si gradina, in realitate este școala generala. Pe fond, solicita a se constata ca obiectul la care se refera cererea nu face obiectul Legii 126 si 182 având in vedere expertiza si conținutul CF - urilor depuse la dosar. In dosar nu s-a făcut dovada ca imobilele identificate cu TP au construcție biserica si casa parohiala, ci dimpotrivă sunt școala si cimitir. Având in vedere solicitarea de la punctul 1, arata ca potrivit Decretului lege nr.115/1938, respectiv art.32, exista prezumția ca înscrierile care s-au făcut in CF sunt legale. Aceasta prezumție poate fi răsturnata însa doar daca exista dovezi, in speță nu s-a făcut dovada ca aceste acte au fost false. Aceasta solicitare nu este susținuta cu nici o proba, prin urmare, se impune a fi respinsa potrivit prev. art.32 din Legea nr.115/1938. Pentru motivele invocate, solicita respingerea cererii formulate.
Reprezentantul reclamantei, in replica, arata ca in privința probei, nu poate sa facă dovada ca acel titlu nu a existat niciodată, actul emana de la S. R. si era adresat Bisericii Ortodoxe, care era îndreptățită sa facă dovada. In sentința depusa la dosar se face referire la doua nr. topografice, nr. top. 220, număr cu care reclamanta s-a intabulat în CF și nr.top. 257 cu privire la care s-a respins acțiunea, deoarece acolo se afla cimitirul, iar potrivit legislației in vigoare, cimitirele rămân in proprietatea statului roman. In ceea ce privește persoana juridica de drept privat, arata ca prin faptul părăsirii enoriașilor, nu face ca acea persoana de drept privat sa fie desființata. In acest caz, in toate perioadele, persoanele juridice de drept privat erau organizate după codul canoanelor bisericii orientale. Persoana juridica de
drept privat nu se poate desființa si schimbarea numelui printr-un act al S. ui R. apare imposibila.
Reprezentanta pârâtei arata ca prin decretul nr.358/1948 s-a constatat acest fapt, respectiv ca nu mai sunt credincioși greco-catolici.
Instanța retine cauza spre soluționare.
T R I B U N A L U L,
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj sub nr._ și precizată la termenul din data de_, reclamanta P. G. C. P. a solicitat instanței, în contradictoriu cu P. O. R. P. și S. R., prin C. Local al C. C. ,constatarea nulității absolute sau chiar inexistența titlului în baza căruia s-a operat înscrierea în CF 5 P., ce a făcut obiectul încheierii nr.84 din_, rectificarea CF 5 P. de sub A+11 cu nr. top 220(133/a), cu Biserică și împrejmuire în suprafață de 570 mp, constatarea nulității absolute sau chiar inexistența titlului în baza căruia s-a operat înscrierea în CF 94 P., ce a făcut obiectul încheierii nr.84 din_, rectificarea CF 94 P. de sub A+2 cu nr. top 990, cu grădină în suprafață de 720 mp, precum și constatarea nulității absolute sau chiar inexistența titlului în baza căruia s-a operat înscrierea în CF 324 P., ce a făcut obiectul încheierii nr.11 din_, rectificarea CF 324 P. de sub A+1 cu nr. top 120, cu casă, curte și grădină în suprafață de 540 mp, revenirea la situația anterioară a intabulărilor din anul 1898, în favoarea reclamantei și obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată, conform chitanțelor anexate.
Reclamanta și-a motivat acțiunea arătând că, în ceea ce privește rectificarea CF 5 P., respectiv a nr. top 220 (133/a) cu Biserica si împrejurime in suprafața de 570 mp (1 iugar), acestea au fost intabulate pe numele Parohiei G. Catolice P. în aceeași carte funciara, prin încheierea 5277 din_ . Ulterior, prin încheierea nr. 84 din_ a fost notata rectificarea numelui reclamantei in P.
R., în baza art. 13 din Decretul-Lege 177/1948 și a Decretului 358/1948, declarat abuziv în vederea reparației de către regimul post decembrist. Reclamanta a solicitat, de asemenea, rectificarea CF 94 P. in privința nr. top 190 cu gradina in suprafața de 720 mp (200 stj), care a fost intabulat în favoarea sa prin încheierea nr. 5277 din_ . Ulterior, prin încheierea nr. 84 din_, a fost operată în baza art. 13 din Decretul-Lege 177 din 1948 si a Decretului 358/1948, intabularea dreptului de proprietate asupra acestui imobil, în favoarea Parohiei Ortodoxe R. e, prin rectificarea numelui reclamantei. În contradictoriu cu S. R., a solicitat rectificarea CF 324 in privința nr. top 20 cu casa curte si gradina in intravilan in suprafața de 540 mp, cu privire la care a fost intabulată încă din_ .Intabularile operate atât pe Biserica O. R., cat si pe S. R., in baza Raportului oficios nr. 84 din 1967, respectiv in baza încheierii nr. 84 din 1967, au fost efectuate in conformitate cu Decretul nr. 177/1948 si cu Decretul 358/1948, care în mod abuziv arătau că bunurile ce se află în posesia unei organizații cooperatiste, socialiste sau obștești trec în proprietatea statului prin faptul posesiunii lor, fără o dreaptă și prealabilă despăgubire, deși chiar Constituția la acea vreme declara cel puțin în mod ferm neconstituționalitatea acestor prevederi.
Temeiul de drept pe care și-a întemeiat prima rectificare de carte funciară respectiv capătul 1 de petit, este art. 34 pct. 1 din Decretul - Lege 115/1938 (art. 34 Rectificarea unei intabulări sau înscrieri provizorii se va cere de orice persoană interesată: 1. Dacă înscrierea sau titlul în temeiul căruia s-a săvârșit nu au fost valabile). Se apreciază că nu numai că titlul nu a fost valabil, ci titlul lipsește cu desăvârșire, art. 37 din Decretul lege nr. 177/1948 alin. ultim arătând că în cazurile speciale înscrise la aliniatele precedente, constatarea acestora se va soluționa de către J. P. ulară a Locului (ART. 37 Dacă cel puțin 10% din numărul credincioșilor comunității locale a unui cult trec la alt cult, comunitatea locală religioasă a cultului părăsit, pierde de drept o parte din patrimoniul său, proporțională cu numărul credincioșilor care au părăsit-o și această parte proporțională se strămută tot de drept în patrimoniul comunității locale a cultului adoptat de noii credincioși. Dacă cei care părăsesc comunitatea locală alcătuiesc majoritatea, biserica (locașul de închinăciune, casa de rugăciuni), cum și edificiile anexe, aparțin de drept comunității locale a cultului nou adoptat, cealaltă avere cuvenindu-se celor două comunități locale în proporția arătată la alineatul precedent. Dacă cei trecuți de la un cult la altul reprezintă cel puțin 75% din numărul credincioșilor comunității locale a cultului părăsit, întreaga avere se strămută de drept în patrimoniul comunității locale a cultului adoptat, cu drept de despăgubire pentru comunitatea locală părăsită, proporțional cu numărul celor rămași fără a se socoti biserica (locașul de închinăciune, casa de rugăciuni) și edificiile anexe; această despăgubire va fi plătită în termen de cel mult 3 ani de la stabilirea ei. Cazurile prevăzute în acest articol vor fi constatate și soluționate de judecătoria populară a locului.
Pe cale de consecință, titlul valabil în virtutea acestei legi era o sentință definitivă și irevocabilă prin care, chipurile, în virtutea legii s-ar fi constatat pierderea dreptului nostru de proprietate. O asemenea sentință nu există în nici un caz, prin urmare nu există titlul valabil așa cum o cerea însuși actul normativ în vigoare la acea dată. Mai mult decât atât, sigur că nici un act normativ nu poate să prevadă pierderea în virtutea legii a unui drept de proprietate decât dacă el are caracter abuziv. Din art. 10 al Constituției în vigoare din 13 aprilie 1948 se prevede cu claritate că exproprierile pot fi făcute pentru cauză de utilitate publică pe baza unei legi cu o dreaptă și prealabilă despăgubire (art. 10 Pot fi făcute exproprieri pentru cauză de utilitate publică pe baza unei legi și cu o dreaptă despăgubire stabilită de justiție ).
Această despăgubire nu s-a întâmplat niciodată, cultul greco - catolic a fost la distanță de două luni desființat după apariția Decretului - Lege 177, fiind emis Decretul nr. 358/2 decembrie 1948. În virtutea acestuia, practic, nu se mai lăsa la îndemână aplicarea art. 37, ci se constată la art. 1 că întreg cultul și-ar fi dorit revenirea la cel ortodox și că, practic, se rectifică denumirea acestuia spunându-i-se de la data publicării în Monitorul Oficial cult ortodox. Asupra acestui din urmă decret, până și legiuitorul post decembrist afirmă, prin adoptarea decretului lege nr. 9 din 31 decembrie 1989, la punctul 20 (ARTICOL UNIC: Sunt și rămân abrogate următoarele acte normative: 20. Decretul nr. 358/1948 pentru stabilirea situației de drept a fostului cult greco-catolic ) că acesta se abrogă în vederea restabilirii situației de drept a cultului greco - catolic. Legiuitorul mai afirmă atunci că acest lucru s-a întâmplat în scopul înlăturării imediate din legislația țării noastre a unor
reglementări legale emise de fostul regim dictatorial care prin caracterul lor discriminator, nedrept, au dus la grave prejudicii materiale și morale poporului român, intereselor legitime ale tuturor cetățenilor, desfășurării unor relații normale cu celelalte state.
Concluzionând, afirmă reclamanta din nou că legiuitorul, după abrogarea acestui decret, practic, nu a făcut altceva decât să complice în mod inutil întreaga legislație ajungând în 2004 la concluzia că soluția este dreptul comun în materie.
Cum, în virtutea art. 6 din normele C.E.D.O. nu poate fi îngrădit reclamantei liberul acces la justiție, iar prin modificarea art. 3 din decretul - lege 126/1990, practic s-a indicat în orice materie privind recuperarea proprietăților fostei biserici greco - catolice că competente în soluționarea litigiilor sunt tribunalele,legiuitorul neavând în vedere vreo excepție, și anume anularea titlurilor de proprietate.
Dacă legiuitorul nu a făcut distincție, nici reclamanta nu poate face acest
lucru.
În drept, au fost invocate prevederile Decretului nr. 358/_ ,ale
Decretului nr. 177/_, ale Decretului- Lege nr. 115/_, ale Decretului - Lege nr. 9/_, ale Decretului- Lege nr. 126/_, ale Legii nr. 182/_ 5,Constituția Republicii P. ulare R. e și Legea nr. 489/_ .
În probațiune, au fost depuse la dosar înscrisuri (dos._ ,f. 20-26).
Prin întâmpinarea depusă la data de_, pârâta Biserica O. P. a solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:
Prin cererea sa, reclamanta a solicitat a se constata inexistența titlului în baza căruia s-a operat înscrierea în CF, și ca atare rectificarea acestei înscrieri, în conformitate cu disp. art. 36 din L.7/96, dreptul la acțiune pentru nevalabilitatea înscrierii se prescrie în 3 ani de la înscriere. În cazul nulității actului prin care s-a lezat un interes particular,această nulitate este relativă și de asemenea prescriptibilă în termen de 3 ani.
B.1.Cererea reclamantei, este formulată și în contradictoriu cu S. R. ,la punctele 5 și 6 din cerere se menționează în contradictoriu cu S. R., fără a se iniția și chemarea sa în judecată.
2. Cererea este în constatarea nulității titlului în baza căruia s-a operat înscrierea în CF sau inexistența titlului, pentru mai multe imobile. Această cerere este întemeiată pe Decretul Lege Nr.126 /1990,Legea Nr.182/2005 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.64/2004, respectiv aceste acte normative speciale reglementează litigiile referitoare la situația juridică a lăcașurilor de cult și a caselor parohiale.
Raportat la cererea cu care instanța a fost investită, solicită pârâta a se constatata că imobilul din Cf 5, cuprinde 2 nr. top. nr. top. 257cu suprafața de 5o
m.p. cu destinația cimitir și nr. top. 22o în suprafață de 5755 cu destinația biserică. În dos. Nr._, unde reclamanta a solicitat rectificarea CF, cu privire la același imobil, s-au întocmit 2 rap. de expertiză, care au stabilit că, în realitate, suprafața celor 2 nr. top. este de 3358 m.p. și este cimitir.În conformitate cu legea 213/1998, cimitirele aparțin domeniului public, astfel că acest capăt de cerere este inadmisibil.
3.În privința imobilelor din CF nr.94 cu nr. top. 190, acesta figurează în CF
"grădină" ,faptic este cimitir, și nici acesta nu poate fi solicitat pe calea procedurii
prev de Legea 126/1990 și 182/2005.Nu este nici biserică, nici casă parohială și ca cimitir nu poate reveni la destinația pretinsă de reclamantă.În privința nr. top. 12o, acesta figurează casă, curte și grădină, faptic este Școala generală din localitate.
Prin urmare, nici unul din imobile nu face obiectul procedurii speciale.
În privința rectificării CF 324 pentru nr. top. 12o,este o eroare mențiunea transcrierii din CF 94, pentru că, în realitate, acest nr. top. s-a dezmembrat și nr. top. 12o/l a rămas în același Cf, iar nr. top. 12o/2 grădină, a trecut în Cf 23o.
C. Potrivit disp. art. 32 din D-L.115/1938 și art.9oo din C. civil actual, înscrierea unui drept în CF în favoarea unei persoane beneficiază de prezumția legală că dreptul există în folosul ei.
Potrivit Codului civil, cel ce face o afirmație în fața instanței trebuie să o dovedească. De asemenea, orice fapt negativ poate fi dovedit printr-un altul pozitiv, respectiv în cazul de față reclamanta poate să facă dovada că nu au trecut credincioșii la cultul ortodox, ci la un alt cult.
Potrivit D-L 115/1938, cererea cu înscrisurile privitoare la transcriere se trimite la notariatul de Stat. Prin urmare, actul în baza căruia s-a operat transcrierea trebuia păstrat de Notariatul de Stat Sălaj. Dar mai mult, revenirea comunităților locale(parohii) la cultul ortodox, este constatată prin Decretul 358/2 dec.1948, care menționează expres această revenire, a parohiilor. Prin urmare, actul de constatare a reveniri parohiilor este D.358/1948. De aceea, ca urmare a revenirii în totalitate a parohiilor, la cultul ortodox, nu se mai justifica existența organizațiilor centrale, la acea dată. Se cere ca instanța să constate contrariul celor menționate într-un act normativ, care a fost valabil la momentul transcrierii în CF. Faptul în sine a trecerii credincioșilor la cultul ortodox nici nu este contestat, dar se pretinde a se face dovada,împotriva legii în vigoare, la momentul transcrierii operațiunii ce se contestă.
La termenul din data de_ ,fiind puse în discuție excepțiile invocate prin întâmpinare, reprezentanta pârâtei a precizat că a înțeles să invoce excepția prescripției dreptului la acțiune,întrucât în cazul nulității actului prin care s-a lezat un interes particular, această nulitate este relativă și prescriptibilă în termen de trei ani. Totodată, a fost invocată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, reprezentanta pârâtei arătând că reclamanta trebuie să facă dovada că au fost îndeplinite condițiile legale prevăzute de Legea 126/1990, când a fost abrogat Decretul nr.358/1948. Reprezentanta pârâtei a mai invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Sălaj în soluționarea cauzei, solicitând, cu privire la această excepție, acvirarea dos. nr._ al Tribunalului Sălaj.
Reprezentantul reclamantei, față de excepția lipsei calității procesuale active, a solicitat acordarea unui termen, pentru a face dovada acestei calități.
La termenul din data de_, reprezentantul pârâtei a depus la dosar un înscris intitulat "Adeverință";, emis de Episcopia R. Unită cu Roma, G. -C. Oradea (f.53).
La termenul din data de_, s-a acvirat dos. nr._ al Tribunalului Sălaj, reprezentantul reclamantei solicitând acordarea unui termen, pentru studierea dosarului.
La termenul din data de_ au fost puse din nou în discuție excepțiile invocate de reprezentanta pârâtei.
Prin sentința civilă nr. 6076/_ ,Tribunalul Sălaj a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Sălaj în soluționarea cauzei și a dispus declinarea, în favoarea Judecătoriei Șimleu Silvaniei,a competenței de soluționare a cauzei.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit prevederilor art.137 C.proc. civilă, instanța trebuie să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Instanța a apreciat că, în raport de excepțiile invocate în prezenta cauză, s-a impus a fi analizată, mai întâi, excepția de necompetență materială a tribunalului în soluționare.
Analizând dos. nr._ al Tribunalului Sălaj, acvirat, s-a reținut că prin acțiunea înregistrată la data de_, reclamanta P. G. C. P. a solicitat, în contradictoriu cu P. O. P., rectificarea CF 5 P. asupra nr. top 257 și 220, conținând 50 mp cimitir La Berk și biserică cu 5755 mp, în sensul anulării încheierii de intabulare nr.94/1967, ca fiind fără titlu valabil și să se dispună revenirea în CF la situația anterioară înscrierii operate cu încheierea atacată nr.84/1967.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că reclamanta a parcurs procedura prevăzută de art.3 din Decretul - Lege nr.126/1990, că intabularea s-a operat în virtutea Decretului nr.358/1948, când era în vigoare Legea nr.115/1938. Decretul 358/1948 a fost abrogat prin Decretul - Lege nr.9/1989. Textul legal prezent, cât și cel trecut se refereau la certificatul de moștenitor, acte de donație, contract de vânzare - cumpărare, însă nici unul din acestea, arată reclamantul, nu se integrează în acest caz. În absența unui act juridic legal, intabularea pe P. O. s-a făcut în condiții ilegalitate.
Alin. 3 din Legea 489/2006 prevede că bunurile sacre, confiscate abuziv în anii 1940-1949, așa cum este situația de față, vor trebui restituite vechilor proprietari, conform legislației în vigoare, trimiterea fiind una directă către art.1 alin.3 din O.G. nr. 64/2004 care a modificat art.3 din Decretul - lege nr.126/1990.
Prin întâmpinarea sa, pârâta P. O. P. a solicitat respingerea acțiunii, invocând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, pe motiv că în localitate nu există nici credincioși și nici preot greco- catolic.
Cu privire la fondul cauzei, s-a arătat că biserica nu există, cea trecută în CF fiind demolată, iar în cimitirul comunal sunt îngropați decedații, indiferent de cultul căruia îi aparțin.
S-a mai arătat, de asemenea, că chiar dacă D. 177/1948 a fost înlocuit de o nouă lege a cultelor, la data respectivă a operat opțiunea de trecere la cultul ortodox și s-au produs consecințele trecerii proprietății și asupra bunurilor din patrimoniu.
Transferul dreptului de proprietate a operat în baza opțiunii manifestate de majoritatea credincioșilor greco - catolici.
Prin sentința civilă nr.374/22 februarie 2008, instanța a admis în parte acțiunea reclamantei P. și a dispus rectificarea CF. nr.5 P., în sensul radierii încheierii de intabulare nr.84/1967 cu privire la înscrierea PAROHIEI ORTODOXE R. E pe nr. top 220 și restabilirea în CF a situației anterioare cu
privire la nr. top 220, așa cum a fost anterior înscrierii operate cu încheierea nr.84/1967.
S-a respins ca inadmisibilă acțiunea privind rectificarea CF. nr.5 P. nr. top
257.
Excepția privind lipsei calității procesuale active a reclamantei pe motiv că
în localitate nu există nici credincioși și nici preot greco- catolic a fost apreciată de instanță ca neîntemeiată, deoarece din adresa nr.963/_ a Episcopiei R. Unită cu Roma, G. - C. cu Roma Oradea rezultă că în P. P. a fost numit preot greco- catolic cu începere de la data de 10 octombrie 2006 și s-a reînființat
G. C. P., care are și cont bancar .
În aceste condiții,apare ca superfluă rectificarea numărului de credincioși al acestei parohii.
De altfel, potrivit art.5 alin.(2) din L. 489/2006, structurile religioase cu personalitate juridică sunt cultele și asociațiile religioase, iar în temeiul art.8 alin.
(1) din același act normativ, cultele se organizează și funcționează în baza prevederilor constituționale, autonom, potrivit propriilor statute sau coduri canonice. Similar cultelor, se înființează și se organizează și unitățile de cult.
Potrivit art.23 din L.1/2000, sunt structuri reprezentative ale unităților de cult centrele eparhiale, protoeriile, mănăstirile, schiturile, parohiile și filiile. P. este așa dar o structură reprezentativă a unității de cult.
Pe fondul cauzei, s-au reținut următoarele: reclamanta a efectuat concilierea prealabilă cu pârâta, aceasta neprezentându-se la convocarea reclamantei.
În cartea funciară nr.5 P., nr. top 257 și 220, la care se referă reclamanta, figurează nr. top 257 cimitir în locul numit ,,Berki"; în suprafață de 14 stp = 50,36 mp, iar pentru nr. top 220 biserică și împrejurimi 1 jgh = 5755 mp.
Numărul top 257 a avut anterior nr.332/C și a fost notat în CF prima dată încheierea nr. 5239/ 20 septembrie 1895 ca avere bisericească prin posesie sub A+10 efectivă.
Nr. top 220 a avut anterior nr. 133/a, și a fost notat în CF pentru prima dată prin Încheierea nr.5277/_ sub A+11 în favoarea bisericii greco - catolice.
Ulterior, prin Încheierea nr.84/_, în baza Decretului nr.177 și 358/1948, s-a notat rectificarea numelui Parohiei G. - Catolice în P. O. R. .
Decretul nr. 358/1948 este actul normativ prin care a fost desființat cultul greco-catolic.
Potrivit art. 36 din Decretul nr. 177/1948, averea cultelor dispărute sau a căror recunoaștere a fost retrasă, aparține de drept statului.
Prin urmare, bunurile ce au aparținut cultului greco-catolic nu puteau să fie atribuite unei biserici în ființă în baza Decretului nr. 358/1948, situație în care modul de dobândire cât și titlul cu care a fost înscris dreptul de proprietate în cartea funciară contravin legii.
Pe de altă parte, Decretul nr. 358/1948 a fost neconstituțional raportat chiar la Constituția din 1948, care în art. 8 și 10 ocrotea proprietatea privată și reglementa posibilitatea exproprierii numai pentru cauze de utilitate publică și cu dreaptă și prealabilă despăgubire.
Ulterior, prin Decretul Lege nr. 9/1989 a fost abrogat Decretul nr. 358/1948, iar prin Legea nr. 489/2006 s-a abrogat și Decretul nr. 177/1948, astfel că în prezent, ambele acte normative, în temeiul cărora a fost înscris dreptul de
proprietate prin Încheierea nr. 81/1967, sunt abrogate, astfel că această înscriere în cartea funciară există în prezent doar în baza unor acte normative abrogate.
Art. 34. pct. 3 din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul și a publicității imobiliare prevede că orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s- a constatat că au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia a fost făcută înscrierea.
Decretul Lege nr. 126/1990 a recunoscut oficial Biserica R. Unită cu Roma, și în art. 2 reglementează situația bunurilor preluate de stat prin efectul Decretului nr. 358/1948 și aceasta este încă o dovadă a faptului că bunurile respective erau preluate de stat și că în baza acestui act normativ ele nu puteau să fie atribuite unei alte biserici, așa cum s-a întâmplat cu bunurile ce fac obiectul acestei cauze.
De aceea, titlul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea de carte funciară nu a fost nici la data când s-a făcut această înscriere și cu atât mai mult nu este nici astăzi valabil, situație în care sunt întrunite și prevederile art. 34 lit. a din Legea nr. 7/1996 și este întemeiată acțiunea în rectificarea intabulării în cartea funciară, urmând a se dispune în acest sens cu privire la nr. top 220.
În ceea ce privește capătul de cerere privind rectificarea în CF nr.5 P. nr. top 257, instanța a reținut că pe acest nr. top se află înscris cimitirul.
Conform anexei 1 art. III pct.10 din L. nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cimitirele orășenești și comunale aparțin domeniului public al comunei sau orașului, astfel că este inadmisibilă acțiunea privind revenirea la situația anterioară înscrierii în CF.
Împotriva sentinței civile nr. 374/22 februarie 2008 a Tribunalului Sălaj a formulat apel P. O. P. .
Prin Decizia civilă nr. 90/A/_, Curtea de A. C. a reținut că prin petitul acțiunii, reclamanta contestă, de fapt, valabilitatea preluării imobilului (ca fiind făcută fără titlu), deci revendică imobilul, fiind invocate și dispozițiile art. 27 alin. (2) și (3) din Legea nr. 489/2006 Legea cultelor, potrivit cărora bunurile sacre confiscate în mod abuziv în anii 1940 - 1949 vor fi restituite conform legislației în vigoare adică art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 64/2004.
Instanța, din oficiu, având în vedere acest cadru juridic, a solicitat precizări în legătură cu valoarea imobilului și, în raport de estimările intimatei de la termenul din 9 martie 2009, în sensul că valoarea imobilelor este sub 5 miliarde, s-a constatat că Tribunalul nu era competent să judece cauza, competența materială revenind în primă instanță judecătoriei.
Astfel, în temeiul art.297 pct.2 C.pr.civ. s-a admis apelul, s-a anulat sentința civilă nr.374/_ a Tribunalului Sălaj și s-a trimis cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Z. .
S-a dispus ca instanța să verifice temeinicia petitului referitor la constatarea nevalabilității titlului în baza căruia pârâta s-a întabulat în cartea funciară și respectiv anularea încheierii de CF prin care s-a întabulat pârâta, cu consecința rectificării cărții funciare în sensul revenirii la situația anterioară de CF.
S-a mai precizat că este adevărat că prin art.51 din Legea 489/2006 a fost abrogat Decr.177/1948 dar această abrogare nu poate constitui un obstacol în a aprecia dacă Decretul 177/1948 a fost sau nu unul abuziv și neconstituțional în
raport de Constituția din 1948, câtă vreme modul concret în care a fost aplicat acest decret, în privința imobilului din litigiu, trebuie analizat prin raportare la situația anului 1948, cu alte cuvinte urmează să se verifice dacă aplicarea Decretului 177/1948 în anul 1948 a fost făcută cu respectarea prevederilor sale, mai precis ale art.37 din acest act normativ.
Recursul declarat de pârâta P. O. P. împotriva acestei decizii a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr. 1787/_, pronunțată în dosar nr._, cu consecința casării în întregime a deciziei recurate și a trimiterii cauzei spre rejudecare a apelului la Curtea de A. C. .
Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut următoarele:
Acțiunea introductivă de instanță a privit o acțiune în justiție, în rectificarea înregistrării în Cartea Funciară în temeiul Decretului-lege nr. 126/1997 privind unele măsuri referitoare la Biserica Unită cu Roma (greco-catolică), înregistrare în
C.F. făcută ca urmare a O.G. nr. 64/2004, acțiune determinată de neînțelegerea părților în procedurile de conciliere.
Instanța de apel învestită cu judecarea apelului declarat de pârâtă împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Sălaj a constatat din oficiu că instanța de fond care s-a pronunțat în cauză, nu era competentă să judece și a dispus trimiterea cauzei la Judecătoria Zalău pentru soluționarea cauzei.
Pronunțând această soluție Curtea de A. C. a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispoziției incidente în cauză (Ordonanța nr. 64/2004), pronunțând prin aceasta o soluție nelegală.
Decretul-Lege nr. 126/1990 a fost completat prin Ordonanța nr. 64/2004 publicată în M.Of. nr. 791 din 18 august 2004, în sensul că s-a introdus la art. 3 un nou alineat care a prevăzut că în cazul în care cele două culte religioase nu ajung la un acord în cadrul comisiei mixte prevăzută la art. 3 din Legea nr. 126/1990, partea interesată are deschisă calea acțiunii în justiție potrivit dreptului comun.
Acest din urmă act normativ a fost actualizat la 17 iunie 2005 ca urmare a modificărilor aduse prin Legea nr. 182/2005, în sensul că în art. 3 s-a introdus alin.
care a prevăzut în mod expres că "soluționarea acestor acțiuni (la care se referă art. 3 din Legea nr. 126/1990) este de competența tribunalului.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de A. C. sub nr. _
/Rj.
În cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice, ale cărei obiective au
fost: identificarea imobilului din litigiu, înscris în CF 5 P. cu nr. top 257 și nr. top 220; să se stabilească dacă există, pe unele din parcelele menționate, o biserică și dacă există un cimitir, iar în caz afirmativ, să se măsoare întinderea cimitirului și să se măsoare suprafața faptică a celor două parcele, cu nr. top 257 și nr. top 220.
Concluziile expertizei ordonate în cauză au fost următoarele :
Parcela cu nr. top 220 înscrisă în CF 5 P. are suprafața de 3349 mp, și nu de 5755 mp, cât este înscrisă în cartea funciară. Pe toată această parcelă există un cimitir.
Parcela cu nr. top 257 înscrisă în CF 5 P. nu a putut fi identificată în
teren.
Pe cele două parcele cu numerele topografice arătate mai sus nu există
edificată nicio biserică.
Judecarea apelului a fost apoi suspendată, în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., pentru lipsa nejustificată a părților de la dezbateri, la termenul de judecată din data de_, dată de la care dosarul a rămas în nelucrare, din vina părților, în arhiva instanței, fiind repus din oficiu pe rol de către instanță, la data de_ . Prin DECIZIA CIVILĂ NR. 1/A/_, Curtea de A. C. a constatat perimarea apelului declarat de pârâta P. O. P., împotriva sentinței civile numărul 374 din_ a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar numărul_, pe care a menținut-o.
În dos. nr._, instanța a reținut că acțiunea reclamantei a fost întemeiată pe prevederile Decretului-Lege nr. 9/1989, Decretul-Lege nr. 126/1990,Legea nr. 182/2005, iar din termenii în care a fost formulată acțiunea rezultă că aceasta vizează constatarea nulității absolute a titlului în baza căruia a operat înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtei, susținând că modalitatea de operare în cartea funciară nu are la bază un titlu în înțelesul art.34 din Decretul-Lege nr.115/1938. Ca natură juridică, demersul reclamantei este o acțiune având ca obiect constatarea nulității titlurilor în baza cărora s-a efectuat înscrierea dreptului de proprietate al Parohiei Ortodoxe P. asupra parcelelor cu nr. top.220(133/a) din CF nr.5 P., nr.top.190 din CF nr.94 P. și nr.top.120 din CF nr.324 P. (încheierile de întabulare nr.84/_ și nr. 11/_
).
După cum rezultă din înscrisurile existente la dosarul nr._, dar și la dos. acvirat nr._, imobilele solicitate nu constau în biserică ori casă parohială, motiv pentru care dispozițiile Decretului - Lege nr. 126/1990 nu sunt aplicabile.
Așa cum rezultă și din Soluția de unificare a practicii judiciare adoptată în Plenul judecătorilor Secției de contencios a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de_, procedura instituita prin O.U.G. nr.94/2000 nu își găsește aplicare în cererile formulate de Biserica R. Unita cu Roma (greco-catolica) privind restituirea bunurilor care au aparținut cultului greco-catolic, cu destinația locaș de cult si casa parohiala, întrucât în privința bunurilor respective sunt aplicabile dispozițiile legii speciale în materie si anume ale Decretului-lege nr. 126/1990, cu modificările si completările ulterioare. per a contrario, în litigiile având ca obiect imobile care au aparținut Bisericii R. e Unite cu Roma (greco-catolica) si au fost preluate de Biserica O. R., altele decât locașuri de cult și case parohiale, sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. 94/2000.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din OUG nr. 94/2000 (republicată),
"imobilele care au aparținut cultelor religioase din R. ia si au fost preluate in mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul roman, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate in proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau in patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foștilor proprietari, in condițiile prezentei ordonanțe de urgenta";.
Față de cele mai sus expuse, s-a constatat că litigiului ce face obiectul dosarului nr._ nu îi sunt aplicabile dispozițiile Decretului Lege 126/1990,
iar legiuitorul face distincție clară în ceea ce privește texte de lege sunt aplicabile litigiului.
Întrucât în cauză obiectul acțiunii este constatarea nulității absolute a titlului
pârâtei sau inexistența titlului său de proprietate, coroborat cu faptul că imobilele ce fac obiectul litigiului nu intră sub incidența reglementărilor speciale privind cultele, având în vedere prevederile art. 1 Cod procedură civilă, raportat la dispozițiile art. 50 din Legea 7/1996 rep. - Legea cadastrului și a publicității imobiliare, s-a constatat competența judecătoriei în soluționarea litigiului, astfel că instanța a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Sălaj și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Șimleu Silvaniei.
Totodată,având în vedere admiterea excepției necompetenței materiale a Tribunalului Sălaj, instanța nu a mai supus examinării celelalte excepții invocate.
Prin sentința civilă nr. pronunțată în dos. nr. al Judecătoriei Șimleu Silvaniei, pronunțată în dosarul nr._ , s-a admis excepția de necompetență materială invocată de către reclamantă și pârâtă.
S-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de către reclamanta P. G. C. P., în contradictoriu cu pârâții P. O. R. P. ,
S. R. PRIN C. LOCAL AL C. C., în favoarea Tribunalului Sălaj.
S-a suspendat orice procedură și s-a înaintat dosarul instanței în drept să hotărască asupra conflictului de competență, Curtea de A. C. .
Pentru a pronunța această sentință, instanța a pus în discuție temeiul juridic al acțiunii la termenul de judecată din data de 20 martie 2013.
Temeiul juridic al acțiunii poate fi pus în discuție de către instanța de judecată, care, în exercitarea rolului activ, este îndreptățită și chiar obligată, pentru a contribui la ocrotirea intereselor legitime ale părților, să dea acțiunii calificarea juridică exactă, alta decât cea dată de reclamant prin cererea de chemare în judecată. În acest scop, calificarea acțiunii se va face nu după natura termenilor folosiți de reclamant, ci după motivele de fapt ale cererii și după scopul urmărit prin promovarea acțiunii.
Se constată că scopul principal urmărit prin acțiunea formulată de reclamant este, evident revendicarea ternului cu locaș de cult înscris în CF 5 nr.top.220 care figurează ca biserică și împrejmuire. Reclamanta a solicitat aceste imobile făcând trimitere la OG 64/2004 act normativ care se referă la lăcașurile de cult. De altfel, acest scop a și fost afirmat verbal în ședința de judecată din 20 martie 2013.
Lăcașurile de cult și casele parohiale care au aparținut Bisericii R. e Unite cu Roma și au fost preluate de Biserica O. R. pot fi revendicate în condițiile Decretului Lege 126/1990, modificat prin O.G. nr. 64/2000 și prin Legea 182/2005, potrivit dreptului comun.
În nici un caz, astfel de imobile nu pot face obiectul retrocedării în condițiile
94/2000 având în vedere că, potrivit art. 1 alin. 1și 2 din acest act normativ, fac obiectul acestei ordonanțe:
imobilele care au aparținut cultelor religioase din R. ia si au fost preluate in mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul roman, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele
de cult, aflate in proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau in patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foștilor proprietari, in condițiile prezentei ordonanțe de urgentă.
Regimul juridic al imobilelor care au destinația de locaș de cult va fi reglementat prin lege specială
Chiar dacă în raportul de expertiză efectuat în dosar_, acvirat la prezentul dosar, s-a concluzionat că pe terenul înscris în CF 5 P. nu există edificată nicio biserică, având în vedere că în cartea funciară mai sus menționată, apare ca fiind înscrisă și o biserică, instanța nu are cum să treacă peste principiul disponibilității și, în consecință, peste voința reclamantei, care solicită, prin acțiunea formulată, revendicarea acelui imobil.
Prin urmare, s-a apreciat că excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, invocată de ambele părți, este întemeiată, motiv pentru care o va admite și va declina competența de soluționare în favoarea Tribunalului Sălaj.
Curtea de A. C., prin Sentința civilă nr.29/_ ,pronunțată în dos. nr._
, a stabilit în favoarea Tribunalului Sălaj competența materială de soluționare a acțiunii formulate de P. G. C. P. .
S-a reținut că obiectul acțiunii introductive de instanță îl reprezintă cererea reclamantei P. G. C. P. prin care s-a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții P. O. R. P. și S. R., prin C. Local al C. C., constatarea nulității absolute sau chiar inexistența titlului în baza căruia s-a operat înscrierea în CF 5 P., ce a făcut obiectul încheierii nr.84 din_ ; rectificarea CF 5 P. de sub A+11 cu nr. top 220 (133/a), cu Biserică și împrejmuire în suprafață de 570 mp; constatarea nulității absolute sau chiar inexistența titlului în baza căruia s-a operat înscrierea în CF 94 P., ce a făcut obiectul încheierii nr.84 din_ ; rectificarea CF 94 P. de sub A+2 cu nr. top 190, cu grădină în suprafață de 720 mp; constatarea nulității absolute sau chiar inexistența titlului în baza căruia s-a operat înscrierea în CF 324 P., ce a făcut obiectul încheierii nr.11 din_ ; rectificarea CF 324 P. de sub A+1 cu nr. top 120, cu casă, curte și grădină în suprafață de 540 mp; revenirea la situația anterioară a întabulărilor din anul 1898, în favoarea reclamantei și obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate prevederile Decretului nr. 358/_, ale Decretului nr. 177/_, ale Decretului-Lege nr. 115/_, ale Decretului-Lege nr. 9/_, ale Decretului-Lege nr. 126/_, ale Legii nr. 182/_ 5, Constituția Republicii P. ulare R. e și Legea nr. 489/_ .
Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizat în fapt și în drept, Curtea constată că scopul principal urmărit prin acțiunea formulată de reclamantă este revendicarea imobilului teren cu lăcaș de cult înscris în CF nr.5 P., nr.top.220, pe care figurează ca fiind înscris o biserică și împrejmuire în suprafață de 1 iugăr.
Reclamanta a solicitat revendicarea acestui imobil făcând trimitere la OG nr. 64/2004 act normativ care se referă la lăcașurile de cult. De altfel, acest scop a și fost afirmat verbal în ședința de judecată din 20 martie 2013.
Lăcașurile de cult și casele parohiale care au aparținut Bisericii R. e Unite cu Roma și au fost preluate de Biserica O. R. pot fi revendicate în condițiile
Decretului Lege nr. 126/1990, modificat prin O.G. nr. 64/2000 și prin Legea nr.182/2005, potrivit dreptului comun.
Astfel, la data introducerii cererii de chemare în judecată,_, art.3 din Decretului Lege 126/1990 prevede următoarele:
"(1) Situatia juridica a lacasurilor de cult si a caselor parohiale care au apartinut Bisericii R. e Unite cu Roma (greco-catolica) si au fost preluate de Biserica O.
R. se va stabili de catre o comisie mixta, formata din reprezentanti clericali ai celor doua culte religioase, tinind seama de dorinta credinciosilor din comunitatile care detin aceste bunuri.
Partea interesata va convoca cealalta parte, comunicandu-i in scris pretentiile sale si punandu-i la dispozitie dovezile pe care se sprijina aceste pretentii. Convocarea se va face prin scrisoare recomandata cu dovada de primire sau prin inmanarea scrisorilor sub semnatura de primire. Data convocarii comisiei mixte nu se va fixa mai devreme de 30 de zile de la data primirii actelor. Comisia va fi constituita din cate trei reprezentanți ai fiecărui cult. Daca la termenul stabilit pentru convocarea comisiei aceasta nu se întrunește sau daca nu se ajunge la nici un rezultat in cadrul comisiei ori decizia nemulțumește una dintre părți, partea interesata are deschisa calea acțiunii in justiție, potrivit dreptului comun.
) Soluționarea acestor acțiuni este de competenta tribunalelor.
Acțiunile sunt scutite de taxa de timbru";.
În consecință, astfel de imobile, cum este imobilul în litigiu, nu pot face obiectul retrocedării în condițiile O.U.G. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din R. ia având în vedere că, potrivit art. 1 alin. 1 și alin.2 din acest act normativ, fac obiectul acestei ordonanțe: imobilele care au aparținut cultelor religioase din R. ia si au fost preluate in mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul roman, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate in proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau in patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foștilor proprietari, in condițiile prezentei ordonanțe de urgentă. Regimul juridic al imobilelor care au destinația de locaș de cult va fi reglementat prin lege specială
Chiar dacă în raportul de expertiză efectuat în dosarul nr._, acvirat la prezentul dosar, s-a concluzionat că pe terenul înscris în CF nr. 5 P. nu există edificată nicio biserică, având în vedere că în cartea funciară mai sus menționată, apare ca fiind înscrisă și o biserică, instanța nu poate încălca principiul disponibilității și, în consecință, nu poate trece peste voința reclamantei, care solicită, prin acțiunea formulată, revendicarea acestui imobil.
Așa fiind, în temeiul art.3 alin.3 din Decretului Lege nr. 126/1990, modificat prin O.G. nr. 64/2000 și prin Legea nr.182/2005, prin care s-a prevăzut în mod expres că "soluționarea acestor acțiuni este de competența tribunalului";, Curtea, în temeiul prevederilor art. 22 alin. 5 C.pr.civ., a stabilit competența materială de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamanta P. G. C. P. în contradictoriu cu pârâții P. O. R. P. și S. R., prin C. Local al C.
, având ca obiect constatarea nulității absolute sau inexistența titlului și rectificare de carte funciară, în favoarea Tribunalului Sălaj.
Ulterior, pe rolul Tribunalului Sălaj, s-a înregistrat dos. nr._ .
La termenul din_, părțile nu au mai invocat alte excepții - menținându-și concluziile anterioare și nu au mai formulat cereri, susținând concluzii pe fond.
În acord cu dispozițiile art. art.137 C.proc. civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra celorlalte excepții invocate în cauză.
Excepția privind lipsa calității procesuale active a reclamantei pe motiv că în localitate nu există nici credincioși și nici preot greco - catolic este neîntemeiată, deoarece din probatoriul existent la prezentul dosar și la dosarele acvirate, rezultă că în P. P. a fost numit preot greco - catolic cu începere de la data de 10 octombrie 2006 și s-a reînființat P. G. C. P., care are și cont bancar . Potrivit prevederilor art. 5 și 8 din Legea nr. 489/2006, art. 23 din Legea nr. 1/2000, P. G. C. P. este o structură reprezentativă a unității de cult greco- catolică.
În aceste condiții,excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei urmează a fi respinsă.
Instanța apreciază că nu poate fi admisă nici excepția privind prescripția dreptului la acțiune,întrucât în cazul nulității actului prin care s-a lezat un interes particular, această nulitate este relativă și prescriptibilă în termen de trei ani,întrucât potrivit ART. 37 al. 1 din Legea Nr. 7 din 13 martie 1996 (Legea cadastrului și a publicității imobiliare), Înscrierile făcute în conformitate cu actele normative în vigoare în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni, în cărțile funciare și în cărțile de publicitate funciară, înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi, își vor produce și după această dată efectele prevăzute, cu excepția cazurilor în care drepturile de proprietate și celelalte drepturi reale au fost afectate în orice mod prin efectul legii.
Potrivit art. 32 din Decretul Lege nr. 115/1938 (în vigoare la data înscrierilor din CF 5 P., CF 94 P. și CF 324 P. ), Dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei.
Potrivit art. 34 din Decretul Lege nr. 115/1938, Rectificarea unei intabulări sau înscrieri provizorii se va cere de orice persoană interesată:
Dacă înscrierea sau titlul în temeiul căruia s-a săvârșit nu au fost valabile.
Sau dacă prin înscriere, dreptul a fost greșit calificat.
Sau dacă nu mai sunt întrunite condițiunile de existență ale dreptului înscris, sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea.
Potrivit art. 36 din Decretul Lege nr. 115/1938,Acțiunea în rectificare, sub rezerva prescripțiunii acțiunii de fond, va fi imprescriptibilă față de dobânditorul nemijlocit, precum și față de terțul care a dobândit cu rea-credință dreptul înscris în folosul său.
Față de terțele persoane, care au dobândit cu bună-credință un drept real prin donație sau legat, acțiunea în rectificare nu se va putea porni decât în termen de 10 ani, socotiți din ziua când s-a înregistrat cererea lor de înscriere.
Potrivit art. 39 din Decretul Lege nr. 115/1938, Orice persoană interesată va putea cere rectificarea unei notări în cazurile prevăzute de art. 34, precum și de câte ori din alte cauze notarea nu este sau a încetat să fie exactă.Rectificarea se va încuviința în temeiul unei hotărâri judecătorești desăvârșite; acțiunea nu va fi supusă prescripțiunii.
Astfel fiind, excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei urmează a fi respinsă.
Pe fondul cauzei se reține că acțiunea introductivă de instanță privește o acțiune în justiție în rectificarea înregistrării în Cartea Funciară în temeiul Decretului-Lege nr. 126/1997 privind unele măsuri referitoare la Biserica Unită cu Roma (greco-catolică), acțiune cu caracter accesoriu, grefată pe acțiunea principală având ca obiect constatarea nulității titlului în baza căruia s-a efectuat înscrierea dreptului de proprietate al Parohiei Ortodoxe P. ori a statului R. asupra mai multor imobile.
Finalitatea demersului judiciar urmărit de reclamantă este aceea a unei acțiuni în revendicarea dreptului de proprietate.
Temeiul juridic al acțiunii în rectificare de carte funciară nu poate fi decât art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996, iar nu art. 34 pct. 1 din Decretul-Lege nr.115/1938.
Pentru a se putea admite în speță acțiunea în rectificare, este necesară, în prealabil, anularea (constatarea nulității absolute) titlului în baza căruia s-ar fi intabulat pârâta P. O. P. asupra terenului cu nr. top 220(130/a) cu Biserică și împrejmuire, în suprafață de 570 mp, înscris în CF 5 P., precum și asupra terenului cu nr. top 190, în suprafață de 720 mp, înscris în CF 94 P. precum și anularea (constatarea nulității absolute) a titlului în baza căruia s-ar fi intabulat pârâtul S. R. asupra terenului cu nr. top 120, în suprafață de 540 mp,cu casă, curte și grădină, înscris în CF 324 P. .
Practic, prezenta acțiune vizează, parțial, (la petitele 1 și 2) aceleași solicitări avute în vedere la soluționarea dos. nr._, respectiv - rectificarea CF 5 P. asupra nr. top 220, în sensul anulării încheierii de întabulare nr. 84/1967 și revenirea la situația anterioară.
În cauză, nu se neagă existența puterii de lucru judecat cu privire la cele dispuse prin sentința civilă nr. 37/_, pronunțată în dos. civil nr._ al Tribunalului Sălaj,împotriva căreia s-a declarat apel - a cărui perimare s-a constatat prin DECIZIA CIVILĂ NR. 1/A/_ a Curții de A. C., însă, în egală măsură, partea interesată (reclamanta) poate introduce o nouă acțiune - ceea ce a și făcut, iar în noul proces probele legal administrate în judecata perimată își păstrează forța probantă și pot fi folosite ca atare.
Ori, potrivit expertizei efectuate la dos. nr._ /Rj al Curții de A. C., parcela cu nr. top 220 înscrisă în CF 5 P. are suprafața de 3349 mp, și nu de 5755 mp, cât este înscrisă în cartea funciară. Pe toată această parcelă există un cimitir. Parcela cu nr. top 257 înscrisă în CF 5 P. nu a putut fi identificată în teren.Pe cele două parcele cu numerele topografice arătate mai sus nu există edificată nicio biserică.
În ceea ce privește înscrierile din CF 324 P., analizând înscrisurile din dosar, se reține că prin încheierea nr. 11/_ ,prin înscrierea de sub B9, s-a notat intabularea dreptului de proprietate asupra imobilelor de sub nr. de ordine A+1 și A+2 în favoarea S. ui R., prin Sfatul P. ular C., "în baza adresei nr. 18.159/_ a Sfatului P. ular al Raionului Z., a declarației întocmite în temeiul Decretului nr. 218/190 și 712/1966 și a Instrucțiunilor MF nr.1549/_ ";. Însă, prin încheierea nr. 310/_ ,în baza sentinței civile nr. 34/1973 a Judecătoriei
Șimleu Silvaniei,s-a radiat înscrierea de sub B.9 privitoare la imobilul cu nr. top 120, intabularea imobilului respectiv fiind greșită. Totodată, acest imobil s-a scăzut din CF 324 și s-a notat în CF vechi, nr. 94, în favoare fostului proprietar: Biserica
O. R. din P. (f.41).
Conform adresei existente la fila 48 din dosar, emisă de Primăria C. C., jud. Sălaj, la CF nr. 5 P., nr. top 220 figurează cimitir sătesc, la CF nr. 94 P., nr. top 190 figurează cimitir sătesc, la CF nr. 94 P., nr. top 120 figurează Școala Generală P. . Aceste suprafețe de teren nu se regăsesc înscrise în Titlurile de proprietate eliberate Parohiei Ortodoxe P. .
Conform anexei 1 art. III pct.10 din L. nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cimitirele orășenești și comunale aparțin domeniului public al comunei sau orașului.
Potrivit art. 2 din DECRETUL - LEGE Nr. 126 din 24 aprilie 1990 privind unele măsuri referitoare la Biserica R. Unită cu Roma (greco-catolică) Bunurile preluate de către stat prin efectul Decretului nr. 358/1948, aflate în prezent în patrimoniul statului, cu excepția moșiilor, se restituie, în starea lor actuală, Bisericii R. e Unite cu Roma (greco-catolică). În vederea identificării,
inventarierii și predării acestor bunuri se instituie o comisie formată din
reprezentanți ai statului și ai Bisericii R. e Unite cu Roma (greco -catolică),
numiți prin hotărîre a gu vernului.
Art. 3 din DECRETUL - LEGE Nr. 126 din 24 aprilie 1990 prevede că Situația juridică a lăcașurilor de cult și a caselor parohiale care au aparținut Bisericii R. e Unite cu Roma (greco-catolică) și au fost preluate de Biserica O.
R. se va stabili de către o comisie mixtă, formată din reprezentanți clericali ai celor două culte religioase, ținînd seama de dorința credincioșilor din comunitățile care dețin aceste bunuri.
Potrivit art. 13 din Decretul nr. 177/_, Cultele religioase, pentru a putea să se organizeze și să funcționeze, vor trebui să fie recunoscute prin decret al Prezidiului Marii Adunări Naționale, dat la propunerea Guvernului, în urma recomandării ministrului cultelor.În cazuri bine motivate se va putea retrage recunoașterea în același mod.
Potrivit art. 37 din Decretul nr. 177/_, Dacă cel puțin 10% din numărul credincioșilor comunității locale a unui cult trec la alt cult, comunitatea locală religioasă a cultului părăsit, pierde de drept o parte din patrimoniul său, proporțională cu numărul credincioșilor care au părăsit-o și această parte proporțională se strămută tot de drept în patrimoniul comunității locale a cultului adoptat de noii credincioși.
Dacă cei care părăsesc comunitatea locală alcătuiesc majoritatea, biserica (locașul de închinăciune, casa de rugăciuni), cum și edificiile anexe, aparțin de drept comunității locale a cultului nou adoptat, cealaltă avere cuvenindu-se celor două comunități locale în proporția arătată la alineatul precedent.
Dacă cei trecuți de la un cult la altul reprezintă cel puțin 75% din numărul credincioșilor comunității locale a cultului părăsit, întreaga avere se strămută de drept în patrimoniul comunității locale a cultului adoptat, cu drept de despăgubire pentru comunitatea locală părăsită, proporțional cu numărul celor rămași fără a se socoti biserica (locașul de închinăciune, casa de rugăciuni) și edificiile anexe; această despăgubire va fi plătită în termen de cel mult 3 ani de la stabilirea ei.
Cazurile prevăzute în acest articol vor fi constatate și soluționate de judecătoria populară a locului.
Verificând conținutul dispozițiilor cuprinse în art. 34 pct.1-3 din DL 115/1938, tribunalul apreciază că nu sunt întrunite condițiile pentru care este permisă rectificarea înscrierilor, respectiv nevalabilitatea titlului, greșita calificare a dreptului sau lipsa condițiilor de existență ale dreptului înscris ori încetarea efectelor actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea.
Reclamanta invocă lipsa titlului care a stat la baza înscrierii în cartea funciară a Bisericii Ortodoxe P. . Principiul legalității ce a guvernat și cărțile funciare reglementate prin Decretul-Lege nr. 115/1938 dispunea că judecătorul nu poate încuviința decât înscrierea actelor și faptelor juridice anume prevăzute de lege și nu se poate sprijini decât pe cererea și actele care o însoțesc sub aspectul legalității formale și că judecătorul trebuie să cerceteze pe de o parte dacă înscrisul pe baza căruia se solicită înscrierea, întrunește condițiile cerute de lege pentru înscrierea dreptului sub aspectul legalității materiale.
Așadar, față de cele două aspecte: formal și material ale principiului legalității, faptul că în prezent nu se mai găsește în arhiva cărții funciare titlul pretins de reclamantă, câtă vreme din înscrierea efectuată în cartea funciară rezultă cu claritate că înscrierea dreptului de proprietate s-a făcut în baza art. 13 din Decretul nr. 177/1948 și a art. 2 din Decretul nr. 358/1948 (menționat eronat ca fiind 177/1948), nu este de natură să dovedească nevalabilitatea titlului pârâtei.
Înscrierile în CF 5 a transferului dreptului de proprietate pentru imobilele de sub A+11 cu nr. top 220(133a) în favoarea Parohiei Ortodoxe P. și în CF 94 de sub A+1 și A+2 în favoarea S. ui R. si a Parohiei Ortodoxe P. s-au realizat în baza raportului oficios nr. 84/1967, ca urmare a punerii în aplicare a art. 13 din Decretul nr. 177/_ și a Decretului Lege nr. 358/2 decembrie 1948 prin care a fost constatată revenirea comunităților locale - parohii - ale cultului greco catolic la cultul ortodox, încetând să mai existe organizațiile centrale și statutare ale acestui cult - art. 1 din Decretul Lege nr. 358/2 decembrie 1948. Același act normativ a reglementat prin art. 2 situația averii mobile și imobile deținute de organizațiile centrale și statutare ale cultului greco catolic, care reveneau S. ui R., cu excepția expresă a averii fostelor parohii, acestea rămânând așadar în proprietatea comunității locale, respectiv a cultului ortodox român.
Față de conținutul dispozițiilor cuprinse la art.1 și 2 din Decretul Lege 358/1948, de stabilirea situației de drept a fostului cult greco catolic, rezultă că transferul dreptului de proprietate a averii fostelor parohii greco catolice către cultul ortodox român nu urma procedura prev.de art.37 din nr. 177/1948, câtă vreme art.1 din nr.358/1948 constată o revenire a întregii comunități locale ale acestui cult la cultul ortodox român și nici cea prev.de art.17 din DL nr.115/1938, înscrierea fiind operată în temeiul unui act normativ de autoritate, legea reprezintă un mod de dobândire a dreptului de proprietate, astfel că nu poate fi reținută nevalabilitatea titlului în temeiul căruia a fost săvârșită înscrierea, nevalabilitate ce nu a fost constatată pe cale legislativă sau judiciară.
Faptul că Decretul Lege nr.358/1948 a fost abrogat nu justifică rectificarea tabulară nici în temeiul art.34 pct.3 din DL nr.115/1938, deoarece Decretul-Lege nr.9/_ care a abrogat D nr.358/1948 nu retroactivează și, ca urmare a abrogării prin lege, nu s-a procedat la restabilirea situației anterioare, fiind
prevăzute proceduri speciale de reconstituire sau retrocedare a bunurilor ce au aparținut fostelor biserici greco catolice.
Astfel, prin Decretul Lege nr.126/1990 a fost recunoscută oficial Biserica R. Unită cu Roma, ocazie cu care s-au legiferat distinct două situații: respectiv cea a bunurilor preluate de Stat prin efectul Decretului Lege nr.358/1948 aflate în patrimoniul S. ui, fiind vorba de bunurile ce au aparținut organizațiilor centrale și statutare ale acestui cult (mitropolie, episcopie, congregațiuni, mănăstiri, fundații, asociații, - cele enumerate în art.1 din D nr.358/1948), în aplicarea căruia a fost emisă Hotărârea nr.466/_ publicată în Of.nr.227/_ cuprinzând 80 de poziții pentru inventarierea bunurilor proprietatea S. ui ce au reprezentat fosta proprietate a Bisericii R. e Unite cu Roma, și predarea acestora către aceeași biserică.
Cea de a doua situație, cuprinsă în art.3 din Decretul Lege 126/1990 astfel cum a fost modificat prin Ordonanța nr.64/2004 și Legea nr.182/2005, privește lăcașurile de cult și casele parohiale care au aparținut Bisericii R. e Unite cu Roma, preluate de Biserica O. R. . Situația juridică pentru această categorie de imobile se stabilește de o comisie formată din reprezentanți clericali ai celor două culte religioase, ținând seama de dorința credincioșilor din comunitățile care dețin aceste bunuri și, în cazul în care nu se ajunge la nici un rezultat, ori decizia luată de comisie nemulțumește una din părți, potrivit modificărilor aduse prin Ordonanța nr.64/2004, partea interesată are deschisă calea acțiunii în justiție, potrivit dreptului comun.
Textul enunțat, confirmă că în aplicarea DL nr.358/1948 averea fostelor parohii greco catolice a rămas în continuare la comunitatea locală, respectiv la cultul ortodox român, dar ca urmare a recunoașterii Bisericii R. e Unite cu Roma și a respectării dreptului la confesiune, situația juridică a lăcașelor de cult și a caselor parohiale se stabilește ținând seama de acordul celor două culte dar și de dorința credincioșilor.
În cauză, reclamanta P. G. -C. P. nu a dovedit că un anume număr de credincioși din comunitățile care dețin aceste bunuri și-au manifestat opțiunea cu privire la imobilele solicitate, pe când pârâta P. O. P. susține că P.
G. -C. P. nici nu a fost înregistrată pe raza comunei C., jud. Sălaj (f.51).
Admiterea acțiunii în rectificare de carte funciară întemeiată în principal pe abrogarea Decretului Lege nr.358/1948 nu poate fi primită, întrucât, pe de o parte, s-ar încălca norma constituțională de neretroactivitate a legii civile și de nerespectare a unei proceduri speciale cuprinse în art.3 din Decretul Lege nr. 126/1990 a cărei constituționalitate a fost stabilită prin Decizia nr.23/1994 a Curții Constituționale, rămasă definitivă ca urmare a respingerii recursului prin Decizia nr.127/_ a aceleiași curți, de unde rezultă caracterul imperativ al disp.art.3 din Legea 126/1990, iar în Titlul II din Legea 247/2005 de modificare și completare a OUG 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din R. ia, se prevede, prin introducerea unui nou alineat la art.1, că "regimul juridic al imobilelor care au destinația de lăcaș de cult va fi reglementat prin lege specială".
Dreptul de proprietate al fostului proprietar tabular nu s-a conservat de jure pentru a dispune restabilirea situației de carte funciară.
Abrogarea actului normativ care a reprezentat temeiul preluării imobilului de către Stat și predarea acestuia comunității locale religioase, respectiv cultului ortodox român din localitatea P., în opinia tribunalului nu justifică aplicarea disp.art.34 pct.3 din DL nr.115/1938, întrucât abrogarea produce efecte numai pentru viitor, respectiv nu se mai poate dispune trecerea vreunui imobil în proprietatea unei persoane juridice în baza actului normativ abrogat.
Efectele juridice produse însă de acest act normativ cât a fost în vigoare sunt valabile, întrucât în cauză se aplică principiul neretroactivității legii civile, conform art.1 civ. și art.15 din Constituția R. iei. Prin principiul neretroactivității legii civile se înțelege regula juridică potrivit căreia o lege civilă se aplică numai situațiilor care se ivesc în practică după intrarea ei în vigoare, ceea ce determină aplicarea imediată a legii noi, iar nu și situațiilor anterioare.
O altă interpretare ar conduce la concluzia că tot ce s-a abrogat prin Decretul Lege nr.9/1990 printre care Decretul 223/1974, Legea nr.59/1974 cu privire la fondul funciar alături de Decretul Lege 358/1948 pentru stabilirea situației de drept al fostului cult greco catolic, ar anula de drept efectele juridice produse în perioada în care aceste acte normative au fost în vigoare, cu restabilirea situației juridice, inclusiv în cartea funciară, printr-o simplă operațiune de rectificare. Este știut faptul că, în genere, rectificarea de carte funciară nu reprezintă un mod de dobândire al proprietății, atâta vreme cât nu s-a constatat prealabil nevalabilitatea titlului, greșita calificare a dreptului ori încetarea condițiilor de existență ale acestuia sau încetarea efectelor actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea. Abrogarea Decretului Lege nr.358/1948 nu echivalează cu nevalabilitatea titlului ori cu încetarea condițiilor de existență ale dreptului înscris.
În consecință, față de cele mai sus expuse, acțiunea formulată și precizată de
P. G. C. P. urmează a fi respinsă ca nefondată.
Văzând prevederile art. 274 din Codul de procedură civilă, se va respinge cererea reclamantei de obligare a pârâților la cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile lipsei calității procesuale active și excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamantei P. G. -C. P. .
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de P. G. C. P., cu sediul procesual ales la Societatea profesională de avocați Hîrza & Asociații - Z., str. T.Vladimirescu bl. Flora ap.5, județul Sălaj, în contradictoriu cu P. O. P. și cu S. R. prin C. Local C., cu sediul în C. nr. 277, jud. Sălaj, cererea de chemare în judecată având ca obiect constatarea nulității sau chiar inexistența titlului în baza căruia s-a operat înscrierea în CF nr.5 P. prin încheierea nr.84/_
, rectificarea CF 5 P. de sub A+11 cu nr. top 220 (133 a) cu biserică și împrejmuire în suprafață de 570 mp și revenirea la situația anterioară, constatarea nulității sau chiar inexistența titlului în baza căruia s-a operat înscrierea în CF nr.94 P. prin încheierea nr.84/_, rectificarea CF nr.94 P. de sub A+2 cu nr. top 190 cu grădină în suprafață de 720 mp și revenirea la situația anterioară, rectificarea CF 324 P. de sub A+1, nr. top 120 cu casă, curte și grădină în suprafață de 540 mp și revenirea la situația anterioară, constatarea nulității sau
chiar inexistența titlului în baza căruia s-a operat înscrierea în CF 324 P. prin încheierea nr. 11/_ .
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâților la cheltuieli de judecată. Constată că P. O. P. nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din _ | , la sediul Tribunalului Sălaj. | |
Președinte | Grefier | |
Ț. | D. B. | S. I. |
Red.Ț.D.B./_
Dact.S.I./ _
Ex.5/com.3 ex./_
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 211/2013. Actiune in constatare | Decizia civilă nr. 402/2013. Actiune in constatare → |
|---|
