Decizia civilă nr. 213/2013. Actiune in constatare
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 213/A/2013
Ședința publică din data de 06 decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. -C. V. JUDECĂTOR: I. -D. C. GREFIER A. B.
S-a luat în examinare, în rejudecare după casare, prin decizia civilă nr. 1128 din 05 martie 2013, pronunțată în dosarul nr._, apelul declarat de reclamanții B. C., B. T. Ș. A., intervenienții B. A. I., B.
A. J., B. F. C. împotriva sentinței civile nr. 35 din 30 ianuarie 2001, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr. 7050/1999, privind și pe pârâții intimați C. LOCAL AL M. C. N., SC P. SA C. N., SC U. T. H. SA și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul apelanților, av. Luca M. și reprezentanta pârâtei intimate SC U. T. H. SA, av. Rus M. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea constată că la data de 29 noiembrie 2013, apelanții au depus la dosar un înscris intitulat precizări, prin care solicită admiterea apelului și pe cale de consecință schimbarea în tot a sentinței atacate, a se stabili că toți apelanții sunt moștenitorii persoanei de la care s-a naționalizat imobilul, că deposedarea a avut loc fără titlu, a se dispune restabilirea situației anterioare de carte funciară, obligarea pârâților să le recunoască acestora dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, din care un exemplar se înmânează reprezentantei pârâtei intimate SC U. H. SA.
La data de 05 decembrie 2013, apelanții au depus la dosar un set de cărți funciare actualizate, așa cum li s-a pus în vedere de către instanță la termenul anterior respectiv: CF 1203 C., CF 22478 C., CF 22477 C., CF 91038/a C., CF 91040 C., CF 91059 de evidență C., certificatul eliberat de OCPI, CF 91041
C., CF 91039 C. și adeverința eliberată de BCPI C. din care rezultă că CF 91060 este lipsă la inventar, din care un exemplar se înmânează reprezentantei pârâtei intimate SC U. H. SA.
Reprezentantul reclamanților apelanți învederează instanței faptul că la data de 04 noiembrie 2013, a depus la dosar un înscris intitulat note de ședință la care a anexat un set de acte, menționate la fila 51-52, dar care nu se regăsesc la dosar.
Instanța, în urma verificărilor, constată că la data de_, au fost comunicate pârâților intimați: C. Local al municipiului C. -N., SC P. SA C. -N., A.V.A.S. și SC U. T. H. SA, câte un exemplar din notele de ședință și actele anexă depuse la dosar de către apelanți la data de 04 noiembrie
2013 și probabil, din eroare a fost comunicat și setul de acte care trebuia anexat notelor de ședință cusute la dosar.
Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea reprezentantei pârâtei intimate SC U. T. H. SA să studieze actele care i-au fost comunicate la acest termen de judecată și pentru ca reprezentantul reclamanților apelanți să facă demersurile necesare pentru a mai depune la dosar câte un exemplar din actele care nu se regăsesc atașate notelor de ședință.
La apelul nominal făcut la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamanților apelanți, av. Luca M. și reprezentanta pârâtei intimate SC U. T. H. SA, av. Rus M. .
Reprezentantul reclamanților apelanți depune la dosar setul de acte, (filele 114-169), care nu se regăsește atașat notelor de ședință, și anume:
sentința civilă nr. 528/2007 a Tribunalului C. în dosarul nr._, rămasă irevocabilă;
sentința civilă nr. 640/2007 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. ;
decizia civilă nr. 88/A/2008 pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C. ;
decizia nr. 7292/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ ;
încheierea ședinței camerei de consiliu din data de 08 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ ;
decizia civilă nr. 5153/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ *;
certificatul de moștenitor nr. 107/1998 eliberat de către BNP Roza Margit Fuchs;
certificatul de calitate de moștenitor 89/2004 eliberat de BNP Petru Feurdean;
încheierea din 12 februarie 2008 a BNP Petru Feurdean prin care a fost completat Certificatul de Moștenitor de Calitate nr. 89/2004, în sensul precizării caracterului succesiunii, respectiv "natura succesiunii: legală și testamentară";;
ordinul ministrului de interne nr. 1476 din 02.XI.1978 prin care a fost transferat dreptul de proprietate al imobilului, respectiv o parte din imobil, din administrarea M. ui de Interne, în administrarea M. ui T. ului, pentru Oficiul județean de turism C., situat în C. -N., P. V. iei, nr. 15.
Procesul verbal încheiat la data de 2.VIII.1978;
Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor pentru SC T. T. SA, precum și o situație privind stabilirea terenurilor aflate în patrimoniul acestei societăți comerciale;
Raportul de expertiză tehnică judiciară - construcții efectuat în dosarul nr._ al Tribunalului C. ;
Actele de transfer al spațiului către SC Lek Pharmatech SRL;
Reprezentantul apelanților arată că decizia civilă nr. 1437/R/2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ a fost depusă la dosar la filele 124-129, fiind atașată cererii de abținere formulată de către doamna judecător Ana I. și de asemenea decizia civilă nr. 23/A pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ *, rămasă
irevocabilă, decizie pronunțată de completul de judecată investit cu
judecarea prezentului apel, se află atașată la dosar la filele 62-70, copia acțiunii înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului C. la filele 54- 59, iar încheierea de ședință din_ pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție în dosarul nr._ la filele 60-61. Depune la dosar un extras de pe internet, listat în cursul zilei de azi, ce atestă oferta de închiriere făcută de către SC U. T. H. SA, a spațiului din litigiu, situat în C. -N., P. U., nr. 10, din care un exemplar îl înmânează reprezentantei pârâtei intimate. Arată că nu mai are alte acte de depus la dosar și nici alte cereri de formulat.
Reprezentanta pârâtei intimate SC U. T. H. SA arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat ori excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra excepției puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 528/_ a Tribunalului C. pentru imobilul evidențiat în CF nr. 91039 C. -N., nr. Top 381/III - 381/XX, rămasă irevocabilă, referitor la apartamentele 3,4,6,8,10,11,16,19,20 și 7 cu privire la care s-a dispus obligarea primarului municipiului C. -N. să emită dispozițiile de restituire în natură a acestora, și apartamentele nr. 5,9,12,13,14,15,17 și 18 cu privire la care s-a dispus obligarea primarului municipiului C. -N. să dispună emiterea dispoziției de obligare la despăgubiri și asupra excepției puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 640/_ a Tribunalului C. pentru imobilul din C. -N. cu nr. Top. 381/II, în ceea ce privește apartamentul nr. 2 din același imobil și să facă referire la art. 324din Legea nr. 99/1999, precum și pe fond asupra apelului.
Reprezentantul reclamanților apelanți referitor la cele două excepții puse în discuție, solicită a se avea în vedere notele de ședință prin care a arătat că aceștia își restrâng acțiunea arătând că înțeleg să se judece doar pentru apartamentul nr. I din imobilul situat în C. -N., P. U., nr. 10 și nu se opune admiterii excepțiilor puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 528/_ a Tribunalului C. și a sentinței civile nr. 640/_ a Tribunalului C. . Arată că își menține concluziile doar cu privire la petitul 2 din acțiunea formulată, solicitând obligarea pârâtei SC U. T. H. SA să le recunoască dreptul de proprietate al apartamentului nr. I, apreciind că este admisibilă restituirea apartamentului nr. I către apelanți, întrucât acesta nu este un imobil din cauza căruia pârâta intimată să nu își poată desfășura activitatea.
Solicită de asemenea a se constata că trecerea în proprietatea statului
a fost ilegală, întrucât la dosarul de fond sunt acte care atestă că imobilul situat în P. V. iei a fost preluat de la numitul Betlen Gh., însă acesta nu a fost proprietarul imobilului din litigiu, proprietari fiind Betlen P. M., deci prevederile decretului de naționalizare a fost încălcat, întrucât imobilul nu a fost naționalizat de la proprietarul acestuia, iar preluarea de către stat a etajului 1 și 2 din imobilul din litigiu s-a făcut fără nici un titlu. Pentru acest motiv apreciază că S. român nu a devenit proprietar legal al spațiului pe care l-a transmis fără plată și fără termen M. ui T. ului care ulterior s-a privatizat. Solicită a se avea în vedere decizia civilă nr. 1437/R pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, de prevederile art. 6 ale Legii nr. 213/1998, de actele invocate în cererea de chemare în judecată, respectiv Constituția României din anul 1948, de dispozițiile art. 480 și urm. din Codul civil, de decizia I.C.C.J. pronunțată în dosar nr._ prin care a fost admis recursul și casată decizia nr. 127/2001 a Curții de Apel C., cauza fiind trimisă spre rejudecare acestei instanțe și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Cu privire la cererile de intervenție, arată că îi reprezintă și pe intervenienți și solicită să fie acordate despăgubirile în cotă de 1/5 parte pentru fiecare, conform certificatului de moștenitor nr. 107 din 21 aprilie 1998 emis de BNP Roza Margit Fuchs. Pentru toate aceste motive solicită admiterea apelului formulat, fără cheltuieli de judecată, întrucât acestea le va solicita pe cale separată.
Instanța pune în vedere reprezentantului reclamanților intimați să facă precizări cu privire la faptul că, la instanța de fond, reclamantul Banfy T. a formulat o cerere de renunțare la judecată întemeiată pe prev. art. 246 C.pr.civ.precum și cerere de renunțare la dreptul dedus judecății, întemeiată pe art. 247 Cod proc. civ., după care a revenit asupra acesteia. I se solicită totodată să precizeze dacă Banfi T. SA, care la data de 08 ianuarie 2001, a depus în dosarul de fond, la fila 129, o cerere de intervenție în interes propriu, este aceiași persoană cu cea care a formulat cererile de renunțare la judecată și la dreptul dedus judecății.
Reprezentantul reclamanților apelanți arată că reclamantul Banfi T. Ș.
A. a formulat acea cerere de renunțare la judecatăși de renunțare la drept, întrucât la acel moment nu știa exact cine sunt moștenitorii după mama lor, dar conform certificatului de moștenitor nr. 107/1998 acest lucru este clarificat și acesta nu dorește să renunțe la judecată și la dreptul său.
Reprezentanta pârâtei intimate SC U. T. H. SA solicită respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate și în consecință respingerea ca inadmisibilă a acțiunii reclamanților și a cererilor de intervenție în nume propriu, susținând pe larg motivele expuse în întâmpinarea depusă la dosar, cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată, sens în care depune la dosar dovada achitării onorariului avocațial (fila 222).
Cu privire la cele două excepții invocate, arată că solicită a se constata că excepția puterii de lucru judecat operează în speță, întrucât dispoziția primarului municipiului C. -N. a confirmat faptul că s-a dispus restituirea în natură și acordarea de despăgubiri pentru o parte din imobil. Imobilul situat din punct de vedere administrativ în C. -N., P. U., nr. 10 se afla la data de_ în patrimoniul SC T. T., a intrat sub incidența art. 20 al. 2 din Legea nr. 15/1990 și în baza acestei dispoziții M. T. ului a emis Certificatul de atestare a dreptului de proprietate în anul 1994 în favoarea SC T. T. care și-a înscris dreptul de proprietate cu încheierea nr. 4431/1993. Prin contractul de vânzare cumpărare de acțiuni nr. 31/_ societatea s-a privatizat integral. Arată că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 31/1999 și a emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate în anul 1994, imobilul era considerat ca fiind preluat cu titlu valabil, mai mult, acesta din urmă a fost emis anterior adoptării Legii 112/1995, iar contractul a fost încheiat anterior adoptării Legii nr. 10/2001, iar la data de_ SC T. T. SA era privatizată integral. De asemenea, arată că titlul de privatizare a SC U.
T. H. SA nu a fost atacat și nu a fost desființat, singurul litigiu cu privire la acest aspect este acțiunea înregistrată în dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului C. .
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 35/30 ianuarie 2001 a Tribunalului C. s-a respins acțiunea civilă, extinsă și completată, formulată de reclamanții B. C. și B.
T. A. împotriva pârâților C. local al municipiului C. -N., SC T. T. SA C. N., SC P. SA C. -N. și A. pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor S. - S. Regionala Nord-Vest C. -N. .
S-au respins cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții B. A. -I., B. A. Iozsef și Fruzsina Klara.
Au fost obligați reclamanții și intervenienții, în solidar, să îi plătească pârâtei SC P. SA C. -N., cheltuieli de judecată în sumă de 4.000.000 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că asupra imobilului în litigiu, situat în C. -N., P. U. nr. 10, înscris în CF nr. 1203
C. -N., nr.top. 3811, a fost proprietar tabular sub nr. B2 Josika P., soția lui Bethlen Gyorgy.
Acest imobil a fost naționalizat în temeiul Decretului nr. 92/1950, fiind înscris în anexa la decret, la poziția nr.98, unde apare evidențiat ca proprietar tabular la data naționalizării Bethlen Gh., respectiv Bethlen Gyorgy, respectiv soțul numitei Josika P. . Prin încheierea nr. 4194/23 noiembrie 1995 s-a intabulat dreptul de proprietate al S. Român, sub B3, asupra imobilului, după care a fost transcris în CF nr. 22478 C. -N., în favoarea S. Român și în folosința Sfatului Popular al județului C., iar după partajarea pe apartamente, apare evidențiat sub B.26 în favoarea Oficiului Farmaceutic Regional C., respectiv în CF nr. 91059 C. -N., nr.top.381/1 în favoarea SC T.
T. SA C. -N. .
Dispozițiile art. 6 alin.2 din Legea nr. 213/1998 le conferă foștilor proprietari și succesorilor acestora, ale căror bunuri au fost preluate de stat fără titlu valabil, dreptul de a le revendica pe calea dreptului comun.
Reclamanții nu au însă calitate procesuală activă, întrucât prin testamentul olograf încheiat la data de 23 noiembrie 1947 baroneasa Josika P., căsătorită Bethlen P., a dispus asupra averii sale, instituindu-1 ca legatar universal pe soțul ei, contele Betrden Gyorgy, urmând ca în situația în care acesta va deceda înainte ori va renunța la moștenire, averea să revină verișoarei sale, baronesei B. Joszefina, născută baroneasa Weszleny M., antecesoarea reclamanților și a intervenienților.
T. atoarea Bethlen P. a decedat la data de 9 martie 1962, iar soțul ei a decedat ulterior, la data de 13 sept.1968. întrucât nu s-a făcut dovada că Bethlen Gyorgy ar fi renunțat expres la moștenirea după soția lui, iar reclamanții nu sunt moștenitorii lui B. M., nici ai lui Bethlen Gyorgy, aceștia nu au calitate procesuală activă.
Prin decizia civilă nr.127 din 23 mai 2001 Curtea de Apel C. -N. s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții B. C. și B. T. A. și
intervenienții B. A. -I., B. B. Fruzsina Klara și B. A. Iozsef împotriva sentinței civile nr.35 din 30 ianuarie 2001 a Tribunalului C. .
Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele:
Dispoziția prevăzută în testament reprezintă o substituție vulgară, prin care testatoarea a desemnat pe lângă primul gratificat, soțul ei Bethlen Gyorgy, și un al doilea gratificat, Wesselenyi M. pentru cazul în care soțul ei nu ar revendica averea, ori ar deceda înaintea testatoarei, cazuri în care liberalitatea ar fi devenit ineficace în privința lui.
Prin urmare, sunt două liberalități alternative, dintre care prima este pură și simplă, iar cea de a doua este făcută sub condiția suspensivă a ineficacității celei dintâi, iar întrucât prima liberalitate este ineficace, prin efectul realizării condiției suspensive s-a născut dreptul lui Wesselenyi M., dobândit direct de la testatoare.
Conform art. 804 C.civ., este permisă dispoziția prin care o a treia persoană ar fi chemată a lua darul, ereditatea sau legatul, în cazul când donatorul, eredele numit sau legatarul nu ar primi/sau nu ar putea primi.
Din certificatul de moștenitor nr. 107/_ rezultă că reclamanții și intervenienții sunt moștenitorii lui B. M. decedată la data de 25 martie 1984, în cote egale de câte 1/5 parte fiecare, în calitate de fii și fiice.
Prin urmare, reclamanții au calitate procesuala activă, contrar susținerilor primei instanțe.
În anexa la Decretul nr.92/1950, Bethlen Gh, din C., str. Libertății nr.l figurează la poziția 98 cu 23 de apartamente, iar Bethlen P. din C., str. 30 Decembrie nr. 17 figurează la poziția 101 cu 9 apartamente.
Naționalizarea dispusă de acest act normativ a operat "in rem" cu privire la imobilele prevăzute de art. I, care au fost considerate "juris et jure", ca fiind dobândite în mod ilicit
Atât baroneasa Bethlen P., cât și contele Betnlen Gyorgy nu s-au încadrat în dispozițiile art. II din decret, pentru a fi exceptați de la naționalizare.
Totodată, același Decret nr. 92/1950 prevedea în art. V că imobilele proprietatea soțului, soției sau ale copiilor minori se consideră ca aparținând unui singur proprietar în ce privește aplicarea acestui decret.
Întrucât imobilul în litigiu a fost preluat la stat cu titlu valabil, iar potrivit ar. 6 alin.2 din Legea nr. 213/1998, bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație, caz în care trebuia urmărită calea specială, s-a respins apelul declarat de reclamanți și intervenienți împotriva sentinței, care a fost menținută, cu substituirea motivării primei instanțe.
Prin decizia civilă nr. 1128/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție -s-a admis recursul declarat de reclamanții B. C., B. T. Ș. A. și de
intervenienții B. A. I., B. F. C., B. A. J. împotriva deciziei nr.127 din data de 23 mai 2001 a Curții de Apel C. - Secția civilă, care a fost casată și s-a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași curte de apel.
Instanța de recurs a reținut următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată s-a susținut deposedarea fără titlu a fostului proprietar de imobilul în litigiu, în motivare arătându-se argumentele menționate în recurs sub pct. 3, respectiv referitoare la imobilul - singurul naționalizat de la autorul indicat și la lipsa de identitate dintre numele fostului proprietar și soțului acestuia, care oricum nu era proprietar, și cel indicat în anexa la decretul de naționalizare.
Prin completarea acțiunii și cererii de intervenție, la data de 20 ianuarie 2000, s-au invocat dispozițiile art. 6 din Legea nr. 213/1998, susținându-se aceleași argumente indicate în ultima critică de recurs, referitoare la Constituția din anul 1948, Tratatul de Pace și dispozițiile Codului civil - fila nr. 70 dosarul primei instanțe.
Prin cererea de intervenție în interes propriu formulată ulterior în cauză s- au însușit cererea de chemare în judecată și completările ulterioare.
Prima instanță a respins acțiunea și cererile de intervenție în interes propus cu motivarea lipsei calității procesuale active a titularilor acestora.
Instanța de apel a soluționat cauza, fără a evoca complet fondul, așa cum acesta a fost dedus judecății - astfel cum se și reclamă de către apelanți.
Astfel, s-a constatat că imobilul în litigiu a fost preluat cu titlu valabil din perspectiva dispozițiilor art. 6 alin.2 din Legea nr. 213/1998, cu analiza titlului statului raportată la dispozițiile decretului de naționalizare, fără a se analiza cauza sub toate aspectele deduse judecății în acest cadru, cum acestea au fost detaliate de reclamanți și intervenienții în interes propriu în fața primei instanțe, prin cererile formulate.
Nu s-au arătat motivele pentru care s-au înlăturat celelalte apărări, așa cum impune art. 261 alin. 1 pct.5 C.proc.civ.
În consecință, cu aplicarea art. 304 pct. 5 și art. 312 alin.5 C.proc.civ., precum și art. 6 parag. 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, s-a admis recursul, s-a casat decizia și s-a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași instanță de apel, urmând ca instanța de rejudecare
să aibă în vedere totodată celelalte critici de recurs și limitele de judecată lămurite de recurenți cu ocazia judecării prezentului dosar.
În ce privește motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 5 Cod proc.civ., a fost înlăturat ca nefondat, Înaltei Curți de C. și Justiție apreciind că reclamanților nu li s-a produs o vătămare prin faptul că instanța de apel nu a anulat hotărârea primei instanțe.
Rejudecând apelul, cu luarea în considerare a celor statuate prin decizia de casare, potrivit prevederilor art. 315 Cod proc.civ., instanța constată că acesta este fondat, urmând a fi admis în parte, în următoarele limite și pentru următoarele considerente:
Anterior abordării fondului apelului, se impun a fi făcute câteva precizări prealabile care au influență directă asupra soluției ce urmează a fi pronunțată în cauză.
Acțiunea a fost înregistrată la_ ca o revendicare pe drept comun.
În cursul soluționării recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 127/_ a Curții de Apel C., Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus, în temeiul art. 47 alin. 1 din Legea nr.10/2001, suspendarea judecării recursului, raportat la împrejurarea că după intrarea în vigoare a acestui act normativ special, reclamanții au demarat demersuri și pe dispozițiile acestuia.
În acest sens, în perioada_ -_ (f. 46-107 dosar recurs), judecata a fost suspendată în temeiul art. 47 alin. 1 din Legea nr.10/2001.
La termenul de judecată din_ (f. 107 dosar recurs), instanța a dispus suspendarea judecării recursului în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod proc.civ., în vederea emiterii dispoziției în baza Legii nr.10/2001.
În cursul suspendării, prin dispoziția nr. 1100 /_ a Primarului municipiului C. -N. (f. 122), notificarea nr. 357/_, având ca obiect imobilul evidențiat inițial în CF nr. 1203 C., formulată de reclamanții și intervenienții din prezentul dosar, a fost respinsă pe considerentul că petenții nu
fac dovada calității de moștenitori ai fostului proprietar tabular.
Împotriva acestei dispoziții s-a formulat plângere înregistrată în dosar nr. 4525/2005 al Tribunalului C., motiv pentru care, la termenul de judecată din_ (f. 145-146 dosar recurs), cu ocazia analizării cererii de repunere pe rol, instanța de recurs a dispus o nouă suspendare a judecății, până la soluționarea irevocabilă a acestui dosar ( după implementarea aplicației ECRIS dosarul a primit nr. unic_ ).
Ulterior soluționării irevocabile a dosarului nr._ prin sentința civilă nr. 528/_ a Tribunalului C., definitivă prin decizia civilă nr. 31/A/_ a Curții de Apel C., și irevocabilă prin decizia civilă nr. 5739/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție, la termenul de judecată din_ s-a dispus repunerea cauzei pe rol, instanța de recurs reținând cauza în pronunțare, și soluționând recursul prin decizia civilă nr. 1128/_, în sensul celor anterior arătate.
Judecarea cauzei a fost așadar suspendată în intervalul_ -_, timp în care în privința unei părți din imobilul evidențiat inițial în CF nr. 1203 C. (compus din 3 corpuri), situația juridică a fost clarificată irevocabil, pe calea procedurii instituite prin legea specială - Legea nr.10/2001, parcursă atât în etapa administrativă, cât și în cea jurisdicțională.
Concret, este vorba de partea din imobil cu nr. top 381 constituită din imobilele cu nr. top 381/III - 381/XX , a căror situație juridică a fost irevocabil soluționată prin sentința civilă nr. 528/_ a Tribunalului C., irevocabilă
prin respingerea ape lului și a recursului, pronunțată în dosar nr._, și de imobilul cu nr. top 381/II a cărui situație juridică a fost irevocabil soluționată prin sentința civilă nr. 640/_ a Tribunalului C., schimbată prin decizia
civilă nr. 88/A/_ a Curții de Apel C., irevocabilă prin decizia civilă nr.
7292/_ a Î naltei Curți de C. și Justiție .
Prin înscrisul înregistrat la_ (f. 52), apelanții au arătat că își restrâng acțiunea, înțelegând să se judece în continuare doar pe imobilul cu nr. top 381/I, din imobilul situat în C. -N., P. U. nr. 10, însă instanța constată că acest înscris nu îmbracă forma unei renunțări la judecată valabile.
Potrivit art. 246 alin. 1 Cod proc.civ., însăși partea, personal sau prin cerere scrisă trebuie să își exprime acest drept de dispoziție, iar în ipoteza în care are desemnat un reprezentant (ca în cazul din speță), acesta trebuie să prezinte o procură specială din care să rezulte explicit că este mandatat de partea pe care o reprezintă, să renunțe în numele acesteia la judecată.
În condițiile în care reprezentantul apelanților nu a prezentat o astfel de procură, iar apelanții nu s-au prezentat și nici nu au depus la dosar un înscris semnat de ei, prin care să arate că înțeleg să renunțe la judecată, curtea se va pronunța asupra acțiunii și cererilor de intervenție în întregul lor, astfel cum a fost investită prima instanță.
Obiectul litigiului pendinte îl constituie revendicarea pe drept comun a întregului imobil evidențiat sub nr. top 381 (înscris pentru prima dată în CF nr. 1203 C., ulterior fiind supus unor dezmembrări și transcrieri succesive în CF nr. 22478, 91039, 91040, 91059 de evidență și 2. - C1 - U2, toate aceste coli funciare actualizate la data prezentei judecăți regăsindu-se la filele 171-190).
Reiese așadar că litigiul pendinte și litigiile înregistrate sub nr._ și_ soluționate irevocabil au parțial același obiect: prezentul litigiu imobilul cu nr. top 381 în întregul său, astfel cum a fost dezmembrat ulterior naționalizării, litigiul înregistrat sub nr._ imobilele cu nr. top 381/III - 381/XX, iar litigiul înregistrat sub nr._ imobilul cu nr. top 381/II.
Cauza juridică a litigiului pendinte este diferită de cea a litigiilor înregistrate sub nr._ și_: prima este o revendicare pe drept comun întemeiată pe dispozițiile Decretului nr. 92/1950, sub aspectul nerespectării prevederilor sale cu ocazia preluării imobilului și art. 6 din Legea nr. 213/1998 (fila 3, 70, dosar fond ), iar cea de-a doua cauză în cele două litigii soluționate irevocabil o constituie o plângere întemeiată pe dispozițiile legii speciale - Legea nr.10/2001 - în dosar nr._ plângere împotriva dispoziției nr. 1100/_ a Primarului municipiului C. -N., iar în dosar nr._ plângere împotriva deciziei nr. 496/_ emisă de SC P. SA C. .
Nu există nici identitate deplină între părțile celor trei litigii, în sensul că nu se regăsesc toate părțile în toate cele trei dosare, ci, în funcție de specificul fiecăruia, în raport de calitatea procesuală pasivă justificată, pârâții sunt diferiți. Având însă în vedere elementul comun reprezentat de topograficul 381,
care se regăsește în toate cele trei litigii, iar în cele soluționate irevocabil situația juridică a nr. top 381/III - 381/XX, respectiv a nr. top 381/II a fost irevocabil tranșată, în temeiul art. 1201 cod civil raportat la art. 166 Cod proc.civ., curtea va admite excepția puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 528/_ a Tribunalului C. pentru imobilul evidențiat în CF nr. 91039 C. -N. nr. top. 381/III-381/XX, respectiv a sentinței civile nr. 640/_ a Tribunalului
C. pentru imobilul din C. -N. cu nr. top. 381/II, pentru a nu contrazice cele statuate irevocabil prin aceste hotărâri judecătorești.
Un alt aspect prealabil relevant îl constituie situația reclamantului B.
T. Ș. A. .
Acesta a promovat acțiunea înregistrată la data de_ pe rolul Tribunalului C., alături de reclamanta B. C. .
Prin scriptul depus la fila 55 dosar fond, reclamantul B. T. Ș. A. a arătat personal, înscrisul purtând semnătura sa, că înțelege să renunțe la
judecată în prezentul dosar, în temeiul art. 246 Cod proc.civ., și totodată, înțelege să renunțe și la dreptul său arătat în cuprinsul acestei acțiuni, în temeiul art. 247 Cod proc.civ.
Prin înscrisul înregistrat la_ (f. 129 dosar fond), aceeași persoană, B.
T. Ș. A., a formulat cerere de intervenție în interes propriu, arătând, în esență, că înțelege să revină în prezentul litigiu, întrucât a acceptat succesiunea în baza certificatului de moștenitor nr. 107/1998 al Biroului Notarului P. Roza Margit Fuchs și, în urma acceptării moștenirii, renunțarea sa "la drept"; este lovită de nulitate (fără a indica vreun temei juridic în acest sens).
Totodată, a arătat că renunțarea s-a făcut la data de_, anterior completării și extinderii acțiunii și cererii de intervenție din_ (f. 70 dosar fond), la care nu a renunțat.
Prin sentința civilă nr. 35/_ a Tribunalului C. instanța a respins acțiunea formulată de reclamanții B. C. și B. T. Ș. A. .
Curtea, cu ocazia rejudecării apelului declarat împotriva acestei sentințe, constatând că în fața primei instanțe reclamantul B. T. Ș. A. a renunțat la dreptul dedus judecății, acțiunea acestuia a fost respinsă, iar efectul juridic al acestui act de dispoziție îl constituie faptul că partea renunță definitiv la pretenția sa, nemaiputând reinvesti instanța cu o cerere identică, va respinge apelul declarat de reclamantul și intervenientul B. T. Ș. A., statuările primei instanțe în privința sa, în sensul respingerii acțiunii, urmând a fi menținute.
Soluția prin prisma renunțării la drept ar fi dus la schimbarea soluției primei instanțe în ce privește această persoană dar în sensul înrăutățirii situației sale. Însă părții nu i se poate înrăutăți situația în propria cale de atac. Prin urmare singura eficiență care se poate da actelor de dispoziție este paralizarea căii de atac a acestei persoane și omisiunea analizării argumentelor acesteia.
La adoptarea acestei soluții curtea apreciază că în urma actului de dispoziție valabil făcut de reclamantul B. T. Ș. A., de renunțare la dreptul dedus judecății, acesta, pe de o parte, nu mai putea reveni asupra acestei renunțări,
iar, pe de altă parte, nu putea reitera aceeași pretenție la care a renunțat - revendicarea pe drept comun a imobilului cu nr. top 381 - sub o altă formă juridică, respectiv a cererii de intervenție în nume propriu (f. 129 dosar fond).
Analiza apelului pe fond:
Din probațiunea administrată la fond, în recurs și în rejudecare, curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis în parte apelul declarat de reclamanta B. C. și intervenienții B. A. I., B. A. J., B. F.
C. și să fie respins apelul declarat de reclamantul și intervenientul B. T. Ș.
A., împotriva sentinței civile nr. 35/_ a Tribunalului C., care va fi schimbată în parte în sensul admiterii în parte a acțiunii precizate și extinse și admiterii în parte a cererilor de intervenție în contradictoriu cu pârâții S. Român prin C. Local al municipiului C. -N., SC U. T. H. SA și A.V.A.S.
Reclamanta B. C. și intervenienții B. A. I., B. A. J., B.
F. C., sunt moștenitorii defunctei B. M., în calitate de descendenți, conform certificatului de moștenitor nr. 107/_ emis de Biroul Notarului P. Roza Margit Fuchs (f. 131).
Antecesoarea reclamantei și intervenienților este, la rândul său, moștenitoarea testamentară a defunctei Bethlen P. M., născută Josika, identică cu Bethlen Gyorgyne din testamentul olograf, potrivit certificatului de calitate de moștenitor nr. 89/_, emis de B.N.P. Petru Feurdean (f. 138).
Potrivit extrasului CF nr. 1203 C., asupra imobilului cu nr. top 381 compus din 2 corpuri distincte, proprietar tabular sub B+2 este Bethlen
Gyorgyne, născută Josika P., următorul proprietar intabulat sub B+3 fiind S. Român în baza Decretului nr. 92/1950 (f. 172).
Conform anexei la decretul de naționalizare nr. 92/1950 (f. 22-23 dosar fond), poziția 98, imobilul situat în C. -N., str. Libertății nr. 10, apartamentul 1-22, a fost preluat de la Bethlen Gh.
În speță, analiza valabilității titlului de preluare a imobilului urmează a fi făcută atât din perspectiva actului de naționalizare - Decretul nr. 92/1950 - cât și din aceea a neconcordanței dintre proprietarul tabular și persoana menționată în anexa actului de preluare a unui imobil de către stat.
Astfel, art.1 alin.5 din HG nr.20/1996, modificată prin HG nr.11/1997, folosește sintagma "titlu valabil";, ceea ce, în accepțiunea legii, înseamnă imobile preluate în proprietatea statului cu respectarea legilor și decretelor în vigoare la data respectivă, adică Decretul nr.92/1950, Decretul nr.111/1951, ș.a.
Textul de lege folosește sintagma "titlu valabil";, care acoperă situațiile în care trecerea imobilului în proprietatea statului s-a făcut în baza unui act normativ, însă cu respectarea întocmai a prevederilor acelui act, în momentul aplicării lui la o situație concretă. Altfel spus, dacă s-a respectat ad literam, la momentul preluării imobilului, legea în cauză, statul are asupra acelui imobil un titlu valabil.
per a contrario, sunt imobile trecute în proprietatea statului "fără titlu valabil";, doar acelea pentru care, deși există act normativ de trecere care să reprezinte temeiul juridic al constituirii dreptului de proprietate al statului, acesta a fost aplicat cu încălcarea chiar a prevederilor sale.
Și art.6 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, folosește tot sintagma de "titlu valabil";, ca și condiție a validității dreptului de proprietate preluat de stat.
Legea impune o triplă condiție pentru ca titlul să fie valabil, respectiv ca acesta să fie obținut cu respectarea Constituției perioadei respective (Constituțiile din_ ) a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare de la data preluării bunurilor de către stat. Așadar, în concepția Legii nr. 213/1998 dacă trecerea în proprietatea statului s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale în vigoare la data preluării, titlul statului nu este valabil. Astfel, art.1 alin.3 din HG nr.20/1996 modificată prin HG nr.11/1997 prevede că prin imobil trecut în proprietatea statului, potrivit Decretului nr.92/1950, se înțeleg imobilele naționalizate cu respectarea prevederilor art.1 pct.1-5 și ale art.II din Decret, precum și cu respectarea identității între persoana menționată ca proprietar în listele anexă la decret și adevăratul proprietar al imobilului la data naționalizării.
Diferit de cele statuate prin sentința civilă nr. 35/_ a Tribunalului C., ce face obiectul prezentului apel în rejudecare, în care s-a reținut că "Acest imobil a fost naționalizat în temeiul Decretului nr. 92/1950, fiind înscris în anexa la decret, la poziția nr.98, unde apare evidențiat ca proprietar tabular la data naționalizării Bethlen Gh., respectiv Bethlen Gyorgy, respectiv soțul numitei Josika
P. ";, curtea apreciază că persoana menționată în anexa decretului de naționalizare Bethlen Gh., nu poate fi identificată ca fiind una și aceeași cu proprietarul tabular, fiind, în opinia curții, o cu totul altă persoană decât cea care avea calitatea de proprietar tabular la momentul naționalizării.
Problema neconcordanței dintre proprietarul tabular și persoana menționată în anexa actului de preluare a unui imobil de către stat, a fost rezolvată pe cale legislativă, jurisprudența statuând în mod constant că existența unei atare neconcordanțe are ca și consecință constatarea preluării nevalabile a imobilului.
Instanța apreciază, raportat la aceste cerințe, că imobilul în litigiu a fost dobândit fără un titlu valabil de către stat, întrucât, pe de o parte, Decretul
nr.92/1950 a fost contrar Constituției din 1948, care prevedea în art.8 că
"proprietatea particulară este recunoscută și garantată prin lege";, iar pe de altă parte, nu există identitate între persoana proprietarului tabular al imobilului și persoana menționată în anexa decretului de naționalizare, ca fiind cea de la care se preia imobilul.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 6 din Legea nr. 213/1998, curtea va constata preluarea abuzivă a imobilului cu nr. top 381/I - singurul în raport de care se mai impune o astfel de statuare, potrivit celor anterior arătate cu ocazia analizării litigiilor soluționate irevocabil prin sentința civilă nr. 528/_ a Tribunalului C. și sentința civilă nr. 640/_ a Tribunalului C. .
Urmare a nevalabilității titlului în temeiul căruia S. Român și-a intabulat dreptul de proprietate asupra acestui imobil, în baza art. 34 pct. 1 din Decretul - lege nr. 115/1938 va dispune restabilirea situației de carte funciară asupra nr. top. 381/I înscris în cf nr. 1203 C. -N., transcris ulterior și evidențiat în prezent în: cf nr. 22478 C. -N., cf nr. 91040 C. -N., cf nr. 91059 de evidență C. -N. și cf nr. 2. -C1-U2 C. -N. în sensul radierii dreptului de proprietate al S. Român și al SC T. T. SA (actualmente SC U. T.
H. SA) și al intabulării dreptului de proprietate al vechiului proprietar tabular de sub B2 din cf nr. 1203 C. -N. Bethlen P. născută Josika identică cu Bethlen Gyorgyne.
Împrejurarea că nr. top 381/I se regăsește intabulat simultan în trei cărți funciare - cf nr. 91040 C. -N., cf nr. 91059 de evidență C. -N. și cf nr. 2. - C1-U2 C. -N. - în sensul că transcrierile succesive nu s-au operat complet, prin radierea din cartea funciară din care s-a făcut transcrierea, concomitent cu intabularea în noua carte funciară - nu poate fi remediată în prezent decât prin procedura rectificării tuturor cărților funciare prin prezenta hotărâre, astfel cum au cerut și reclamanta și intervenienții.
În temeiul art. 111 Cod proc.civ., va constata că moștenitoarea proprietarei tabulare Bethlen P. este numita B. M., decedată la data de_ în C. -N.
, în calitate de moștenitoare testamentară, în baza certificatului de calitate de moștenitor nr. 89/_ a B.N.P. Petru Feurdean și va constata că reclamanta
B. C. și intervenienții B. A. I., B. A. J., B. F. C. au calitatea de moștenitori ai defunctei B. M., decedată la data de_ în C. -
N., în baza certificatului de moștenitor nr. 107/_ a B.N.P. Roza Margit Fuchs.
Având în vedere statuările anterioare, referitoare la efectul renunțării reclamantului B. T. Ș. A. la însuși dreptul dedus judecății, care, în prezentul cadru procesual are efect strict numai asupra imobilului cu nr. top 381/I, în temeiul art. 46 din Decretul - lege nr. 115/1938, la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri va dispune intabularea în CF a dreptului de proprietate asupra imobilului cu nr. top. 381/I în favoarea reclamantei B. C. și a intervenienților B. A. I., B. A. J., B. F. C. în cote egale de câte 1/4 parte fiecare, cu titlul de moștenire, imobil ce face parte din masa succesorală după defunctele Bethlen P. și B. M. .
De menționat că drepturile succesorale dobândite de reclamantul (și intervenientul) B. T. Ș. A. în baza certificatului de moștenitor nr. 107/_ a B.N.P. Roza Margit Fuchs, nu sunt afectate în nici un fel, însă, în prezentul litigiu, actul său de dispoziție - de renunțare la însuși dreptul dedus judecății - are ca și consecință înlăturarea sa de la beneficiul dobândirii cotei de 1/5 parte asupra imobilului cu nr. top 381/I, pe calea revendicării pe drept comun (cota de 1/5 parte care i-ar fi revenit în calitate de succesor al defunctei
B. M. în ipoteza în care nu ar fi renunțat la acest drept în cadrul prezentului litigiu).
Cota sa de 1/5 parte va reveni, prin acrescământ, celorlalți comoștenitori - reclamantei B. C. și a intervenienților B. A. I., B. A. J., B.
F. C. - care, având același grad de rudenie cu renunțătorul la drept (frați), vor culege în mod egal cota la care acesta a renunțat, dobândind astfel, fiecare câte o cotă de ¼ parte din imobilul cu nr. top 381/I (în loc de 1/5 parte, cât le- ar fi revenit în calitate de moștenitori ai defunctei B. M. în ipoteza în care reclamantul B. T. Ș. A. nu ar fi renunțat la dreptul său dedus judecății
în cadrul prezentei acțiuni).
Ca o consecință a constatării caracterului abuziv al preluării imobilului de la autoarea reclamantei și intervenienților prin prezenta hotărâre, în temeiul art. 480 C. civil, art. 6 din Legea nr. 213/1998 și art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, curtea va admite și cererea având ca obiect revendicare, obligând pârâții să recunoască reclamantei B.
C. și intervenienților B. A. I., B. A. J., B. F. C. dreptul de proprietate asupra imobilului cu nr. top. 381/I, să predea posesia, să înceteze încasarea chiriei și să se abțină de la orice acte de tulburare.
Prezentul litigiu are ca obiect o revendicare pe drept comun promovată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, astfel încât procedura comparării titlurilor, specifică acțiunii în revendicare este cu certitudine admisibilă. Demersul judiciar al reclamantei și intervenienților început în anul 1999 are ca scop tocmai obținerea unei hotărâri de recunoaștere a dreptului lor de proprietate asupra imobilului cu nr. top 381, însă, potrivit celor anterior arătate, dosarul a fost suspendat timp de peste un deceniu, iar în acest interval, situația juridică a unei părți din imobil s-a clarificat în cadrul altor procese, în actualul cadru procesual rămânând a fi soluționată numai situația nr. top 381/I.
Raportat la nevalabilitatea titlului statului, argumentată anterior, curtea constată că, la o analiză comparativă a titlurilor părților, cel al reclamantei B.
C. și al intervenienților B. A. I., B. A. J., B. F. C., este mai caracterizat și prin urmare, apt să facă dovada calității de proprietari a acestora, întrucât provine de la proprietarul al cărui titlu este necontestat, în timp ce titlul pârâtului provine de la o entitate - S. român - care nu justifică legal proprietatea imobilului în litigiu.
S. a dobândit dreptul de proprietate în mod nevalabil și l-a transmis tot nevalabil, acest viciu afectând toate transmisiunile ulterioare, către Oficiul Județean de T. C. în baza Ordinului M.I. nr. 1476/1978 (f. 163) și a deciziei nr. 471/_ (f. 24 dosar fond).
Ulterior, acest oficiu s-a transformat în SC T. T. SA, iar actualmente, în urma fuziunii prin absorbție este SC U. T. H. SA (f. 140 dosar recurs).
Împrejurarea că SC T. T. SA a dobândit un certificat de atestare a dreptului de proprietate nr. 0224/_ (f. 165), și acesta nu a fost anulat, nu prezintă relevanță, întrucât, pe o analiză comparativă a titlurilor, cel prezentat de reclamantă și intervenienți este mai caracterizat, ei fiind cei care, prin moșteniri succesive, fac dovada că dreptul lor provine de la adevăratul proprietar.
S. Român a dobândit imobilul prin naționalizare, aceasta a fost nevalabilă, încă de la momentul operării (potrivit considerentelor expuse cu ocazia analizării titlului statului), astfel încât titlul statului și al celor cărora l-a transmis nu poate avea preeminență în raport de titlul prezentat de succesorii adevăratului proprietar.
În fundamentarea soluției adoptate, instanța are în vedere și prevederile art. 1 din Primul protocol al Convenției și jurisprudența constantă a CEDO, care au statuat că privarea de proprietate, dacă nu este justificată după criteriile
prescrise de însăși convenția, nu poate conferi niciun avantaj unei alte persoane, în confruntarea directă cu adevăratul titular al dreptului de proprietate.
Din probațiunea administrată în cursul rejudecării apelului (f. 220), reiese că în cauză dispoziția art. 324alin. 4 din Legea nr. 99/1999, invocată de reclamanți (fila 107 dosar fond), nu este incidentă, întrucât pârâta SC U. T.
H. SA, pe de o parte, nu a făcut dovada că imobilul situat în C. -N., P.
U. nr. 10, care face obiectul litigiului, îi este absolut necesar, și că o eventuală restituire în natură a acestuia ar pune-o în situația de a nu mai putea să-și continue activitatea, urmând să fie supusă dizolvării sau lichidării.
Pe de altă parte, reclamanta și intervenienții au probat contrariul, depunând la dosar oferta de închiriere a acestui imobil făcută de pârâtă pe
internet. Or, este evident că un bun de care pârâta nu s-ar putea lipsi în derularea activității sale, nu ar putea fi oferit spre închiriere, încheierea unui asemenea act lipsind-o de elementele posesie și folosință ale dreptului de proprietate.
Așadar, incidența art. 324alin. 4 din Legea nr. 99/1999 care ar putea constitui un impediment la restituirea în natură a imobilului cu nr. top 381/I nu se verifică în speță.
Întrucât pârâții C. Local al municipiului C. -N., în nume propriu și SC P. SA nu au deținut niciodată vreun drept de proprietate asupra imobilului cu nr. top 381/I, acesta fiind doar în proprietatea S. Român (inițial), iar ulterior a SC T. T. SA (în prezent SC U. T. H. SA), acțiunea și cererile de intervenție formulate împotriva acestor pârâți vor fi respinse ca fiind promovate împotriva unor persoane fără calitate.
Pe de altă parte, constatând că privatizarea SC T. T. SA C. -N. s-a făcut prin Fondul Proprietății de Stat (f. 167-169), antecesoarea actualei A.V.A.S., admiterea în parte a acțiunii și a cererilor de intervenție s-a făcut în contradictoriu și cu această pârâtă, pentru considerentul arătat, aceasta având calitate procesuală pasivă în cauză.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 296 Cod proc.civ., curtea, constatând și faptul că reclamanta și intervenienții nu au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite excepția puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 528/_ a Tribunalului C. pentru imobilul evidențiat în CF nr. 91039 C. -N. nr. top. 381/III, 381/IV, 381/V, 381/_, 381/VIII, 381/IX, 381/X, 381/_ ,
381/XI_, 381/_, 381/XV__, 381/XX.
Admite excepția puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 640/_ a Tribunalului C. pentru imobilul din C. -N. cu nr. top. 381/II.
Admite în parte apelul declarat de reclamanta B. C. și intervenienții B.
I., B. A. J., B. F. C. și respinge apelul declarat de reclamantul și intervenientul B. T. Ș. A. împotriva sentinței civile nr. 35 din 30 ianuarie 2001 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr. 7050/1999, pe care o schimbă, în sensul că:
Admite în parte acțiunea civilă formulată, precizată și extinsă de reclamanta
C. și admite în parte cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții B. A. I., B. A. J., B. F. C. în contradictoriu cu pârâții S. ROMÂN prin C. Local al municipiului C. -N.
, SC U. T. H. SA și A.V.A.S., și în consecință:
Constată preluarea abuzivă de către S. Român a imobilului cu nr. top 381/I evidențiat inițial în cf nr. 1203 C. -N., transcris ulterior și evidențiat în prezent în: cf nr. 22478 C. -N., cf nr. 91040 C. -N., cf nr. 91059 de evidență C. -N. și cf nr. 2. -C1-U2 C. -N. .
Dispune restabilirea situației de carte funciară asupra nr. top. 381/I înscris în cf nr. 1203 C. -N., transcris ulterior și evidențiat în prezent în: cf nr. 22478 C. -N., cf nr. 91040 C. -N., cf nr. 91059 de evidență C. -N. și cf nr. 2. -C1-U2 C. -N. în sensul radierii dreptului de proprietate al S. Român și al SC T. T. SA (actualmente SC U. T. H. SA) și al intabulării dreptului de proprietate al vechiului proprietar tabular de sub B2 din cf nr. 1203 C. -N. Bethlen P. născută Josika identică cu Bethlen Gyorgyne.
Constată că moștenitoarea proprietarei tabulare Bethlen P. este numita
B. M., decedată la data de_ în C. -N., în calitate de moștenitoare testamentară.
Constată că reclamanta B. C. și intervenienții B. A. I., B.
A. J., B. F. C. au calitatea de moștenitori ai defunctei B. M. decedată la data de_ în C. -N. .
Dispune intabularea în CF a dreptului de proprietate asupra imobilului cu nr. top. 381/I în favoarea reclamantei B. C. și a intervenienților B. A.
I., B. A. J., B. F. C. în cote egale de câte 1/4 parte fiecare, cu titlul de moștenire, imobil ce face parte din masa succesorală după defunctele Bethlen P. și B. M. .
Obligă pârâții să recunoască reclamantei B. C. și intervenienților B.
A. I., B. A. J., B. F. C. dreptul de proprietate asupra imobilului cu nr. top. 381/I, să predea posesia, să înceteze încasarea chiriei și să se abțină de la orice acte de tulburare.
Respinge acțiunea reclamantei B. C. și cererea de intervenție a intervenienților B. A. I., B. A. J., B. F. C. împotriva pârâților C. LOCAL AL M. C. -N., în nume propriu, SC P. SA, având ca obiect nr. top. 381/I.
Respinge acțiunea reclamantei B. C. și cererea de intervenție a intervenienților B. A. I., B. A. J., B. F. C. având ca obiect imobilele cu nr. top. 381/II-381/XX, urmare a admiterii excepției puterii de lucru judecat.
Fără cheltuieli de judecată.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 06 decembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER | ||||
M. | C. V. | I. D. | C. | A. | B. |
Red. M.V. dact. G.C.
11/_
Jud. fond: D. B.
| ← Decizia civilă nr. 249/2013. Actiune in constatare | Decizia civilă nr. 4283/2013. Actiune in constatare → |
|---|
