Sentința civilă nr. 594/2013. Legea 10/2001

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A TRIBUNALUL B. -N. SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. _

SENTINȚA CIVILĂ NR.594/F/2013

Ședința publică din data de 11 februarie 2013 Tribunalul format din:

PREȘEDINTE: C. N., judecător GREFIER: V. V.

Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de reclamanții P. F. E., P. O., Ș. Ș. și P. L., în contradictoriu cu pârâții O. N. PRIN P. și P. O. N., având ca obiect legea 10/2001.

Cauza s-a dezbătut în ședința publică din data de 28 ianuarie 2013, susținerile și concluziile părții prezente fiind consemnată în scris în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea acesteia fiind amânată succesiv pentru data de 4 feburarie 2013, respectiv pentru data de azi.

Deliberând, constată:

T R I B U N A L U L

Prin cererea înregistrată sub nr.de mai sus, reclamanții P. F. E., P. O., Ș. Ș., P. L., prin mandatarul ales avocat Mândru M., au chemat în judecată pe pârâții O. N. prin P. și P. orașului N. , solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea parțială a Dispoziției P. ui orașului N. nr. 318/_ , comunicată la data de_, în sensul de a se dispune: anularea parțială a art. 6 alin. 1 liniuța 2 din dispoziția atacată referitoare la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 575,5mp înscrisă în CF 4582 N., cu consecința restituirii în natură a acestui teren în favoarea subsemnaților reclamanți; anularea art. 7 și art. 8 din dispoziția atacată, în sensul de a dispune restituirea în natură a imobilului cu nr. cadastral 185/3 din CF 4719 N, având 2 apartamente situate la parter și 5 apartamente situate la etaj I, cu o suprafață totală utilă de 307,49 mp., părți comune: 2 casa scării, hol, beciuri, urcare în pod, precum și cota de 21 1,76/335 părți teren, cu compensarea sume i de bani aferentă acestor apartamente, încasată în temeiul Legii nr. 112/1995, actualizată cu indicele inflației din suma ce va fi stabilită pentru intregile imobile pentru care s -a propus acordarea de măsuri reparatorii prin dispoziția atacată, potrivit raportului de expertiză ce va fi efectuat în cauză. Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanții arată că prin Notificarea nr. 29/N/2002, a Executorului Judecătoresc Ilovan D., înregistrată la Primăria orașului N., sub nr. 2679/_ au solicitat restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. nr. 4210 N., nr. top 836/2/1, în suprafață de 570 mp, situat în intravilanul orașului N., iar prin Notificarea nr. 30/N/l_, a Executorului Judecătoresc Ilovan D., înregistrată la Primăria orașului N., sub nr. 2680/_ acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele înscrise în C.F. nr. 1659 N., nr. top 835, în suprafață de 335 mp și nr. top 836/2/2, în suprafață de 977 mp, situate în intravilanul orașului N. . Prin Dispoziția nr. 318/2011 s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în Titluri de despăgubire potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul construcție și teren în suprafață de 570mp, înscris în C.F. nr. 4210 N., nr. top 836/2/1, și pentru imobilul teren în suprafață de 575,5mp înscris în CF 4582 N. și s-a propus Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor restituirea în natură a imobilului identificat cadastral în CF 4719 N N., descris la art. 7 din dispoziția atacată, având 2 apartamente situate la parter și 5 apartamente situate la etaj I, cu o suprafață totală utilă de 307,49 mp., părți comune necalculate: 2 casa scării, hol, beciuri, urcare în pod, cu o vechime de peste

100 ani, având sistem constructiv: fundație din piatră, zidărie de piatră, planșee de scândură, șarpantă de lemn, învelitoare din țiglă, tâmplărie exterioară din lemn, tâmplărie

interioară din lemn, tencuieli exterioare drișcuite și zugrăvite, pardoseli calde d in dușumele, instalații sanitare, electrice și de încălzire cu sobe, și 211,76/335 părți teren, apreciind că acesta este restituibil în natură. Soluționarea notificărilor s-a făcut la 9 ani de la data solicitării, iar în realitate nu s-a rezolvat deloc problema reclamanților, aceasta cu atât mai mult cu cât din anul 2005 dețineau o hotărâre judecătorească prin care P. era obligat la soluționarea acestor notificări (Sentința Civilă nr. 305/F/2005 pronunțată de Tribunalul BN în dosarul nr. 3280/2004).

Astfel, în ce privește imobilul teren în suprafață de 575,5mp înscris în CF 4582 N.

, acesta a fost înscris inițial în CF 1659 N., sub nr. top 836/2 cu întinderea de 1547mp. Potrivit Colii evolutive cf, în baza încheierii nr. 2122/12._, imobilul de sub acest nr. top. a fost dezmembrat în două parcele, una în suprafață de 570mp (nr. top. 836/2/1) transmisă apoi în favoarea Consumcoop N., iar cealaltă în suprafață de 977mp (nr. top. 836/2/2) reînscrisă pe vechiul proprietar, respectiv Statul Român după preluarea în baza Decretului nr. 92/1950.Ulterior, urmare a vânzărilor efectuate în baza Legii nr._ și atribuirilor aferente și acest nr. top a suferit mai multe dezmembrări, rămânând neatribuită doar parcela de 575,5mp (nr. top. 836/2/2/a/2/3) transcrisă în CF 4582 în favoarea orașului

N., prin Hotărârea Consiliului local nr. 30/_ și anexa 1 la HGR nr. 866/2002 publicată în M Of. 640/2002. Actul de trecere în proprietatea publică a orașului N., respectiv Hotărârea Consiliului local nr. 30/_ este lovit de nulitate absolută pentru cele ce urmează. Imobilul a fost revendicat în anul 2002, dată la care erau incidente în cauză disp. art. 9 din Legea nr. 10/2001, care prevedeau că imobilele preluate în mod abuziv, la stat indiferent în posesia cui se afla în prezent, se restituie în natura în starea în care se afla la data cererii de restituire și libere de orice sarcini. Prevederi similare conțineau și dispozițiile art. 9, 10 și 21 din aceeași lege astfel că, pentru terenurile rămase libere, neocupate de construcții se putea dispune restituirea în natură, iar pentru cele ocupate de construcții noi acordarea de măsuri reparatorii, schimbarea destinației sau a proprietarului fiind evident interzisă. Aceste dispoziții au fost întărite prin dispozițiile art.

21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, introduse prin Legea nr. 247/2005, care prevăd sub sancțiunea nulității absolute, că pana la soluționarea procedurilor administrative si, dupa caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisa înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea in participatiune, ipotecarea, locatiunea, precum si orice închiriere sau subinchiriere in beneficiul unui nou chiriaș, schimbarea destinației, grevarea sub orice forma a bunurilor imobile - terenuri si/sau construcții notificate potrivit prevederilor legii. Așadar, după formularea notificării de către reclamanți, Consiliul local al orașului N. nu mai putea, în mod legal să-1 treacă în domeniul public al orașului și apoi să-l întabuleze în cartea funciară, cu atât mai mult, cu cât din cuprinsul CF 4582 N. rezultă că, Hotărârea de Guvern de atestare (nr. 866/2002) și publicarea în M. Of nr. 640/2002 a fost anterioară adoptării acestei hotărâri de consiliu Local în_ . Pe de altă parte, acest teren este restituibil în natură, neafectat de construcții sau utilități, în mod neîntemeiat susținându -se prin dispoziția atacată că reprezintă calea de acces la celelalte apartamente din imobil. Chiar trcerea în domeniul public nu constituie un impediment în acest sens, dispozițiile Legii nr. 10/2001 permițând acest lucru. Respingerea cererii de restituire este nelegală cu atât mai mult cu cât prin dispoziția atacată se arată că și pot fi restituite încă 7 apartamente din acest imobil, așadar majoritatea, celelalte 4 apartamente (nr. Cad 185/3P/l, 1 85/P/2, 185/P/3, 185/3/1/3) fiind înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995, de aceea prin prezenta plângere au solicitat anularea parțială a art. 6 alin. 1 liniuța 2 din dispoziția atacată si restituirea în natură și a acestui teren.

Referitor la apartamentele înscrise sub nr. cadastral 185/3 din CF 4719 N , din care

2 sunt situate la parter și 5 la etaj I, cu o suprafață totală utilă de 307,49 mp., părți comune: 2 casa scării, hol, beciuri, urcare în pod, precum și cota de 211,76/335 părți teren, prin dispoziția atacată, în mod greșit s-a propus Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor restituirea în natură dacă în urma determinării sumei încasate de petenți în temeiul Legii nr._, pentru acest imobil, aceștia achită suma astfel stabilită și actualizată cu indicele de inflație ori după caz, dacă comisia dispune compensarea obligațiilor reciproce. Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, actualizată de regulă,

imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură, iar art. 9 prevede că "imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sar cini". Potrivit art. 20(1) "persoanele care au primit despăgubiri în condițiile Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, pot solicita restituirea în natură numai în cazul în care imobilul nu a fost vândut până la data intrării în vigoare a prezentei legi și numai după returnarea sumei reprezentând despăgubirea primită, actualizată cu indicele de inflație". Astfel, evident cele 5 apartamente situate la etaj ce face obiectul contractelor de închiriere încheiate în favoarea numiților Paraschivoiu Răzvan - contract de închiriere nr. 1842/_

; Bichigean C. V. - contract de închiriere nr. 213/_ ; Mocanii Costel - contract de închiriere nr. 1389/2006; Covaci A. - contract de închiriere nr. 36/_ ; - Covaci Dănilă - contract de închiriere nr. 1394/_ ; Gal Ana-M. - contract de închiriere nr. 1392/_, intră sub incidența acestor articole și trebuiau restituite în natură, după ce în prealabil P. stabilea care este valoarea actualizată a despăgubirilor încasate în temeiul Legii nr._ . In ce privește celelalte 2 apartamente situate la parter, restituibile în natură ce fac obiectul contractului de concesiune nr. 13111/_ și a actului adițional nr. 1, înregistrat la Primăria orașului N., sub nr. 10884/_, precum și a contractului de închiriere nr. 650/_ și a actului adițional nr. 1, înregistrat la Primăria orașului N., sub nr. 8534/_, ele intră sub incidența prevederilor art. 14 din lege, ce prevăd că "dacă imobilul restituit prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege sau prin hotărâre judecătorească face obiectul unui contract de locațiune, concesiune, locație de gestiune sau asociere în participațiune, noul proprietar se va subroga în drepturile statului sau ale persoanei juridice deținătoare, cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, dacă aceste contracte au fost încheiate potrivit legii". Se mai arată de asemenea, că o cameră aferentă primului apartament se află în folosința faptică a Asociației Naționale a Veteranilor de Război Subfiliala N., neexistând nici măcar încheiat un contract de închiriere. In aceste condiții, după ce soluționarea notificării a fost tergiversată timp de 9 ani, este total ilegal și imoral în același timp să mai aștepte câțiva ani emiterea unei decizii de restituire din partea ANRP, în condițiile în care potrivit art. 25

din Legea nr. 10/2001, modificată competența aparține P. ui orașului N. .

Dispoziția este nelegală și sub aspectul că, potrivit art. 16 alin. 1, 2 ind. 1, 4, 5 și 8 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu are competența emiterii unei decizii de restituire în natură și numai aceea de a verifica legalitatea respingerii cererii de restituire în natură, ori în speță nu s-a dispus respingerea restituirii ci s-a propus emiterea unei atare decizii de către CC din cadrul ANRP. Acest lucru va atrage desigur restituirea dosarului de către ANRP și iarăși curgerea unor lungi perioade de timp, toate în defavoarea reclamanților.

Întrucât potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, modificată reclamanților le revine obligația restituirii unor sume de bani, au solicitat ca restituirea celor 7 apartamente să se facă cu compensarea acestor sume din totul celei care va fi stabilită, prin expertiză ca reprezentând valoarea actuală a imobilelor revendicate ce au făcut obiectul dispoziției atacate și pentru care s-a propus acordarea măsurilor reparatorii.

In concluzie, pentru aceste motive solicită admiterea plângerii și să se dispună în sensul celor solicitate.

In drept invocă disp. art. 1, art. 2(1) litera "a", art. 3(1) lit. "a", art.4 (2), art. 7, art. 18 lit. "c", art. 20, art. 25, art. 26(1), din Legea nr. 10/2001, privind regimul ju ridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare; prevederile art. 16 din Titlului VII, privind stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, din Legea nr. 247/2005.

Pârâții P. O. N., prin primar, și O. N., prin P., au formulat întâmpinare(f.369-373) prin care în principiu nu se opun admiterii acțiunii formulate de reclamanții

P. F. E., P. O., Ș. Ș., P. L., dacă în urma probele ce se vor administra, aceasta se dovedește a fi temeinică și legală, considerentele fiind următoarele. Prevederile contestate din dispoziția atacată sunt legale și temeinice. Referitor la art. 6, din dispoziție (în ceea ce privește restituirea în natură a terenului în suprafață de 575,5 mp.), prin toate cererile adresate Primăriei orașului N., cu privire la imobilul cu nr. top 836/2 (implicit la nr. top 836/2/2/a/2/3 care a rezultat din dezmembrarea nr. top 836/2) reclamanții au solicitat doar acordarea de despăgubiri bănești pentru acest imobil, astfel: -prin notificarea nr. 30/N/1_, formulată prin intermediul Executorului Judecătoresc Ilovan D., înregistrată la Primăria orașului N., sub nr. 2680/_, reclamanții P. F. E., P. O., Purcelean Ș., Ș. Ș., P. L. solicită acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele înscrise în C.F. nr. 1659 N., nr. top 835, în suprafață de 335 mp și nr.top 836/2/2, în suprafață de 977 mp, situate în intravilanul orașului N. ;-prin notificarea înregistrată la Primăria orașului N., sub nr. 11721/_, d-nul av. Mândru Bogdan, în calitate de mandatar al petenților, solicită soluționarea de urgență a notificării mai sus menționate și precizează expres faptul că solicită acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul situat în str. Griviței, nr. 3 și 5, N. și înscris în C.F. nr. 4210 și nr. 1659 N. :"precizăm în mod expres faptul că solicităm acordarea de despăgubiri bănești pentru întregul imobil"

Din certificatul privind starea de fapt al imobilului, înregistrat la Primăria orașului N., sub nr. 12136/_, reiese că parcela cu nr. top 836/2/2/a/2/3, în suprafață de 575,5 mp., reprezentând curte comună, constituie cale de acces la apartamentele înscrise în C.F. nr. 4719/N colectivă N. și la cele înscrise în C.F. nr. 4271 N., nr. top 836/2/2/b și nr. top 836/2/2/c, C.F. nr. 4749/N N. nr. top 836/2/2/a/2/l și nr. top 836/2/2/a/2/2. Prin restituirea în natură a curții comune o parte din persoanele care au cumpărat apartamente în baza Legii nr. 112/1995, nu mai au acces la locuință, singur mod de a ajunge la locuință este prin curtea solicitată a fi restituită în natură; în sensul nerestituirii sunt prevederile pct. 10.3, din Hotărârea nr. 250/2007, pe care le citează și prevederile art. 7, alin. (5), din Legea nr. 10/2001.Imobilul cu nr. top 836/2/2/a/2/3, reprezentând curte comună nu a fost restituit în natură datorită faptului că face parte din domeniul public, așa cum susțin reclamanții, ci datorită motivelor anterior menționate.

Cu toate acestea, dacă în urma administrării probelor instanța apreciază ca fiind întemeiată acțiunea reclamanților, nu se opun restituirii în natură a terenului anterior menționat, cu condiția restituirii sumei încasate de aceștia în temeiul Legii nr. 112/1995, actualizată cu indicele de inflație, pentru acest teren (sau dacă instanța dispune compensarea).

Referitor la art. 7 și art. 8, din dispoziție precizează că dispoziția atacată a fost emisă după ce în prealabil, prin mai multe adrese (cum ar fi adresa nr. 2680/_, nr. 2680/_ ), s-a solicitat petentilor printre altele și o expertiză tehnică de identificare și de evaluare a imobilelor identificate cu număr top 835, 836/2 și 836/1; reclamanții nu au depus expertizele solicitate (deși inițial, mandatarul acestora a precizat că va lua legătura cu un expert în vederea efectuării expertizelor solicitate) și au insistat pentru acordarea de despăgubiri bănești pentru întregi imobilele notificate, așa cum au arătat mai sus. Expertiza de evaluare a fost solicitată reclamanților deoarece din adresa nr. 15548/_, a Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice B. -N., înregistrată la Primăria orașului N., sub nr. 13175/_

, reiese că numiții P. F. E., Ș. Ș. și Purcelean Ș. au beneficiat de despăgubiri în sumă de 505.146.587 lei, pentru imobilele evaluate conform Hotărârii nr. 241/_, a Comisiei Județene pentru Aplicarea Legii nr. 112/1995, respectiv pentru imobilul situat în orașul N., str. Griviței, nr. 3, înscris în C.F. nr. 1659 N., nr. top 835, în suprafață de 335 mp., (evaluat la suma de 468.413.416 lei) și pentru imobilul situat în orașul N., str. Griviței, nr. 5, înscris în C.F. nr. 1659 N., nr. top 836/2, în suprafață de 1547 mp., (evaluat la suma de 966.896.312 lei), iar ulterior, acestei evaluării, în anul 2005, în baza unei documentații cadastrale, imobil cu număr nr. cadastral 185 (nr. top 835), care a fost evaluat pentru întreaga clădire, (nu pe apartamente) a fost defalcat în mai multe apartamente, o parte din acestea au fost înstrăinate iar o parte fiind restituibile în natură, respectiv imobilul cu nr. cadastral 185/3. În lipsa expertizei de evaluare a imobilului înscris în C.F. nr. 1659 N., nr. top 835, în suprafață de 335 mp., și a imobilului înscris în C.F. nr. 1659 N., nr. top 836/2, în suprafață de 1547 mp., (expertiză care să cuprindă evaluarea fiecărui apartament în parte), P. orașului N. s-a aflat în imposibilitatea stabilirii sumei încasate de petenți în temeiul Legii nr. 112/1995, pentru imobilul restituibil identificat nr. cadastral 185/3, și a actualizării acesteia cu indicele de inflație, neputând solicita petenților să returneze suma primită de

aceștia în temeiul Legii nr. 112/1995, pentru imobilul anterior menționat, actualizată cu indicele de inflație (tocmai datorită imposibilității stabilirii cuantumului acestei sume).

P. orașului N. este în imposibilitatea de a decide restituirea în natură a imobilului restituibil identificat cu nr. cadastral 185/3 (restituirea în natură fiind condiționată de returnarea sumei reprezentând despăgubirile încasate potrivit Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, actualizată cu indicele de inflație, pentru nobilul restituibil în natură). Potrivit art. 20, alin. (1), din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările ulterioare: persoanele care au primit despăgubiri în condițiile Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, pot solicita restituirea în natură numai în cazul în care imobilul nu a fost vândut până la data intrării în vigoare a prezentei legi și numai după returnarea sumei reprezentând despăgubirea primită, actualizată cu indicele de inflație""" iar potrivit pct. 20.4, din Hotărârea Guvernului României nr. 250/2007, cu modificările și completările ulterioare: "In cazul în care imobilul cuprinde mai multe unități locative (apartamente), dintre care unul s-a restituit proprietarului potrivit Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, iar pentru restul s-au acordat despăgubiri care au fost încasate și totodată s-a formulat cerere de restituire în natură de către fostul proprietar al unităților locative nevândute din același imobil, potrivit legii, restituirea acestora (apartamentelor nevândute) este condiționată numai de rambursarea cotei de despăgubire aferente apartamentelor ce se vor restitui în natura". Având în vedere prevederile art. 23, din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora "...orice alte inscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse până la data soluționării notificării", în baza prevederile art. 1(1), art. 16(2), art. 21, art. 22, din Titlului VII, privind stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, din Legea nr. 247/2005, privind reforma in domeniile proprietății și justiției, precum și unele masuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, P. orașului N. a propus Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor restituirea în natură a imobilului identificat cu nr. cadastral 185/3, înscris în C.F. nr. 4719 N N., (compus din: 2 apartamente situate la parter și 5 apartamente situate la etaj I, cu o suprafață totală utilă de 307,49 mp., părți comune necalculate: 2 casa scării, hol, beciuri, urcare în pod, cu o vechime de peste 100 ani, având sistem constructiv: fundație din piatră, zidărie de piatră, planșee de scândură, șarpantă de lemn, învelitoare din țiglă, tâmplărie exterioară din lemn, tâmplărie interioară din lemn, tencuieli exterioare drișcuite și zugrăvite, pardoseli calde din dușumele, instalații sanitare, electrice și de încălzire cu sobe, și 211,76/335 părți teren), în favoarea petenților P. F. E., P. O., Ș. Ș. și P. L., potrivit cotelor menționate la art. 1, din dispoziție, dacă în urma determinării sumei încasate de petenți în temeiul Legii nr. 112/1995, pentru acest imobil, petenți achită suma astfel stabilită și actualizată cu indicele de inflație ori după caz, dacă comisia dispune compensarea obligațiilor reciproce.

Având în vedere cele anterior menționate, apreciază ca fiind legale și prevederile art. 7 și art.

8 din dispoziția atacată.

Cu toate acestea, dacă în urma administrării probelor instanța apreciază ca fiind întemeiată acțiunea reclamanților, pârâții arată că nu se opun restituirii în natură, de către instanță, a imobilului cu nr. cadastral 185/3, înscris în C.F. nr. 4719 N, cu compensarea sumei de bani aferentă acestor apartamente, încasată în temeiul Legii nr. 112/1995, actualizată cu indicele inflației din suma ce va fi stabilită pentru întregi imobilele pentru care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin dispoziția atacată, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză.

După cum se poate observa, chiar prin dispoziția atacată s-a propus restituirea în natură a imobilului cu nr. cadastral 185/3, înscris în C.F. nr. 4719 N, unitatea pârâtă neintenționând să rămână, în continuare proprietară asupra acestui imobil, fiind de acord cu restituirea.

In cazul în care reclamanții ar fi depus expertiza solicitată, P. orașului N. putea dispune restituirea în natură a acestui imobil după ce în prealabil, s-ar fi stabilit cuantumul și respectiv s-ar fi returnat de către reclamanți suma primită în temeiul Legii nr. 112/1995, pentru imobilul cu nr. cadastral 185/3, înscris în C.F. nr. 4719 N.

Criticile reclamanților referitoare tergiversarea soluționării notificării sunt neîntemeiate. Vinovați de nesolutionarea notificării sunt chiar reclamanții care nu au depus actele solicitate în completarea dosarului.

In drept invocă dispozițiile art. 20, alin. (1), din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pct. 20.4, din Hotărârea nr. 250/2007, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001, art. 1(1), art. 16(2), art. 21, art. 22,

din Titlului VII, privind stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, din Legea nr. 247/2005, privind reforma in domeniile proprietății și justiției, precum și unele masuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, art. 115-118, art. 275 Cod proc. civ.

Reclamanții au depus la dosar și concluzii scrise (f.548-550) prin care solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu particularitatea solicitării de compensare despăgubirilor încasate în temeiul Legii nr. 112/1995, actualizate cu indicele inflației cu diferența de valoare a celor 3 imobile evaluate, potrivit raportului de expertiză efectuat de expert tehnic Pavelea Ironim, cu cheltuieli de judecată, în cuantum de 50001ei, reprezentând onorar avocat 8001ei și onorar experți 4200 lei.

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele.

Prin dispoziția nr. 317/_ emisă de P. orașului N. (f.53-67) s-au soluționat notificările înregistrate sub nr. 29/N/2002(f.84-85) și nr. 30/N/2002(f.90) la BEJ Ilovan D., respectiv sub nr. 2679/2003 și 2680/2003 la Primăria Năsăud.

Art. 1 și 4 stabilesc calitatea de persoane îndreptățite la restituire a reclamanților P. F.

E., P. O., Ș. Ș. și P. L. cu privire la trei imobile din orașul N., amplasate pe strada Griviței la nr. adm. 1,3 și 5, în cote de câte 1/3, 1/3, 1/6, respectiv 1/6 părți fiecare, respectiv pentru imobilele înscrise în C.F. nr. 4210 N., nr. top 836/2/1, în suprafață de 570 mp, C.F. nr. 1659 N. nr. top 835 în suprafață de 335 mp și nr. top 836/2/2 în suprafață de 977 mp.

La art. 2 și 3 se respinge cererea de restituire în natură a imobilului de la nr. adm.1 înscris în C.F. 4210 nr top 836/2/1(construcție în regim de înălțime parter și două etaje cu destinația hotel și restaurant cu 18 camere de cazare și spații auxiliare și teren în suprafață de 570 mp), transmis anterior cu plată din proprietatea statului și ajuns în patrimoniul Consumcoop N., propunându-se acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile prevederilor legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, în lipsa unor bunuri și servicii care să poată fi oferite în compensare, pentru edificat și teren, în privința ultimului în măsura diferenței dintre valoarea actualizată cu indicele de inflație a despăgubirii încasate efectiv în temeiul Legii nr. 112/1995 și valoarea corespunzătoare de piață.

Art. 5 și 6 stabilesc că nu pot fi restituite în natură: patru apartamente din imobilul de la nr. adm. 3 (nr. 1,2 și 3 de la parter având nr. cadastral 185/3/P/1, 185/3/P/2, 185/3/P/3 și nr. 3 având nr. cadastral 185/3/I/3 de la etajul I), iar din imobilul de la nr. adm. 5 - trei apartamente cu terenul aferent, curtea de 82,5 mp și anexa gospodărească cu terenul aferent, înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 și pentru care s-au emis și ordine ale prefectului,având nr. top. 836/2/2/b, 836/2/2/c, 836/2/2/a/1, 836/2/2/a/2/1, 836/2/2/a/2/2, precum nici terenul de 575,5 mp identificat în c.f.4582 cu nr.top 836/2/2/a/2/3 reprezentând curte comună și cale de acces la apartamente, propunându-se identic acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile prevederilor legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, în lipsa unor bunuri și servicii care să poată fi oferite în compensare, pentru aceste edificate și teren, reprezentând diferența dintre valoarea actualizată cu indicele de inflație a despăgubirii încasate efectiv în temeiul Legii nr. 112/1995 și valoarea corespunzătoare de piață, menționându-se că este în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor stabilirea cuantumului acestora.

Art. 7 constată că imobilul cu nr. cad. 185/3, cealaltă parte din imobilul de la nr. adm. 3, compusă din 2 apartamente situate la parter și 5 apartamente la etaj împreună cu cota de teren aferentă poate fi restituită în natură, fiind închiriate sau concesionate către O. ul Petru Laurențiu, SC CPL Concordia Filiala C. -România, Paraschivoiu Răzvan, Bichigean C. V., Mocanu Costel, Covaci A., Covaci Dănilă, Gal Ana-M., o încăpere aflându-se în folosința faptică a Asocoației Naționale a Veteranilor de Război-subfiliala N., art. 8 propunând Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor restituirea în natură a acestei părți din imobil, dacă în urma determinării sumei încasate de petenți în temeiul Legii nr. 112/1995, pentru acest imobil, petenții achită suma astfel stabilită și actualizată cu indicele de inflație ori, după caz, dacă comisia dispune compensarea obligațiilor reciproce.

Obiect de controversă în cauza pendinte îl reprezintă pe de o parte caracterul restituibil în natură a imobilului teren în suprafață de 575,5 mp, pe de altă parte condiționarea restituirii în natură a imobilului cu nr.cad. 185/3 de restituirea prealabilă a despăgubirilor încasate în temeiul Legii nr. 112/1995, prioritară fiind în opinia reclamanților operațiunea compensării datoriilor reciproce în urma căreia, procedându-se la restituirea în natură, s-ar reduce datoria statului român, împuținându-se numărul imobilelor ce nu pot fi retrocedate. Cercetarea judecătorească este circumscrisă, astfel, celor două aspecte, toate celelalte dispoziții urmând a fi păstrate ca atare.

Din primul punct de vedere susținerile reclamanților sunt nefondate. Caracteristica atribuită prin actul contestat imobilului teren în suprafață de 575,5 mp cu nr. top. 836/2/2/a/2/3 este una corectă, subzistând impedimentul la restituirea în natură avut în vedere de emitentul dispoziției. Terenul a fost înscris inițial în CF 1659 N., sub nr. top 836/2 cu întinderea de 1547mp, în baza încheierii nr. 2122/12._ fiind dezmembrat în două parcele: una în suprafață de 570mp (nr. top. 836/2/1) transmisă apoi în favoarea Consumcoop N., iar cealaltă în suprafață de 977mp (nr. top. 836/2/2) reînscrisă pe vechiul proprietar, respectiv Statul Român după preluarea în baza Decretului nr. 92/1950.Ulterior, urmare a vânzărilor efectuate în baza Legii nr. 112/1995 și atribuirilor aferente și acest nr. top a fost dezmembrat, rămânând neatribuită doar parcela de 575,5mp (nr. top. 836/2/2/a/2/3). Prin Hotărârea Consiliului local nr. 30/_ și anexa 1 la HGR nr. 866/2002 publicată în M Of. 640/2002 această suprafață a fost transcrisă în CF 4582 în favoarea orașului N. . Chiar dacă în cazul dat operează nulitatea absolută a ultimului transfer de proprietate, fiind prohibită, după formularea cererii de restituire în termenii legii nr. 10/2001, schimbarea destinației sau a proprietarului terenului obiect al retrocedării, potrivit art. 9,10 și 21 din lege, aspectul rămâne fără relevanță trecerea în domeniul public al localității cât timp este dat considerentul pentru care a fost refuzată retrocedarea în natură: afectațiunea de curte comună și cale de acces pentru apartamentele din imobile legal înstrăinate în favoarea unor terțe persoane. În acest sens concluzia desprinsă din documentația ce a stat la baza emiterii dispoziției contestate (f.69-367), inclusiv certificatul privind starea de fapt a imobilului(f.139 -144), este confirmată în procedura judiciară de concluziile expertului tehnic topometru Talpoș M. care în raportul întocmit (f.515-526) și suplimentul raportului de expertiză (f.538-541) a precizat că deși terenul în discuție având configurația evidențiată în planul de situație atașat la dosar f. 520 și 541 nu este afectat de amenajări de utilitate publică în sens strict, este o curte parțial betonată, parțial spațiu verde, suprafața de 445 mp fiind aferentă imobilului de la nr. adm. 3, iar cea de 130 mp imobilului de la nr. adm. 5, edificatele fiind dezmembrate în mai multe apartamente, dintre care unele au proprietari diferiți. Dată fiind împrejurare a că această suprafață de teren are destinația de cale de acces și curte interioară ce deservește și locuințele unor terți se impune cu evidență că retrocedarea ei în natură nu este posibilă , afectațiunea evocată reprezentând un impediment de neînlăturat. În acest sens edificatoare sunt prevederile pct. 10.3 din Hotărârea nr. 250/2007ce statuează că " în toate cazurile entitatea învestită cu soluționarea notificării are obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și totodată de a verifica destinația actuală a terenului solicitat și a subfeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate și altele asemenea), existența și utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare și altele asemenea. în cazul în care se constată astfel de situații, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane. Sintagma amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare etc), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele. Individualizarea acestor suprafețe, în cadrul procedurilor administrative de soluționare a notificărilor, este atributul entității învestite cu soluționarea notificărilor, urmând a fi avute în vedere, de la caz la caz, atât servitutile legale, cât și documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism".

Prin urmare succesorilor foștilor proprietari li se cuvin măsuri reparatorii în echivalent, în lipsa oricăror bunuri sau servicii care să le poată fi oferite, așa cum corect a propus P. orașului N. în cuprinsul art. 6 din Dispoziția contestată.

Din al doilea punct de vedere, teza reclamanților este corectă. Art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările ulterioare stabilește că persoanele care au primit despăgubiri în condițiile Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, pot solicita restituirea în natură numai în cazul în care imobilul nu a fost vândut până la data intrării în vigoare a prezentei legi și numai după returnarea sumei reprezentând despăgubirea primită, actualizată cu indicele de inflație, iar potrivit pct. 20.4, din Hotărârea Guvernului României nr. 250/2007, cu modificările și completările ulterioare în cazul în care imobilul cuprinde mai multe unități locative (apartamente), dintre care unul s-a restituit proprietarului potrivit Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, iar pentru restul s-au acordat despăgubiri care au fost încasate și totodată s-a formulat cerere de restituire în natură de către fostul proprietar al unităților locative nevândute din același imobil, potrivit legii, restituirea acestora (apartamentelor nevândute) este condiționată numai de rambursarea cotei de despăgubire aferente apartamentelor ce se vor restitui în natura.

Prin dispoziția atacată, aplicându-se coroborat prevederile art. 25 alin. 4 și art. 20 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile prevederilor legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul de la nr. adm. 1 (construcție în regim de înălțime parter și două etaje cu destinația hotel și restaurant cu 18 camere de cazare și spații auxiliare și teren în suprafață de 570 mp), pentru parte din imobilul de la nr. adm. 3 (patru apartamente) și nr. adm. 5 (trei apartamente cu terenul aferent, curtea de 82,5 mp și anexa gospodărească cu terenul aferent), precum și terenul în suprafață de 575,5 mp înainte menționat cu destinația cale de acces și curte interioară ce le deservește pe ambele; s-a stabilit caracterul restituibil al diferenței din imobilul de la nr. adm. 3, compusă din 2 apartamente situate la parter și 5 apartamente la etaj împreună cu cota de teren aferentă în cazul restituirii sumei încasate cu titlu de despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995, actualizată cu indicele de inflație, sau în ipoteza compensării obligațiilor reciproce. Condiționarea în discuție poate fi înlăturată doar în urma compensării judiciare a obligațiilor reciproce, în care sens justețea dispoziției este neechivocă, nefiind în abilitarea emitentului ei o atare dispoziție.

Întrucât reclamanții sunt beneficiarii despăgubirilor acordate în temeiul Legii nr. 112/1995 pentru imobilele de la nr. adm. 3 și 5, acordate global și plafonate, după cum rezultă din adresa nr. 15548/2006 a ANAF-Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B. -N., fiind posibilă restituirea în natură a unei părți din imobilul de la nr. adm. 5, s-a procedat de către expertul tehnic atestat de ANE. R la evaluarea concomitentă a tuturor celor trei imobile în funcție de criteriile impuse de legislația specială în materie, respectiv Titlul VII al Legii nr. 247/2005 (valoarea de piață potrivit standardelor internaționale de evaluare), precum și la actualizarea cu indicele de inflație a valorii despăgubirilor încasate (f. 420-442 în ce privește imobilul de la nr. adm 3 și 451-504 în ce privește imobilele de la nr. adm. 1 și 5), stabilindu-se că imobilul de la nr. adm. 1 are o valoare de piață de 750.00 lei (600.000 construcția, 150.000 terenul aferent), cel de la nr. adm. 3 o valoare de

450.000 lei (370.000 lei construcția, 79.500 lei terenul aferent), cel de la nr. adm. 5 o valoare de

380.000 lei (197.500 lei construcția, 182.500 lei terenul aferent), în total 1.580.00 lei, că valoarea actualizată cu indicele de inflație a despăgubirilor încasate în temeiul Legii nr. 112/1995 pentru imobilele de la nr. adm. 3 și 5 și terenul de 575,5 mp este de 156.745 lei.

Rezultă așadar că în ipoteza în care s-ar aprecia că nu este posibilă compensarea datoriilor reciproce și s-ar impune doar acordarea de despăgubiri creanța reclamanților ar fi de 1.423.255 lei, iar în cazul în care aceasta ar opera, restituindu-se în natură imobilul identificat cadastral cu nr. 185/3 (2 apartamente situate la parter și 5 apartamente la etaj împreună cu cota de teren aferentă din imobilul de la nr. adm. 3), creanța s-ar diminua cu valoarea acestora, determinată de expertul tehnic ce a indicat în cuprinsul raportului întocmit toate elementele necesare cuantificării, menționând separat valorile corespunzătoare apartamentelor de la parter, de la etaj și pe 1mp a terenului aferent, funcție de dimensiunile apartamentelor și a cotelor de teren aferente rezultând valoarea lor totală de. De esența Legii nr.10/2001 este retrocedarea în natură a imobilelor preluate abuziv, măsurile reparatorii în compensare având un caracter subsecvent. Ca atare odată constatat caracterul

restituibil al unei părți din patrimoniul abuziv preluat de statul român, se cuvine a se acorda întîietate retrocedării ei în natură, excluzându-se formalismul excesiv al unei prealabile restituiri a despăgubirilor încasate anterior, acordate într-o valoare plafonată de legiuitor, în circumstanțele în care oricum despăgubirea datorată pentru restul imobilelor ce nu pot fi restituite în natură este net superioară. Îndatorarea excesivă a statului nu este în scopul legii nr. 10/2001, astfel încât fiind utilizate ad literam criteriile de evaluare stabilite de actul normativ, o compensare judecătorească poate fi aplicabilă în cauză, acest tip de compensare operând exclusiv în voința instanței de judecată, atunci când nu poate opera compensația legală.

În cauza pendinte se conchide că o condiționare a restituirii în natură a porțiunii menționate din imobil de plata despăgubirilor încasate în temeiul Legii nr. 112/1995, actualizate, nu se mai impune în cauză, atât timp cât reclamanții au la rândul lor de încasat despăgubiri, iar procedura prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și modalitatea efectivă de despăgubire este o procedură aflată în mod exclusiv la latitudinea Statului Român, într-un termen greu de apreciat ca rezonabil de stabilire și de plată a despăgubirilor.

Curtea de la Strasbourg a afirmat în mod tranșant că sistemul de despăgubire în baza Legii nr. 10/2001 nu este suficient de eficient, astfel încât atunci când este posibilă retrocedarea în natură a unei porțiuni din imobilul preluat abuziv și statul obligat la plata unor despăgubiri într-un cuantum net superior sumei ce ar trebui restituită reprezentând despăgubiri acordate anterior pentru porțiunea respectivă, satisfacerea proprietarului deposedat să fie cât mai echitabilă și promptă. Fiind întrunite condițiile certitudinii, lichidității și exigibilității creanțelor reciproce, în temeiul art. 1143-1153 din vechiul Cod civil, se va dispune compensația judecătorească, efectuarea ei și restituirea în natură a celor 7 apartamente este singura posibilă și legală raportat la dispozițiile art. 7, 9 și 20 al. 1 din Legea nr. 10/2001 raportat la art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și la competențele P. ui orașului N., conducătorul unității deținătoare a imobilelor solicitate, singurul în măsură să decidă restituirea în natură și nu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților ori Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pentru considerentele expuse acțiunea promovată va fi admisă în parte în limitele arătate și în consecință se vor anula parțial art.7 și 8 din Dispoziția P. ui O. N. nr.318/_ în sensul că se va dispune restituirea în natură a imobilului cu nr.cadastral 185/3 având 2 apartamente la parter și 5 apartamente la etaj I descris în cuprinsul dispoziției și se va propune Comisie Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile Titlului VII la Legea nr.247/2005, pentru diferența de valoare rezultată după compensarea valorii celor trei imobile ce nu pot fi restituite în natură cu cea actualizată cu indicele de inflație a despăgubirilor acordate în temeiul Legii nr.112/1995, conform raportului de expertiză tehnică întocmit de expert Pavelea Ironim (în total 1134855 lei sumă rezultată după compensarea dintre valoarea de piață a imobilelor calculată conform standardelor internaționale de 1580000lei din care s-a dedus cea corespunzătoare imobilelor restituibile în natură de 2. lei- cele două apartamente de la parter și cinci de la etaj cu cota aferentă de teren de 221,76/335 mp din imobilul de la nr. adm. 3- și valoarea actualizată a despăgubirilor încasate în temeiul Legii nr. 112/1995 de 1. lei); toate celelalte dispoziții ale actului atacat urmând a fi menținute.

In ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată, este adevărat că actul atacat a fost

emis cu întârziere și după obținerea în prealabil a Sentinței Civile nr. 305/F/2005 a Tribunalului BN pronunțată în dosarul nr. 3280/2004, prin care P. orașului N. a fost obligat să procedeze la soluționarea notificării, iar după pronunțarea acesteia a fost pus în întârziere de mai multe ori, așa cum rezultă din actele aflate la dosarul cauze, însă culpa reclamanților în tergiversarea soluționării cererilor lor este evidentă, fiind în sarcina lor exclusivă întocmirea raportului de expertiză tehnică de evaluare, act esențial rezolvării corespunzătoare a notificărilor, conform art. 23 din Legea nr.

10/2001, potrivit căruia "...orice alte inscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse până la data soluționării notificării". Obligația a fost complinită în etapa judiciară, în cursul căreia pârâții nu s-au opus admiterii cererilo, în măsura temeniciei lor. Prima pretenție s-a dovedit a fi nefondată, iar secunda rezolvată favorabil, fără însă a se putea imputa pârâților vreo culpă, operațiunea compensării, luată și ea în calcul cu ocazia stabilirii caracterului restituibil al unei părți dintr-unul dintre imobilele în discuție, nefiind în

abilitatea emitentului actului. Prin urmare date fiind dispozițiile imperative instituite prin Legea nr. 10/2001 la emiterea dispoziției și susținerea acestor aspecte prin poziția procesuală formulată, nu echivalează cu vinovăția declanșării activității judiciare, respectiv o culpă procesuală în baza căreia să fie stabilite cheltuielile de judecată în sarcina pârâților.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții P. F. Ernes, P. O., Ș. Ș. și

P. L., toți cu domiciliul procesual ales în B., str.Alba- I., nr.4, la Cabinet avocat Mândru

M., județul B. -N., în contradictoriu cu pârâții P. O. N. și O. N., prin P. , ambii cu sediul în loc.N., P. U., nr.15, județul B. -N. și, în consecință:

-dispune anularea parțială a art.7 și 8 din Dispoziția P. ui O. N. nr.318/_ în sensul că dispune restituirea în natură a imobilului cu nr.cadastral 185/3 având 2 apartamente la parter și 5 apartamente la etaj I descris în cuprinsul dispoziției și propune Comisie Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile Titlului VII la Legea nr.247/2005, pentru diferența de valoare rezultată după compensarea valorii celor trei imobile ce nu pot fi restituite în natură cu cea actualizată cu indicele de inflație a despăgubirilor acordate în temeiul Legii nr.112/1995, conform raportului de expertiză tehnică întocmit de expert Pavelea Ironim;

-menține celelalte dispoziții ale actului atacat.

Respinge, ca neîntemeiată, cererea reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecată. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din data de_ .

Președinte, Grefier,

C. N. V. V.

Red.dact. N.C. _

← Sentința civilă nr. 627/2013. Legea 10/2001  Sentința civilă nr. 702/2013. Legea 10/2001 →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Sentința civilă nr. 594/2013. Legea 10/2001