Decizia civilă nr. 3366/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3366/R/2013
Ședința publică din data de 4 septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTORI:
M. -C. V.
A. -T. N.
GREFIER:
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. M. C. -N.
, împotriva sentinței civile nr. 209 din 5 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._, privind și pe reclamanții L. A., L. F. și SZILAGY E., precum și pe pârâții M. C. -N., C. LOCAL AL M.
C. -N., și S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect plângere în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei, se constată lipsa părților. Cauza este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea tuturor părților și reprezentanților acestora de a se prezenta la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 16 iulie 2013, reclamanții-intimați au depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care se solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțată de prima instanță, precum și judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Se constată de asemenea că la data de 23 iulie 2013, pârâtul-intimat S.
R. prin MFP - DGFP C. a depus la dosar întâmpinare prin care învederează instanței faptul că înțelege să-și mențină poziția procesuală exprimată în fața primei instanțe, precum și judecarea cauzei conform prevederilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Instanța din oficiu, invocă incidența în cauză a prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013, constată recursul în stare de judecată și-l reține în vederea pronunțării.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 209 din 5 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._ a fost admisă acțiunea civilă precizată formulată de reclamanții L. A., L. F. și S. E., în contradictoriu cu pârâtul P. municipiului C. -N., în temeiul Legii nr. 10/2001, și în consecință: a fost anulată Dispoziția nr. 2048/_, emisă de pârâtul P. municipiului C. -N. ,a fost stabilit dreptul reclamanților la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod
abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru următoarele imobile construcții:
1) casă compusă din 3 camere, 1 bucătărie, 1 baie, 1 cămară de alimente, în suprafață de 110 mp., pivniță în suprafață de 30 mp. și 1 cameră la mansardă și 2)hală industrială, turnătorie, cu suprafața de 450 mp., situate în mun. C. -N., str. Gutenberg nr. 7, existente la data exproprierii pe terenul cu nr. top. 6830/10, înscris în C.F. nr. 21285 C. -N., a fost respinsă acțiunea față de M. C. -N. reprezentat prin Primar, C. local al municipiului C. -N. și S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind înaintată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, a fost obligat pârâtul P. municipiului C. -N. să plătească în favoarea reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 1.500 lei.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că prin Dispoziția nr. 2048/_, emisă de pârâtul P. municipiului C. -N., au fost respinse în parte Notificările nr. 1090/_ și nr. 1567/_, formulate de reclamanții din prezenta cauză, cu privire la acordarea de despăgubiri pentru construcțiile revendicate, situate în municipiul C. -N., str. Gutenberg nr. 7, cu motivarea că notificatorii nu fac dovada existenței acestora.
Anterior, prin Decizia nr. 300/_, emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii, în conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. 1 în favoarea reclamanților, în cotă de 1/3 parte fiecare, pentru terenul în suprafață de 1 jugăr și 124 stj.p., situat în mun. C. -N., str. Guteberg nr. 7, înscris în C.F. nr. 21285 C. -N. cu nr. top. 6830/10 (art. 3), iar în privința construcțiilor revendicate s-a declinat competența de soluționare a notificărilor către Primăria mun. C. -N. (art. 2), fiind emisă dispoziția analizată.
Referitor la construcțiile care formează obiectul litigiului, în considerentele deciziei s-a reținut că potrivit adresei nr. 3720/_, emisă de S.C. Carbochim
S.A. C. -N., construcțiile revendicate au fost demolate înainte de anul 1989. În cuprinsul deciziei s-a menționat de asemenea că actul de preluare l-a constituit Decretul nr. 233/1949.
Tribunalul a constatat de asemenea că, în considerentele deciziei nr. 1890/A/_, pronunțată în dosarul nr. 6863/1999 al Tribunalului C., hotărâre la care se face trimitere în motivele dispoziției atacate, instanța a reținut că după expropriere, imobilul a fost dat în folosința M. ui Industriilor, iar la data de_ S.C. Carbochim S.A. și-a intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 1 jugăr și 124 stj.p., imobilul fiind transcris în
C.F. nr. 1. C. . Instanța a reținut de asemenea că după demolarea construcțiilor expropriate pe acest teren au fost ridicate construcțiile evidențiate în C.F. nr. 1. C. -N. . Litigiul anterior a fost întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 112/1995.
Reclamanții au susținut și în cuprinsul notificării că antecesorul lor, L. F.
, a edificat pe terenul descris, în perioada 1940-1942, o construcție casă familială și o construcție hală industrială cu o suprafață de 450 mp., unde a fost amplasată o turnătorie pentru piese de alamă și fontă. Reclamanții au susținut că aceste construcții au fost preluate de antecesoarea în drepturi a S.C. Carbochim S.A., împreună cu toate utilajele și instalațiile existente în atelierul descris. La dosarul cauzei reclamanții au depus schițele construcțiilor expropriate.
Pentru comunicarea copiei decretului de expropriere și a anexelor acestuia instanța a dispus efectuarea unor adrese către C. Județean C. și M. Economiei, dar înscrisurile solicitate nu au fost identificate. S.C. Carbochim a depus în copie o adresă anterioară, din care rezultă că respectivele construcții au fost demolate anterior anului 1989.
În urma coroborării datelor ce rezultă din decizia emisă de A.V.A.S., sentința pronunțată anterior cu privire la imobilul în litigiu și informațiile furnizate de către societatea care a preluat imobilul expropriat, se poate concluziona în sensul că pe terenul descris au existat construcții, dar au fost demolate anterior anului 1989. Martorii au confirmat că au existat construcții edificate de și susținerea reclamanților în sensul că antecesorul nu a primit nicio despăgubire pentru construcțiile expropriate.
Analizând ansamblul probațiunii administrate în cauză, tribunalul a apreciat că reclamanții au făcut dovada calității lor de persoane îndreptățite la acordarea despăgubirilor pentru construcțiile situate în C. -N., str. Gutenberg nr. 7, expropriate de la antecesorul lor L. F., fiind incidente dispozițiile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Referitor la descrierea construcțiilor, având în vedere constatările anterioare cu privire la pasivitatea autorităților care aveau obligația de a identifica decretul de expropriere și anexele acestuia, din care trebuia să rezulte identificarea și descrierea construcțiilor, nefiind posibilă administrarea altor probe, instanța a apreciat că susținerile reclamanților sub acest aspect sunt dovedite prin schițele depuse și declarațiile martorilor.
În lumina considerentelor expuse și în temeiul art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, instanța a admis acțiunea precizată formulată de reclamanții L. A., L. F. și S. E. și a stabilit dreptul reclamanților la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru următoarele imobile construcții: 1) casă compusă din 3 camere, 1 bucătărie, 1 baie, 1 cămară de alimente, în suprafață de 110 mp., pivniță în suprafață de 30 mp. și 1 cameră la mansardă și 2)hală industrială, turnătorie, cu suprafața de 450 mp., situate în mun. C. -N., str. Gutenberg nr. 7, existente la data exproprierii pe terenul cu nr. top. 6830/10, înscris în C.F. nr. 21285 C. -N. .
Față de M. C. -N. reprezentat prin Primar, C. local al municipiului C. -N. și S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind înaintată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, excepțiile în acest sens au fost admise în cursul soluționării cauzei.
În baza prevederilor art. 274 alin. 1 C.pr.civ., pârâtul P. municipiului
C. -N. a fost obligat să plătească în favoarea reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 1.500 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul P. municipiului C. -
N., solicitând modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată precizată și extinsă ca fiind neîntemeiată.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că în speța dedusă judecății reclamanții nu au depus la dosarul de revendicare nici un înscris prin care să-și dovedească calitatea de persoane îndreptățite și pretențiile, aceștia nu s-au conformat dispozițiilor art. 23 și 24 din Legea nr.10/2001.
În mod eronat și cu încălcarea dispozițiilor legale instanța de fond a încuviințat administrarea probei testimoniale pentru a completa probațiunea cu privire la descrierea construcțiilor prin audierea martorilor Hanh Iosiv, Czondi Iosif și Gyenge Iosif.
Recurentul a invocat faptul că reclamanții nu și-au dovedit calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, prin certificat de moștenitor, hotărâre judecătorească irevocabilă sau prin orice probe din care să rezulte acceptarea moștenirii.
Pârâtul a invocat nelegalitatea sentinței și în ceea ce privește obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, arătând că nu sunt incidente dispozițiile art. 274 Cod proc.civ., întrucât raportat la înscrisurile depuse de către notificatori la dosarul de revendicare, pârâtul nu putea adopta o altă soluție, decât cea existentă în dispoziția de restituire.
În subsidiar, în măsura în care instanța va aprecia obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul culpei procesuale, recurentul a solicitat instanței diminuarea cuantumului de 1500 lei. Au fost invocate dispozițiile deciziei Curții Constituționale nr. 492/8 iunie 2006, conform căreia, cuantumul onorariului avocațial convenit trebuie apreciat prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse,
întrucât acesta este convertit în cheltuieli de judecată, care urmează să fie suportate de partea potrivnică.
În acest sens este și jurisprudența C.E.D.O., care fiind investită cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare și care au fost făcute în limita unui cuantum rezonabil.
Recurentul a învederat instanței că nu a criticat soluția instanței referitoare la respingerea acțiunii față de M. C. -N. și față se S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind înaintată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin întâmpinare, reclamanții L. A., L. Ferenc (F. ) și Lzilagyi E. au solicitat respingerea recursului ca nefondat, intimații nu au certificat de moștenitor, însă această problemă nu a fost invocată nici în fața prime instanțe, fiind invocată pentru prima dată în recurs.
În ceea ce privește critica referitoare la faptul că reclamanții nu au dovedit că sunt proprietari ai imobilului, s-a arătat că este real că nu au fost evidențiate în sistemul CF construcțiile, însă proprietarul terenului tabular beneficiază de prezumția potrivit căreia construcțiile edificate pe ternul proprietatea acestuia îi aparțin proprietarului terenului.
Instanța de fond a coroborat probele testimoniale cu schițele originale ale construcției datate din 1941, cu fotografiile existente, cu alte împrejurări legate de deposedarea efectivă de la data confiscării, concluzionând corect că au existat construcții pe terenul antecesorilor reclamanților.
În ceea ce privește critica referitoare la cheltuieli de judecată, acesta este nefondată, deoarece pârâtul a tergiversat rezolvarea problemei 12 ani, situație în care prima instanță corect a aplicat dispozițiile art. 274 Cod proc.civ..
Nu este fondată nici solicitarea subsidiară de reducere a cuantumului onorariului avocațial, deoarece aceasta nu este o sumă exorbitantă care să necesite a fi redusă.
Prin întâmpinare, S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a arătat că pârâtul nu a criticat soluția instanței de fond referitoare la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a S. ui R., situație în care își menține poziția, invocând lipsa calității procesuale pasive.
Analizând sentința civilă recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, curtea reține următoarele:
Prima critică vizează faptul că reclamanții nu și-au dovedit calitatea de persoane îndreptățite la stabilirea măsurilor reparatorii. Verificând dispoziția de respingere emisă de pârâtul recurent, curtea constată că notificările au fost respinse deoarece notificatorii nu au făcut dovada existenței construcțiilor și nu pentru lipsa calității de persoane îndreptățite a notificatorilor. Nici prin
întâmpinarea formulată (f.108) primarul nu a invocat faptul că reclamanții nu și- au dovedit calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, această critică fiind invocată pentru prima dată în recurs, deci inadmisibilă după cum rezultă din dispozițiile art. 294 coroborate cu art.316 C.Pr.Civ.
Potrivit dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 înscrisurile care descriu construcțiile demolate se depun până la data soluționării notificării. Art. 23.1 din Hg 250/2007 prevede că prin acte doveditoare se înțelege orice acte juridice translative de proprietate și acte sub semnătură privată, în măsura în care acestea se coroborează cu alte înscrisuri și alte asemenea.
Curtea constată că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile mai sus reținute a făcut toate demersurile necesare pentru a verifica existența și compunerea imobilelor care în prezent sunt demolate. Informațiile despre existența construcțiilor pentru care se solicită măsuri reparatorii au fost furnizate de către societatea care a preluat imobilul expropriat și care a confirmat faptul că au fost demolate anterior anului 1989. Aceste date au fost coroborate cu schița imobilului demolat și cu depozițiile martorilor audiați în instanță care confirmă de asemenea, existența casei și a turnătoriei care au aparținut antecesorului intimaților. În procedura administrativă au fost administrate numai înscrisuri, însă în procedura contencioasă instanța a administrat toată probațiunea permisă de procedura civilă necesară pentru aflarea adevărului în cauză. Deși recurentului îi revenea obligația de a depune actul de preluare a
imobilului, în care se prezumă că trebuia să fie descrise construcțiile preluate, acesta nu și-a îndeplinit obligația situație în care nu își poate invoca propria culpă. Așadar, curtea constată că nici a doua critică formulată de pârât nu este fondată.
Dispozițiile art. 274 C.Pr.Civ. stipulează obligația părții care cade în pretenții să suporte cheltuielile de judecată ocazionate. În cazul de față acțiunea reclamanților a fost admisă situație în care tribunalul a aplicat corect dispozițiile art. 274 C.Pr.Civ. și a obligat recurentul la plata onorariului avocațial.
Curtea constată că nici solicitarea de reducere a cuantumului onorariului avocațial în temeiul art. 274 al. 3 C.Pr.Civ. nu este fondată. Onorariul avocațial în sumă de 1500 lei nu este exagerat de mare având în vedere complexitatea acțiunii, munca depusă de apărătorul reclamanților care a fost prezent la termenele de judecată și a solicitat completarea probațiunii în procedura contencioasă.
În ședința publică din_ curtea a invocat în temeiul art. 306 al. 2 C.Pr.Civ. ca motiv de ordine publică incidența dispozițiilor Legii nr. 165/2013.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 165/2013 dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile investite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanței.
Prin urmare, acordarea măsurilor compensatorii pentru cauzele aflate pe rolul instanței sau chiar aflate pe rolul Curții europene a Drepturilor Omului se va face potrivit capitolului II din Legea nr. 165/2013.
Având în vedere aceste dispoziții legale curtea în temeiul art. 306 al 2 coroborat cu art.312 C.Pr.Civ. va admite recursul, pentru motivul de ordine publică invocat, și va stabili dreptul reclamanților L. A., L. F. și Szilagy
E. la măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 165/2013 pentru imobilele preluate în mod abuziv: casă compusă din 3 camere, 1 bucătărie, 1 baie, 1 cămară de alimente în suprafață de 110 mp, pivniță în suprafață de 30 mp și 1 cameră la mansardă și hală industrială, turnătorie, cu suprafața de 450 mp
situate în mun. C. -N., str. Gutemburgnr. 7, existente la data exproprierii pe terenul cu nr. top 6830/10, evidențiat în CF nr. 21285 C. -N. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de pârâtul P. M. C. N. împotriva sentinței civile nr. 209 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în parte, în sensul că stabilește dreptul reclamanților L. A., L. F. și SZILAGY E. la măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 165/2013 pentru imobilele preluate în mod abuziv: casă compusă din 3 camere, 1 bucătărie, 1 baie, 1 cămară de alimente în suprafață de
110 mp, pivniță în suprafață de 30 mp și 1 cameră la mansardă și hală
industrială, turnătorie, cu suprafața de 450 mp situate în mun. C. -N., str. Gutemburgnr. 7, existente la data exproprierii pe terenul cu nr. top 6830/10, evidențiat în CF nr. 21285 C. -N. .
Înlătură dispoziția privind stabilirea dreptului reclamanților la despăgubiri în condițiile prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 274/2005, aferente acelorași imobile.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
T.
D. M.
C.
V.
A.
-T. N.
GREFIER
M. -L. T.
Red. A.T.N. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: E.L.
| ← Încheierea civilă nr. 365/2013. Legea 10/2001 | Decizia civilă nr. 20/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
