COMPETENTĂ MATERIALĂ. CONFLICT NEGATIV. CONTRACT DE LEASING IMOBILIAR. ACŢIUNE ÎN JUSTITIE PENTRU TRANSFORMAREA LUI ÎN CONTRACT DE LEASING IMOBILIAR CU CLAUZĂ IREVOCABILĂ DE VÂNZARE.
| Comentarii |
|
Potrivit art. 3231 din O.U.G. nr. 88/1997, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 99/1999 cererile prevăzute la art. 32n alin. 3, la art. 3228 şi la art. 3229 sunt de competenţa curţii de apel şi se judecă de urgenţă şi cu precădere.
Având în vedere obiectul contractului în litigiu (contract de leasing imobiliar), care nu se înscrie între situaţiile de excepţie reglementate în art. 3231, competenţa de soluţionare a acestei cauz.e revine potrivit art. 43 alin. 3 din O.U.G. nr. 88/1997, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 99/1999, Tribunalului Constanţa - Secţia comercială, ca instanţă de drept comun în materie conform art. 2 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă.
(Secţia civilă, dec. nr. 551 din 8 februarie 2000)
CURTEA
Asupra conflictului negativ de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Reclamanta S.C. “G.” S.R.L. Constanţa a chemat în judecată pe pârâta S.C. “C.” S.A. Constanţa pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate transformarea contractelor de asociere încheiate cu pârâta în contracte de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare potrivit hotărârii A.G.A. din 25 februarie 1999, să fie obligată pârâta la încheierea contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare pentru spaţiul comercial situat în Constanţa bulevardul I. L. Caragiale Bl. L. 25 şi spaţiul situat în bulevardul Tomis nr. 334, precum şi obligarea la plata de daune cominatorii de 1.000.000 lei pe zi de întârziere până la încheierea contractelor.
Prin sentinţa civilă nr. 1455 din 30 septembrie 1999, Tribunalul Constanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, potrivit art. 3231 din O.U.G. nr. 88/1997.
Curtea de Apel Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 35 din 22 noiembrie 1999 a declinat la rândul său competenţa în favoarea Tribunalului Constanţa şi constatând că s-a ivit un conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul la Curtea Supremă de Justiţie, potrivit art. 21 din C. proc. civ., pentru a pronunţa un regulator de competenţă.
în legătură cu conflictul de competenţă de faţă se constată următoarele:
Este de reţinut că, nici O.G. nr. 51/1997, privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing şi nici
O.G. nr. 88/1997, privind privatizarea societăţilor comerciale în forma sa iniţială, nu cuprind dispoziţii referitoare la competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura legală de urmat.
Totodată, trebuie remarcat că prin modificările aduse O.U.G. nr. 88/1997 prin Legea nr. 99 din 26 mai
1999 sunt introduse dispoziţii noi de ordin procesual referitoare la competenţa şi procedură, mai ales în ce priveşte celeritatea soluţionării unor astfel de cauze.
Astfel, prin art. 43 se introduce prevederea potrivit căreia “litigiile privind contractele, convenţiile, protocoalele şi orice alte acte şi înţelegeri încheiate de instituţiile publice în scopul de a pregăti, efectua sau finaliza procesul de privatizare a unor societăţi comerciale sau grupuri de societăţi comerciale, sunt de competenţa secţiilor comerciale ale instanţelor judecătoreşti”.
în consecinţă, acestor dispoziţii procedurale cu aplicare imediată, le sunt supuse contractele încheiate pe baza prevederilor O.U.G. nr. 88/1997, în lipsa unui text din O.G. nr. 51/1997 privind leasingul şi a unei norme speciale referitoare la vânzarea de active, aşa cum s-a arătat mai sus.
Pe de altă parte, este adevărat că între modificările de procedură şi compenţă aduse O.U.G. nr. 88/1997 prin Legea nr. 99/1999, s-au introdus, între altele, capitolele noi V'-V3 privind: - situaţia unor imobile deţinute de societăţile comerciale care fac obiectul privatizării (V1 - prin introducerea art. 32'-325); -dispoziţii speciale privind închiderea operaţională şi vânzarea activelor nerentabile, fuziunea, divizarea, dizolvarea şi lichidarea societăţilor comerciale supuse privatizării (V2 - prin introducerea art. 325—3227) şi -soluţionarea litigiilor (V3 - prin introducerea art. 3231).
Potrivit acestor noi dispoziţii art. 3231 (la cererile prevăzute la art. 3213 alin. 3 , 3 228 şi 3 229 sunt de competenţa curţii de apel şi se judecă de urgenţă şi cu precădere.
Rezultă că nici una dintre aceste situaţii nu se referă la litigiile privitoare la încheierea contractelor de leasing.
Aceste dispoziţii procedurale care sunt de strictă interpretare, se referă numai la acele litigii născute în legătură cu închiderea operaţională şi vânzarea activelor nerentabile, fuziunea, dizolvarea şi lichidarea societăţilor supuse privatizării, cuprinse în capitolul V menţionat mai sus, care vor fi soluţionate de curţile de apel, potrivit dispoziţiilor speciale prevăzute pentru soluţionarea litigiilor ce se vor ivi în aceste cazuri.
Cu alte cuvinte, în raport de dispoziţiile art. 43 alin. 3 menţionat, care prevede competenţele secţiilor comerciale ale instanţelor judecătoreşti, excepţia este cuprinsă la art. 32’ - când competenţa aparţine curţii de apel pentru situaţiile limitativ prevăzute de art. 32L1 alin. 3, art. 3228 şi art. 3229.
în raport de aceste reguli de procedură prevăzute prin Legea nr. 99/1999, nu se poate reţine că prin Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 8/ 1997, aprobate prin H.G. nr. 450 din 10 iunie 1999, ar putea fi prevăzută o altă competenţa decât cea reglementată prin legea menţionată.
Aceasta şi pentru că regulile privind competenţa materială a instanţelor sunt prevăzute în codul de procedură civilă ori în legile organice, de la care nu se poate deroga decât printr-un act normativ de aceeaşi putere.
Astfel, având în vedere obiectul contractului în litigiu, care nu se înscrie între situaţiile de excepţie reglementate în art. 3231, competenţa de soluţionare a acestei cauze revine potrivit art. 43 alin. 3 din O.U.G. nr. 88/1997, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 99/1999, Tribunalului Constanţa Secţia comercială, ca instanţă de drept comun în materie, conform art. 2 pct. 1 lit. a din C. proc. civ.
în consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 22 C. proc. civ., se stabileşte competenţa de soluţionare a acestei cauze în favoarea Tribunalului Constanţa.
| ← TAXA JUDICIARĂ DE TIMBRU SI TIMBRUL JUDICIAR. SCUTIRE DE TAXA... | COMPETENTĂ MATERIALĂ DUPĂ VALOARE. ACŢIUNE ÎN CONSTATAREA... → |
|---|
