RECURS. RENUNŢARE LA JUDECATA RECURSULUI PRINCIPAL. EFECTELE RENUNŢĂRII FAŢA DE RECURSUL FORMULAT DE INTERVENIENTUL ACCESORIU.
| Comentarii |
|
în cazul în care pârâtul, cu acordul reclamantului-intimat, a renunţat la recursul declarat, recursul formulat de către intervenientă, având în vedere caracterul accesoriu al acestuia, trebuie să urmeze calea principalului şi să fie respins ca inadmisibil (art. 56 C. proc. civ.).
(Secţia civilă, dec. nr. 1372 din 19 aprilie 2000)
CURTEA,
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 4 decembrie 1998 sub nr. 4618 pe rolul Tribunalului Bucureşti -Secţia a 1 V-a, reclamantul I.Gh. a chemat în judecată Consiliul General al Municipiului Bucureşti, solicitând instanţei să:
- constate nulitatea absolută a deciziei nr. 431 din 24 martie 1987 a fostului Consiliu Popular al Municipiului Bucureşti, prin care s-a trecut în proprietatea statului, în baza Decretului nr. 223/1974, imobilul-construcţie şi teren care era proprietatea sa;
- obligarea pârâtului să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie apartamentul nr. 6 situat în blocul 2 scara A din str. Baba Novac nr. 13, sector 3.
în motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în vara anului 1985 a părăsit ţara, stabilindu-se în străinătate şi a revenit în România în luna august 1992.
Mai arată reclamantul că decizia administrativă prin care imobilul a trecut în proprietatea statului nu şi-a produs efectele, deoarece nu i-a fost comunicată.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a, prin sentinţa civilă nr. 361 din 1 aprilie 1999, a respins acţiunea reclamantului ca nefondată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că necomunicarea deciziei a cărei nulitate se solicită a fi constatată se datorează culpei reclamantului, care, plecând din ţară, pârâta a fost în imposibilitate să-i comunice decizia.
împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat recurs, criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.
La data de 10 septembrie 1999, B.R.S. formulează o cerere de intervenţie în interesul pârâtei, care este admisă în principiu de către instanţă.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a, prin decizia civilă nr. 181 din 10 septembrie 1999, a admis
apelul formulat de reclamant şi a schimbat sentinţa, în sensul că a admis acţiunea şi a obligat pe pârât să lase reclamantului în deplină proprietate şi posesie imobilul.
A fost respinsă cererea de intervenţie.
Pentru a pronunţa această decizie, s-a reţinut că instanţa de fond a omis să verifice valabilitatea titlului, în cadrul deschis de Legea nr. 213/1998, care, în art. 6, prevede că fac parte din domeniul privat al statului şi bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 -22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil.
Verificând valabilitatea titlului, instanţa a reţinut că titlul pârâtului a fost emis cu încălcarea prevederilor constituţionale (art. 36 din Constituţia din 1965) şi, deci, nu este valabil.
Cererea de intervenţie în interesul pârâtului a fost respinsă, ca o consecinţă a admiterii apelului conform principiului „accesorium sequitur principale”.
împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtul şi intervenientă în interesul pârâtului, criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Prin adresa nr. 1138 din 22 februarie 2000, Municipiul Bucureşti, reprezentat de către Primarul General Viorel Lis, prin şeful Departamentului Juridic Contencios, R.D. (împuternicit prin dispoziţia Primarului General nr. 1758 din 29 noiembrie 1999) în temeiul art. 267 din C. proc. civ. declară că renunţă la recursul formulat.
De menţionat că reclamantul a fost de acord cu renunţarea la recurs făcută de către pârât.
Astfel fiind, urmează a se lua act de renunţarea la recurs făcută de către pârât.
în ceea ce priveşte recursul formulat de către intervenientă, având în vedere caracterul accesoriu al acestuia, întrucât cererea de intervenţie era făcută în interesul pârâtului, el trebuie să urmeze calea principalului.
Deci, văzând şi dispoziţiile art. 56 din C. proc. civ., urmează a fi respins ca inadmisibil.
| ← ANTECONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE. IMOBIL CUMPĂRAT ÎN BAZA... | RECURS. NEMOTIVARE. CERERE DE REPUNERE ÎN TERMENUL DE MOTIVARE... → |
|---|
