INCHEIERE PREMERGĂTOARE. REGIM JURIDIC. SOLUŢIONAREA EXCEPŢIEI AUTORITĂŢII DE LUCRU JUDECAT. EFECTE JURIDICE.
| Comentarii |
|
încheierile premergătoare, indiferent dacă sunt preparatorii sau interlocutorii, nu potft atacate cu apel decât o dată cu fondul, calea de atac ordinară exercitată împotriva hotărârii socotindu-se ca fiind îndreptată şi împotriva lor (art. 282 alin. 3 C. proc. civ.).
De la această regulă sunt exceptate doar încheierile prin care s-a întrerupt sau suspendat cursul judecăţii. împrejurarea că instanţa de fond a rezolvat printr-o încheiere premergătoare sentinţei una sau mai multe excepţii de fond, peremptorii, continuând însă judecata cu referire la celelalte aspecte ale litigiului nu înseamnă că s-a dezinvestit sau că ea a întrerupt cursul litigiului, aşa cum greşit se susţine în recursul reclamanţilor.
(Secţia civilă, dec. nr. 1343 din 18 aprilie 2000)
CURTEA
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 25 august 1997, reclamanţii B .M.N. şi
B.I.R.T. au chemat în judecată pe pârâţii Primăria Municipiului Bucureşti şi S.C. „H.N.” S.A. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună nulitatea deciziei administrative nr. 573 din 18 aprilie 1978 emisă de fostul C.E. - C.P.M.B. prin care, în temeiul Decretului nr. 223/1974, a fost trecut în proprietatea statului imobilul din Bucureşti, str. Popa Savu nr. 68 A, sectorul 1; să se constate că acestui imobil nu i se aplică prevederile Legii nr. 112/1995 şi să se constate valabilitatea neîntreruptă a dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra acestui imobil.
Prin aceeaşi acţiune s-a cerut citarea în cauză a foştilor chiriaşi - R.M. şi R.F., pentru ca, în temeiul art. 973 Cod civil, să se constate inopozabilitatea faţă de reclamanţi a contractului de vânzare-cumpărare nr. 143/23734 din 24 septembrie 1996 încheiat între foştii chiriaşi şi S.C. „H.N.” S.A. cu referire la imobilul în litigiu, să se constate nulitatea acestui contract şi să fie obligaţi pârâţii să predea reclamanţilor în deplină proprietate şi paşnică folosinţă imobilul menţionat.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IlI-a civilă, prin încheierea din 25 iunie 1999, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat privind pe pârâţii Consiliul General al Municipiului şi S.C. „H.N.” S.A. privind capătul de cerere referitor la constatarea nulităţii deciziei administrative nr. 573/1978 şi al valabilităţii neîntrerupte a dreptului de proprietate al reclamanţilor.
S-a respins excepţia autorităţii lucrului judecat faţă de pârâţii R.M. şi R.F.
S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor privind capătul de cerere referitor la revendicarea imobilului faţă de pârâţii R.M. şi R.F.
în baza art. 137 alin. 2 C. proc. civ., s-a unit excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor privind inopozabilitatea şi anularea contractului de vânzare-cumpărare al pârâţilor cu fondul cauzei.
Prin aceeaşi încheiere s-a acordat termen pentru continuarea judecăţii.
Apelul declarat împotriva acestei încheieri de reclamanţii B.M.N. şi B.I.R.T. a fost respins ca inadmisibil prin decizia nr. 276 din 10 noiembrie 1999 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
Pentru a decide astfel instanţa de apel a reţinut şi motivat că încheierea atacată prin care au fost soluţionate trei dintre excepţiile invocate, iar cea de a patra a fost unită cu fondul, este o încheiere premergătoare cu caracter interlocutor, deoarece a rezolvat parţial unele aspecte ale procesului, fără însă a întrerupe cursul judecăţii, aşa cum susţin reclamanţii.
Apelul a fost respins ca inadmisibil deoarece, potrivit art. 282 alin. 2 C. proc. civ., împotriva unei asemenea încheieri premergătoare, prin care nu s-a întrerupt şi nici nu s-a suspendat cursul judecăţii, nu se poate face apel decât o dată cu fondul.
împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti au declarat recurs reclamanţii B.M.N. si B.I.R.T., care au susţinut încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 282 alin. 2 teza a Il-a şi art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
în dezvoltarea recursului se arată că, în realitate, încheierea pronunţată de tribunal este o hotărâre prin care s-a întrerupt cursul judecăţii, deoarece instanţa a admis excepţia de fond a puterii lucrului judecat în raport cu pârâţii Consiliul General al Municipiului şi
S.C. „H.N.” S.A. O atare excepţie este una de fond şi peremptorie, care, în ipoteza în care este admisă, conduce la dezînvestirea instanţei, astfel că încheierea pronunţată reprezintă o hotărâre prin care s-a întrerupt cursul judecăţii imposibil de controlat o dată cu fondul.
Recursul nu este fondat.
Este de observat că instanţa de fond, prin încheierea din 25 iunie 1999, a rezolvat două aspecte ivite în cursul judecăţii şi anume: a admis excepţia autorităţii de lucru judecat faţă de pârâţii Consiliul General al Municipiului şi S.C. „H.N.” S.A.; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor privind capătul de cerere referitor la revendicarea imobilului faţă de pârâţii R.M. şi R.F. Prin aceeaşi încheiere s-a acordat termen în scopul continuării judecăţii cu referire la celelalte aspecte ale litigiului cu care instanţa a fost învestită prin acţiune.
încheierea de şedinţă din 28 iunie 1999, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, este o încheiere premergătoare interlocutorie, deoarece prin aceasta instanţa de judecată a rezolvat câteva aspecte ale procesului pe care a fost învestită să-l soluţioneze. Este adevărat că aspectele de drept rezolvate prin încheierea discutată reprezintă excepţia de fond, peremptorie, dar tocmai aceste aspecte rezolvate conferă încheierii caracter interlocutoriu, în sensul că soluţiile date conduc la prejudecarea fondului şi la faptul că leagă instanţa, care nu mai poate reveni asupra lor.
Distincţia făcută în recursul reclamanţilor cu referire la caracterul încheierii din 25 iunie 1999 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, ca şi la aspectele procesului rezolvate prin intermediul acestei încheieri, sunt însă fără relevanţă, deoarece încheierile premergătoare, indiferent dacă sunt preparatorii sau interlocutorii, nu pot fi atacate cu apel decât o dată cu fondul, calea de atac ordinară exercitată împotriva hotărârii, socotindu-se ca fiind îndreptată şi împotriva lor (art. 282 alin. 3 Cod procedură civilă).
De la această regulă sunt exceptate doar încheierile prin care s-a întrerupt sau suspendat cursul judecăţii. împrejurarea că instanţa de fond a rezolvat printr-o încheiere premergătoare sentinţei una sau mai multe excepţii de fond, peremptorii, continuând însă judecata cu referire la celelalte aspecte ale litigiului nu înseamnă că s-a dezînvestit sau că ea a întrerupt cursul litigiului, aşa cum greşit se susţine în recursul reclamanţilor.
în adevăr, prin a întrerupe cursul judecăţii se înţelege oprirea soluţionării litigiului datorită apariţiei unor împrejurări, fie voite de părţi, fie independente de voinţa lor, procesul rămânând în nelucrare, datorită efectului general al întreruperii, care operează în bloc, faţă de toate părţile în proces, indiferent de calitatea acestora.
Cum prin încheierea din 25 iunie 1999 tribunalul nu a oprit soluţionarea litigiului şi pe cale de consecinţă nu a întrerupt cursul judecăţii, o atare încheiere nu este supusă separat nici unei căi de atac, toate criticile privind nelegalitatea sau netemeinicia încheierii putând fi formulate numai o dată cu fondul.
Faţă de cele ce preced se constată că în mod legal instanţa a respins ca inadmisibil apelul promovat împotriva încheierii de şedinţă din data de 25 iunie 1999, situaţie în care recursul declarat de reclamanţii
B.I.R.T. şi B.M.N. se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.
| ← TAXA JUDICIARĂ DE TIMBRU SI TIMBRUL JUDICIAR. ACŢIUNE CU MAI... | JUDECATA. EXCEPŢIE PROCESUALĂ. LIPSA CAUTĂTII PROCESUALE... → |
|---|
