JUDECATA. EXCEPŢIE PROCESUALĂ. LIPSA CAUTĂTII PROCESUALE PASIVE. NOD DE REZOLVARE.
| Comentarii |
|
Dacă instanţa de fond a unit implicit excepţiile cu fondul având nevoie să administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii în temeiul art. 137 alin. 2 C. proc. civ., potrivit alineatului 1 al aceluiaşi articol, îi revine obligaţia să se pronunţe mai întâi asupra excepţiilor, evident prin dispozitiv şi motivat în considerente.
Curtea, prin soluţionarea recursului, nu poate să se pronunţe direct şi pentru prima oară în cadrul procesual legal, asupra calităţii procesuale pasive a pârâţilor, deoarece ar priva toate părţile de căile de atac legale şi nu ar asigura, mai ales pentru partea sau părţile nemulţumite, un proces echitabil.
(Secţia civilă, dec. nr. 1332 din 14 aprilie 2000)
CURTEA
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta Uniunea Artiştilor Plastici din România a chemat în judecată pârâta Regia Autonomă „Carpaţi” pentru ca, în baza probelor administrate, să fie obligată la restituirea unei părţi din lucrările de artă plastică executate de artiştii plastici profesionişti pentru decorarea unor saloane ale „Casei Republicii” - azi Palatul Parlamentului, potrivit „contractului pentru executarea de lucrări de artă plastică” nr. 138/ C/20.10.1989.
In motivarea acţiunii, reclamanta arată că lucrarea a fost executată, dar că din preţul de 6.977.180 lei pârâta a acceptat la plată numai suma de 4.773.000 lei, deci mai puţin cu 2.204.148 lei şi, în consecinţă, se impune restituirea unei părţi a lucrării, corespunzătoare sumei neachitate.
în drept, acţiunea a fost întemeiată pe prevederile Decretului nr. 321/1956 privind dreptul de autor, a
Normelor aprobate prin HCM nr. 632/1957, ca şi pe prevederile Codului civil.
Cu privire la calitatea procesuală pasivă, reclamanta a arătat că Regia Autonomă „Carpaţi” este continuatorul juridic al Trustului Antrepriza Generală „Carpaţi”, care a lansat comanda şi a încheiat contractul.
Ca urmare a reorganizării Regiei Autonome de Construcţii „Carpaţi” prin H.G. nr. 553 din 15.09.1992, reclamanta a solicitat chemarea în judecată a persoanelor juridice nou create în calitate de continuatoare juridice şi anume: „Carpaţi” S.A., „Aedificia Carpaţi” S.A.; „Construcţii Restaurări Carpaţi” S.A.; „Cominvest Carpaţi” S.A.; „Instalaţii Carpaţi” S.A.; „Upa Carpaţi”; „Sut Carpaţi” S.A.; „Carpaţi Flora” S.A.
Ulterior, reclamanta a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, şi a Camerei Deputaţilor, care a primit în administrare obiectul de investiţie „Casa Republicii” prin H.G. nr. 372 din 28.07.1993.
Prin sentinţa civilă nr. 9736 din 30.09.1993, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, iniţial sesizată, a admis excepţia ridicată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Bucureşti, motivat de prevederile Legii nr. 59/1993 pentru modificarea Codului de procedură civilă.
După efectuarea expertizei, reclamanta a făcut o nouă precizare a acţiunii (adresa nr. 588 din 24.02.1997), prin care se arată că solicită obligarea pârâţilor la plata valorii obiectelor a căror restituire a cerut-o prin acţiunea introductivă, menţionând şi un calcul de actualizare a acestei valori. Se motivează prin aceea că sala de conferinţe „Nicolae Titulescu”, unde au fost montate lucrările de artă plastică, a fost terminată, demontarea nemaifiind posibilă.
Pârâtele au ridicat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în ceea ce-i priveşte pe fiecare în parte, invocând motive în legătură cu apariţia lor ca persoane juridice de drept civil, potrivit actelor de înfiinţare prin reorganizarea persoanei juridice iniţiale, respectiv de administrare pentru Camera Deputaţilor.
Prin sentinţa civilă nr. 229 din 30.04.1997 Tribunalul Bucureşti, Secţia a IlI-a civilă a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei împotriva pârâţilor.
Instanţa nu s-a pronunţat prin dispozitiv, inclusiv minută, asupra excepţiei privind lipsa calităţii procesuale pasive. în ultimul alineat al considerentelor se arată numai că „referitor la excepţiile ridicate de pârâţi de lipsă a calităţii procesuale pasive, tribunalul le va respinge justificat de faptul că reclamanta a făcut dovada existenţei acestor calităţi cu contractul nr. 138/ 1989 şi actele normative depuse la dosar.”
Cu privire la respingerea pe fond a acţiunii, instanţa a reţinut că reclamanta a primit de la Trustul Antrepriza Generală „Carpaţi” preţul de 4.773.000 lei pentru lucrarea executată, preţ însuşit de ambele părţi prin act adiţional contractului iniţial, că nu s-a făcut dovada incidenţei uneia din situaţiile prevăzute de art. 1484 Cod civil, şi că, potrivit art. 969 Cod civil, contractul încheiat în condiţiile legii este obligatoriu între părţi.
Apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii instanţei de fond a fost respins de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IlI-a civilă, prin decizia nr. 48/A din 28.02.1998, cu motivarea că reclamanta a primit preţul lucrării stabilit la 4.773.000 lei potrivit procesului verbal de divergenţă însuşit de ambele părţi şi în consecinţă nu se poate susţine că a fost interpretat greşit contractul civil încheiat sau că nu s-ar fi ţinut seama de actele normative aplicabile în speţă.
împotriva deciziei instanţei de apel a declarat prezentul recurs reclamanta şi în care sunt invocate motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 11.
Se susţine, în esenţă, că a fost schimbată natura juridică a contractului nr. 138/C din 20.10.1989, s-a dat o apreciere eronată a actelor anexe contractului; nu au fost examinate dovezile administrate, hotărârea necuprinzând nici motivele pe care s-a sprijinit.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
între reclamantă şi Trustul Antrepriza Generală „Carpaţi” - Antrepriza „Casa Republicii” s-a încheiat contractul nr. 138/C din 20.10.1989 pentru executarea de lucrări de artă plastică şi anume 40 bucăţi ornamente superioare pentru coloane, executate din alamă. în contract se stabileşte un preţ provizoriu de
6.977.180 lei, urmând ca preţul definitiv să se stabilească după executarea lucrărilor potrivit dispoziţiilor normative în vigoare la data încheierii contractului. Totodată, în contract se prevede că acesta se completează cu dispoziţiile Decretului nr. 591/1955 şi nr. 321/1956 ale Normelor de remunerare a autorilor aprobate prin H.C.M. nr. 632/1957.
La dosar s-a prezentat şi un „Tabel” din 23.11.1989 anexă la contract, care evidenţiază două calculaţii de preţ: una scrisă la maşină, care însumează un total de
6.977.180 lei şi alta scrisă deasupra cu tuş şi care însumează un total de 4.773.000 lei.
Instanţele au considerat că suma mai mică - scrisă cu tuş, deci rectificatoare - reprezintă convenţia părţilor legal făcută, potrivit art. 969 din Codul civil. Nu au fost luate astfel în considerare adresele ultime ale reclamantei - nr. 485/15.01.1990 şi 7359/ 12.06.1990 prin care pretinde suma avizată prin procesul verbal de evaluare nr. 706 din 20.12.1989, care este tot de 6.977.180 lei.
Caracterizarea dată de instanţe contractului şi anexei sale ca fiind de drept comun, supus regimului juridic reglementat numai de Codul civil este greşită.
Raporturile juridice dintre reclamantă şi persoana juridică iniţial executantă a lucrărilor de la „Casa Republicii” sunt raporturi reglementate, în special, de legislaţia specifică aplicabilă la momentul încheierii contractului şi executării lucrării.
Contractul dintre părţi nu era un simplu contract de executare de lucrări oarecare de construcţie, ci un contract pentru executarea unor lucrări de artă, supus regulilor din materia creaţiei, în speţă artă plastică.
Acest domeniu era reglementat, în epocă, de acte normative speciale, menţionate de altfel în contract, inclusiv în ceea ce priveşte stabilirea preţului şi numai în lipsă de reglementări urmau a fi aplicate normele de drept comun ale Codului civil.
Astfel, potrivit art. 5 din Decretul nr. 591 din 17.12.1955, pe lângă Fondul Plastic - şi alte instituţii nominalizate - vor funcţiona comisii de avizare asupra valorii artistice a lucrărilor şi de stabilire a preţului definitiv. Pentru probleme de detaliu erau aplicabile şi „Normele” aprobate prin H.C.M. nr. 632/1957.
Or, Comisia competentă, potrivit legii atunci în vigoare, prin procesul-verbal nr. 706 din 20.12.1989 -dată la care a avut loc şi predarea lucrării - a evaluat lucrarea, stabilindu-i preţul la 6.977.180 lei.
Deci, acesta este preţul pe care beneficiarul trebuie să-l plătească pentru realizarea lucrării de artă.
Desigur, valorile în lei cu care s-a operat mai sus sunt cele de la momentul încheierii şi executării contractului. Pe parcursul derulării litigiului, reclamanta a reevaluat de mai multe ori sumele, inclusiv printr-o expertiză, dar instanţa nu le-a utilizat în expunerea situaţiei de fapt, ele fiind oricum depăşite la momentul soluţionării recursului.
Realitatea preţului stabilit de „Comisie” e confirmată şi prin expertiza artistică şi tehnico-artistică, efectuată în cauză şi care concluzionează că suma de 6.490.400 lei reprezentând remuneraţia autorilor din preţul total de 6.977.180 lei este sub limita criteriilor înscrise în „Norme”, dar că aceleaşi norme prevăd libertatea autorului, artist plastic, de a accepta un preţ sub minimul din tarife. De altfel, reclamanta nici nu a solicitat mai mult.
Instanţele nu au rezolvat corect nici problema de drept privind calitatea procesuală pasivă.
Contractul pentru executarea de lucrări de artă plastică a fost încheiat de Uniunea Artiştilor Plastici cu Trustul Antrepriza Generală „Carpaţi” - Antrepriza „Casa Republicii”.
Prin Hotărârea de Guvern nr. 112 din 15.02.1991 se înfiinţează Regia Autonomă de Construcţii „Carpaţi”, al cărui patrimoniu se constituie prin preluarea patrimoniului fostului Trust Antrepriza Generală „Carpaţi”.
La data introducerii acţiunii, 11.12.1992, reclamanta cheamă în judecată regia astfel nou creată.
Prin Hotărârea Guvernului nr. 553 din 15.09.1992, Regia Autonomă de Construcţii „Carpaţi” se reorganizează prin înfiinţarea mai multor societăţi comerciale şi anume: „Carpaţi” S.A. „Aedificia” S.A.; „Construcţii reparaţii Carpaţi” S.A.; „Instalaţii Carpaţi” S.A.; „Cominvest Carpaţi” S.A.; „Upa Carpaţi”; „Sut Carpaţi” S.A. şi „Carpaţi Flora” S.A.
în consecinţă, reclamanta şi-a precizat acţiunea şi a chemat în judecată în calitate de pârâte toate societăţile comerciale menţionate.
Prin Hotărârea de Guvern nr. 372 din 28.07.1993, obiectul de investiţii „Casa Republicii” se transmite în administrarea Camerei Deputaţilor.
Ca urmare, reclamanta cheamă în judecată, în calitate de pârâtă şi această persoană juridică de drept civil.
Toate pârâtele au invocat lipsa calităţii procesuale pasive în ce le priveşte, solicitând scoaterea din cauză.
Instanţa de fond, după cum s-a arătat, nu s-a pronunţat prin minută şi dispozitiv asupra excepţiei invocate de pârâte.
în considerente, după ce motivează respingerea pe fond a acţiunii faţă de toţi pârâţii, se arată că, referitor la excepţiile ridicate de pârâţi, tribunalul le va respinge.
Din lipsă de interes, pârâţii nu formulează apel. Nesesizată, instanţa de apel nu se ocupă de această problemă de drept, deşi putea să o facă din oficiu.
Chiar dacă instanţa a unit implicit excepţiie cu fondul, având nevoie să administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii în temeiul art. 137 alin. 2 C. proc. civ., potrivit alineatului 1 al aceluiaşi text, avea obligaţia să se pronunţe mai întâi asupra excepţiilor, evident prin dispozitiv şi motivat în considerente.
Curtea, prin soluţionarea recursului, nu poate să se pronunţe direct şi pentru prima oară în cadrul procesual legal, asupra calităţii procesuale pasive a pârâţilor, deoarece ar priva toate părţile de căile de atac legale şi nu ar asigura, mai ales pentru partea sau părţile nemulţumite, un proces echitabil.
în consecinţă, se impune admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe de fond în temeiul art. 313 C. proc. civ., pentru rejudecare potrivit celor expuse.
| ← INCHEIERE PREMERGĂTOARE. REGIM JURIDIC. SOLUŢIONAREA... | REVIZUIRE. CONTRARIETATE DE HOTĂRÂRI. → |
|---|
