TAXA JUDICIARĂ DE TIMBRU SI TIMBRUL JUDICIAR. ACŢIUNE CU MAI MULTE CAPETE DE CERERE. SCUTIRI.
| Comentarii |
|
Conform art. 14 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, „când o acţiune are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferită, taxa judiciară de timbru se datorează pentru fiecare capăt de cerere în parte, după natura lui, cu excepţia cazurilor în care prin lege se prevede altfel".
Cum, în speţă, pe lângă revendicarea apartamentului în litigiu şi constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 27 septembrie 1996 de pârâta
S.C. „ A. ” S.A şi pârâţii Gh.V. şi Gh.R.-D., s-a solicitat şi obligarea în solidar a tuturor pârâţilor la plata contravalorii lipsei de folosinţă a imobilului până la predarea lui efectivă, natura juridică a acestui din urmă capăt al cererii constă în realizarea unui drept de creanţă, deci o cerere cu finalitate separată şi evaluabilă în bani, care, nefiind scutită de plata taxei judiciare de timbru, se timbrează conform Legii taxelor judiciare de timbru.
(Secţia civilă, dec. nr. 1714 din 17 mai 2000)
CURTEA
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 16 februarie 1999, reclamanţii C.G., C.M. şi C.I.-V., în calitate de descendenţi ai defuncţilor lor părinţi C.M. şi C.Gh., au chemat în judecată pe pârâţii: 1) Consiliul General al Municipiului Bucureşti; 2) S.C. „A.” S.A. şi 3) Gh.R.-D. şi Gh.V., solicitând ca instanţa, în baza probelor ce se vor administra, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună: 1) obligarea acestora în solidar de a le preda apartamentul nr. 2 de la etajul 1 al imobilului din Bucureşti, str. Piaţa Cantacuzino nr. 4, sector 2 (fostă Piaţa Alexandru Sahia) în deplină proprietate şi liniştită posesie; 2) obligarea, în solidar, a pârâţilor la contravaloarea lipsei de folosinţă a apartamentului în cuantum de 500 de dolari SUA pentru fiecare lună până la eliberarea apartamentului, cu începere de la 27 septembrie 1996 când, cu privire la apartamentul în discuţie, s-a încheiat, de S.C. „A.” S.A. cu soţii Gh. contractul de vânzare-cumpărare nr. 00166/27 septembrie 1996 şi 3) să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între S.C. „A.” S.A. şi pârâţii Gh.V şi Gh.R.-D., întemeiat pe o cauză ilicită, imorală, iar preţul neserios.
învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IlI-a civilă - prin sentinţa nr. 593 din 30 aprilie 1999 a anulat acţiunea formulată de recurenţi ca netimbrată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii au beneficiat de scutirea taxei de timbru în cererea lor anterioară când instanţa s-a pronunţat asupra restituirii imobilului în contradictoriu cu pârâţii persoane juridice, cererile incidente şi accesorii din acel dosar fiind şi ele scutite de taxa de timbru.
S-a reţinut de asemenea că cererea de faţă este o cerere principală, că nu poate fi considerată ca o cerere accesorie, deoarece este imposibil ca încă o dată reclamanţii să mai cheme în judecată aceeaşi persoană juridică în condiţiile în care legiuitorul a înţeles să scutească de plata taxei cererile ce se încadrează în dispoziţiile art. 15 lit. v din Legea nr. 146/1997, că nimic nu-i împiedica pe reclamanţi să soluţioneze raporturile juridice şi cu persoanele fizice în acel dosar.
S-a mai reţinut că reclamanţii se prevalează de scutirea taxei de timbru chemând în judecată alături de persoanele fizice şi persoanele juridice asupra cărora operează opozabilitatea primei sentinţe, iar valoarea bunului o apreciază la un miliard de lei, încât taxa de timbru, ce a fost calculată, este de circa 45.000.000 lei şi cum nu au înţeles să o achite, s-au aplicat prevederile art. 20 alin. 2 din Legea nr. 146/
1997.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă -prin decizia nr. 290 din 24 noiembrie 1999 a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanţi împotriva sentinţei primei instanţe.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că primele două capete de cerere sunt scutite de taxa de timbru, al doilea capăt referitor la plata contravalorii lipsei de folosinţă constituind un accesoriu al primului capăt de cerere. în privinţa celui de al treilea capăt de acţiune privind constatarea nulităţii, ineficienţei şi inopozabilităţii actului de vânzare-cumpărare cu privire la apartamentul în discuţie încheiat de Primăria Bucureşti cu copârâţii Gh.R. şi Gh.V., s-a considerat că acesta are caracter de sine stătător faţă de primul capăt al acţiunii, deoarece se invocă temeiuri de drept distincte: caracter ilicit, preţ neserios.
Pentru motivele arătate, instanţa de apel a apreciat că cel de al treilea capăt de acţiune, având o finalitate petitorie, el este supus timbrajului, la valoarea indicată prin acţiunea introductivă de instanţă.
In contra acestei din urmă hotărâri, au declarat recurs reclamanţii, susţinând, în esenţă, că în mod greşit s-a considerat cel de al treilea capăt de acţiune ca fiind de sine stătător şi drept urmare este supus timbrării la valoare, deoarece acesta, fiind accesoriu constatării prealabile a măsurii naţionalizării imobilului şi a valabilităţii dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra acestui imobil, este scutit de plata taxei de timbru conform art. 15 lit. r din Legea nr. 146/ 1997, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 112/5 iunie 1998.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Acţiunea cu care a fost învestită instanţa de fond cuprinde trei capete de cerere:
1) - revendicarea apartamentului nr. 2, etaj 1, situat în Bucureşti, sector 2, naţionalizat conform Decretului nr. 92/1950, invocându-se prevederile art. VI din Legea nr. 213/1998, art. 480 -481 Cod civil;
2) - obligarea în solidara tuturor pârâţilor la plata contravalorii lipsei de folosinţă a imobilului până la predarea efectivă a acestuia şi
3) - constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 27 septembrie 1996 de pârâta S.C. „A.” S.A. în calitate de vânzător şi pârâţii Gh.V. şi Gh.R.-D. în calitate de cumpărători.
Ne aflăm, aşadar, în situaţia în care acţiunea reclamanţilor cumulează mai multe capete de cerere, grupate în jurul unei pretenţii centrale principale, unul aflat în directă legătură cu aceasta într-un raport de la accesoriu la principal şi un capăt de cerere cu finalitate diferită.
în speţă, al treilea capăt de cerere vizând constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 27 septembrie 1996 între pârâta S.C. „A.” S.A. şi pârâţii Gh.V. şi Gh.R.-D., este în mod vădit accesoriu constatării prealabile a nulităţii măsurii naţionalizării imobilului şi a valabilităţii dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra acestui imobil.
Conform art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 112/
5 iunie 1998, publicată în Monitorul Oficial nr. 221/9 iunie 1998, sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada
6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi cererile accesorii şi incidente.
Ca atare, cum şi cel de al treilea capăt de cerere are caracter accesoriu în raport de primul capăt al acţiunii şi cum cererea principală este scutită, aşa cum s-a arătat, de plata taxei de timbru, conform principiilor: „accesorium sequitur principale” şi „resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis” şi cel de al treilea capăt de cerere beneficiază de aceeaşi scutire.
De aceea, reţinerea instanţelor că cel de al treilea capăt de cerere are caracter de sine stătător în raport de primul capăt al acţiunii şi că este supus timbrajului, este greşită.
Nu aceeaşi este însă situaţia în privinţa celui de al doilea capăt de cerere referitor la obligarea pârâţilor la plata contravalorii lipsei de folosinţă a imobilului.
Conform art. 14 din Legea nr. 146/1997, „când o acţiune are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferită, taxa judiciară de timbru se datorează pentru fiecare capăt de cerere în parte, după natura lui, cu excepţia cazurilor în care prin lege se prevede altfel”.
Cum natura juridică a cererii ce formează acest al doilea petit al acţiunii este realizarea unui drept de creanţă, deci o cerere cu finalitate separată şi evaluabilă în bani, ea se timbrează conform Legii taxelor judiciare de timbru.
De aceea, în mod greşit instanţa de apel a caracterizat-o ca fiind o cerere accesorie, nesupusă timbrării.
Drept urmare, faţă de considerentele expuse, recursul urmează a fi admis, va fi casată decizia atacată, precum şi sentinţa tribunalului şi se va trimite cauza aceluiaşi tribunal pentru judecarea capetelor de cerere 1 şi 3 privind revendicarea şi constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare.
| ← RECURS. NEMOTIVARE. CERERE DE REPUNERE ÎN TERMENUL DE MOTIVARE... | INCHEIERE PREMERGĂTOARE. REGIM JURIDIC. SOLUŢIONAREA... → |
|---|
