BREVET DE INVENŢIE. OBLIGAŢIA UNITĂŢII DE A ACORDA DREPTURILE BĂNEŞTI CUVENITE INVENTATORULUI. ASIMILAREA REFUZULUI UNITĂŢII DE A NEGOCIA CU O „NEÎNŢELEGERE ÎNTRE PĂRŢI”
| Comentarii |
|
La 13 octombrie 1993, U.I.M a chemat în judecată S.C. „IMU” Medgidia şi S.C. „M. ” S.A. Medgidia pentru a fi obligate să-i plătească drepturile băneşti cuvenite pentru invenţia (...) brevetată în anul 1983 şi aplicată de pârâte începând din 21 mai 1983, dar nerecompensată până la data intrării în vigoare a Legii nr. 64/1991 şi nici ulterior acestei date.
Potrivit art. 66 alin. 2 din lege, drepturile băneşti cuvenite inventatorilor pentru invenţiile brevetate, aplicate, parţial recompensate sau nerecompensate până la data intrării în vigoare a legii, se vor negocia între inventator şi unitatea care a aplicat invenţia, iar în cazul neînţelegerii între părţi, drepturile băneşti se vor stabili pe cale contencioasă de către instanţele judecătoreşti, în condiţiile art. 61.
Cât priveşte drepturile patrimoniale cuvenite inventatorului pentru aplicarea invenţiei după intrarea în vigoare a legii, acestea se stabilesc de asemenea pe cale convenţională sau, după caz, judiciară (art. 39 şi 61).
Sintagma „neînţelegeri între părţi” desemnează, sinonim, idee a de conflict sau diferend între părţi, care circumscrie nu numai eşuarea negocierii, prin dezacordul cu privire la elementele de calcul al drepturilor patrimoniale cuvenite inventatorilor, dar şi refuzul de negociere.
Drept urmare, fără temei instanţele au respins acţiunea ca prematur introdusă.
(Secţia civilă, decizia nr. 1192 din 23 februarie 2001)
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 13 octombrie 1993, U.I.M. a chemat în judecată S.C. “IMU” Medgidia şi S.C. “M.” S.A. Medgidia pentru a fi obligate să-i plătească drepturile băneşti cuvenite pentru invenţia intitulată “Apărătoare de protecţie pentru transmisii cardanice” brevetată în anul 1983 şi aplicată de pârâte începând din 21 mai 1983, dar nerecompensată până la data intrării în vigoare a Legii nr. 64/1991 şi nici ulterior acestei date.
Tribunalul Bucureşti - secţia a lll-a civilă, prin sentinţa nr. 747 din 7 octombrie 1998, a respins acţiunea, ca prematur introdusă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a lll-a civilă, prin decizia nr. 232 din 16 septembrie 1999, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului, cu menţiunea că, în absenţa negocierilor prealabile prevăzute de art. 66 din Legea nr. 64/1991, acţiunea apare, într-adevăr, prematur introdusă.
împotriva acestei decizii reclamantul a introdus recurs, bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ., în dezvoltarea căruia a arătat, în esenţă, că soluţia instanţelor violează dispoziţiile art. 66 şi 61 din Legea nr. 64/1991, câtă vreme împrejurarea că pârâtele au refuzat negocierile la care au fost invitate, a fost completamente ignorată.
Recursul este întemeiat în sensul celor ce urmează.
Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie a intrat în vigoare la data de 21 ianuarie 1992 (art. 70).
Potrivit art. 66 alin. 2 din lege drepturile băneşti cuvenite inventatorilor pentru invenţiile brevetate, aplicate, parţial recompensate sau nerecompensate până la data intrării în vigoare a legii, se vor negocia între inventator şi unitatea care a aplicat invenţia, iar în cazul neînţelegerii între părţi, drepturile băneşti se vor stabili pe cale contencioasă, de către instanţele judecătoreşti, în condiţiile art. 61.
Cât priveşte drepturile patrimoniale cuvenite inventatorului pentru aplicarea invenţiei după
intrarea în vigoare a legii, acestea se stabilesc de asemenea pe cale convenţională sau, după caz, judiciară (art. 39 şi 61).
Aceste norme au fost dezvoltate aplicativ prin Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 152/1992 (publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, art. 79 din 30 aprilie 1992) care, în caz de neînţelegere între părţi cu privire la drepturile băneşti cuvenite inventatorilor, trimit, de asemenea, la soluţionarea lor pe cale judecătorească (regulile art. 51 alin. 7 şi 53 alin. 5).
Rezultă că sintagma “neînţelegeri între părţi” desemnează, sinonim, ideea de conflict sau diferend între părţi care circumscrie nu numai eşuarea negocierii, prin dezacordul cu privire la elementele de calcul a drepturilor patrimoniale cuvenite inventatorilor, dar şi refuzul de negociere, situaţie în care existenţa actelor de calcul şi de negociere prevăzute de anexa nr. 2 a regulamentului, se exclude fizic şi apare, din capul locului, de neconceput.
Or, în speţă, prealabil acţiunii introductive de instanţă, respectiv la 19 iulie 1993, reclamantul a notificat pârâtei S.C. “IMU” Medgidia, invitarea la negocieri (fila 6 din dosar nr. 6108/93 al Judecătoriei Medgidia, fila 6 recurs) respinsă însă de pârâtă cu adresa nr. 4144 din 28 iulie 1993 (fila 7), ceea ce relevă, până la evidenţă, refuzul de negociere, de natură să satisfacă condiţia prealabilă litigiului, cerută de art. 66 alin. 2 din lege.
Drept urmare, fără temei, instanţele au respins acţiunea ca prematur introdusă, situaţie în care recursul urmează a fi admis şi casate ambele hotărâri cu trimiterea cauzei la prima instanţă, spre judecarea litigiului. Instanţa de trimitere urmează a se conforma dispoziţiilor art. 315 C. pr. civ. şi a se conforma dispoziţiilor art. 315 C. pr. civ. şi a se pronunţa şi asupra apărării pârâtei S.C. “M.” S.A. Medgidia care în faţa instanţei de fond a invocat lipsa legitimării sale pasive (fila 6 dosar tribunal), chestiune ce este de ordine publică şi premerge excepţiei de prematuritate a acţiunii.
| ← CONFLICT DE COMPETENŢĂ. CONFLICTE DE MUNCĂ. | ANTECONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE. ACŢIUNE PENTRU... → |
|---|
