CONTRACT DE MUNCĂ. DESFACERE ABUZIVĂ A CONTRACTULUI DE CĂTRE UN ANGAJATOR ŞI REINTEGRAREA ÎN MUNCĂ DISPUSĂ PRIN HOTĂRÂRE JUDECĂTOREASCĂ
| Comentarii |
|
Deşi hotărârea judecătorească prin care s-a dispus reintegrarea în muncă a recurentei I. (B.) M. a devenit executorie de la data 5.04.1994 când s-a pronunţat decizia civilă nr. 158/1994 de către Tribunalul Ialomiţa, intimata-contestatoare S. C. „ C. "S.A. Ciocârlia a refuzat punerea ei în executare cu toate demersurile făcute de recurentă (...) înţelegând să execute hotărârea judecătorească de reintegrare doar de la data de 1.03.1998.
Aşa fiind, numai cu încălcarea prevederilor art. 136 C.m. şi cu nerespectarea măsurilor dispuse prin decizia civilă nr. 158/5.04.1994, care, învestită cu formulă executorie constituie titlu executoriu, obligatoriu pentru părţile din proces, atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au stabilit că S.C. „C.” S.A. Ciocârlia datorează recurentei despăgubiri numai până la data de 5.04.1994 când s-a dispus măsura definitivă de reintegrare în muncă şi nu până la data de 1.03.1998 când intimata a reintegrat efectiv în muncă pe recurentă.
(Secţia civilă, decizia nr. 1025 din 13 februarie 2001)
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 614/F/12 octombrie 1999 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă, s-a admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea-debitoare S.C. “C.” S.A. cu sediul în comuna Ciocârlia, judeţul Ialomiţa, în contradictoriu cu intimata-creditoare l.(B.)M., domiciliată în comuna Manasia, judeţul Ialomiţa şi s-a constatat că potrivit titlului executor - decizia
civilă nr. 158/A/5.04.1994 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa - contestatoarea-debitoare datorează intimatei-creditoare suma de 8.412.978 lei cu titlul de despăgubiri.
S-a reţinut de către Tribunalul Ialomiţa, ca instanţă care a pronunţat hotărârea ce se execută şi căreia îi revine competenţa să stabilească întinderea titlului executor în cadrul contestaţiei la executare, că prin decizia civilă 158/A din 15.04.1994 pronunţată de acest tribunal, s-a dispus schimbarea sentinţei civile 2690/1993 a Judecătoriei Urziceni în sensul admiterii contestatiei
formulate de l.(B.)M., în calitate de salariată la S.C. “C.” S.A. Ciocârlia şi reintegrarea acesteia în postul deţinut anterior desfacerii contractului de muncă, de economist, la societatea comercială menţionată, cu obligarea angajatorului la plata despăgubirilor cuvenite de la data de 1 noiembrie 1991 şi până la efectiva încadrare.
Că întinderea despăgubirilor este egală cu drepturile salariale care ar fi fost încasate de către creditoare, de la 1 noiembrie 1991 şi până la 5 aprilie 1994, când s-a pronunţat decizia civilă 158/ A de către Tribunalul Ialomiţa prin care s-a dispus reintegrarea şi care a devenit executorie de la data pronunţării, prin expertiză stabilindu-se cuantumul despăgubirilor la suma de 8.412.978 lei.
Pentru perioada cuprinsă între 5.04.1994 şi până la 1.04.1998 s-a considerat că creditoarea nu poate pretinde despăgubiri pentru că nu a prestat nici un fel de activitate la societatea debitoare, din motive ce îi sunt imputabile, în sensul neprezentării la locul de muncă.
Apelul declarat de intimata-creditoare l.(B.)M. a fost respins ca nefondat prin decizia civilă 65/A din 3 februarie 2000 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a lll-a civilă.
S-a considerat de către instanţa de apel că Tribunalul Ialomiţa a stabilit în mod justificat intervalul 1.11.1991 - 5.04.1994 pentru care creditoarea este îndreptăţită să solicite despăgubiri şi că varianta din expertiză, însuşită de instanţă, privind întinderea despăgubirilor, este corectă, deoarece a avut în vedere evoluţia salariului corespunzător funcţiei intimatei, aplicând corecţiile corespunzătoare pentru actualizarea salariului.
împotriva deciziei civile nr. 65/A/3.02.2000 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti - secţia a
lll-a civilă a declarat recurs intimata-creditoare
l.(B.)M. care critică hotărârea pentru motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 11 C. pr. civ., constând în esenţă în următoarele:
- considerentele deciziei recurate sunt contradictorii cu privire la perioada pentru care recurenta este îndreptăţită să primească despăgubiri;
- deşi din probele dosarului rezultă că debitoarea nu a înţeles să pună în executare hotărârea judecătorească, prin care s-a dispus în mod irevocabil reintegrarea recurentei la postul deţinut în anul 1991, decât la data de 1 februarie
1998, când îi face cunoscut cu adresă că se poate prezenta la serviciu, atât tribunalul cât şi curtea de apel, au considerat că despăgubirile se pot cere numai până la data de 5.04.1994, când s-a pronunţat hotărârea judecătorească prin care s-a dispus reintegrarea în muncă;
- greşit s-a calculat de către expert şi s-a validat de către instanţă, cuantumul despăgubirilor, atât cu privire la baza de calcul cât şi cu privire la durata pentru care sunt datorate despăgubirile.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 136 din Codul muncii, în caz de anulare a desfacerii contractului de muncă, unitatea este obligată să reîncadreze în funcţia avută pe cel căruia i s-a desfăcut contractul de muncă nejustificat şi să-i plătească pe timpul cât a fost lipsit de salariu din această cauză o despăgubire echivalentă cu totalul sumelor de bani pe care le-ar fi primit dacă nu s-ar fi luat de către angajator măsura nelegală de îndepărtare din muncă.
Perioada pentru care se datorează de către angajator despăgubirea menţionată, se cuprinde între data desfacerii abuzive a contractului de muncă şi până la efectiva reîncadrare în postul detinut anterior, dispusă prin hotărârea juecătorească irevocabilă.
Aşa cum rezultă din probele administrate în cauză, prin decizia civilă nr. 158/A/5.04.1994 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa s-a dispus reintegrarea angajatei l.(B.)M. în postul deţinut anterior desfacerii contractului de muncă -economist în cadrul unităţii pârâte S.C. “C.” S.A. Ciocârlia, fiind obligat angajatorul la plata de despăgubiri, începând cu data de 1 noiembrie 1991 şi până la efectiva încadrare, reprezentând drepturi băneşti cuvenite.
Deşi hotărârea judecătorească prin care s-a dispus reintegrarea în muncă a recurentei l.(B.)M. a devenit executorie de la data de 5.04.1994 când s-a pronunţat decizia civilă 158/1994 de către Tribunalul Ialomiţa, intimata-contestatoare S.C. “C.” S.A. Ciocârlia a refuzat punerea ei în executare cu toate demersurile făcute de recurentă, cum rezultă din cererile adresate intimatei la 26.07.1995 şi apoi la 11.08.1995, înţelegând să execute hotărârea judecătorească de reintegrare doar de la data de 1.03.1998. Ulterior, intimata este de acord cu
transferul în interesul serviciului a recurentei la S.C. “A.” S.A. Urziceni începând cu data de 1.04.1998.
Aşa fiind, numai cu încălcarea prevederilor art. 136 C.m. şi cu nerespectarea măsurilor dispuse prin decizia civilă 158/5.04.1994, care învestită cu formulă executorie constituie titlu executoriu, obligatoriu pentru părţile din proces, atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au stabilit că S.C. “C.” S.A. Ciocârlia datorează recurentei despăgubiri numai până la data de 5.04.1994 când s-a dispus măsura definitivă de reintegrare în muncă şi nu până la data de 1.03.1998 când intimata a reintegrat efectiv în muncă pe recurentă.
in raport cu data de 1.03.1998 urmează ca intimata S.C. “C.” S.A. Ciocârlia să plătească cu titlu de despăgubiri recurentei drepturile salariale
stabilite prin expertiza întocmită de către expert B.N. în varianta II lit. “a” în care se ia în calcul ajutorul de şomaj încasat de recurentă, precum şi câştigul lunar pentru funcţia deţinută de recurentă în cadrul societăţii intimate, pentru perioada în discuţie.
Aşa fiind, urmează a se admite recursul declarat de recurenta l.(B.)M., împotriva deciziei 65/A din 3 februarie 2000 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - secţia a lll-a civilă pe care o casează şi admiţându-se apelul creditoarei împotriva sentinţei civile nr. 614/F/12 octombrie 1999 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, schimbă în parte sentinţa stabilind că S.C. “C.” S.A. Ciocârlia datorează creditoarei despăgubiri reprezentând drepturi salariale pe perioada 1.11.1991 şi până la
1.04.1998 în sumă de 30.141.708 lei, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
| ← REVENDICARE. IMOBIL PRELUAT DE STAT ÎN BAZA DECRETULUI... | CONFLICT DE COMPETENŢĂ. CONFLICTE DE MUNCĂ. → |
|---|
