CSJ. Decizia nr. 581/2001. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.581DOSAR NR.1678/2001
Şedinţa publică din 18 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti împotriva deciziei nr.44 din 31 ianuarie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă.
La apelul nominal s-au prezentat: recurentul-pârât prin consilier juridic O.O., intimaţii-reclamanţi P.T.şi P.M., ambii asistaţi de avocat P.A.. Au lipsit: intimata-pârâtă S.C. „T. Al" S.A. Bucureşti, precum şi intimaţii intervenienţi L.V., L.M.A., D.M. şi D.A.
Procedura completă.
Consilier juridic O.O. susţine recursul doar în privinţa motivului de fond, arătând că imobilul a trecut în proprietatea statului cu titlu, întrucât proprietara avea 8 apartamente, din care 7 apartamente erau închiriate pentru obţinerea de venituri din chirii. Solicită admiterea recursului vizând acest motiv, precizând că nu mai susţine primul motiv vizând calitatea procesuală pasivă, problema fiind rezolvată în drept, între timp.
Avocat P.A. solicită respingerea recursului arătând că autoarea reclamanţilor era dactilografă în cadrul primăriei, deci exceptată de la prevederile Decretului 92/1950.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.90 din 27 ianuarie 2000, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ a fost respinsă acţiunea prin care reclamanţii P.T.şi P.M. au chemat în judecată pe pârâţii Consiliul general al municipiului Bucureşti şi S.C. T. All S.A., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligaţi să le lase în deplină proprietate imobilul, compus din teren şi construcţie, situat în Bucureşti, str.Vulturilor nr.55, sectorul 3, naţionalizat de la autoarea lor, E.T., prin Decretul nr. 92/1950.
Instanţa de fond a reţinut că deşi autoarea reclamanţilor era funcţionară, la data trecerii imobilului în proprietatea statului era exploatator de locuinţe şi nu era exceptată de la măsura naţionalizării.
Apelul declarat de reclamanţi a fost admis, prin Decizia nr.44 A din 31 ianuarie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţiaa III-a civilă, a fost schimbată sentinţa, în tot, în sensul că a fost admisă în parte acţiunea, precum şi cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienţii D.A., D.M., L.V.şi L.M.A. şi au fost obligaţi pârâţii să le lase reclamanţilor, în deplină proprietate, imobilul situat în Bucureşti, str.Vulturilor nr.55, sectorul 3, compus din teren în suprafaţa de 337,77 mp şi construcţiile aflate pe acesta, cu excepţia apartamentului de la mansardă, ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.321/12.02.1998 şi a apartamentului nr.2, ce a fost înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare nr.3504/8.10.1997, încheiate de intervenienţi cu S.C. T. All S.A. Bucureşti.
Împotriva susmenţionatei decizii a declarat recurs pârâtul Consiliul general al municipiului Bucureşti, întemeindu-l pe prevederile art.304 pct.8 şi 11 din codul de procedură civilă, susţinând în esenţă că nu are calitate procesuală pasivă şi că imobilul a trecut cu titlu legal, în proprietatea statului, prin Decretul nr.92/1950, deoarece autoarea reclamanţilor E.T., avea în proprietate 8 apartamente, din care 7 erau închiriate unor persoane fizice, astfel că nu se încadra în excepţiile prevăzute în art.II din acelaşi decret.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.26 alin.1 lit.a din Decretul nr.31/1954, sunt persoane juridice organele locale ale administraţiei de stat, astfel cum rezultă şi din art.5 alin.1 din Legea nr.69/1991 a administraţiei publice locale.
Prin art.12 alin.5 din Legea nr.213/1998 s-a prevăzut că în litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunurilor unităţilor administrativ-teritoriale, acestea sunt reprezentate de Consiliul general al municipiului Bucureşti, care dă mandat scris primarului.
Aşa fiind, se constată că prima critică formulată de recurent, privitoare la lipsa calităţii procesuale pasive este nefondată.
Şi cel de-al doilea motiv de recurs vizând fondul litigiului este neîntemeiat, instanţa de apel stabilind corect că autoarei reclamanţilor, T.E., având profesia de dactilografă în perioada 1947-1953, conform certificatului aflat la fila 22 din dosarul nr.2873/1999 al Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, îi erau aplicabile prevederile art.II din Decretul nr.92/1950, prin care erau exceptate de la măsura naţionalizării anumite persoane, în cauză nefăcându-se dovada că anterior anilor1947-1950 ar fi închiriat parte din imobil.
În consecinţă, neexistând nici unul din motivele de casare prevăzute în art.304 din C.proc.civ.în limita criticilor formulate, recursul urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei nr.44 A din 31 ianuarie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţiaa III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 582/2001. Civil | CSJ. Decizia nr. 580/2001. Civil → |
|---|
