CSJ. Decizia nr. 584/2001. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 584
Dosar nr. 3892/2001
Şedinţa publică din 18
februarie
2003
Deliberând asupra chestiunii admisibilităţii recursului declarat de intimatul S.D.I.S. împotriva deciziei nr. 315 pronunţate la 1 noiembrie 2001 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, constată următoarele.
Prin cererea formulată la 19 ianuarie 2000 şi care a fost iniţial înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 cu numărul de dosar 1630/2000, A.S.S. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul S.D.I.S, S.M. şi Ministerul Sănătăţii revizuirea sentinţei civile nr. 20804 din 15 decembrie 1998 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Prin sentinţa nr. 7498 pronunţată la 18 aprilie 2000 instanţa astfel sesizată a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire la Tribunalul Bucureşti unde cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei a V a civile şi de contencios administrativ cu numărul de dosar 2753/2000.
Prin încheierea pronunţată la 27 octombrie 2000 în acest din urmă dosar instanţa a reţinut că împotriva sentinţei de declinare a competenţei s-a făcut apel de către revizuenta A.S.S.
În acest context apreciindu-se ca soluţia care urma a se da respectivului apel avea înrâurire asupra judecării cererii de revizuire instanţa a făcut aplicarea art. 244 pct. 1 C. proc. civ., menţionând totodată în dispozitivul încheierii ca măsura suspendării astfel dispuse poate fi atacată "cu apel".
Ulterior intimatul S.D.I.S. a atacat încheierea de suspendare printr-o petiţie intitulată "apel" cauza fiind înaintată spre soluţionare Curţii de Apel Bucureşti unde a fost înregistrată pe rolul secţiei a IV a civile cu numărul de dosar 1266/2001.
Prin Decizia nr. 315 pronunţată la 1 iunie 2001 a fost respinsă ca nefondată "cererea de apel formulată de apelantul S.D.I.S împotriva încheierii de suspendare din 27 octombrie 2000 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V a civilă şi de contencios administrativ".
Totodată în dispozitivul deciziei astfel pronunţate s-a făcut menţiunea că ea putea fi atacată "cu recurs".
Un astfel de recurs a şi fost declarat de intimatul S.D.I.S la 8 august 2001, cauza fiind apoi înregistrată pe rolul secţiei civile a Curţii Supreme de Justiţie cu numărul de dosar 3892 / 2001.
La termenul de la 18 februarie 2003 Curtea astfel sesizată a pus în discuţie chestiunea admisibilităţii recursului, iar în urma dezbaterilor care au avut loc a rămas în pronunţare asupra acestui aspect.
Având a se pronunţa asupra chestiunii admisibilităţii recursului declarat în cauza de faţă Curtea reţine că, potrivit prevederilor art. 282 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., sunt supuse apelului la curtea de apel hotărârile date în prima instanţă de către tribunal precum şi acele încheieri pronunţate de tribunal prin care s-a întrerupt cursul procesului.
Aceasta constituie o reglementare cu caracter general care, într-o anumită măsură , îşi găseşte incidenţa şi în cazul în care cursul procesului s-a întrerupt în condiţiile prevăzute de art. 242 şi urm. C. proc. civ., adică prin suspendarea judecăţii.
Regimul juridic aplicabil în astfel de situaţii conţine totuşi o derogare majoră de la normele de principiu enunţate deoarece art. 2441 alin. (1) C. proc. civ., care operează în această materie specială, prevede că atacarea "în mod separat" a încheierii de suspendare se poate face numai pe calea recursului, iar nu a apelului, ca în dreptul comun.
În raport cu această ultimă reglementare sunt lipsite de suport legal menţiunile din încheierea de suspendare care l-au determinat pe intimatul S.D.I.S. să utilizeze o terminologie improprie cât priveşte calea de atac urmată împotriva respectivei încheieri, cale de atac pe care a intitulat-o "apel", iar nu "recurs".
Pentru considerente similare omisiunea Curţii de Apel Bucureşti de a da, conform cerinţelor art. 84 şi art. 129 alin. (4) C. proc. civ., o corectă calificare a căii de atac exercitate în speţă este de asemenea contrară prevederilor art. 2441 alin. (1) din acelaşi cod.
În plus menţiunea "cu recurs" din dispozitivul deciziei astfel pronunţate tinde şi la încălcarea unor norme de ordine publică în sensul definit de art. 159 C. proc. civ., în măsura în care atribuie Curţii Supreme de Justiţie competenţa de a soluţiona o cale de atac ("un al doilea recurs") pe care legea nu o prevede.
În aceeaşi ordine de idei este de observat că potrivit art. 4 pct. 1 C. proc. civ. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel sunt judecate de către Curtea Supremă de Justiţie numai "în cazurile prevăzute de lege".
Nici unul dintre aceste cazuri nu se regăseşte însă în speţă astfel încât recursul declarat de intimatul S.D.I.S. împotriva deciziei nr. 315 pronunţate la 1 noiembrie 2001 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă se impune a fi respins ca inadmisibil.
Pe cale de consecinţă urmează a se conchide ca neregularităţile, în special de ordin formal, survenite cu ocazia suspendării judecării cauzei şi respectiv cu ocazia soluţionării primei căi de atac formulate împotriva acelei măsuri nu pot fi nici ele îndreptate în cadrul procesual creat prin declararea acestui recurs inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de intimatul S.D.I.S. împotriva deciziei nr. 315 pronunţate la 1 noiembrie 2001 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată înşedinţă publică.
18 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 583/2001. Civil | CSJ. Decizia nr. 582/2001. Civil → |
|---|
