CSJ. Decizia nr. 585/2001. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.585DOSAR NR.3894/2001
Şedinţa publică din 18 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de intervenienţii P.V.I., P.E., C.S.L., B.G.şi B.M.împotriva deciziei nr.365 din 20 iunie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal s-au prezentat: recurenţii-intervenienţi, primii 4 reprezentaţi, iar ultima asistată de avocat I.N., intimaţii-reclamanţi D.I.şi E., primul, asistat, iar secunda, reprezentată de avocat V.Ş., intimatul pârât Consiliul General al Municipiului Bucureşti prin consilier juridic O.O., care răspunde şi pentru chemaţii în garanţie Primăria Municipiului Bucureşti, Administrarea Fondului Imobiliar şi Comisia Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr.112/1995, Ministerul Finanţelor Publice prin consilier E.B.. Au lipsit: pârâta S.C."F." S.A. şi chemata în garanţie Comisia locală a sectorului 2 pentru aplicarea Legii 112/1995.
Procedura completă.
Avocat I.N. susţine recursul arătând că instanţa de apel nu a soluţionat toate motivele de apel. Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate, cu trimitere la instanţa de apel pentru rejudecarea apelului. În continuare susţine că naţionalizarea a fost corect aplicată, întrucât proprietarul era de fapt patron şi nu funcţionar în sensul legii, vânzarea fiind legal făcută către chiriaşi.
Avocat Ş.V. solicită respingerea recursului, problema exceptării de la naţionalizare fiind irevocabil rezolvată, reaua credinţă privind înstrăinarea apartamentelor fiind vădită.
Consilier juridic O.O. şi consilier juridic E.B. solicită respingerea recursului şi menţinerea hotărârii Curţii de apel.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursului şi casarea deciziei cu trimitere la Curtea de Apel pentru rejudecarea apelurilor.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.1 F din 4 ianuarie 2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii D.I.şi D.E., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul general al municipiului Bucureşti şi S.C."F." S.A. Bucureşti, s-a constatat că a fost abuziv naţionalizat imobilul din Bucureşti, str.Popa Soare nr.52, sectorul 2, compus din etajul 2 (garsonieră dublă şi un apartament format din 3 camere, hol şi dependinţe) şi etajul 3 (poziţiile nr.13, 15, 16, 17 din schiţa depusă la dosar şi dependinţele aflate în podul clădirii), au fost obligaţi pârâţii să le lase reclamanţilor în deplină proprietate imobilul menţionat, au fost respinse excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului general al municipiului Bucureşti şi a inadmisibilităţii acţiunii, a fost constatată nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu intervenienţii B.G., B.M., C.S.L., P.I.V.şi P.E., au fost anulate cererile privind repunerea părţilor în situaţia anterioară, chemarea în judecată a altor persoane, precum şi cererile de intervenţie în interes propriu formulate de cumpărători şi au fost respinse cererile de chemare în garanţie formulate în cauză.
Apelurile declarate împotriva sentinţei de intervenienţi au fost respinse, ca nefondate, prin Decizia nr.365 din 20 iunie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că reclamanţii sunt moştenitorii defunctului D.I., că pârâţii au calitate procesuală pasivă, că măsura naţionalizării a fost luată faţă de persoane exceptate de la aceasta şi că, în mod corect a fost stabilită reaua credinţă a chiriaşilor la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare.
Împotriva susmenţionatei decizii au declarat recurs intervenienţii, întemeindu-l pe prevederile art.304 pct.7, 9 şi 10 din C.proc.civ., susţinând în esenţă că instanţa de apel a omis a se pronunţa asupra apelului formulat de Primăria municipiului Bucureşti, că Decizia atacată nu este motivată, fiind astfel încălcate prevederile art.261 alin.5 din C.proc.civ., că nu au fost examinate toate motivele de apel formulate de intervenienţi, că autorii reclamanţilor nu făceau parte din categoriile de persoane exceptate de la măsura naţionalizării şi că a fost dovedită buna-credinţă a chiriaşilor la data cumpărării locuinţelor revendicate.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor urma.
La fila 46 din dosarul instanţei de apel se află apelul declarat împotriva sentinţei tribunalului de către pârâtul Consiliul general al municipiului Bucureşti, pe care însă, instanţa a omis a-l soluţiona, aşa cum rezultă atât din minută, cât şi din Decizia atacată cu recurs instanţa pronunţându-se numai asupra recursului declarat de intervenienţi împotriva aceleiaşi sentinţe.
Această omisiune de pronunţare atrage nulitatea deciziei curţii de apel, a cărei casare se impune.
Pe de altă parte, nulitatea deciziei curţii de apel este atrasă şi de nepronunţarea asupra tuturor motivelor de apel invocate de intervenienţi, şi anume greşita respingere a probelor cu o contraexpertiză tehnică şi interogatoriu a chemarii în garanţie a pârâţilor şi a cererii de recuzare.
Toate aceste omisiuni de pronunţare nu numai că sunt sancţionate cu nulitatea deciziei instanţei de apel, împiedică şi exercitarea controlului judiciar.
În consecinţă, recursul urmează a fi admis, conform art.313 din C.proc.civ., a fi casată Decizia atacată şi a fi trimisă cauza, aceleiaşi curţi de apel, pentru soluţionarea apelurilor.
Având în vedere motivul ce determină casarea deciziei atacate urmează ca celelalte critici formulate de recurenţi să fie examinate cu ocazia rejudecării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de intervenienţii P.V.I., P.E., C.S.L., B.G.şi B.M.împotriva deciziei nr.365 din 20 iunie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru judecarea apelurilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2003.
| ← RĂSPUNDERE DELICTUALĂ. DEFĂIMARE PRIN PRESĂ. DISTINCŢIE... | CSJ. Decizia nr. 586/2001. Civil → |
|---|
