CSJ. Decizia nr. 1056/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1056DOSAR NR.2940/2002
Şedinţa publică din 18martie2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanţii M.V., M.C.şi M.L.D.împotriva deciziei nr.107A din 24 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV a civilă.
La apelul nominal s-au prezentat: recurenta-reclamantă M.V., personal şi asistată de avocat N.I.şi recurenţii-reclamanţi M.C.şi M.L.D.reprezentaţi de acelaşi avocat, lipsind intimaţii-pârâţi S.E.şi S.S.V.
Se referă de către magistratul asistent că intimaţii-pârâţi S.E.şi S.S.sunt decedaţi, astfel cum reiese din adresa nr.143756/F din 21 mai 2001 a Ministerului de Interne – Direcţia de Evidenţă a Populaţiei aflată la fila 70 din dosarul nr.1014/2000 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV a civilă.
Avocat N.I.depune dovada de achitare a unei taxe judiciare de timbru de 34.000 lei (chitanţa CEC nr.59005-010757) şi timbru judiciar de 1.500 lei precum şi adresa nr.126/17.02.2003 emisă de Camera Notarilor Publici – Timişoara din care rezultă că, în urma verificărilor efectuate în registrul procedurilor succesorale pe circumscripţia Judecătoriei Timişoara, nu figurează înregistrată ca dezbătută succesiunea în urma defuncţilor S.E.şiS.S.. Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în temeiul dispoziţiilor art.312 alin.4 C.proc.civ.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 20 mai 1999 sub nr.8791 pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, reclamanţii M.C., M.V. şi M.L.D.au chemat în judecată pe pârâţii S.E.şi S.S., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa:
- să se constate că au devenit proprietarii terenului în suprafaţă de 176 m.p. situat în str.Moldovei nr.62 sectorul 1, prin uzucapiunea de 30 ani;
- să constate că au devenit proprietarii construcţiei ridicată pe acest teren prin accesiune.
Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr.2358 din 1 februarie 2000, şi-a declinat competenţa de soluţionare acauzei (în baza art.2 pct.1 lit.b C.proc.civ.) în favoarea Tribunalului Bucureşti – Secţia civilă.
Prin sentinţa civilă nr.1310 din 3 septembrie 2001 Tribunalul Bucureşti – secţia a IV a civilă a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâţilor şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de către reclamanţi.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut, având în vedere adresa Ministerului de Interne – Direcţia Generală de Evidenţă Informativă a persoanei, că pârâţii au decedat la date anterioare cererii de chemare în judecată şi, în raport de această împrejurare, a invocat excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâţilor.
Cu privire la excepţie, instanţa a reţinut că încetarea capacităţii de folosinţă are loc o dată cu moartea persoanei fizice, iar lipsa capacităţii de folosinţă echivalează cu lipsa calităţii de subiect de drept civil, motiv pentru care a respins acţiunea reclamanţilor.
A mai reţinut că cererile reclamanţilor pot fi valorificate eventual printr-o altă acţiune îndreptată împotriva moştenitorilor pârâţilor, iar dacă aceştia nu există, împotriva Statului, după eliberarea certificatului de vacanţă succesorală.
Împotriva acestei sentinţe reclamanţii au formulat apel, invocând nelegalitatea şi neteminicia hotărârii sub aspectul invocării din oficiu de către instanţa de fond a excepţiei lipsei capacităţii de folosinţă a pârâţilor când ar fi trebuit să analizeze cauza pe fond prin prisma dispoziţiilor art.1847 C.civ..
Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III a civilă, prin Decizia civilă nr.107A din 27 februarie 2002, a respins apelul ca nefondat reţinând în esenţă că, în mod corect instanţa de fond a considerat întemeiată excepţia şi a respins acţiunea reclamanţilor fără a intra în cercetarea fondului cauzei.
A reţinut, de asemenea, că legal şi temeinic instanţa de fond a avut în vedere faptul că decesul pârâţilor nu a intervenit pe parcursulcauzei şi, ca atare, nu a făcut aplicaţiunea prevederilor art.243 pct.1 C.proc.civ.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii, fără însă să-l structureze conform art.304 C.proc.civ.(neinvocând nici unul din motivele prevăzute de acest text de lege) şi nerespectând nici dispoziţiile art.303 C.proc.civ.care prevăd în mod imperativ că fiecare motiv va fi arătat şi dezvoltat.
În drept, recurenţii-reclamanţi au invocat doar prevederile art.312 pct.4 C.proc.civ., care arată unde va fi trimisă, după casare, cauza spre rejudecare, în ipoteza în care hotărârea recurată a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
Se susţine de către recurenţi că acţiunea lor în constatare era făcută pentru consolidarea dreptului lor şi avea scopul de a clarifica unele aspecte juridice care în prezent nu erau contestate, dar ele puteau fi contestate în viitor.
Se mai susţine că la dosarul cauzei există dovezi că nu s-a solicitat de nimeni deschiderea procedurilor sauccesorale ca urmare a decesului pârâţilorşi, în aceste condiţii, instanţa de judecată ar fi putut să admită cererea de introducere în cauză a Municipiului Bucureşti prin primar general, să constate existenţa succesiunii vacante şi să se pronunţe pe fond în acţiunea în constatare.
Recursul este nefondat.
Astfel, este de reţinut în primul rând că în conformitatecu dispoziţiile art.137 C.proc.civ."instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond, care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".
Această prevedere imperativă a legii a fost întrutotul respectată de către instanţele de fond şi apel.
Astfel, în acest sens este de reţinut că reclamanţii, prin cererea înregistrată la data de 20 mai 1999, au chemat în judecată în calitate de pârâţi două persoane decedate în anul 1976 – S.E., respectiv în anul 1995, S.S.V (conform adresei Ministerului de Interne – Direcţia de Evidenţă a Populaţiei – fila 70 dosar Tribunalul Bucureşti).
În această situaţie este de stabilit dacă cei doi pârâţi – decedaţi înaintea momentului înregistrării cererii de chemare în judecată puteau fi "părţi" în proces în contradictoriu cu care reclamanţii urmau să-şi constate drepturile.
Codul de procedură civilă – Cartea II procedura contencioasă – Titlul I – Părţile – art.41 prevede că "orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată".
Persoanele fizice dobândesc capacitatea de folosinţă în momentul naşterii şi o pierd odată cu moartea (art.7 Decretul nr.31/1954) – în consecinţă, ca urmare a decesului, pârâţii din această cauză şi-au pierdut capacitatea de folosinţă, deci nu sunt părţi în proces.
Astfel fiind, în mod temeinic instanţa de fond a formulat din oficiu excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâţilor, care este o excepţie de fond peremptorie, absolută, pe care a admis-o, respingândacţiunea, soluţie menţinută corect şi de către instanţa de apel.
Susţinerile recurenţilor în legătură cu existenţa sau nu a moştenitorilor pârâţilor, cu modalitatea de emitere a certificatului de vacanţă succesorală sau cu introducerea în cauză a Municipiului Bucureşti prin primar general, sunt nefondate pentru că în cazul în speţă nu este vorba de nişte pârâţi care ar fi decedat pe parcursul judecării cauzei, pentru a se aplica prevederile art.243 pct.1 C.proc.civ.şi, eventual, în ipoteza când nu există moştenitor să se constate dacă afost sau nu emis certificatul de vacanţă succesorală, în speţă fiind vorba de pârâţii decedaţi înainte de înregistrarea cauzei.
Astfel fiind, faţă de considerentele mai înainte arătate urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanţii M.V., M.C.şi M.L.D.împotriva deciziei civile nr.107 A din 24 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III a c ivilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1059/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1054/2002. Civil → |
|---|
