CSJ. Decizia nr. 1055/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1055DOSAR NR.2251/2002
Şedinţa publică din 18 martie 200.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S.C."A.F."S.A. – Fântânele, judeţul Arad împotriva deciziei nr.43 din26 martie 2002 a Curţii de Apel Timişoara – Secţia civilă.
La apelul nominal au lipsit recurenta-pârâtă S.C."A.F."S.A.Arad şi intimata-reclamantă B.A..
Procedura completă.
Se referă de către magistratul asistent cererea intimatei-pârâte B.A. de judecare a cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 C.proc.civ.(fila 8 din dosar recurs).
CURTEA
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la 18 octombrie 2001 pe rolul Tribunalului Arad, reclamanta B.A. prin mandatar P.G.a chemat în judecată pe pârâta S.C."A.F." S.A. pentru obligarea acesteia la restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. la nr.1052 Zăbrani nr.647 cu nr.top 351/a, 352 casă de locuit şi intravilan de 900 mp cu nr. administrativ 647 (fost 129) precum şi întabularea dreptului său de proprietate.
În motivarea acţiunii s-a arătat că imobilul a fost preluat abuziv prin Legea 187/1945 de expropriere.
La 01.03.2001 deşi a fost notificată pârâta cu cererea de restituire a reclamantei şi deşi au trecut 60 zile de la aceasta, pârâta nu le-a dat nici un răspuns.
Tribunalul Arad, prin sentinţa 308/20.11.2001 a admis acţiunea şi a obligat pe pârâtă să restituie în natură imobilul situat în comuna Fântânele nr.647, judeţul Arad. S-a reţinut că imobilul, casă şi teren de 200 mp, a aparţinut reclamantei şi soţului ei după ce l-au cumpărat printr-un act încheiat în 1936.
În 1964 s-a întabulat dreptul de proprietate al statului în temeiul Legii 187/1945, în 1965 s-a întabulat dreptul de administrare operativă în favoarea G.A.S.Zalău şi din 1998 s-a întabulat dreptul de proprietate în favoarea pârâtei S.C. „A.F." S.A., în temeiul art.20 din Legea 15/1990. S-a constatat că preluarea s-a făcut în mod abuziv şi că în prezent imobilul nu este ocupat şi ca urmare se justifică retrocedarea lui în natură.
Împotriva acestei soluţii a declarat apel pârâta, arătând că este proprietar tabular al imobilului în baza Legii 15/1990 şi că imobilul nu a fost folosit pentru că există prezentul litigiu şi pentru că ulterior Agenţia Domeniului Statului a devenit acţionar majoritar.
Curtea de Apel Timişoara prin Decizia civilă nr.43 din 26.03.2002 a respins apelul. S-a reţinut că imobilul dobândit de reclamantă cu soţul săua intrat nelegal în proprietatea statului.
Legea 187/1945 în temeiul căreia s-a făcut întabularea în l964, a fost elaborată în vederea realizării reformei agrare şi în acest scop prevedea (art.3 alin.1) preluarea în proprietate de către stat, fără despăgubiri, a bunurilor agricole cu inventarul viu şi mort afectat lor.
Preluarea s-a făcut nelegal deoarece eliminând despăgubirile, s-au încălcat dispoziţiile art.17 din Constituţia din 1925, în vigoare la acea dată (în 1945) precum şi pentru faptul că imobilul expropriat (casă şi 900 mp teren aferent) nu făcea obiectul Legii nr.187/1945. Nu s-a putut reţine contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni (29/15.11.2001) deoarece nu e de natură să schimbe soluţia dată în dosar, art.27 alin.1 şi 2 din Legea 10/2001 referindu-se la imobilele preluate cu titlu valabil, or în cauză nu s-a făcut această dovadă. Contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni a fost încheiat ulterior notificării şi introducerii acţiunii la instanţă. S-a mai făcut dovada că imobilul este nelocuit, nefiind relevante motivele pentru care există această situaţie.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs pârâta.
Nu s-au indicat temeiuri de drept.
S-a criticat soluţia pentru că greşit s-a reţinut că imobilul a trecut abuziv în proprietatea statului, nerezultând cu claritate dacă se aplică sau nu în cazul în speţă Legea 187/1945.
Recursul este neîntemeiat urmând a fi respins.
În mod corect instanţa de apel a constatat că trecerea imobilului în patrimoniul statului s-a făcut fără titlu, printr-o greşită aplicare a Legii 187/1945, neexistând dovezi că proprietarii se înscriau într-unul din cazurile prevăzute de acest act normativ pentru a-i deposeda de bunurile agricole. De asemenea, nu există dovezi că aveau această natură casa şi terenul aferent acesteia. Ca urmare nu se putea transmite în mod valabil altui proprietar – recte pârâtul în cauză – un bun cu privire la care nu se justifica un titlu. În mod justificat nu s-a putut reţine nici contractul de vânzare de acţiunideoarece contractul privea un bun, obiect al unui proces în curs de desfăşurare, a cărui situaţie juridică, este aşadar incertă. Din clauzele contractuale ale actului în discuţie rezultă că s-a asumat de către cumpărător riscul să fie evins pentru cazul în care activele şi terenurile deţinute de vânzător vor fi restituite în baza unor acte normative sau a unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile proprietarului de drept (pag.5 a contractului aflat la fila 21 a dosarului).
Pentru considerentele arătate, urmează a se respinge recursul şi a se menţine Decizia 43/2002 a Curţii de Apel Timişoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta S.C."A.F."S.A. – Arad împotriva deciziei civile nr.43 din 26 martie 2002 a Curţii de Apel Timişoara – Secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1054/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1053/2002. Civil → |
|---|
