CSJ. Decizia nr. 1059/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1059DOSAR NR.3409/2002
Şedinţa publică din 18 martie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S.M.împotriva deciziei nr.19 din 3 iunie 2002 a Curţii de Apel Iaşi.
La apelul nominal s-a prezentat recurenta-reclamantă S.M., lipsind intimaţii-pârâţi Primăria comunei Zorleni - judeţul Vaslui şi C.I.- primar al comunei Zorleni, judeţul Vaslui.
Procedura completă.
Recurenta-reclamantă S.M.solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, iar pe fond, admiterea acţiunii şi schimbarea în totalitate a dispoziţiei nr.76 din 2 octombrie 2001 emisă în baza legii 10/2001 în sensul admiterii cererii de restituire a imobilului teren sau acordarea de despăgubiri prin echivalent.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 26 octombrie 2001 sub nr.4157 pe rolul Tribunalului Vaslui, reclamanta S.M.în contradictoriu cu Primăria comunei Zorleni a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să desfiinţeze Dispoziţia cu nr.76 din 2 octombrie 2001 şi să o schimbe în totalitate în sensul admiterii pretenţiilor menţionate în notificarea nr.603 din 18 septembrie 2001 adresată Primăriei comunei Zorleni, respectiv să-i restituie terenul revendicat în suprafaţă de 1574,17 mp sau să-i acorde măsuri reparatorii prin echivalent, valoarea estimativă a imobilului fiind de 1.000.000.000 lei.
Primăria comunei Zorleni a formulat o întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii arătând că reclamanta nu a făcut dovada că suprafaţa de teren solicitată ar fi fost preluată abuziv de către stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
La termenul din 27 februarie 2002, instanţa a invocat din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Zorleni.
Faţă de această excepţie reclamanta „precizează că din eroare a chemat în judecată Primăria, crezând că primarul este reprezentantul acesteia" solicitând citarea în cauză a primarului C.I.
La termenul din 13 martie 2002, reclamanta susţine oral şi depune şi concluzii scrise (fila 63 dosar tribunal) în sensul că „primarul a semnat Dispoziţia nr.76 din 2 octombrie 2001 în numele primăriei, fiind cel ce angajează răspunderea juridică, care reprezintă Primăria şi ca atare acţiunea a fost formulată împotriva persoanei juridice şi nu a primarului în nume personal".
Tribunalul Vaslui, prin sentinţa civilă nr.283 din 13 martie 2002 a respins acţiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesual pasivă.
A luat act de renunţarea la judecata acţiunii în contradictoriu cu primarul C.I..
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că soluţionarea cererilor de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor, în urma notificării comunicate primăriilor, este de competenţa primarului, situaţie reglementată în mod expres de art.20 al.3 din Legea 10/2001, şi, în consecinţă litigiile având ca obiect anularea unei dispoziţii emise în baza legii 10/2001 de către primar, calitate procesual pasivă are primarul chemat în judecată în nume propriu şi nu Primăria.
Prin Decizia civilă nr.19 din 3 iunie 2002 Curtea de Apel Iaşi a respins ca nefondat apelul declarat de către reclamantă împotriva hotărârii pronunţate de către Tribunalul Vaslui, reţinând, în esenţă, că în mod legal şi temeinic instanţa de fond a reţinut că Primăria nu are calitate procesual pasivă, această calitate având-o primarul.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal reclamanta invocând motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ., respectiv aplicarea greşită a legii în soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a Primăriei.
Se susţine că soluţionarea cauzei trebuia făcută în contradictoriu cu persoana juridică notificată, primarul fiind cel ce reprezintă această unitate.
Recurenta arată că şi pe fondul cauzei acţiunea sa este întemeiată.
Recursul este fondat.
Este de reţinut în primul rând că instanţele de fond şi apel au soluţionat cauza pe o excepţie şi anume aceea a lipsei calităţii procesual pasive a Primăriei comunei Zorleni.
În acest sens instanţele au apreciat, având în vedere prevederile art.20 al.3 din Legea 10/2001, că „primarul în nume propriu" are calitate procesual pasivă în litigiile având ca obiect anularea unei dispoziţii emise în baza Legii 10/2001 de către acesta.
Cu privire la această excepţie este de reţinut că Legea 10/2001, în capitolul III, instituie pentru exercitarea dreptului la restituirea imobilelor preluate abuziv două etape şi anume: o etapă necontencioasă şi o altă etapă contencioasă.
Această lege mai stabileşte, prin prevederile art.21 şi părţile între care se vor desfăşura aceste proceduri şi anume „persoana îndreptăţită" la restituire şi „persoana juridică deţinătoare a imobilului".
În art.20 al aceleiaşi legi sunt prevăzute categoriile de persoane juridice care sunt obligate la restituirea către persoanele îndreptăţite, prin decizie sau dispoziţie motivată, a organelor de conducere ale unităţii deţinătoare.
În aliniatul al treilea al acestui articol se menţionează şi primăriile cu precizarea că „în cazul primăriilor restituirea se face prin dispoziţia motivată a primarilor".
Deci, primăriile au fost incluse în cadrul „unităţilor deţinătoare" cu menţiunea că dispoziţia nu o emite organul de conducere, ci primarul.
De menţionat că cele două părţi „persoana îndreptăţită" la restituirea care are calitatea procesual activă şi „unitatea deţinătoare" (de reţinut că legiuitorul foloseşte termenul de „deţinător" nu de proprietar) care are calitatea procesual pasivă, vor avea aceste calităţi şi în faza necontencioasă cât şi în faza contencioasă, neputând să fie înlocuite de o altă parte.
Instanţele de fond şi apel au considerat greşit, că dacă dispoziţia, prin care s-a respins cererea de retrocedare formulată de către persoana îndreptăţită, a fost emisă de către primar, acesta va fi chemat în instanţă pentru anularea dispoziţiei în nume propriu.
Concluzia este greşită pentru că primarul nu în nume propriu emite această dispoziţie ci ca reprezentant al deţinătorului imobilului, care conform art.23 al.1 din Legea 10/2001 este obligat ca prin dispoziţie să răspundă la cererea de restituire.
Astfel fiind, având în vedere considerentele mai înainte arătate urmează ca motivul de recurs invocat de către recurentă, art.304 pct.9 C.proc.civ., este fondat, întrucât instanţele de fond şi apel au făcut o aplicare greşită a prevederilor Legii 10/2001, motiv pentru care se va admite recursul şi vor fi casate hotărârile pronunţate de către Curtea de Apel Iaşi şi Tribunalul Vaslui, trimiţându-se cauza pentru judecarea cauzei pe fond Tribunalului Vaslui.
Distinct de cele mai înainte arătate urmează a mai reţine că în nici-o încheiere de şedinţă sau în concluzii scrise reclamanta nu a renunţat la judecata faţă de primarul C.I. în condiţiile art.246 C.proc.civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta S.M.împotriva deciziei civile nr.19 din 3 iunie 2002 a Curţii de Apel Iaşi pe care o casează, precum şi sentinţa civilă nr.283 din 13 martie 2002 a Tribunalului Vaslui şi trimite cauza pentru judecarea fondului, acestei din urmă instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1058/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1056/2002. Civil → |
|---|
