CSJ. Decizia nr. 1091/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1091Dosar nr.3904/2002
Şedinţa publică din 19 martie 2003
S-a luat în examinare recursul declatrat de reclamanta S.V.împotriva deciziei nr.229 din 29 mai 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal s-au prezentat: recurenta-reclamantă S.V.,prin mandatar S.N.conform procuriiautentificate sub nr.3156/2 septembrie 1996 de Biroul Notarului Public T.I., intimatul-pârât Ministerul Finanţelor Publice prin consilier juridic B.E., lipsind intimatul-pârât Municipiul Bucureşti,prin Primarul General.
Procedura completă.
Prealabil, Curtea învederează mandatarului-recurentei-reclamante dispoziţiile art.68 alin.4 şi 5 din C.proc.civ.referitoare la condiţiile în care legea permite punerea de concluzii orale şi acordă cuvântul în dezbaterea recursului cu care a fost învestită, luând act de împrejurarea că acesta nu are studii juridice şi îndrumându-l sădepunăeventuale note scrise.
Consilier jurudic B.E.în reprezentarea intimatului-pârât Ministerul Finanţelor Publice solicită respingerea recursului ca nefondat, întemeiulart.312(1)tezaa II-adinC.proc.civ.,cu consecinţamenţinerii ca legale şi temeinice a hotărârilor pronunţate de instanţele de fond şi apel.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.7691/01.11.2001 pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă reclamanta S.V.a chemat în judecată Primăria Municipiului Bucureşti şi Ministerul Finanţelor Publice şi a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 50.000U.S.D. echivalentă în lei în raport cu valoarea dolarului la data plăţii.
În motivarea cererii sale reclamanta arată că suma pretinsă reprezintă valoarea imobilului – casă de locuit – demolată abuziv înluna ianuarie 1989 pe care o avea în proprietate.
În drept acţiunea reclamantei este motivată pe prevederile art.418 C.civ. şi art.51 din Legea nr.10/2001.
Reclamanta face precizarea în finalul acţiunii că în legătură cu pretenţiile formulate în cauză a notificat Primăria Municipiului Bucureşti, dar până în prezent nu a primit nici o comunicare din partea acesteia.
Prin sentinţa civilă nr.3/7.01.2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a III-a civilă s-a respins acţiunea reclamantei ca fiind prematur introdusă.
Pentru a pronunţa aceste hotărâri instanţa a reţinut în esenţă următoarele:
Reclamanta adobândit în proprietate un imobil – teren şi construcţie – situat în Bucureşti str.Şcoala Cioconu nr.10, sector 3.
Că, imobilul i-a fost expropriat iar construcţia edificată pe teren a fost demolată în anul 1989.
Că prin dispoziţia Primarului General nr.904/1998 i-a fost restituit înproprietateterenulînsuprafaţăde140 mp. situatînBucureştistr.ŞcoalaCioconunr.10,sector 3,iarînlegăturăcuconstrucţia reclamanta a notificat Primăria Municipiului Bucureşti potrivit prevederilor Legii nr.10/2001 solicitând acordarea unor despăgubiri băneşti.
Cum până în prezent reclamanta nu a primit din partea unităţii deţinătoare nici o decizie sau dispoziţie motivată prin care să se pronunţe cu privire la notificarea formulată, insntanţa a apreciat că cererea privind obligarea la plata despăgubirilor băneşti nu poate fi soluţionată înainte de parcurgereaprocedurii stabilită de art.31 (1) din Legea nr.10/2001.
Împotriva sentinţeicivile nr.3/2002 reclamantaS.V.a declarat apel considerând că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este nelegală şi netemeinică pentru următoarele considerente:
Greşit s-a considerat că nu a respectat prevederile art.36 (1) din Legea nr.10/2001;
- primăria Municipiului Bucureşti nu a respectat prevederile art.24 (1) din Legea nr.10/2001 necomunicîndu-i în termen de 60 zile de la primirea notificării, Decizia sa în legăturăcuaceastă notificare;
- insntanţa nu a respectat prevederile art.26 (3) din Legea nr.10(/2001 precum şi prevederile art.12 (4)şi art.15 din HG nr.614/2001 prin care s-au aprobat Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001.
Prin Decizia civilă nr.229/29.05.2002 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV a civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă S.V.împotriva sentinţei civile nr.377.01.2002 în motivarea că în mod corect insntanţade fond a respins cererea reclamantei, deoarece până la data pronunţării hotărâriinu a fost adoptată legea specială prin care se reglementează modalităţile, cuantumul şiprocedurile de acordare a despăgubirilor băneşti, lacare face referire art.40 din Legea nr.10/2001.
Împotriva deciziei civile nr.229 din 29 mai 2002, a declarat recurs reclamanta S.V.pentru motive de nelegalitate şi netemeimnicie constând în esenţă în următoarele:
- instanţa de apel a interpretat greşit prevederile art.40 din Legea nr.10/2001;
- instanţa de apel a eludat aplicarea art.24 (7) şi art.26 (3) din Legea nr.10(/2001;
Curtea de apel nu a reţinut faptul că Primăria Municipiului Bucureşti în mod eronat a trimis notificarea spre rezolvare la Prefectura Bucureşti fără a exista temei legal pentru această măsură.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Aşa cum rezultă din conţinutul cererii formulate de către reclamanta S.V., aceasta a notificat în baza Legii nr.10/2001 Primăria Municipiului Bucureştisolicitând ca acesta să emită o decizie sau o dispoziţie prin care să i se plătească suma de 50.000 USD reprezentând contravaloarea imobilului – construcţie care a fost expropriată şi ulterior demolată în anul 1989.
Potrivit art.11 (2) din Legea nr.10/2001 în cazul în care construcţiile expropriate au fost demolate parţial sau total, dar nu s-au exercitat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură, cu construcţiilerămase, iar pentru construcţiile demolate măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Potrivit art.11 (8) pentru situaţiile prevăzute de alin. (2), (3) şi (4) măsurile reparatorii prin echivalent constau în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionatepe piaţa de capital, în funcţie de opţiunea persoanei îndreptăţite.
Potrivit art.33 din Legea nr.10/2001 măsurile reparatorii în echivalent (cum sunt cele reglementate de art.11 alin.2,3,4 din Lege se stabilesc prin dispoziţia motivată a primarului, respectiv a Primarului general al municipiului Bucureşti, cu avizul organelor teritorialeale Ministerului Finanţelor Publice, dat în urmacondiţiunilor de fond şi de formă prevăzute în lege.
Rezultă din prevederile legale enunţate mai înainte că dispoziţia motivatăaprimaruluicuprivirelanotificareaadresatădepersoan.
îndreptăţităîn situaţiile prevăzute de art.11 alin.2,3 şi 4 din Legea nr.10/2001 nu poate fi emisă în lipsa avizelor organelor teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice.
Cum în cauza de faţă, deşi reclamanta a notificat Primăria Municipiului Bucureşti solicitând despăgubiri băneşti pentru imobilul expropriat şi ulterior demolat, cerereasa se încadrează în prevederile art.11 din Legea nr.10/2001 putând beneficia de măsuri reparatotrii în echivalent.
Aşa fiind, în cauza de faţănu rezultă din probele administrate că organele teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice au emis avizele prevăzute de art.33 din Legea nr.10/2001,în lipsa cărora nu se poate reţine nici o culpă în sarcina Primarului General al Municipiului Bucureşti că nu a emis dispoziţiamotivată şi nu a comunicat-o recurentei în termenele prevăzute de Legea nr.10/2001.
Cum în speţă, în condiţiile arătate în cele ce preced nu s-a emis încă o dispoziţie scrisă,de către Primarul General al Municipiului Bucureşti, notificat de recurenta S.V., cererea formulată de aceasta prin care solicită obligareapârâţilor la plata despăgubirilor în sumă de 50.000 USD a fost corect respinsă ca prematurăde Tribunalul Bucureşti, soluţie menţinută şi în instanţa de apel.
Aşa fiind, criticile formulate prin motivele de recurs nu au legătură cu prevederile legale aplicabile în cauza de faţă, textele invocatede recurentă găsindu-şi aplicaţiunea în alte situaţii reglementate de Legea nr.10/201, recursul urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta S.V.împotriva deciziei nr.229 din 29 mai 2002 aCurţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a Civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1092/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1089/2002. Civil → |
|---|
