CSJ. Decizia nr. 1092/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1092Dosar nr.4518/2002
Şedinţa publică din 19 martie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta C.F. împotriva încheierii din 1 octombrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia Civilă.
La apelul nominal s-au prezentat: recurenta-reclamantă C.F., prin avocat E.N., intimata reclamantă C.V., personal, intimata-pârâtă I.E., personal şi asistată de avocat G.D..
Procedura completă.
Nefiind chestiuni prealabile, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului cu care a fost investită.
Avocat E.N. solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunţată la 1 octombrie 2002 de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă în dosarul nr.6493/2002 şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii, conform art.312 alin.(1) teza primă din C.proc.civ..
Intimata-reclamantă C.V. solicită, de asemenea admiterea recursului, casarea încheierii şi trimiterea dosarului în vederea continuării judecăţii.
Avocat G.D.solicită respingerea recursului, în temeiul art.312 alin.(1) teza a II-a din C.proc.civ., cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pucioasa reclamanţii C.F. şi N.V.au chemat în judecată pârâţii Ş.I., E.E., Ş.V.şi B.V.pentru a se dispune ieşirea din indiviziune cu privire la averea rămasă de pe urma defunctei Ş.M..
Prin încheierea din 29 ianuarie 1997 s-a admis în parte şi în principiu acţiunea reclamantelor, s-a constatat deschisă succesiunea defunctei Ş.M. şi s-au stabilit moştenitorii acesteia ca fiind reclamantele (în calitate de fiice cu câte o cotă de 1/6 din masa succesorală iar pârâţii, de asemenea,fiecare cu câte 1/6 din aceeaşi masă şi s-a stabilit compunerea masei succesorale.
Ulterior prin sentinţa civilă nr.1701/10 octombrie 1997 a aceleiaşi instanţe s-a admis acţiunea şi s-a dispus partajarea bunurilor conform raportului de expertiză dispus în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apelpârâta E.E., ce a fost admis cu consecinţa desfiinţării încheierii de admitere în principiu din 29 ianuarie 1997 şi a sentinţeinr.1701/10 octombrie 1997 a aceleiaşi instanţe şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr.145/1999 iar prin sentinţa civilă nr.1260 din 26 septembrie 2001, Judecătoria Păucioasa a admis în parte acţiunea şi cererile completatoare, a stabilit şase loturi pentru fiecare dintre părţi şi valorile indicate la fila 164 dosar nr.145/1999.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că din înscrisurile depuse, rezultă împrejurarea că defuncta a fost înscrisă în RegistrulAgricol cu 1,76 ha teren agricol.
Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal, a declarat apel pârâta I.E., criticând soluţia pronunţată pentru greşitacompunere a masei succesorale, ignorarea actului de proprietate nr.1038/1974, modalitatea constituirii loturilor.
La motivele de apel reclamanta C.F. a răspuns prin întâmpinare solicitând respingerea apelului.
Prin Decizia nr.585 din 27 mai 2002, Tribunalul Dâmboviţa, Secţia Civilă a respins apelul, reţinând în considerente că instanţa de fond a analizat corect materialul probator, inclusiv actul de vânzare-cumpărare invocat de apelantă, iar cu privire la modalitatea de lotizare realizată, s-a menţionat că apelanta a achiesat laconcluziile raportului de expertiză, neopunînd obiecţiuni ce fac obiectul criticilor din apel.
Împotriva decizieidin apel a exercitat calea de atac a recursuluiaceeaşi pârâtă aducând critici, încadrate în art.304 pct.6 şi 7 din C.proc.civ., în sensul că instanţele „au acordat mai mult decât s-a cerut„ referitor la suprafaţa de teren de 396,5 m2 , analizând eronat înscrisurile depuseşi nu au inclusîn masa partajabilă terenul şi construcţia ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.1038/1974.
Totodată i se reproşează instanţei de apel pronunţarea unei hotărâri ce cuprinde motive contradictorii.
Intimata-reclamantă C.F. a formulat întâmpinare la motivele de recurs, solicitând instanţei să aibă în vedere apărarea acesteia, în sensul că nu a contestat certificatul de moştenitor nr.2146 emis la 17 noiembrie 1994, de pe urma defunctei Ş.M. (fila 6 Dosar nr.1962/1996 al Judecătoriei Pucioasa).
La termenul din 1 octombrie 2002, recurenta-pârâtă I.E. a depus certficatul de grefă nr.1203/2002 al Judecătoriei Pucioasa, copie de pe cererea de chemare în judecată.
A arătat că pe rolul acestei instanţe este înregistrată o acţiune în constatare, formulată în contradictoriu cu pârâţii C.F., C.N., C.D., C.I., Ş.V., N. V., Ş.I. şi a solicitat suspendarea judecăţii, în temeiul art.244alin.(1) pct.1 din C.proc.civ..
Intimata-reclamantă C.F. s-a opus suspendării judecării recursului, învederând că dezlegarea pricinii nu atârnă de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi, prin care I.E. tinde să-şi constituie un titlu de proprietate.
Instanţa de recurs a admis cererea de suspendare a judecăţii recursului, în temeiul art.244 alin.(1) pct.1 din C.proc.civ., ce formează obiectul dosarului nr.6493/2002 al Curţii de Apel Ploieşti, Secţia Civilă, prin încheierea din 1 octombrie 2002, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul procedural mai sus indicat, întrucât rezultă că între părţi există un litigiu având ca obiect suprafaţa de teren de 900 m2 .
Împotriva încheierii a declarat recurs reclamanta solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe în vederea continuării judecăţii.
Astfel a arătat că în mod greşit a reţinut instanţa de recurs că soluţia ce urmează a fi pronunţată în dosarul nr.1203/2002 al Judecătoriei Pucioasa are înrâurire asupra existenţei sau inexistenţei unui drept care face obiectul unei alte judecăţi, în speţă recursul din dosarul nr.4518/2002 al Curţii Supreme de Justiţie.
În drept recurentul şi-a întemeiat (calea de atac) pe dispoziţiile art.27 din Legea nr.56/1993.
Chiar dacă temeiul invocat de recurentă nu este fidel motivelor de recurs, limitativ şi expres prevăzute de art.304 pct.1-10 din C.proc.civ., din conţinutul dezvoltat în criticile expuse, în motivarea recursului, Curtea apreciază că acesta poate fi încadrat în motivele prevăzute de acelaşi articol.
Ca atare, instanţa este îndrituită a-l încadra, această facultate, fiindu-i conferită prin chiar textul de lege art.306 alin. (3) din acelaşi cod, în Titlul V, Capitolul I. , Recursul Secţiunea I. Termenul şi formele recursului, ce reglementează calea extraordinară de atac a recursului.
Prin prisma motivelor invocate, recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Fără o motivare argumentată,instanţa de recurs a dispus suspendarea judecării acestei căi de atac, mărginîndu-se la a indica actele depuse de I.E., fără însă a explicita în ce măsură dezlegarea pricinii ce formează obiectuldosarului mai sus arătat, ar avea sau nu efect în soluţionarea recursului ce vizează ieşirea din indiviziune asupra averii rămasă depe urma defunctei Ş.M., decedată la 1 aprilie 1994.
În reglementarea incidentelor survenite pe parcursulsoluţionării cauzelor, în curs de desfăşurare, suspendarea este privită ca având caracter facultativ, rămânând la latitudinea judecătorului, de a aprecia, în funcţie de situaţia de fapt, de la caz la caz, oportunitatea dispunerii acestei măsuri în aşa fel încât drepturile procesuale ale părţilor să fie exercitate cu bună credinţă.
Acţiunea ce face obiectul dosarului nr.1203/2002 aflată pe rolul Judecătoriei Pucioasa ce tinde la constatarea unui drept trebuie analizată sub aspectul determinării unei legături care să justifice măsura întreruperii cursului judecăţii şi raportat la data introducerii acţiunii în constatare.
Cum ieşirea din indiviziune a fost introdusă la 25 septembrie 1996, fiind în rejudecare în fază de recurs este neîndoielnic că acţiunea ce formează obiectul dosarului nr.1203/2002 ar duce la tergiversarea soluţionării cauzei,împietând asupra drepturilor părţilor de a beneficia de o judecată într-un timp rezonabil.
Faţă de obiectul acţiunii în constatarea unei eventuale simulaţii şi cum în acţiunea de partaj succesoral (aflat în fază de recurs) nu s-a contestat certificatul de moştenitor nr.2146/17 noiembrie 1994, nu are relevanţă în soluţionarea acestei din urmă cauze, existenţa unui litigiu) prin care se tinde a se constata un drept de proprietate, titulară fiind pârâta I.E..
De asemenea, este de precizat că şi sub aspectulmenţiunii „irevocabilă" încheierea de suspendare este greşită în înţelesul că nu este susceptibilăde a fi atacată cu recurs, câtă vreme această cale de atac este expres prevăzută de art.2441 alin.(1) din C.proc.civ..
Concluzionând, Curtea apreciază că nu se impunea suspendarea judecării recursului, astfel că în temeiul art.312 alin. (1) teza I, va admite recursul, va casa încheierea de suspendare şi va trimite cauaza aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii.
În temeiul dispoziţiilor art.274 din acelaşi Cod vor fi obligaţi intimaţii la 2.000.000 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta C.F. împotriva încheierii de suspendare din 1 octombrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia Civilă pronunţată în dosarul nr.6493/2002; pe care o casează şi trimite dosarul aceleiaşi instanţe în vederea continuării judecăţii.
Obligă pe intimaţii-pârâţi I.E., Ş.I., Ş.V., B.V.la 2.000.000 lei, cheltuieli de judecată către C.F..
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1117/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1091/2002. Civil → |
|---|
