CSJ. Decizia nr. 1245/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1245DOSAR NR.2934/2002
Şedinţa publică din 27 martie 2003
La data de 5 martie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei civile nr.224 din 13.05.2002 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 5 martie 2003 care face parte integrantă din prezenta iar pronunţarea s-a amânat la 27.03.2003.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.1027/16.03.1999 reclamanţii D. J.M.C.şi Ş.O.P.au chemat în judecată Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună.
- să le fie restituit imobilul situat în Bucureşti str.Lucacinr.61-63 format din 1383 m.p. teren şi construcţie din care 655 m.p. teren aparţin la nr.61 şi 728 m.p. teren aparţin numărului 63;
- pârâtul să fie obligat să le lase în deplină, netulburată şi liberă posesie şi folosinţă imobilul revendicat;
În motivarea acţiunii reclamanţii arată că imobilul din str.Lucaci nr.61 a aparţinut mamei lor Ş.E., primit cu titlu de dotă de la părinţii ei, respectiv bunicii reclamanţilor, G.N.şi G.A., cu ocazia căsătoriei cu Ş.C., iar imobilul din str.Lucaci nr.63 (teren în suprafaţă de 728 m.p. şi două corpuri de casă) a aparţinut bunicilor G.N.şi G.A..
Că prin Decretul nr.92/1950 cele două imobile au fost naţionalizate în mod abuziv, contrar prevederilor art.II din decret, atât bunicii cât şi părinţii reclamanţilor, făcând parte din categorii sociale exceptate de la prevederile decretului de naţionalizare, ei fiind intelectuali profesionişti, respectiv medici militari iar soţiile casnice.
În drept reclamanţii îşi fundamentează acţiunea pe prevederile art.480 C.civ., art.644-645 C.civ., art.6 din Legea nr.213/1998.
La termenul de judecată din 6.12.1999 reclamanţii şi-au precizat şi restrâns acţiunea în sensul că înţeleg să revendice numai suprafaţa de teren de 907 m.p. constatată liberă în urma expertizei tehnice efectuate în cauză, renunţând la judecata cu privire la imobilele construcţii, identificate de expertiză pe terenul din str.V.Lucaci nr.61 şi 63.
Prin sentinţa civilă ntr.47/24.01.2000 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a IV-a civilă se admite acţiunea reclamanţilor aşa cum a fost precizată la termenul de judecată din 6.12.1999 şi este obligat pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie reclamanţilor suprafaţa de teren de 907 m.p. situat în Bucureşti str.Lucaci nr.61-63 identificat potrivit raportului de expertiză întocmit de expert ing.S.G.
Pentru a pronunţa sentinţa arătată, instanţa a reţinut că potrivit extraselor de carte funciară nr.28893/1940 şi respectiv nr.28894/1940, imobilul revendicat de reclamanţi a fost proprietatea autoarei lor, G.A., de la care a fost naţionalizat în baza Decretului nr.92/1950, deşi aceasta era casnică iar soţul medic militar, fiind exceptaţi de la măsura naţionalizării potrivit art.II din decret.
Prin Decizia civilă nr.480/A/14.09.2000 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă s-a respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinţei civile nr.47/24.01.2000 de către apelanta pârâtă Primăria Municipiului Bucureşti.
Instanţa de apel a reţinut contrar motivelor invocate în apel de apelantă că reclamanţii au făcut dovada dreptului de proprietate a autorilor lor asupra imobilului revendicat, cât şi a faptului că aceştia fiind intelectuali profesionişti erau exceptaţi de la aplicarea prevederilor Decretului nr.91/1950.
Împotriva deciziei civile nr.480/A/14.09.2000 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs pârâtul Municipiul Bucureşti care a fost admis prin Decizia civilă nr.1985/6.04.2000 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie - secţia civilă şi s-a dispus casarea deciziei recurate şi a sentinţei civile nr.47/24.01.2000 pronunţată de Tribunalul Bucureşti şi trimiterea cauzei la acelaşi tribunal în vederea rejudecării.
În considerentele deciziei se arată că prin probele dispuse de instanţa de fond şi expertiza efectuată în cauză nu a fost stabilit cu exactitate amplasamentul terenului revendicat, dacă acesta este liber de construcţii, expertiză nerăspunzând la obiectivele stabilite, de instanţă.
Că se impune casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru completarea probatoriilor cu titlurile de proprietate ale autorilor, refacerea expertizei topometrice pentru stabilirea unei situaţii de fapt exacte cu privire la suprafeţele construite şi cele libere de construcţii, avându-se în vedere suprafaţa de teren de 1383 m.p. declarată în acţiunea iniţială şi cea care se pretinde prin acţiunea modificată (907 m.p.).
Rejudecând cauza în fond după casare Tribunalul Bucureşti a dispus completarea probelor cu acte privind titlurile de proprietate pentru imobilele revendicate şi s-a efectuat o nouă expertiză topometrică.
În urma probelor administrate instanţa a reţinut prin sentinţa civilă 1961/21.12.1002 că în strada Lucaci nr.61-63 sunt două terenuri care însumează suprafaţa de 1267 m.p. din care cel de la nr.61 are 655 m.p. şi pe el este edificată o construcţie din cărămidă cu etaj aparţinând familiei C.C.şi T.I., care ocupă suprafaţa de 93,4 m.p. la sol iar cu servituţile aferente ocupă în total 248,3 m.p., rămânând liberă suprafaţa de 406,7 m.p.; pe terenul de la nr.63 este edificată o construcţie de cărămidă aparţinând familiei M., cu suprafaţa la sol de 64 m.p. iar cu servituţile aferenteocupă 152,46 m.p., rămânând liberă suprafaţa de 460 m.p.
Din actele depuse la dosar, tribunalul a reţinut că imobilele au aparţinut bunicilor reclamanţilor de azi, care le-au transmis părinţilor reclamanţilor de la care apoi au fost naţionalizate deşi aceştia erau intelectuali profesionişti fiind exceptaţi de la aplicarea prevederilor Decretului nr.91/1950.
În consecinţă prin sentinţa menţionată instanţa de fond a considerat că reclamanţii în calitate de moştenitori au dobândit dreptul de proprietate de la părinţii lor şi în baza art.480 C.civ. a admis acţiunea iar faţă de împrejurarea că din probe a rezultat că în parte terenul este ocupat de construcţiile altor persoane ridicate pe terenul dat în folosinţă de pârâta Primăria Bucureşti, obligă pe aceasta să lase în proprietate şi liniştită posesie terenurile rămase libere din str.Lucaciu Vasile Preot nr.61 şi 63 sector 3, aşa cum au fost identificate şi delimitate prin expertiza topometrică întocmită de ing.D.V.
Apelul declarat împotriva sentinţei civile 1961/21.12.2001 de apelantul pârât Consiliul General al Municipiului Bucureşti a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr.224/A/13 mai 2002 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, cu motivarea că are calitate procesuală pasivă Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi că măsura naţionalizării imobilelor a fost luată abuziv cu încălcarea prevederilor Decretului 92/1950.
Împotriva deciziei civile nr.224/A/13.05.2002 a declarat recurs Primăria Municipiului Bucureşti întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ.în dezvoltarea căruia arată în esenţă că instanţele de apel şi fond au considerat greşit că imobilul a trecut fără titlu în proprietatea statului, câtă vreme reclamanţii nu au făcut dovada că autorii lor erau exceptaţi de la aplicarea Decretului nr.92/1950 fiind intelectuali profesionişti încadraţi în muncă şi practicând o anumită profesie.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru motivele care se vor arăta în continuare:
Potrivit art.129 alin.5 C.proc.civ.judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc.
Din lucrările dosarului se constată că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel nu şi-au dus la îndeplinire îndatorirea prevăzută de art.129 alin.5 C.proc.civ., chiar şi în condiţiile în care prin Decizia nr.1985/6.04.2001 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie - secţia civilă în primul ciclu procesual s-a dispus ca la rejudecarea cauzei după casare, să se completeze probatoriul refăcându-se expertiza topometrică pentru stabilirea unei situaţii de fapt exacte a terenurilor revendicate cu privire la suprafeţele construite şi suprafeţele libere de construcţii, faţă de pretenţiile formulate prin acţiunea introductivă în care se menţiona suprafaţa totală de 1383 m.p. şi cea care se revendica prin acţiunea modificată de 907 m.p.
În pricinile în care se discuta problema revendicării unui imobil sau unui teren, cum este cazul în speţă se impune o verificare atentă pentru stabilirea riguroasă a amplasamentului terenului, dar şi a posesiei actuale, eventual a drepturilor ce pot fi invocate asupra acestor terenuri a unor terţi posesori, care nu au fost citaţi în cauză.
Se constată în speţă că deşi în urma efectuării celei de a doua expertize topometrice, expertul a constatat şi precizat în lucrarea întocmită că o suprafaţă importantă din terenul revendicat de reclamanţi de la pârâta Primăria Municipiului Bucureşti, este ocupată de terţe persoane, care au edificat construcţii pe teren, instanţele nu au pus în discuţia părţilor această situaţie de fapt şi nu au dispus administrarea unor probe pentru a stabili natura posesiei şi titlul în baza căruia existau construcţii pe terenul revendicat iniţial.
Ori, faţă de împrejurările menţionate se impunea ca instanţele să pună în discuţia părţilor eventual necesitatea introducerii în cauză a terţilor constructori şi posesori a-i terenului pentru a se stabili titlul în baza căruia deţin şi folosesc terenul pe care se află construcţiile.
Faţă de această situaţie, nu era posibil ca expertiza însuşită de instanţă că stabilească servituţi de trecere în folosul terţilor posesori, necitaţi în cauză, în sarcina terenului revendicat de reclamanţi şi care s-a dispus să fie lăsat în proprietate şi folosinţă acestora.
Aşa fiind cum rejudecarea cauzei după casare cu trimitere de către instanţa de recurs nu s-a făcut cu respectarea prevederilor art.129 alin.5 C.proc.civ.şi art.315 C.civ. urmează să se admită recursul a se casa Decizia nr.224 din 13.05.2002 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, precum şi sentinţa civilă nr.1961/21.12.2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia IV-a civilă căruia i se trimite cauza pentru rejudecare.
Cu ocazia rejudecării instanţa de fond va dispune administrarea probelor necesare pentru lămurirea împrejurărilor de fapt şi de drept privind posesia terenului de către persoanele indicate în epxertiză, şi va pune în discuţia părţilor necesitatea citării în cauză a terţilor deţinători în contradictoriu cu care să se discute problema creării unor servituţi de trecere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei civile nr.224 din 13.05.2002 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Casează Decizia sus menţionată precum şi sentinţa civilă nr.1961 din 21.12.2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi trimite cauza aceluiaşi tribunal pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1246/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 123/2002. Civil → |
|---|
