CSJ. Decizia nr. 1217/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1217Dosar nr.3908/2002
Şedinţa publică din 26 martie 200.
S-a luat în examinare recursul declarat de revizuientul Municipiul Bucureşti prin primarul general împotriva deciziei nr.223 din 28 mai 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal se prezintă recurentul-revizuient prin consilier juridic O.O., precum şi intimata B.V.personal.
Procedura completă.
Consilier juridic O.O.solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Intimata B.V.solicită respingerea recursului.
CURTEA ,
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 17 noiembrie 1995 reclamanta B.V.a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al Municipiului Bucureşti pentru a i se retroceda în deplină proprietate terenul în suprafaţă de 902 mp situat în Bucureşti str.Reşiţa nr.10 (fostă str.Dealul Cernei nr.46), sectorul4, bun dobândit prin moştenire, care a fost expropriat şi trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.457/1973.
Prin sentinţa nr.841 din 27 iulie 1995 Tribunalul Bucureşti – Secţia aIII-a civilă, a admis acţiunea reclamantei B.V.şi a obligat pe pârâtul Consiliul Local al Municipiului Bucureşti să lase în deplină proprietate şi posesie reclamantei terenul situat în Bucureşti, str.Reşiţa nr.10, sectorul 4 (fosta str.DealulCernei nr.46) în suprafaţă de 693,17 mp.
Hotărârea a rămas definitivă prin neapelare.
La 26 noiembrie 2001 pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, a formulat, în temeiul art.322 pct.5 C.proc.civ., cerere de revizuire a sentinţei nr.841 din 27 iulie 1995 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă cu motivarea că din înscrisurile noi obţinute de la S.C. " E " SA, Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice şide la Asociaţia de proprietari „Grădiştea 1", rezultă că terenul retrocedat reclamantei B.V.este afectat de reţele subterane de termoficare şi electrice şi că expertiza ce a fost efectuată din dispoziţia instanţei învestită cu soluţionarea cererii de retrocedare nu este conformă cu realitatea.
Tribunalul Bucureşti, Secţia a III-a civilă, prin sentinţa nr.200 din 12 februarie 2002, a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire promovată de Municipiul Bucureşti prin primarul general, reţinând că prin exercitarea acestei căi extraordinare de atac revizuientul îşi invocă propria culpă, făcând referire la înscrisuri ce puteau fi prezentate în procesul de fond, înscrisuri care, de altfel,nici „nu erau determinante pentru însăşi soluţionarea cererii în revendicare".
Apelul promovat împotriva acestei sentinţe de revizuientulMunicipiul Bucureşti a fost respins ca nefondat prin Decizia nr.223 din 28 mai 2002 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.
Împotriva deciziei dată în apel prin care s-a păstrat sentinţa tribunalului, în termen legal a declarat recurs revizuientul Municipiul Bucureşti care a criticat hotărârile date în cauză în temeiul următoarelor motive de casare: greşit instanţele au reţinut că revizuientula avut o atitudine culpabilă peparcursul procesului de revendicare şi că nu a făcut toate diligenţele necesare pentru a se stabili că terenul esteafectat de reţele edilitare, întrucât, conform art.1169 C.civ., sarcina probei revenea reclamantei care trebuia să demonstreze că terenul putea fi retrocedat în natură; din raportul de expertiză întocmit la instanţa de fond rezultă că terenul este liber, neafectat de utilităţi, astfel că această probă nu prezenta „o situaţie ambiguă a terenului" pentru a fi necesară o lămuriresuplimentară; înscrisurile ce însoţesc cererea de revizuire nu au putut fi prezentate în litigiul de fond din motive independente de voinţa revizuientului; înscrisurile invocate de recurentul-revizuient sunt determinante, în sensul că dacă ar fi fost cunoscute de instanţă cu ocazia judecării pricinii, soluţia adoptată ar fi fost diferită.
Recursul este fondat.
Din adresa nr.451/25 octombrie 2001 eliberată de S.C. " E " SA, înscris ce însoţeşte cererea de revizuire rezultă căpe terenul în litigiu sunt„reţele electrice subterane de înaltă tensiune (11o kv) şi de joasă tensiune existente pe acest teren şi care au fost pozate în cursul anului 1977". Înscrisul invocat mai atestă că „ datorită importanţei în alimentare cu energie electrică a cablurilor de110 kv este necesară o zonă de protecţie de 5 m de o parte şi de alta a acestui cablu, zonă pe care nu se va construi, depozita, bate ţăruşi sau executa lucrări. Este absolut necesară o libertate neîngrădită de acţiune a echipelor de intervenţie la orice oră din zi sau din noapte".
Din adresa nr.7613/25 octombrie 2001 eliberată deRegia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice, înscris ce însoţeşte, de asemenea, cererea de revizuire rezultă că în subsolul terenului retrocedat reclamantei B.V.există reţelede termoficare urbane „ce fac alimentarea cu energie termică, din sistemul urban de termoficare, la blocurile A9 şi A10 din str.Grădiştea". În înscris se mai afirmă că „pe traseul acestor reţele, şi câte 2,00 m lateral lor de ambele părţi, nu sunt admise construcţii, plantaţii, împrejmuiri, etc. şi nici activităţi de natură a diminua ori îngreuna normala exploatare".
Potrivit art.322 pct.5, teza I-a C.proc.civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prinneapelare se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Motivul de revizuire prevăzut de art.322 pct.5 C.proc.civ. se întemeiază pe împrejurări care au alterat procesul de stabilire a adevărului de către instanţa de judecată, iar prima ipoteză citată mai sus vizează descoperirea unor înscrisuri doveditoare după pronunţarea hotărârii.
Exercitarea revizuirii pentru acest motiv implicăîndeplinirea unor condiţii cumulative, care, de altfel, rezultă chiar dinredactarea textului. Prima condiţie constă în aceea că înscrisul ori înscrisurile trebuie descoperite după pronunţarea hotărârii judecătoreşti, aceasta însemnând că ele trebuie să fi existat la data judecăţii şi prin urmare, orice alte înscrisuri apărute după pronunţarea hotărârii, indiferent care ar fi natura acestora, nu pot constitui, de principiu, temei pentru exercitarea revizuirii.
Este adevărat că, în speţă, înscrisurile de care se foloseşte revizuientul au fost emise în anul 2001, după pronunţarea hotărârii ce se cere revizuită (27 iulie 1995), dar nu mai puţin este adevărat că ele atestă osituaţie de fapt ce există încă din anul 1977, deci existentă şi la data judecăţii, dar necunoscută de instanţa care a soluţionat litigiul. De altfel, acestei condiţii jurisprudenţa i-a dat o interpretare mai largă, apreciind că ea este îndeplinită chiar dacă înscrisul poartă o dată ulterioară pronunţării hotărârii a cărei revizuire se solicită, cu condiţiaînsă să se refere la situaţii de fapt atestate anterior fără echivoc.
De asemenea, se constată că revizuientul a fost în imposibilitate de a exiba instanţei ce a soluţionat acţiunea în retrocedare situaţiile de fapt ce rezultă din înscrisurile enunţate, imposibilitate determinată atât de conţinutul raportului de expertiză administrat la instanţa de fond şi care a prezentat o altă situaţie a terenului, cât şi de împrejurarea că înscrisurile emană de laterţe persoane juridice ce desfăşoară activităţi de specialitate specifice domeniului lor de funcţionare, care au în administrare respectivele reţele edilitare subterane şi care au aflat de retrocedarea terenului după finalizarea litigiului.
Greşit instanţele au socotit că înscrisurile ce însoţesc cererea de revizuire nu au un caracter determinant, deoarece, dacă situaţia de fapt ce acestea o atestă ar fi fost adusă la cunoştinţa instanţei de fond, înscrisurile ar fi căpătat în proces o importanţă deosebită, aptă, prin natura ei, să conducă la o altă soluţie decât aceea de retrocedare în natură a nemişcătorului.
Faţă de cele ce preced se constată că instanţele au dat o interpretare greşită prevederilor art.322 pct.5, teza I-a C.proc.civ., motiv pentru care se va admite recursul declarat de revizuientul Municipiul Bucureşti şi vor fi casate hotărârile recurate. Pe cale de consecinţă, se va admite cererea de revizuire formulată de Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva sentinţei civile nr.841 din 27 iulie 1995 a Tribunalului Bucureşti – Secţia aIII-a civilă, hotărâre ce va fi desfiinţată şi va fi trimisă cauza pentru rejudecarea acţiunii în retrocedare la acelaşi tribunal urmând ca, în rejudecare, instanţa de trimitere să solicite relaţii detaliate de la cele două instituţii care pretind că au înadministrare şi sub control reţele edilitare subterane ce străbat terenul litigios, să dispună efectuarea unui nou raport de expertiză şi să administreze orice alte dovezi ce vor fi apreciate ca pertinente şi utile pentru a se hotărî astfel în deplină cunoştinţă de cauză dacă exproprierea dispusă anterior şi-a atins ori nu scopul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de revizuientul Municipiul Bucureşti prin primarul general împotriva deciziei nr.223 din 28 mai 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.
Casează Decizia recurată, precum şi sentinţa nr.200 din 12 februarie 2002 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.
Admite cererea de revizuire formulată de Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva sentinţeinr.841 din 27 iulie 1995 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă, pe care o desfiinţează şi trimite cauza la acelaşi tribunal pentru rejudecarea acţiunii în retrocedare formulată de reclamanta B.V..
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1218/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1212/2002. Civil → |
|---|
