CSJ. Decizia nr. 1218/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1218
Dosar nr.4842/2002
Şedinţa publică din 26 martie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C.C.împotriva deciziei nr.93din 19 septembrie 2002a Curţii de ApelPloieşti – secţia civilă.
La apelul nominalse prezintă recurentul-pârât personal, lipsind intimaţii-reclamanţi I.G., D.M., intimaţii-pârâţi Primăria oraşului Slănic şi S.C. "G." SA – Slănic.
Procedura completă.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie excepţia privind inadmisibilitatea recursului.
Recurentul-pârât C.C.solicită admiterea recursului.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 30 ianuarie 2002, reclamanţii I.G. şi D.M. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii C.C., Primăria oraşului Slănic şi S.C." G."SA – Slănic, să se dispună anularea dispoziţiei nr. 174 din 18 decembrie 2001 emisă de pârâta Primăria oraşului Slănic în baza Legii nr. 10/2001, prin care s-a restituit pârâtului C.C.imobilul situat în oraşul Slănic, str. I.L.Caragiale nr. 31, Judeţul Prahova, compus din casă de locuit cu anexe şi terenul în suprafaţă de 330 m.p. pe care se află aceste clădiri.
Tribunalul Prahova, secţia civilă, prin sentinţa nr. 182 din 24 aprilie 2002, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei oraşului Slănic şi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, iar în consecinţă, a respins acţiunea formulată de aceştia cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 214.000 lei către pârâtul C.C.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamanţii nu se pot prevala de o încălcare a drepturilor lor de chiriaşi prin emiterea deciziei nr. 174 din 18 decembrie 2001, astfel că aceştia nu au calitate procesuală activă în cauză.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 93 din 19 septembrie 2002, a admis apelul, a anulat sentinţa civilă atacată şi a fixat termen la 11 noiembrie 2002, cu citarea părţilor, pentru a se pronunţa pe fondul cauzei, cu discutarea eventualelor alte probatorii şi apărări.
Astfel, curtea de apel a reţinut că în mod greşit s-a pronunţat instanţa de fond pe cale de excepţie, reţinând inexistenţa legitimării procesuale active a reclamanţilor, când, de fapt, faţă de probele şi apărările din dosar ar fi trebuit să se pronunţe pe fondul cauzei.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs pârâtul Cristea Constantin, susţinând, în esenţă, că aceasta nu şi-a exercitat rolul activ şi nu a lămurit faptele, pronunţând, astfel, o decizie eronată, netemeinică.
A mai precizat pârâtul că instanţa de fond a reţinut corect lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor.
Recursul nu este admisibil.
Potrivit art. 297 alin. 1 din C.proc.civ., astfel cum a fost modificat prin OUGnr. 138/2000, în cazul în care prima instanţă a respins sau a anulat cererea de chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului şi instanţa de apel, găsind apelul întemeiat, a anulat hotărârea apelată, aceasta va evoca fondul şi va judeca procesul, pronunţând o hotărâre definitivă.
În redactarea acestui text de lege, anterioară modificării lui prin OUGnr.138/2000, în situaţia în care prima instanţă nu intra în cercetarea fondului, instanţa de apel desfiinţa hotărârea atacată şi dispunea trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanţei de fond.
Raţiunea modificării prevederilor art. 297 alin.1 din C.proc.civ. a fost aceea de a evita trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanţa de fond, pentru a putea fi asigurată judecarea cauzelor cu celeritate, posibilă, fără a fi private părţile de un grad de jurisdicţie, datorită caracterului devolutiv al căii de atac a apelului.
Evocarea fondului şi judecarea procesului se realizează în înţelesul devolutiv specific căii ordinare de atac a apelului şi, atât timp cât judecata nu a fost finalizată prin hotărârea definitivă la care se referă prevederile art. 297 alin. 1 din C.proc.civ., astfel cum a fost modificat prin OUGnr. 138/2000, nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.
În atare situaţie, Decizia prin care instanţa de apel a anulat hotărârea apelată şi a reţinut cauza pentru judecarea ei în fond are caracterul unei hotărâri parţiale, nesusceptibilă de a fi atacată separat cu recurs, ci doar odată cu hotărârea prin care se finalizează judecata în apel, numai această din urmă hotărâre având caracter definitiv.
Pentru aceste considerente, recursul declarat de pârâtul C.C.urmează a fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul C.C.împotriva deciziei nr. 93 din 19 septembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti – secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi26 martie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 123/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1217/2002. Civil → |
|---|
