CSJ. Decizia nr. 1246/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1246
Dosar nr.3079/2002
Şedinţa publică din 27 martie2003
La data de 7 martie 2003 s-au luat în examinare recursurile declarate de pârâţii Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca şi Ministerul Finanţelor Publice prin Administraţia Finanţelor Publice Cluj Napoca împotriva deciziei civile nr. 31din20 februarie 2002a Curţii de ApelCluj – Secţia Civilă.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 7 martie 2003 iar pronunţarea s-a amânat la 13 martie 2003 şi apoi la 27 martie 2003.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 10 noiembrie 2000 pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanţii P.V., Ş.N., C.A.şi P.D.au chemat în judecată Întreprinderea de localuri şi locuinţe din cadrul Primăriei Cluj şi Administraţia financiară Cluj, solicitând instanţei, să constate că imobilul din str. Memorandumului nr. 12 trecut în proprietatea statului ca bun abandonat li se cuvine a fi restituit, împreună cu daunele pentru lipsa de folosinţă din anul 1952 până la predarea efectivă, instanţa urmând a înscrie pe reclamanţi în cartea funciară, fiecare cu câte ¼ drept de proprietate.
Contrar dispoziţiilor art. 112 pct. 4 C.proc.civ., reclamanţii nu au indicat temeiul în drept al acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr.107 din 19 martie 2001 Tribunalul Cluj a respins acţiunea, cu motivarea că din probele administrate a rezultat că imobilul pretins a fi intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, respectiv prin hotărâre judecătorească pronunţată în conformitate cu Decretul nr.111/1951, fiind abandonat.
Această sentinţă a fost schimbată în urma admiterii apelului reclamanţilor, prin Decizia nr. 31 din 20 februarie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, în sensul că: a fost admisă în parte acţiunea, s-a constatat nulitatea actului de preluare de către stat a imobilelor situate în Cluj-Napoca, str. Memorandumului nr. 12 şi str. Nicolae Filipescu nr. 9, s-a dispus rectificarea intabulării din cf nr.278/1957 şi înscrierea dreptului de proprietate în favoarea vechilor proprietari: L.S., născută P., P.G., P.V., Ş.P., Ş.I..
Au fost respinse celelalte capete ale acţiunii.
În motivarea soluţiei adoptate, instanţa a analizat separat situaţia celor două imobile: cel din str. Memorandumului nr. 12 – top 362 în cf nr. 4009 Cluj ce a fost proprietate comună pe cote părţi a proprietarilor anterior enumeraţi, cu privire la care s-a pronunţat, sentinţa civilă nr.230/4 februarie 1953 de Tribunalul Popular al oraşului Cluj, prin care în baza art. 1 din Decretul nr.111/1950 a fost trecutînproprietatea statului ca bun abandonat, sentinţa intabulată prin încheierea nr.278/1957 în cf nou înfiinţată nr.22786.
Sentinţa nr.230/1953 a fost atacată în justiţie, formând în prezent obiectul unui alt dosar, nr.5207/2000 al Tribunalului Cluj, suspendat în baza art. 244 pct. 1 C.pr.civ. până la soluţionarea irevocabilă a prezentei cauze.
Şi imobilul situat în str. Petroşeni nr. 11 (fostă Filipescu nr. 9) s-a reţinut că a fost identificat în aceeaşi carte funciară cu nr.top. 339, fost proprietatea comună pe cote-părţi a aceloraşi persoane, preluat de stat în anul 1953.
Şi cu privire la acest imobil s-au declanşat alte acţiuni în justiţie, între aceleaşi părţi (dosar nr.9018/2001 al Tribunalului Cluj).
Cu privire la ambele imobile, Curtea de Apel Cluj a reţinut în considerente că au trecut în proprietatea statului fără titlu valabil (str. Memorandumului), respectiv fără nici un titlu (str.Petroşeni), în înţelesul art. 6 din Legea nr.213/2998.
Ca atare, instanţa de apel a constatat întemeiată cererea reclamantelor, succesori în drepturi ai foştilor proprietari, de a se recunoaşte lipsa temeiului legal al posesiei statului asupra celor două imobile.
În schimb au fost respinse capetele de cerere ce vizau: înscrierea reclamanţilor în cartea funciară cu motivarea că succesiunile antecesorilor lor nu au fost dezbătute; predarea posesiei, cu motivarea că nu au fost chemaţi în judecată ocupanţii actuali ai imobilelor, chiriaşi sau chiar proprietari; plata unor despăgubiri, ca nefiind precizate şi dovedite.
Instanţa de apel a reţinut de asemeni că statul român este legitimat pasiv în proces faţă de capătul de cerere privind rectificarea cărţii funciare care trebuie soluţionat, conform art. 33 din Legea nr.7/1996, în contradictoriu cu proprietarul tabular, care este statul.
Împotriva acestei decizii în termen legal au declarat recurs Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca şi Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Cluj Napoca.
În esenţă, Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Cluj-Napoca a susţinut că nu are calitate procesual pasivă în cauză, Ministerul Finanţelor Publice, pentru bunurile care alcătuiesc domeniul public al statului trebuie să figureze în nume propriu în proces, putând fi reprezentat numai în baza unei împuterniciri.
Sub un alt aspect, Decizia este criticată pe fond, ca fiind pronunţată cu ignorarea faptului că în favoarea statului a intervenit uzucapiunea tabulară, instanţa încălcându-şi competenţa atunci când a apreciat neconstituţionalitatea Decretului nr.218/1960 şi a Decretului nr.712/1966.
Prin recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca Decizia este criticată pentru încălcarea sau aplicarea greşită a legii, cu referire la art. 27 din Decretul-Lege nr.115/1938 privitoare la uzucapiune, precum şi la împrejurarea că Decretul nr.111/1951 şi sentinţa judecătorească pronunţată în aplicarea lui constituie un titlu valabil pentru stat.
Prin întâmpinare, reclamanţii-intimaţi au solicitat respingerea recursurilor.
Recursurile sunt fondate pentru motivele ce se vor expune în cele ce urmează.
Din modul de formulare a capetelor de cerere ale acţiunii, se poate deduce că reclamanţii urmăresc în principal revendicarea imobilului ce a aparţinut autorului lor, Dr. Popoliţă din Cluj-Napoca imobil înscris iniţial într-o singură carte funciară rn. 4009 Cluj, situat astăzi administrativ pe două străzi diferite.
Acţiunea a fost introdusă în contradictoriu cu Administraţia financiară Cluj. Această persoană juridică nu are însă calitate procesual pasivă în cauză în raport cu dispoziţiile art. 12 alin.5 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia şi cu dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 18/2001 privind organizare şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice.
De aceea, constatândîntemeiat acest motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., se va admite recursul declarat de Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Cluj-Napoca.
Cu privire la fondul litigiului, Curtea constată că instanţa de apel a pronunţat hotărârea cu ignorarea unor mijloace de apărare sau dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 10 C.proc.civ.
Astfel, pentru promovarea unei acţiuni în revendicare, reclamantul trebuie să fie proprietarul neposesor care se îndreaptă împotriva posesorului neproprietar al bunului său.
În speţă, înscrisurile depuse, comentate de însăşi instanţa de apel, au relevat că reclamanţii, din prezenta acţiune au atacat, pe cale separată sentinţa judecătorească prin care bunul a fost preluat, în anul 1953, în proprietatea statului.
Litigiul în cauză este pe rol, fiind suspendat până la soluţionarea litigiului de faţă.
În realitate, dacă prezentul litigiu are natura unei cereri în revendicare (aspect pe care reclamanţii vor trebui să-l precizeze în faţa instanţei de trimitere) iar pârâtul exhibă un titlu a cărui validitate este contestată în cadrul unui alt litigiu, pendinte, se impune analizarea de către instanţa de trimitere (Tribunalul Cluj) a oportunităţii conexării celor două pricini, pentru mai buna administrare a justiţiei. În orice caz, în interpretarea art. 244 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ., se poate reţine că legalitatea sau nu a sentinţei judecătoreşti prin care bunul ce a aparţinut antecesorilor reclamanţilor a fost considerat abandonat în sensul Decretului nr.111/1951, constituie o chestiune prejudicială în raport cu acţiunea în revendicare de faţă.
De aceea, pronunţându-se pe fondul pricinii fără a aştepta soluţionarea chestiunii prejudiciale a validităţii titlului de proprietate al statului, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală ce urmează a fi casată.
Întrucât nici în p rima instanţă temeiul în drept al pricinii şi persoana pârâţilor nu a fost în mod clar precizată, cauza urmează a fi trimisă spre rejudecare în faţa Tribunalului Cluj, care va cere reclamanţilor să indice pârâţii în contradictoriu cu care înţeleg să li se recunoască în mod valabil pretenţiile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâţii Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 31 din 20 februarie 2002 a Curţii de Apel Cluj – secţia civilă.
Casează această decizie, precum şi sentinţa civilă nr. 107 din 19 martie 2001 a Tribunalului Cluj şi trimite cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi27 martie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1247/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1245/2002. Civil → |
|---|
