CSJ. Decizia nr. 1336/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1336DOSAR NR.1047/2002
Şedinţa publică din 2 aprilie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S.C.L.împotriva deciziei nr.3/C din 14 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Constanţa – secţia civilă.
La apelul nominal s-au prezentat recurenta pârâtă S.C.L., personal şi intimatul pârât T.L.C., personal şi asistat de avocatul M.A. A lipsit intimata pârâtă S.L.A.
Procedura completă.
Recursul a fost timbrat legal (fila 2 şi fila 3 verso din dosar).
Instanţa constată că pricina este în stare de judecată şi dă cuvântul părţilor prezente cu privire la recurs.
Recurenta S.C.L.solicită admiterea recursului pentru motivele scrise din dosar.
Avocatul M.A pentru intimatul T.L.C., solicită respingerea recursului, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
T.L.C. a chemat în judecată pe S.C.L.şi S.L.A pentru a se dispune ieşirea din indiviziune cu privire la imobilul situat în Constanţa, str.Poporului nr.45, compus din teren în suprafaţă de 294 m.p. şi o construcţie cu 7 camere şi dependinţe, dobândit de la părţi în cote de câte 1/3, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2009/8.06.1993 de notariatul de stat al judeţului Constanţa.
Reclamantul a mai cerut atribuirea imobilului în natură.
În cauză a intervenit atât în interes propriu cât şi în interesul pârâtei S.C.L., tatăl acesteia S.I.prin curator B.I.N., cerere de intervenţie admisă în principiu prin încheierea din 7.03.2000 a Tribunalului Constanţa, secţia civilă. La 10.04.2001 intervenientul a decedat.
Tribunalul Constanţa, secţia civilă, prin sentinţa nr.347/5.06.2001 a admis acţiunea reclamantului şi a dispus ieşirea din indiviziune cu privire la imobilul situat în Constanţa, str.Poporului nr.45 – construcţie cu 7 camere şi dependinţe şi teren de 291 m.p. – prin formare şi atribuire de loturi conform planului de situaţie anexă la suplimentul raportului de contraexpertiză efectuat de ing.B.D., B.E.şi C. C.
Pentru egalizarea valorică a loturilor a fost obligată pârâta S.C.L.la plata sumei de 266.054 lei cu titlu de sultă către reclamant şi la 17.028.010 lei către pârâta S.L.A.
S-a respins cererea de intervenţie formulată de S.I.ca rămasă fără obiect.
În motivarea soluţiei instanţa a reţinut că imobilul în litigiu putea fi împărţit în natură, că reclamantul nu avea o locuinţă personală iar pârâta S.C.L.ocupă integral imobilul, de vreme îndelungată.
Împotriva menţionatei sentinţe a declarat apel pârâta S.C.L.susţinând în esenţă că era îndrituită să-i fie atribuit în exclusivitate imobilul pentru că era singura dintre coindivizari care îl locuia şi nu avea posibilităţi materiale să-şi dobândrească o altă locuinţă în timp ce reclamantul ocupa un apartament proprietatea soţiei sale, iar pârâta S.L.A, sora apelantei, domicilia în municipiul Dej într-o construcţie proprietate personală.
A mai precizat că imobilul a fost edificat ca o singură unitate locativă tip vagon şi deci dispunea de un singur rând de dependinţe iar divizarea lui în mai multe locuinţe implica lucrări de reamenajare cum ar fi cele privind accesul la căminul de canalizare şi alimentare cu apă aspect evidenţiat în suplimentul la raportul de contraexpertiză. De asemenea, a invederat că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la ieşirea forţată din indiviziune pentru lucrările de reamenajare ce se impun privind obligativitatea asigurării accesului la căminele de canalizare şi de alimentare cu apă, respectiv în sarcina căruia dintre coindivizari revin. Apelanta a arătat că în cazul în care nu i se va atribui integral imobilul, acceptă loturile stabilite.
Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, prin Decizia nr.3/C/14.01.2001, a respins ca nefondat apelul cu motivare că în raport de probele administrate imobilul era comod partajabil în natură, iar faptul că apelanta pârâtă locuia imobilul a determinat instanţa să-i atribuie lotul asupra căruia şi-a exprimat opţiunea şi pe care înţelege să-l păstreze, opinie exprimată în subsidiar în motivele de apel.
În ceea ce priveşte utilităţile imobilului, instanţa a reţinut că acestea seaflă pe lotul apelantei şi nu pe cel al intimaţilor care nu au declarat apel, nefiind în acest fel prejudiciată, în condiţiile unor unităţi distincte atribuite conform probelor administrate.
În contra acestei decizii a declarat recurs S.C.L.invocând motivul de casare prev.de art.304 pct.7 C.proc.civ.
Recurenta a susţinut în esenţă că având în vedere configuraţia imobilului în discuţie - construcţie tip vagon în formă de U cu un singur rând de dependinţe -, acesta nu era comod partajabil în natură aspect evidenţiat şi în suplimentul la raportul de contraexpertiză a celor trei experţi unde se menţionează expres că faţă de situaţia existentă în teren pentru orice variantă de lotizare nu se poate obţine o unitate locativă de sine stătătoare.
De asemenea, expertizele au evidenţiat că nu era posibilă rezolvarea în tot a indiviziunii în ceea ce priveşte branşamentul electric cât şi racordurile de alimentare cu apă şi canalizare. Astfel din planul de situaţie apare cu claritate că branşamentul electric este în lotul coindivizarului T.L., iar căminul de canalizare în lotul L. A. S., ceea ce obliga instanţele să se pronunţe cu privire la ieşirea forţată din indiviziune, lucrările de reamenajare ce se impun privind obligativitatea asigurării accesului la căminele de canalizare şi de alimentare cu apă şi în sarcina cui revin aceste obligaţii.
Recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2009/8.06.1993 de Notariatul de stat judeţean Constanţa a rezultat că vânzătoarea S.M.a înstrăinat fiicelor sale S.L.A, căsătorită cu G.V.şi respectiv S.C.L.ca şi lui T.L.C. în cote egale şi în indiviziune (câte 1/3) imobilul situat în Constanţa, str.Poporului nr.45 compus dintr-un teren în suprafaţă de 294 m.p. şi o locuinţă având 7 camere şi dependinţe, două magazii şi un magazin, cu vecinătăţile precizate în art.
Printr-o clauză distinctă, vânzătoarea şi-a rezervat dreptul de a locui în două camere ale imobilului cu acces la dependinţe nelimitat, împreună cu soţul ei S.I.în favoarea căruia a constituit un drept de habitaţie (f.65 dos.nr.931/1999).
Ulterior, atât vânzătoarea cât şi soţul acesteia S.I., intervenient în cauză, au decedat.
Prin încheierea din 2.XI.1999 Tribunalul Constanţa a pus în discuţie introducerea în cauză a lui S.G.V., soţul coindivizarei S.C.L., avându-se în vedere că aceasta a achiziţionat cota de 1/3 din imobil în timpul căsătoriei (f.10 dos.nr.5519/1999). La dosar s-a depus certificatul de deces seria DM nr.186356/1998, care atestă că S.G.V.a încetat din viaţă la 1.08.1998 (f.31 dos.nr.5519/1999) iar în ceea ce o priveşte pe fiica acestuia S.G.L., prin declaraţia autentificată sub nr.4336/25.XI.1999, a confirmat că nu a acceptat expres sau tacit succesiunea tatălui său.
Prin întâmpinare, pârâta S.L.A a invederat că datorită configuraţiei construcţiei – stil vagon cu un singur rând de dependinţe – partajarea în natură a imobilului nu era posibilă şi a propus atribuirea acestuia coindivizarei S.C.L.care îl şi locuia efectiv. În subsidiar, pârâta a sugerat adoptarea lotizării propuse prin expertiza tehnică efectuată la judecătorie într-un prim ciclu procesual şi o anumită modalitate de atribuire a loturilor (f.9 dos.nr.5519/1999). De asemenea a solicitat o nouă expertiză tehnică.
Art.728 C.proc.civ. statuează că nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, iar art.741(2) din acelaşi cod prevede că la formarea şi compunerea loturilor se va urmări ca fiecare parte pe cât se poate să primească aceeaşi cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanţe de aceeaşi natură şi valoare. Totuşi trebuie evitată pe cât posibil îmbunătăţirea peste măsură a imobilelor.
În lumina acestor principii şi din examinarea expertizelor tehnice efectuate în cauză a rezultat că instanţele au cerut experţilor ca ieşirea din indiviziune să se efectueze exclusiv prin formare de loturi în natură (f.16 dos.nr.7096/1997, f.20 dos.nr.931/1999, f.108 dos.nr.5519/1999). Nu exista nici un obiectiv care să elucideze aspectul invederat de pârâte potrivit căruia partajarea în natură a imobilului nu s-ar putea face comod datorită configuraţiei specifice a construcţiei, a lipsei dependinţelor care să asigure o normală utilizare a loturilor şi al amplasării branşamentului electric, a racordurilor de alimentare cu apă şi canalizare.
De altfel, în legătură cu aceste aspecte expertiza efectuată de un colectiv de trei experţi a semnalat că în locuinţa a cărei partajare s-a cerut existau 2 contoare electrice (f.110 dos.nr.5514/1999) iar schiţa anexă (f.117 dos.nr.5519/1999) atestă că datorită acestui fapt lotul nr.3 nu avea branşament electric. De asemnea, s-a invederat că imobilul nu este racordat la reţeaua de alimentare cu apă şi de canalizare existând un robinet de apă care funcţionează în curte, un cămin de alimentare cu apă şi un cămin de canalizare, dar conductele aferente acestora (care alimentau WC-ul 14) erau dezafectate. În fine, imobilul este dotat doar cu două WC-uri, unul dintre acestea notat pe schiţa cu nr.9 având lipsă tavanul. În consecinţă, lotul nr.1 apare lipsit de orice fel de dependinţă de acest tip (f.117 dos.nr.5519/1999).
Concluzionând experţii au precizat că indiferent de modul de atribuire a loturilor părţile au obligaţia de a-şi asigura reciproc accesul la sursa de apă, canalizare şi energie electrică sau în vederea racordării, urmând a-şi monta contoare separate.
Din cele expuse rezultă că lotizarea însuşită de instanţe nu este în măsură să asigure existenţa a trei unităţi locative funcţionale şi prin urmare este contrară principiilor înscrise în art.741 (2) C.civ.
Faţă de cele ce preced în cauză se impune completarea expertizei tehnice cu un nou obiectiv care să ateste dacă partajarea în natură a imobilului în raport de aspectele invederate de pârâte era posibilă în acord şi cu disp.art.741 (2) C.proc.civ. De asemenea, raportat la lotizarea propusă, expertiza urmează a preciza şi lucrările ce trebuiau efectuate pentru a face funcţional fiecare lot, costurile acestora şi organele abilitate a le autoriza.
Numai după elucidarea acestor aspecte cât şi a celor vizând eventuala existenţă a unei indiviziuni forţate pentru branşamentul electric, racordurile de alimentare cu apă şi canalizare, ori dimpotrivă separarea acestora situaţie în care se impune specificarea lucrărilor de executat, costul lor şi în sarcina cui revin, instanţele pot decide în cunoştinţă de cauză şi cu privire la modalitatea de ieşire din indiviziune.
Faţă de cele ce preced recursul urmează a fi admis, a casa hotărârile atacate şi conf. art.725 (2) C.proc.civ. şi a trimite pricina la Judecătoria Constanţa pentru soluţionarea pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta S.C.L.împotriva deciziei nr.3/C din 14 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă.
Casează Decizia recurată, precum şi sentinţa nr.347 din 5 iunie 2001 a Tribunalului Constanţa – secţia civilă şi trimite cauza, spre competentă soluţionare, la Judecătoria Constanţa, ca instanţă de fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1335/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1331/2002. Civil → |
|---|
