CSJ. Decizia nr. 14/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 14
Dosar nr. 3395 / 2002
Şedinţa de la 14 ianuarie 2003
S-a luat în examinare în camera de consiliu recursul declarat de reclamanta C.I.V. împotriva sentinţei civile nr.16/F din 10 mai 2002 a Curţii de Apel Piteşti Secţia civilă.
La apelul nominal au lipsit părţile.
Procedura completă.
Recursul este scutit de timbru.
Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă (fila 3 din dosar).
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
CURTEA ,
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin acţiunea introdusă la data de 1 iunie 2001, reclamanta C.V.a chemat înjudecată S.C. „A" S.A. Câmpulung, cerând să fie obligată la plata despăgubirilor civile majorate la nivelul salariului pe care l-ar fi realizat dacă ar fi fost încadrată în funcţia avută anterior intervenirii incapacităţii sale de muncă, respectiv în funcţia de macargiu – secţia 1225.
Reclamanta şi-a motivat acţiunea, arătând că a fost angajata pârâtei , cu contract de muncă pe durată nedeterminată şi, în urma unui accident de muncă grav, care a avut loc la 16 iunie 1976, arămas invalidă – iniţial gradul III, conform Legiinr.3/1977 şi, ulterior – gradul II, invaliditate supusă periodic revizuirii (ultima revizuire fiind făcută la 10 ianuarie 2002). A mai arătat că, prin sentinţa civilă nr.4049 din 28 noiembrie 1997 a Judecătoriei Câmpulung, devenită definitivă şi irevocabilă, i-a fost admisă o acţiune introdusă împotriva unităţii, care a fost obligată să-i plătească suma de 1.567.990 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând salariul tarifar cuvenit, pentru o jumătate de normă, în perioada mai 1997 – noiembrie 1997.
Judecătoria Câmpulung, la care a fost înregistrată acţiunea, prin sentinţa civilă nr.3477 din 26 octombrie 2001, în temeiul art.2 pct.1 litera b din C.proc.civ., şi-a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Tribunalului Argeş, cu motivarea că este vorba de un conflict de muncă.
Sentinţa a rămas definitivă prin nerecurare.
Primind dosarul, Tribunalul Argeş – Secţia civilă, prin sentinţa nr.87/LM din 27 martie 2002, şi-a declinat competenţa de judecare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung.
Şi această sentinţă a rămas definitivă prin nerecurare.
Ivindu-se conflict negativ de competenţă, dosarul a fostînaintat Curţii de Apel Piteşti ,secţia civilă pentru pronunţarea unui regulator de competenţă.
Această din urmă instanţă, prinsentinţa nr.16/F din 10 mai 2002 a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung.
În motivarea sentinţei, Curtea de Apel Piteşti a reţinut că, în cauză nu este vorba de un litigiu de muncă în sensul art.5 sau 67-68 din Legea nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, ci de o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art.998 şi 999 din C.civ.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală.
Fără a indica un anume motiv de casare, recurenta susţine că acţiunea dedusă judecăţii este un litigiu de muncă, astfel că instanţa competentă a judeca este Tribunalul Argeş.
Motivul de recurs se încadreazăîn prevederile art.304 pct.3 din C.proc.civ.
Recursul nu este întemeiat.
Aşa cum s-a arătat, acţiunea are ca obiect plata unor despăgubiri civile majorate la nivelul salariului pe care reclamanta l-ar fi realizat dacă ar fi fost încadrată în funcţia de macaragiu – secţia 1225, avută anterior incapacităţii sale de muncă, cauzată de accidentul de muncă din 16 iunie 1996.
Acţiunea a fost precizată de apărătorul reclamantei, în sensul că obiectul acesteia este majorarea prestaţiei periodice stabilită anterior în temeiul art.998 şi 999 din C.civ.
O asemenea acţiune intră în competenţa de judecată a instanţei de drept comun, care, potrivit art.1 pct.1 din C.proc.civ. în speţă, este Judecătoria Câmpulung.
În raport cu cele reţinute mai sus, sentinţa recurată este temeinică şi legală.
În consecinţă, recursul declarat în cauză nefiind fondat, urmează să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat deC.I.V.împotriva deciziei nr.16 F din 10 mai 2002 a Curţii de Apel Piteşti – Secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1378/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1373/2002. Civil → |
|---|
