CSJ. Decizia nr. 1493/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1493DOSAR NR.2799/2002
Şedinţa publică din 11 aprilie 2003
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr.1866 din 19 iunie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a Civilă.
La apelul nominal s-au prezentat intimata-reclamantă L.G.D.,prin avocat F.C., intimatul-pârât HG, personal şi asistat de avocat A.I..
Procedura completă.
Reprezentantul Ministerului Public a susţinut recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie şi a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei pronunţate de instanţa de recurs 1866 din 19 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă şi menţinerea ca legală şi temeinică a deciziei 175 A din 24 ianuarie 2001 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a IV-a civilă în temeiul art.314 din codul de procedură civilă.
Avocat C.F.a solicitat admiterea recursului în anulare, modificarea deciziei supuse aceste căi extraordinare de atac în sensul respingerii recursului declarat de pârâtul-reclamat HG împotriva deciziei pronunţate în apel şi menţinerea ca legală şi temeinică a acesteia.
Avocat A.I. a solicitat respingerea recursului în anulare cu consecinţa menţinerii deciziei 1866 din 19 iunie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 30 noiembrie 1999, L.G.D.a chemat în judecată pe HG pentru partajarea averii succesorale rămasă după defuncţii Z.V.E., decedat în 24 octombrie 1997 şi Zamfirescu Florina, decedată la 27 februarie 1997.
Pârâtul a formulat cerere reconvenţională pentru înlăturarea de la partaj a unor bunuri, deducerea pasivului succesive pe care l-a suportat şi atribuirea în lotul său a apartamentului în litigiu.
Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr.5758 din 26 mai 2000 a admis acţiunea şi cererea reconvenţională, a stabilit masa succesorală de împărţit şi cotele părţi cuvenite, de 5/8 pentru reclamantă şi 3/8 pentru pârât, a efectuat partajul atribuind reclamantei apartamentul şi o parte din bunurile mobile, iar pârâtului restul mobilelor şi sulta de 84.475.118 lei.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr.157 din 14 ianuarie 2001, a admis apelul pârâtului şi, schimbând în parte sentinţa, a modificat masa succesorală, prin excluderea de la partaj a unor mobile. Totodată a majorat sulta datorată de reclamantă la 85.075.11 lei. A respins apelul reclamantei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr.1866 din 19 iunie 2001, a admis apelul pârâtului şi, modificând hotărârile atacate, i-a atribuit apartamentul, obligându-l să-i plătească reclamantei o sultă de 144.639.857 lei. Soluţia a fost întemeiată pe constatarea că pârâtul ocupă apartamentul şi nu are altă locuinţă.
Împotriva acestei decizii procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a introdus recurs în anulare, cerând reformarea ei pentru motivul prevăzut de art.330 pct.2 C.proc.civ.A susţinut, în esenţă, că întrucât pârâtul are o cotă-parte indiviză mai mică, nu ocupă şi nu are nevoie de apartament, că, dimpotrivă dreptul indiviz al reclamantei este mai mare şi că aceasta nu deţine în proprietate altă locuinţă, se impune, asigurarea respectării dispoziţiilor art.6739 C.proc.civ., să-i fie atribuit apartamentul. A solicitat modificarea deciziei atacate în sensul arătat.
Recursul în anulare este întemeiat.
Potrivit art.6739 C.proc.civ.la formarea şi atribuirea loturilor, instanţa va ţine seama de criteriile de preferinţă pe care textul le arată, enunciativ, între care: mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăruia dintre copărtaşi, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor.
Or, în speţă, reclamanta are o cotă de 5/8 din masa bunurilor de împărţit, cu mult superioară celeia ce i se cuvine pârâtului (3/8). Întrucât nu deţine în proprietate o altă locuinţă, rezultă că trebuinţa apartamentului, pe care o invocă, este reală. Opus, pârâtul nu justifică o asemenea nevoie, de vreme ce are domiciliul la o altă adresă, iar apartamentul este ocupat de fiica sa.
Aşa fiind, se constată că soluţia din recurs a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a prevederilor art.6739 C.proc.civ., considerent pentru care se impune admiterea recursului în anulare şi modificarea deciziei atacate în sensul respingerii recursului pârâtului şi păstrării hotărârii din apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei 1866 din 18 iunie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă.
Modifică această decizie în sensul că respinge recursul declarat de pârâtul-reclamant HG împotriva deciziei 175 din 24 ianuarie 2001 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1498/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1494/2002. Civil → |
|---|
